1,281 matches
-
poveste, nici stavilă privirilor în cohorte de brazi, nici oseminte nu pot să adun, să descifrez dorul Herei de a se îmbăia în izvorul Kanathos; fecioară liberă, în fiecare an. Zeus îi sfâșia bucuria, chinuri de pământ îi tăiau aripile năluce, prin apele de argilă, nu mai trăia decât durere și milă. Dorul de a fi fecioară mereu este mai puternic decât nemurirea unui zeu! E o revenire la starea dintâi idealul tot mai îndepărtat Pe Zeus Hera l-a iertat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
marginea ferestrei: peste poduri peste punți fără să știe ce este dincolo au acceptat fără temeri și speranțe, poate cu înfrigurare, căutând cheia ascunsă sub pământ. Cred că au găsit-o, poarta s-a deschis, spre intrare în alt vis. Năluca celor ce au fost pe pământ, fața s-a destins, ochii au rămas deschiși, s-au încleștat liniștile vechi, cântecul a murit în urechi, un zbor de sânziene s-a amestecat printre gene. Aștept în lumea aceasta vie o Știință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
în câmpia netedă, nu-mi sunt gazdă și reazem. Trebuia să pleci cu strâmtele tale poteci. În așteptare, nu mă mai doare, trupul și sufletul stau lipiți ca niște gemeni; așa va fi când te pregătești de ducă, ca o nălucă? Zăbovesc cu mâinile pe piept, deși încă nu am pus nici o cărămidă la casa crescută din cetatea, fără statui și fără fastul din vechime! Nici un mire n-a avut putere, atunci, să-i oprească! La Ada Kaleh prigonirea a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
toate puterile că el, Lache, este totuși un om special, care merită cu siguranță mai mult, cât de mult, nici el nu știa, dar Lache știa că are undeva înlăun trul lui o fată morgana, un ceva nedefinit, ca o nălucă lucioasă și obsedantă, care nu-l lăsa seara să-și odihnească tâmpla în perne, să se îmbete cum se cuvine, să prindă firul logic al întâmplărilor, ci mai degrabă îl afunda în croșetarea de situații în care totul, destinul mai
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
împiedice învățarea desenului. Dar se învoiește. E în stare de atâta compromis! Odată, ieșind sau intrând în studiu, în ceea ce se întâmplă prin locuințele private ale profesorului, Apolodoro a văzut trecând, aproape plutind, fără a face zgomot, în penumbră, o nălucă de fecioară. Altă dată, a descoperit printr-o ușă întredeschisă, acolo în fund, lângă un balcon închis, învăluită într-o blândă lumină pe care perdelele o cerneau, un chip aplecat asupra lucrului de mână, ceva ca eternizat în ramă, și
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Dumnezeu, domnișorule, nu mă uitați... Nu-ți fie teamă, Petra, totul se va aranja, du-te acum, lasă-mă ! Sunt un mizerabil; am comis o infamie. Adio, mamă, fantasma mea! Te las în lumea umbrelor, mă duc în cea a nălucilor; păstrează-mă printre aparențe, în sânul unicei realități, voi dormi mereu... Adio, Clarita, Clara mea, obscura mea, dulcea mea dezamăgire! Puteai să răscumperi din pedagogie un om, să faci un om dintr-un candidat la geniu... să faci oameni, oameni
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
să arate ca o chilie. Singurul obiect care estompează ecoul sune telor e un pat mare, învelit în cearșafuri albe. Sophia stă pe pat. Doarme. Stau la câțiva centimetri de pat. Aștept ca prin somnul ei să treacă ceva. O nălucă. Ceva care să-i schimbe ritmul respirației și să-i agite trupul. Aștept. Trag cu ochiul la clepsidra de pe masa mea de scris. Mă uit la nisipul fin care curge încet. Sophia nu există. E doar o plăsmuire a imaginației
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
reacție de pură emoție estetică. Aș putea chiar acum să mă strecor în pat, lângă ea. Să-i simt căldura trupului. S-o am toată. Să fie a mea. Aș putea să-i fac lucruri care s-o schimbe complet. Năluca trece prin somnul ei și Sophia se mișcă încet și se întoarce cu spatele la mine. S-a dezvelit. Neglijeul o acoperă cu zgârcenie. Stau în picioare, lângă Sophia cea culcată în așter nutul curat și moale. Mă uit la spatele ei
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
împărăția umbrelor, din ținuturile morții, ținuturi totodată ale ficțiunii pe care Kantor o identifică tocmai cu acest univers populat de morți de unde sosesc fantomele. Toate personajele lui Kantor vin de aici, toate sunt niște strigoi, strigoi ai istoriei, dar și năluci ce bântuie prin camera memoriei autorului. Relicve ale unui sfârșit de lume, ele "încep să trăiască a doua oară", de data asta, însă, sub semnul deriziunii și al blasfemiei. Și totuși, chiar și în această viață atât de săracă din
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
nu poate să nu consume, nu poate să nu coste, să nu lase urme. Se vorbește mult despre regizorii care îl iubesc sau nu pe actor, care îl folosesc ca pe un instrument care să vizualizeze, să încarneze descifrări, obsesii, năluci. Sau care, dimpotrivă, îl provoacă să se arate așa cum nici nu s-a intuit, îl cheamă să meargă adînc în el, dincolo de cunoscut și de limite, ca să se apropie mai tare, și mai tare de noi, spectatorii. Ca să ne alimentăm
În căutarea actorului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9317_a_10642]
-
isprăvi odată cu țânțarii. Deja mă deprinsesem să trăiesc cu ei. Trupul meu înroșit de înțepăturile lor nu mai avea amintiri. Dar apa prelinsă din jgheab făcea să reînvie durerea rănilor. Era depotrivă boală și leac. Aici li se spune picioroange. Năluci milimetrice. Nu se văd. Nimeni nu le poate vedea. Femeia a pomenit iarăși țânțarii. Îmi acopăr și descopăr trupul fără să țin cont de ei. Nimic nu mă atinge. Wilson era mai departe absorbit de tăcerea ploii adormite. La ce
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
se destramă, toate se descompun. Ceea ce acum este un ideal, va fi peste cinci minute o deziluzie, iar peste un sfert de oră un păcat. Din eroare în eroare, din păcăleală în păcăleală, din exasperare în exasperare, fugărim mereu o nălucă ce ne scapă printre degete, când ne închipuim că am prins-o" 19. Se întrevede aici umbra densă a fascismului care începe să se instaleze în Europa. Încă o dată, intuiția sebastiană se unește cu logica și construiește predicții cu un
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
că nu-i erau toți boii acasă, dar Surcică o dus casă cu ea... Adică cum nu-i erau toți boii acasă? Intâi nu mai prea putea vorbi, nu prea auzea bine și ochii îi fugeau în toate părțile ca nălucile...Dar dinspre asta o făcut copchii și o ținut gospodărie. Nu mai spune! Si eu care credeam că îi o poveste născocită de tine... Apoi dacă prietenii nu te-or crede mincinos, atunci care alții? i-a răspuns Pâcu, râzând
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
este Îngrijorat de arlechinul din trupul său”! Ptiu! S-ar putea deduce că e mai greu să nu fii infractor : ești lipsit de publicitate. Și nu ești Îngrijorat ...de cabotinul din trupul tău... „E mult mai greu să ucizi o nălucă, decît ceva din realitate” (Virginia Woolf). Așa e... Un actor de la un teatru de copii se plînge, de patru ani, că nu lucrează decît cu aceiași trei regizori. În timpul ăsta, cei trei regizori se plîng și ei că trupa nu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
a se-mbrăca bărbătește, preluînd ea controlul jocului erotic). Dar Flaubert, nu era și el un bovaric? Ba da, demonstrează teza, fără a ne uimi, căci În lumea aceasta care adună actori și actori din viață, creatori de fantasme și năluci delirante, personaje celebre din artă și anonimi din realitatea Înconjurătoare, personaje de hîrtie și evadați din spitale, Începi să crezi că nimeni nu poate scăpa de aplicarea peceții dublului : histrion ratat, născător de histrioni celebri, dramaturg neglijat (deși a creat
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
întrebat - cât în glumă, cât în serios: Măi Petrache! Tu ești dădaca pusă să mă ducă acasă de mână în fiecare seară? Uite viteazul. Nu cumva eram amândoi pe viscolul acela când de după fântâna lui Grigorosu s-o desprins o nălucă și o dispărut apoi de parcă o luat-o vântul? Era om, nu stafie, Costăchele. Tu știi bine că de când ai fost ales primar prima oară cei din tabăra lui Catârcă ți-au pus gând rău. Între timp au mai apărut
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
fac saltul până la colțul gardului, când o rafală de mitralieră a secerat din zbor un ostaș în plin salt... În lumina slabă a zorilor, prin fumul și colbul care învăluia totul nu puteam distinge mare lucru... În clipa următoare, o nălucă a făcut un salt nebunesc până la rădăcina nucului din poarta lui Costăchel... A dus automatul la ochi. Apoi, ca în poligonul de tragere, a ochit gospodărește și... două rafale scurte... Atât am auzit... Un nou salt nebunesc al umbrei m-
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
grabă, dintr-un ungher dosnic al încăperii, un ciocan - sau dracu’ știe ce era - și, presimțind parcă cum măreața oglindă se clatină pe tronul ei, în încercarea lui de a se elibera, își slobozi cumplit toate forțele în acea macabră nălucă tremurândă, care încă mai era acolo, sfidându-l nesățios. Totul fu făcut țăndări imediat. Primele licăriri ale zorilor îl găsiră pe Anton într-o liniște adâncă, treaz și pe deplin lucid, cu privirile în gol și conștient fiind de crima
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
măriți de spaimă, cu fața lividă, din care se scursese tot sângele - și parcă chiar ultima scânteie de viață și a Început să alerge după un tren care se pusese În mișcare, un tren care semăna mai mult cu o nălucă, cu un nor de praf spulberat de vânt... „Te implor, oprește-te! Nu mă lăsa aici... Măcar un singur drum... e tot ce-ți mai cer! Trebuie să mi Îmbrățișez măcar o singură dată copilul!” A căzut În genunchi și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
dată copilul!” A căzut În genunchi și scuturat ca de friguri, și a pus fruntea pe piatra rece, surdă, nepăsătoare a peronului. Diana! Mai vrei puțină șampanie? Ce-i cu tine? Ești albă ca varul! Parcă ai fi văzut o nălucă... Și tremuri toată! draga mea, dragă. Mama m-a prins de mijloc și mia așezat capul pe umărul ei , mângâindu-mă ușor, ușor, așa cum legeni un copilaș gata să adoarmă. Brusc, sună telefonul! Ecoul sunetului părea atât de ireal În
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
disimulau în nu știu ce ungher al creierului meu. Ele se puneau în mișcare și se strâmbau la mine. În colțul camerei, în spatele perdelei atârnând alături de ușă, erau o mulțime de idei și siluete informe și amenințătoare. Acolo, lângă perdea, stătea o nălucă înspăimântătoare. Nu se mișca; nu era nici tristă, nici veselă, de fiecare dată când mă întorceam spre ea, mă privea în albul ochilor. O cunoșteam. Mi se părea că o mai văzusem când eram copil, în a treisprezecea zi după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de-a sembrăca bărbătește, preluînd ea controlul jocului erotic). Dar Flaubert, nu era și el un bovaric? Ba da, demonstrează teza, fără a ne uimi, căci În lumea aceasta care adună actori și actori din viață, creatori de fantasme și năluci delirante, personaje celebre din artă și anonimi din realitatea Înconjurătoare, personaje de hîrtie și evadați din spitale, Începi să crezi că nimeni nu poate scăpa de aplicarea peceții dublului : histrion ratat, născător de histrioni celebri, dramaturg neglijat (deși a creat
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
este Îngrijorat de arlechinul din trupul său”! Ptiu! S-ar putea deduce că e mai greu să nu fii infractor : ești lipsit de publicitate. Și nu ești Îngrijorat de ...arlechinul din trupul tău... „E mult mai greu să ucizi o nălucă, decît ceva din realitate”(Virginia Woolf). Așa e... Am citit volumul trei din JURNALUL lui V. Silvestru. Sub așteptări! Am impresia că este ...cenzurat! Atîtea secvențe eclatante, trăite de marele teatrolog, lipsesc din jurnal. Și este tipărit DUPĂ 1989! Ciudat
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Acum să lipim brațele potrivind tăieturile una peste alta, ca să se amestece sângele... după aceea nu ne putem spune decât frate Ioane și frate Vasile”. Norocul nostru că crâșma era goală de multă vreme...Eram numai noi doi, ca două năluci... Așa am devenit frați de cruce și așa ne purtăm unul față de altul, chiar dacă nu lăsăm să se vadă acest lucru. Acuma-i limpede pentru ce am alergat să-l caut în nămeți și nu l-am pierdut din ochi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
tu în față, Ioane. Eu am să merg în coda șirului la început. Pe drum ne-om rândui. Dacă asta-i vrerea ta, așa am să fac - a răspuns Cotman. Sub lumina albă de afară, săniile păreau un șir de năluci ce rătăceau între cer și pământ. Ici acolo, o căciulă sau un suman negru punctau reptila antediluviană ce înota printre nămeții nesfârșiți... De pe creasta dealului din coasta târgului li se dezvăluia o pădure de coșuri, din care ieșeau vălătuci de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]