120 matches
-
-te, Mai-Baka!... Sau nu mă mai cunoști? Mai-Baka își înălță încet capul și nevăzând făpturile ciudate cu capete sticloase și săgeți în creștet se sculă, încă înfricoșat. - Cine sunt cei care erau cu tine? întrebă arcașul cu teamă. Sau sunt năluci? Auta se așeză pe un colț de stâncă. Mai-Baka se așeză și el alături, pe pământ. - Nu sunt năluci, arcașule; sunt niște oameni străini... zise Auta, și după un răgaz adăugă: Dintr-o țară depărtată. Și eu m-am speriat
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și săgeți în creștet se sculă, încă înfricoșat. - Cine sunt cei care erau cu tine? întrebă arcașul cu teamă. Sau sunt năluci? Auta se așeză pe un colț de stâncă. Mai-Baka se așeză și el alături, pe pământ. - Nu sunt năluci, arcașule; sunt niște oameni străini... zise Auta, și după un răgaz adăugă: Dintr-o țară depărtată. Și eu m-am speriat ca tine de îmbrăcămintea lor, când i-am văzut întîi. Dar sunt oameni de treabă. - De ce au capul de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
șarpe albastru toxic mușcătură letală semaforul clipește în urma ei nu rămâne nimic nici măcar fumul doar o lacrimă cât o lume la colțul intersecției pregătită să se rostogolească din gând în gând 28 mai 2011 Cu sufletul pe urmele mele orizontul nălucea în coasta pădurii fugisem din propria viață după ani întregi de evadări nereușite se înfigeau maci în ochii mei iar pleopele încercau să tragă cerul sub ele ca să-l ferească de înserare sufletul nu dăduse alarma respiram sacadat doream să
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
curge neapărat la porțile incintelor arheologice. Zeii mai vin acolo doar sub formă de suveniruri care se vând turiștilor. Pe câmpurile cu cactuși, însă, sau în satele retrase la marginea lor, sunt ceasuri în care fața aridă a zeului Ploii nălucește și azi. Începută cu o trădare a zeilor, istoria Mexicului s-a reconciliat cu ei. S-ar zice că istoria nu-i ajunge mexicanului și că mitul îi dă tot ce nu găsește înlăuntrul istoriei. De aceea pentru mexicani legendele
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
metri" pe teritoriu german, din care n-a apucat altceva decât sânge și groază, a fost rapid rănit și a scăpat ca prin minune, după o evadare halucinantă prin pădurile Germaniei, în campusul american. Povestea ascunderii sale printre copacii unde năluceau deopotrivă refugiați și atacatori este o extraordinară ilustrare a sentimentului de spaimă, a înțelegerii că niciodată nu va exista scăpare pentru acela care a umblat pe teritoriul minat. Într-adevăr, timpul nu l-a iertat pe Grass... Ajuns în tabăra
Goethe Și Grass by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/8665_a_9990]
-
făcut ca să nu existe în realitate nici pământ, nici cer, nici obiecte cu întindere în spațiu; poate că nu există nici figuri, nici mărime, nici loc {EminescuOpXII 137} și cu toate astea am imaginea lor sensibilă, care face să-mi nălucească existența tuturor obiectelor acestora; poate chiar la adunarea de doi cu trei, la numărarea laturilor unui patrat, la cele mai ușoare concluzii mă înșel. Imperfecțiunea mea poate fi atât de mare încît să mă 'nșel întotdeuna. Precum Archimede, zice el
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
stîlpul de beton, numele gării fulgurantă funcționalitate de sistem, arhitectura de stil normal, adică autohton, orașul negru de somn pe spate, splendid pus în pagină conductorul, explicația cea mai limpede cum să umpli spațiul desemnat ție unuia, mi s-a nălucit cu povestea, determinare algebrică în radicalismul spațial al geometriei! Pietrișu pată lingvistică, halta Costești-Iași suspendată de spaimă, vai văi lumini în jos! perete de moment trenul de alături răstoarnă păianjenul liniilor lui de spațiu, Ruginoasa zbîrnîie în loc, cum te pui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
toți. După un an de pribegie, în marele refugiu, ne întorceam acasă... acasă la noi. La ieșirea din tunel, trenul se repezi la vale cu o iuțeală năucitoare, înfiorând codrii cu șuierul mașinii și huruitul asurzitor al roților pe șine. Nălucind pe la ferești, copacii alergau îndărăt, vâjâind și plesnind cu frunzele în geamuri, parcă vrând să se năpustească înăuntru. Pe partea dreaptă, un perete de un verde crud, primăvăratec, se înălța până la cer, cu copaci agățat pe el... mirându-te cum
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
nici vegetația nu crește, drumuri fictive, șerpuite prin clisuri de argilă roșie ca focul, semn a unor temerare așezări omenești. Marile pustietăți montane alternează mereu cu zone Îmblănite de conifere, În peisaje ondulate și de un verde Întunecat. Pe acolo nălucesc uneori ape, iar spumele țâșnite ca din șampanie sugerează cascade. Apoi drumul cotește spre nord-est, plutește peste golfuri maritime și intră deasupra pământurilor fertile ale Fluviului Galben din grandioasa Chină. Estetica plantațiilor de orez alterează alte culori: vede crud, ca
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
lungul străzii, trecând de „Leul Negru“ în direcția prăvăliei. Silueta aceasta, pe care o mai observasem altă dată vag, indiferent, apărea acum, în ochii mei, cu totul schimbată. Avea drept fundal întregul univers. Și între mine și ea s-a nălucit, poate pentru ultima oară, viziunea unei fetișcane zvelte, cu gambe lungi și pulpe scânteietoare. Am început să alerg. Am ajuns-o, fugind din urmă, după ce trecuse de cârciumă, și când m-am găsit alături de ea, i-am atins una din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și se va dovedi oare această iubire monasticul misticism la care nădăjduisem să ajung când m-am retras la mare? Începuse să se întunece și am aprins lampa. Am închis fereastra ca să nu intre fluturii de noapte. Mi s-a nălucit o vagă întrebare cum de nu-mi venise nici un moment ideea să iau avionul și să plec la Sydney? Nu-mi puteam aminti dacă Ben spusese că se vor stabili la Sydney, dar Australia nu era chiar atât de mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
verde-al frunzăloaicelor lobate reavăn, poftiicios la miezul galb al zarnacadelelor zimțate, răzlețite-n plăpumi și ponoare, râvnitor să râdă strașnic, bubuitor, demiurgic, din foale, din încăperile inimii, din sângele ficatului și-al splinei, din rinichii pișorcoși, din mațul minților nălucindu-i genial pampuște duioase, crudele, virginale... pe urmele voioase, bine întipărite în memorie, ale lui Rabelais. Când au apărut, și după aceea, cu o ciudată pudibonderie înscorțoșată de tâmpenie, au fost ocolite de comentariile critice sau pe nedrept diminuate în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
Maica Domnului care, după tradiție, a binevoit să îngăduie a fi portretizată de Luca Evanghelistul, e ocrotitoarea artelor frumoase ortodoxe. În rugăciunea pe care i-o înalță zugravii, ei nu cer sporirea „darurilor firii”, adică a geniului, ci altceva, „ca nălucind frumusețile cele cerești, să mă faci și pe mine privitor al lor prin solirile tale”. Geniul creștin, prin urmare, rămânând același dar natural, al fanteziei plăsmuitoare, ceea ce se precizează în plus, peste cel profan, e directiva spirituală și sublimul obiect
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de maximă transparență, poemul nu mai poate fi vedere a lucrurilor în vizibilitatea realului mundan, rostitul care le spune și le descrie în peisajul lumii prezente; e nevoie de "alt cântec mai vrednic, închinat lucrurilor care nu se zăresc, nici nălucesc: lucrurile care se văd"9. Prin urmare, nu imaginea placată pe realitatea dispărândă a lumii, perspectiva orizontală a privirii spectaculare sau a celei pitorești și nici privirea visătoare a imaginării, toate tributare reprezentării unui obiect de către un subiect - care cu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
condiția ei meditativă, filosofică, metafizică"34. Mediu văzut - cum spune Platon - ca într-un vis, prin vălul diafan ce lasă să se străvadă peisajul inaparentului: "Paseri, mari paseri stymphaliene/ Ce bat din aripe de vis,/ Paseri mari cu himerice pene/ Nălucind un divin Paradis,/ Oh, àripile lor, ah, arìpile!". Păsările mitice 35, al căror zbor se profilează pe ecranul luminos al cerului edenic, nu sunt decât imaginile-còpii ale formelor pe care le "nălucesc". Totuși, imagini înaripate, străbătând câmpul posibilei lor nașteri
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
aripe de vis,/ Paseri mari cu himerice pene/ Nălucind un divin Paradis,/ Oh, àripile lor, ah, arìpile!". Păsările mitice 35, al căror zbor se profilează pe ecranul luminos al cerului edenic, nu sunt decât imaginile-còpii ale formelor pe care le "nălucesc". Totuși, imagini înaripate, străbătând câmpul posibilei lor nașteri în adevărul existenței, pure ființări ce rătăcesc în spațiul transparent dintre pământ și cer. La rândul lui, "cu tot sufletu-n vis", omul își trăiește dureros condiția duală, rătăcind "nebun" printre sferele
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
mănăstirii Snagov e povestită cu emoție. Letopisețului cantacuzinesc i se răspunde printr-o altă istorie de partid zisă Cronica Bălenilor, care este atribuită lui Radu Popescu († c. 1729). Aci toate acuzațiile Cantacuzinilor sunt "nește amestecături". Acestora numai "li s-au nălucit" de trădare din partea lui Gh. Băleanu, așa ca "să fie totdeauna ei mai mari". Șerban, domnul, e "lup turbat". Poezia ciudei devine o caracteristică a cronicii muntenești, care e mai nervos dramatică, mai familiară. Antonie-vodă e zugrăvit foarte viu, ca
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
deoarece nu e decât o larvă inconsistentă care nu trăiește decât în așteptarea de a-și găsi adevărul și identitatea în proiecțiile dorinței sale. Nici o îndoială că dezgustul profund suscitat în el de caracterul abject, inavuabil și abominabil al viziunii nălucii atât de dorite nu vine doar dintr-o tentație incestuoasă ci și din imaginea mamei care funcționează ca o oglindă și un portret, al propriei sale imagini. "Acest necunoscut pe care ne-spusul are ca funcție să-l evacueze din
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
acestea să fie însemnate undeva...spre aducere aminte. Din adâncul sufletului omenesc, câteodată, irumpe, printre gânduri zbuciumate, dorințe și așteptări, acea fulgerare din care, pe nesimțite, se întrupează dorința de a scrie, de a incrusta trecutul...dar toate acestea sunt năluci efemere și rătăcitoare dacă nu le înlănțuim cu patimă și înțelepciune... și totuși această dorință, de a reține pe răbojul vremii, trecutele clipe memorabile din anii de școală, a fost o idee care ma mistuia în timp... În acest an
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93264]
-
a sărutat-o. Apoi a dispărut, înghițit de lăcomia abia reținută a nopții de Anul nou. Am rămas sprijinit în pervaz, cu gustul fad al cernelii pe buze. Ceva, ca un zumzet de motoraș, m-a gonit curând afară. Strada nălucită de zbenguiala cristalelor fragile părea un tren cu toate ferestrele luminate puternic. Prin ele răzbăteau umbrele sărbatorești ale familiilor aplecate pios peste podoabele bradului, cu gesturi măsurate, emoționante. Am adulmecat zvăpăiala, aroma iernii, urmărind cu interes ghidușul du-te-vino din fața magazinelor
Matei și Eva () [Corola-website/Science/304303_a_305632]