1,095 matches
-
În acest punct, povestirea ar putea aminti că între virtuțile oglinzilor despre care tratează cărțile din Antichitate e inclusă cea de a arăta lucruri îndepărtate și oculte. Geografii arabi din Evul Mediu, descriind portul Alexandria, amintesc de coloana ce se-nălța pe insula Pharos, în vârful căreia se afla o oglindă de oțel; în ea se vedeau la distanță imensă navele avansând în largul Ciprului, Constantinopolului și al tuturor teritoriilor romane. Concentrând razele, oglinzile curbe pot capta o imagine a totului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
îmbătat și-au adormit la umbră? - Îndoliată și întristată adunare, moartea ne îndurerează, dar nu trebuie să fie motiv de durere, pentru că nu e decât sfârșitul vieții pământești. Când sufletul iese din trup, se rupe de legăturile pământești și se-nalță la ceriuri, intră în viața de după, cea veșnică... Lasă familia, lasă copiii pentru îngerii cei de sus... Plângem pentru cel care ne-a părăsit, robul lui Dumnezeu, Constantin, odihnească-se în pace, dar trebuie să ne bucurăm pentru el, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
necăjit? îl întreba Eleanor. Nu-i decât un prăpădit de articolaș tembel, scris de-o prăpădita de ziarista tembeluță. — Da, dar îl vor citi toți cunoscuții mei, spuse Șam, învârtindu-se surescitat prin cameră. La ora asta hlizelile mesenilor se-nalță că fumul de pe jertfelnice la o mie de mese unde se ia micul dejun, în toată Londra și-n comitatele din jur. Apoi, luând un vas de ceramică, spuse: — E drăguț. Tu l-ai făcut? — Da. — E foarte drăguț... E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
care adăpostea atelierul Șepcarului, complice îmi făcea cu ochiul din obloanele de tablă ondulată, amintindu-mi de vremea când Căpcăunu și-aducea aici repetenții (soarele de mult a dispărut de pe strada aceea!), dar ce veselie pe bulevardul cu castani! Se-nalță zmeie îmi șoptea casa Șepcarului. Știu, i-am răspuns cu mândrie, tramvaiele agățau cu pantograful colile albastre cu cozi multicolore. Lasă, zicea Grasu, mai am acasă o sută, ah, mama băiatului înecat, femeia tânără cu plete albe care vedea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
căișorilor mei!... Ăia cu aripi... Ia-n ascultați!... repetă poetul și, luând o poză solemnă, începu să recite cu glas vibrant și cu ochii închiși: Nu credeam să-nvăț a muri vreodată, Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi, Ochii mei 'nălțam visători la steaua Singurătății. Când deodată tu răsăriși în cale-mi, Suferință tu, dureros de dulce... Până-m fund băui voluptatea morții Neîndurătoare. Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus, Ori ca Hercul înveninat de haina-i, Focul meu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
este total necunoscută, lipsind și din așa-zisa integrală a poeziilor macedonskiene realizată de Mircea Coloșenco, reproducem poezia în întregime: "în scarcium/ Cu sbucium,/ într-una copii se dau/ Băiatul ce este mare,/ Cu gândul se vede mai mare./ Se-nalță pe valuri ce-l iau;/ Iar fata-nvârtește la valțuri,/ Pe sub policandre cu smalțuri,/ Ce rochie cu coada de-un cot;/ Și-n scarcium,/ Cu zbucium,/ Se dau pe cât pot,/ Copii, fericirea e-n scarcium". Revista "Universul copiilor" va continua
O enigmă dezlegată by Mircea Popa () [Corola-journal/Journalistic/7850_a_9175]
-
se revărsa odată pe an peste maluri, umflându-se larg, aducând ploaia musonului peste țara �naltă a Etiopiei, umplând Nilul Albastru cu vârtejuri de mase de apă care lângă Kartum se amestecau cu ale Nilului Alb, fluviul care se putea �nălța șapte, da, opt metri de-a lungul propriilor dune de nisip. În mod obișnuit, atotputernic și sfânt, cu ajutorul zeului Hapi, zeul fluviului, țâșnea �n șuvoaie �ntr-o minunată revărsare de bucurie care poate �nsemna roditoare nămoluri, o strălucită fertilitate, o recoltă
Eva STRÖM by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/7028_a_8353]
-
unei stînci păduroase, pe care o încunună un castel feodal cu turnuri și cu metereze; la dreapta curge un rîu, în undele căruia se resfrînge umbra tufișului de pe mal; peste rîu trece o punte de piatră; la stînga, tărîmul se-nalță acoperit cu cîțiva rari copaci, mai mult frînți și uscați. Printre această sterpă pădure se zărește cerbul, purtînd cu smerenie crucea răstignirii pe al său creștet, înfiptă în fața latelor sale coarne. Pe întîiul plan se află vînătorul cu calul și
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
reverență/ pieptul tău fraged, bumbii-i de agat/ pe care rareori a așteptat/ ochiul închis în vis și mefiență? / Unde sunt florile, (mireasma lor barbară)/ pe care le-am sădit acum un an? / Unde, pe-al lumii putred portulan/ se-nalță pulberi de fierbinte vară?" (II) Polizarea stilistică aleasă pentru această a doua parte atinge uneori perfecțiunea unei mult recitate poezii populare, eventual a unui bocet: "Supărarea-i pe câmpie/ tu te furișezi în vie. Fercirea-i pe cărare/ tu pășești peste
Soarele alb, soarele negru by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7595_a_8920]
-
-i robești." Istoria acestor învinși neumiliți, fiindcă fibra lor, îndărătnică, nu poate fi zdrobită ușor, o scrie Mateiu Caragiale. Nu doar în versuri, se-nțelege. Pentru ei, dezmoșteniții unei sorți dinainte falite, regretînd etern, fără să fi luptat o dată, se-nalță Pajerele. Pentru ei apun Craii...
Iluzia luptei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7557_a_8882]
-
Ținută sus de stindarde cu vițe-n pârg brodate Din care-un cupid auriu trăgea cu ochiul (altul își ascundea privirea sub aripă) Dubla flăcările candelabrelor cu șapte brațe Răsfrângând lumina pe masă-n timp ce Lucirea podoabelor ei se-nălța s-o întâlnească, Din casete satinate în belșug vărsate În fiole de fildeș și sticlă colorată Destupate, pândeau parfumurile ei stranii, sintetice, Sub formă de-unguent, pudr'au lichid, tulburau, amețeau Și înecau simțu-n miresme, stârnite de aerul Ce le
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
căror șir începe, într'un apus de soare (nu poate fi suspectat, Codreanu, de îndepărtare de livresc), cu Ștefan. Descris școlărește, cu toată patima moștenitorului: "Însuflețit în bronzul nemuririi,/ Eroul vremilor medievale,/ Cu buzduganu' ntins și 'ncins de zale,/ Se'nalță ca fantoma răsvrătirii." Micul Pantheon de uz național îi mai cuprinde, dintre purtătorii moldavi de merite, pe Alecsandri și pe Costin. Li se va alătura, la distanță, cu o statuie neridicată încă, Eminescu. Iată-l pe Alecsandri: "E viu în
Dovezi de admirație by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7115_a_8440]
-
înalt oglindește grandoarea cosmică, la rîndu-i oglindă a Logosului primordial. Dar recunoscîndu-se om al prezentului, autorul intercalează observațiile prozastice ale îndeletnicirii sale, așa încît nota vizionară alternează contrastant cu cea a considerațiilor critice: "la început a fost muntele / pe măsură ce se-nălța / se ivea la lumina zilei o carte // fără a fi o capodoperă / cartea de debut a tînărului / cuprinde cel puțin zece poeme de excepție// să fii aici ca și cînd te-ai afla pretutindeni / încît oriunde-ai fi căutat / să
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
faptul nu prezintă prea mare importanță: ca și în basme, e vorba aici de un discurs inventat, artificial, potrivit pentru o piesă ce se desfășura mai degrabă într-un timp abstract. „ȘTEFAN: Să mă cobor la tine, or să te-nalți la mine? Privește drept în dreptul ochilor mei. Aide... vino încoace... bătrîna mea prietenă. Pe creștetul tău să cază sărutatul voievodului ca ploaia peste holdele verzi. DOAMNA MARIA: Stăpînul meu, toamna a sosit, soarele apune trist și în urma lui, o baltă
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
plăcere Animalică-i pohta-ntru depravate femei, Patimi ce întunecă ne-nțeleptele suflete. E liniște-n ăst fumuar otrăvit, Rar, trosnește, sâsâie mucul de gazorniță, Suspine... abia de se-aud șoapte sub blană. Umbre și licăr pe gălbui rogojini. Fumul se-nalță ca ceața neguroasă. În adâncă tăcere fumează palida rasă. Macul, ca magul făcător de minuni Acoperă-n minciună tot ce-aievea există, Negre iluzii în neliniștitoare, grea veghe. (1916) Konstantin OLIMPOV (1889-1940) EVAN, EVOE! Constelația Lirei, Constelația Lirei. K. Fofanov
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
se adăpostesc de ochiul "vil" al lumii în miezul lui. Este celest în Luceafărul. Hyperion zboară în labirintul cosmic în centrul căruia tronează Dumnezeu. Acestui labirint i se schițează detalii sumare: a norilor schele (Mortua est), " Colo un nor se-nalță sfânt și sur,/ Se-ncheagă, se formează-ncremenește,/ Devine-un templu grec" (Miradoniz). Insula lui Euthanasius, dar și piramida faraonului Tla sunt modelele geometrizate: sub piramidă se întinde un lac; în mijlocul lacului crește o insulă pe care Tla va pune
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
nori, ce înfoiate îi oferă/ Roze de purpur, crinii de argint;/ Din când în când cu mâna-i argintoasă/ Ea rumpe câte-o floare și-o aruncă/ Jos pe pământ ca pe-o gândire de-aur;/ Colo un nor se nalță sfânt și sur,/ Se-ncheagă, se formează -'ncremenește,/ Devine-un templu grec și plin de umbra/ Columnelor ce-l înconjor - și prin columne/ Trece-argintoasă cîte o rază-a lunei./ Ea drumul ia spre-acel castel. Diadema-i/ De diamante-n stele
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
Și aruncă umbra una-ntr-alta./ Ea intră-n domă ... stelele-o urmează./ Și noaptea sântă plină de-ntuneric/ Pe râul sânt ce curge-n valea mare/ Care-i grădina cea din codri vechi/ A lui Miradoniz. - Insule sfinte/ Se nalță-n el ca scorburi de tămâie,/ Ca flori de aur, de smarald - cu stânce/ De smirnă risipită și sfărâmată/ În bulgări mari. Pe mândrele cărări,/ Ce trec prin verzile și mândre plaiuri,/ E pulbere de-argint. Pe drumuri/ Cireși în
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
cu stânce/ De smirnă risipită și sfărâmată/ În bulgări mari. Pe mândrele cărări,/ Ce trec prin verzile și mândre plaiuri,/ E pulbere de-argint. Pe drumuri/ Cireși în floare scutură zăpada/ Trandafirie a-nfloririi lor,/ Vântul le mână, văluros le nalță,/ De flori troiene în loc de omăt/ Și sălcii sfinte mișcă a lor frunze/ De-argint deasupra apei și se oglindează/ În fundul ei - astfel încât se pare/ Că din aceeași rădăcină crește/ O insulă în sus și una-n jos./ Și șnu-iț nimica
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
Să-i semăn lui, de-amici înconjurat, Râvnind când artă și când importanță, De ce-ndrăgesc nu sunt chiar desfătat; Gândesc astfel, disprețul mă și-ncarcă, Dar mi te-aduc în gând, mă dumiresc, Și, fericit, o ciocârlie-s parcă, Și-nalț din lutul trist un imn ceresc; Că mă iubești nu uit și sunt bogat Și n-aș schimba-o nici pentru-un regat. și al uneia dintre muze (Caliope sau Clio). Apare ca personaj cu funcție rituală în piesele Cum
Shakespeare - Hamlet Ediție in-quarto (1604) (fragment) by Violeta Popa și George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6396_a_7721]
-
Judecată, aici ori la Vașcău, oriunde,/ La mâna ta preasfântă pune-ți cuvântul lui ca o brățară/ Și dacă-ntrebi: — Păcă-tuit-ai? — Păcătuit! îți va răspunde. /.../ El e poetul de sub cruce, e crucea însăși, e înaltul,/ Care din duhul tău se-nalță, că l-ai făcut să fie duh!/ Nu râde, frate, eu sunt cel ce semnează-aici și nu e altul,/ Și în curând vom sta alături, ori în pământ, ori în văzduh." (pp. 128-129) Cu totul de acord cu Al.
Ardeleanul definitiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6322_a_7647]
-
ar putea fi abandonat din planul acesteia, de testimoniu fidel al umanului), structurilor organice li se atribuie încrengături mecanomorfe, fețe geometrice. Avem a face cu încă un contrast fertil, avînd alura unui baroc scientizant: „Turnurile de aur și cruci/ se nalță pînă spre bolți/ și apasă pe creier ca marea// sub ștucaturi cuiburi/ de rîndunici mecanice purtate/ pe giroscoape și stadii”(În cap castel). Sau atît de provocator mecanicist: „Rărunchii s-au blocat în grunji de sare/ toate șuruburile mecanismului sînt
O poezie a contrariilor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4407_a_5732]
-
care rupe vraja? Mai degrabă al doilea, cel care controlează jocul. Și-i dă valoarea unei năzăriri, „într-un amurg cu vânt și febră mare”. Așa încât doar nevoia de a plânge viețile degrabă pieritoare sub aparența unei meniri care le-nalță - omenească, prea omenească uneori, ca la Ioana d’Arc împlinindu-se, simbolic, ca femeie, pe rug - îl duce pe Radu Stanca în magazia cu costume. Între istoria trăită și istoria povestită nu se semnează, ca în romantism, un pact de
Evul Mediu întristat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5828_a_7153]
-
mărturisite culminează, discret, totuși, într-o văpaie arătată ca în oglindă: „Umbra ei pe fața apei, de pe pod ușor plutind,/ Cu-o mișcare voluptoasă trece lin și se oprește/ Pe o joncă unde șede un om tânăr pescuind... / El tresare, nalță ochii și cu dragoste zâmbește.// Iar colo-n vecinătate, sus, în turn, ca un hurez,/ Un bătrân, pândind cu ochiul, taina dulce o surprinde.../ El desemnă-ncet tabloul pe hârtie de orez,/ Și se pare că hârtia sub peniță-i
Orientalism by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5079_a_6404]
-
ni-i dat l-a conturat. Geamătu-n noapte auzindu-i, greu, Dumnezeu își zise: Oare s-a-ntâmplat ca pe lume tot ce dăruit-am Eu să fie-atât de strașnic și de complicat? Aeroplanul Alunecând pe iarba tăvălită se-nălță sonor, în scurte clipe, și străluciră-n bolta infinită aripi ce au fost demult gândite. Și cu gânduri mândre s-a înțesat în vânt muzica elicei rotitoare... Jos, părea pământul zgâriat a unui geometru aiurare. Napoleon în exil Zi surd
Poezii de Vladimir Nabokov (1899-1977) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3330_a_4655]