501 matches
-
Domnul său: negura era deplină, păcurie, liniștea era de mormânt. Se auzea doar picurarea apei din bolta nevăzută, doar măcinarea veșniciei În clepsidra vremii. Dar vai, cine va despica visul de trezie, ziua de noapte, noaptea de zori, amintirea de nălucire? Oare cine va pune un Însemn clar Între vis și moarte? Oare cine, Doamne, va pune o stavilă, un hotar, Între prezent, trecut și viitor? Oare cine, Doamne, va despărți bucuria dragostei de tristețea amintirii? Doamne, ferice de cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fugă spre locul unde mă așteptau ai mei având impresia că valurile tot mai dese ale nopții vor să mă acopere. Nu știu cum, nici când, m-am trezit în fața nopții în timp ce prin văzduh, pe aripi diafane de întunecime, mai pluteau încă nălucirile plăsmuite de închipuirea unei minți de copil. Alina-Diana Zamfir, clasa a VII-a A De vorbă cu toamna Într-o zi de toamnă, mi-a intrat pe fereastră o frunză pe care era scrisă o invitație în parc a Toamnei
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Străin în Purgatoriu și Regăsirea în speranță). Autorul își versifică mecanic declarațiile de dragoste, ajutat parcă de un metronom: „Iubirea, permanent ascuns-a și tragedie și uitare / Ca moartea hâdă să devină leagănul unor noi vieți / Angoasa nopților păgâne și nălucirile fugare, / Impuritatea și durerea să nască iarăși frumuseți.“ (Veni-va timpul...) Se remarcă retorica grandilocventă, filozofarea ieftină și... virgula dintre subiect și predicat. În mod inevitabil, sunt invocate și personaje mitologice, despre care poetul crede că înnobilează automat, prin simpla
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Ca un titirez pământul se învârte printre stele / Suitor prin negre spații, către neștiute lumi - / Peste timpul scurs coboară a uitării pleoape grele, / Măsurând cu nemurirea ale anilor cununi. Să pătrundă rostul vieții, omu-i îngrădit din fire / Doar de sticla nălucirii prea-adesea are parte, / Lepădând nimicniciei stârvuri mari de-nchipuire, / În această amăgire îndreptată către moarte.“ (Scrisoare deschisă) Absolvent al Facultății de Electronică, după cum reiese dintr-o prezentare de pe ultima copertă, Costin Grigoraș refuză, în mod curios, să utilizeze calculatorul și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
umbra ei împlinită pe hîrtie se vor confunda ", naratorul decretînd în final autoritatea integrală a fanteziei: Totul există prin voință, prin inteligența de a descoperi, prin curajul a ți-l însuși. Fantezia e dreptul de a unifica orice, chiar și nălucirile, de a le împerechea la nevoie, de a le fixa în plasa celei mai riguroase proze"". Dar Tudor Cristea nu utilizează doar registrul aprobativ, înălțîndu-se pînă la elogiu, inspirat de satisfacția estetică. Spre deosebire de unii critici ori responsabili de periodice din
Expertize convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7806_a_9131]
-
pe pădurar rîzînd: - Auleu, boierule!... Ai ucis cîinele lui Gheorghe Roșu din Izvoarele! Și într-adevăr, răsturnat pe prada ursului, zăcea întins fără mișcare un cogeamite cîine ciobănesc, cît un vițel de mare." (Al. Cazaban, întîiul meu urs) Victima propriei năluciri poate stîrni rîsul, dar uneori și compătimirea. Nu tot astfel ageamiul care vrea să facă impresie, recurgînd la diverse tertipuri naive. într-o spirituală clasificare a breslei, Dimitrie Ralet nu-l scăpa din vedere pe "vînătorul cumpărător, der mit silbernen
Epistolă către Odobescu (XI) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7689_a_9014]
-
cântece pentru înșelat timpul, referirile la "soarele mai adevărat", zoroastric, se fac de-a dreptul. "O, mâna ta cu degete de alabastru/ cu vene transparente, nervure de sidef/ (și ochiul cercetând pe Zoroastru/ ori ocolind cu teamă pe Aleph),/ ce năluciri învie și ce drumuri/ deschide văzului închis sub pleoapă?/ și ce otrăvi dezleagă din parfumuri/ ce nimeni nu e-n stare să priceapă? / și cărei dimineți îi face reverență/ pieptul tău fraged, bumbii-i de agat/ pe care rareori a
Soarele alb, soarele negru by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7595_a_8920]
-
trăim sub radical" (Hrube și unghere). Avînd atari propensiuni fruste, bardul se dovedește consecvent și prin "idilele" sale zgrunțuroase precum niște suprafețe de șmirghel. De notat din nou o particularitate transilvană adusă în pagină cu o grație gravă: preocuparea livrescă. Nălucirea venustății e împletită cu deprinderile cărturarului. Asemenea unui magnet, ea atrage sensuri tipografice, asocieri culturale: "o țîță de muiere înfiptă-n ușa / bibliotecii centrale universitare / și o pereche de pantaloni raiați de barșon gri-cafeniu / mulați pe trupul tăiat cu dalta
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
neapărat cronologia succesiuniilor din text. Există o sintaxă a imaginii, a vizualului care se definește plecînd de la cuvînt, de la inspirația muzelor, de la șoaptele demonilor, de la ispitele simțurilor, de la alcătuirea fragmentelor, mai întîi, disparate. Aparent, fără legătură imediată unele cu altele. Nălucirile pătrund în fiecare artist și abia după aceea începe munca istovitoare de a le ordona, rațional. Silviu Purcărete are o voluptate în a se lăsa chemat de părțile fierbinți ale unui text, de multe ori ocolite sau tratate superficial, în
La început a fost cuvântul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7252_a_8577]
-
ortografia din secolul al XIX-lea, și a schilodit astfel versul "Sărutare, umbră veche, priimește-nchinăciune", tipărindu-l: "Sărutare, umbră veche, primește-nchinăciune". Păstrând, în versul 12 din poemul Umbra lui Mircea, verbul a clăti cu sensul a a clătina ("Este ceasul nălucirei, un mormânt se desvălește/ O fantomă-ncoronată din el iese... o zăresc.../ Iese... vine către țărmuri... stă... în preajma ei privește.../ Râul înapoi se trage... munții vârful își clătesc."), este absurdă (ca să zic așa) "corectarea" aceluiași verb (a clăti = a clătina) în
Grigore Alexandrescu, Umbra lui Mircea. La Cozia1 by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7268_a_8593]
-
în Casa Lunii, se scurgea prin Copou, o lua pe la Fundație, cobora scările Rîpei Galbene și avea drept capăt vagonul unui tren rapid, ce pleca din Iași la o oră destul de matinală". Iar în trenul rapid e Noimann - noima și nălucirea romanului. între poeți, Nichita Danilov se ia foarte în serios ca prozator; și trebuie luat în serios pentru că, deja, Nevasta lui Hans, Mașa și Extraterestrul, Tălpi. Șotronul și Locomotiva Noimann reprezintă un capitol important al prozei noastre contemporane.
Un roman al dedublării by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7135_a_8460]
-
cea de la Jocurilor Olimpice de la Albertville, unde el a gândit întreaga desfășurare artistică de la începutul și sfârșitul acestei manifestări sportive. Apoi am mai văzut casete cu spectacolele sale, dar contactul pe viu cu universul său fabulos, care împletește mirific realul cu nălucirea, are un impact mult mai puternic decât pelicula. Activitatea sa artistică are deja o istorie: în 1983 și-a creat, la Bagnolet, propria sa companie, pe care în 1995 a transferat-o la Paris; în 1989 se impunea prin parada
Fantezie, numele tău este Decouflé by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7138_a_8463]
-
astfel în posesia unui instrument redutabil, utilizat pe parcursul întregului secol al XlX-lea, pînă la Eminescu. Versurile lui Dorat, de exemplu, corecte și seci, capătă sub pana lui Conachi moliciuni inedite: Mă lași, crudule, în focul așteptării în zădar,/ Cu năluciri să trec noaptea și ziua cu plîns amar. Sfîrșește, curmă pedeapsa unei crude ispitiri,/ Căci mă topăsc purtîndfrica unui amori cu-ndoiri./ Zadarnică nălucire, ce pînă mă trezii fu,/ Ah, cit îmi pare de dulce cînd mi-o dai aieve
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
capătă sub pana lui Conachi moliciuni inedite: Mă lași, crudule, în focul așteptării în zădar,/ Cu năluciri să trec noaptea și ziua cu plîns amar. Sfîrșește, curmă pedeapsa unei crude ispitiri,/ Căci mă topăsc purtîndfrica unui amori cu-ndoiri./ Zadarnică nălucire, ce pînă mă trezii fu,/ Ah, cit îmi pare de dulce cînd mi-o dai aieve tu!/ Ca să-mi laud desfătarea, trebuie să gust pe-a ta, /Doresc să-mi sîmt inimioara bătîndu-să supt a ta (Cătră Leandru, că nu
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
că bravul tîlhar a luptat și a căzut la Plevna. Iar negustorul se face, cu grăbire, stăpîn pe averea lui. Popa "venea, din cînd în cînd, de pe altă lume, să tulbure somnul fratelui său". De două ori apare ca o nălucire, și pînă la urmă se arată în carne și oase, de la drum, să-i spună că ultima scrisoare a fost o glumă. E, într-un scenariu tragic, o moarte de comedie. Și toată acțiunea ar putea fi o poantă bună
Vizită... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6634_a_7959]
-
posibilitatea de a schimba programat mersul istoriei, de a prefabrica habitaturi la adăpost de furtunile vieții, de a învinge prin fie neprezentare fie prin supralicitare. Gluma lui Kundera „ne obligă să aprofundăm definiția" potrivit căreia romanul este „locul coliziunii între nălucirile și minciunile imaginației și duritatea lumii: iluzia se izbește de principiul realității, himerele sentimentale și marile speranțe sunt nimicite de adevărul efectiv". Primul om și Povestea unui neamț, publicate amândouă după moartea autorilor, aduc în scenă personaje de condiție modestă
Un răspuns pentru Regele Solomon by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6488_a_7813]
-
utopice cu grave consecințe sociale. Discipol al lui Răutu, nu a avut vocație de eretic. Omul care se jura că detestă poncifele irespirabile, cel care a făcut în repetate rânduri elogiul subiectivității creatoare, a rămas pînă la capăt ostatecul unor năluciri ideologice. Cînd alții mișcau în front, el continua să defileze cu turma. Memoriile abundă în aceleași extenuate clișee despre exploatare, lupta de clasă, complotul gorbaciovist și cîte altele. Pe de altă parte, pentru cei care studiază cîmpul intelectual din acei
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
urmele voievozilor Mircea cel Bătrân și Mihai Viteazul, poposind o zi pe malul Oltului, la Hotel Căciulata, aproape de Mânăstirea Cozia, pentru a ajunge la o reunire (de spirite) triumfală în Cetatea Albei, în plină sărbătoare a orașului. Ei, dar „ceasul nălucirei”, dacă a cuprins pe cineva, a durat cel mult o seară (aceea a sosirii la Călimănești: de sus, de la balcon, Oltul se vedea negru, luna era plină, umbrele prindeau viață). Poezia locului, sepulcrală sau nu (căci, privind munții și stelele
Colocviul romanului românesc by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4642_a_5967]
-
avînd toată încrederea în produsele lor culturale, ba chiar trăind cu mîndria harului lor. În realitate, totul e o născocire prin care Dumnezeu se apără de curiozitatea noastră tiranică, păcălindu-ne, momindu-ne și învăluindu-ne într-o rețea de năluciri plăcute. Concluzie: întreaga existență este un mister ireductibil în fața căruia șansele omului de a-l revela sunt nule. Iar religiile, și implicit creștinismul, nu sunt decît visuri colective al căror rost e să ne împînzească ochii cu minciuni mîngîietoare. Stăniloae
Între taină și mister by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5823_a_7148]
-
privind lumea prin filtrul vederii secunde - iată, în termenii actorului, relația teatrală proprie spectacolelor marelui regizor. Oltița Cîntec adună lumea din teatre și din preajma lor, publicul și ucenicii într-o altă „căruță cu paiațe” care caută, de milenii, fantasma și nălucirile teatrului.
Criticul ca o fantomă pirandelliană by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5077_a_6402]
-
spațiu semiînchis, în care apariția „veneticilor” bucureșteni generează dezechilibre și frustrări. În ceea ce are mai caracteristic și mai rezistent, Toate bufnițele e un roman „sadovenian”, prin care se exprimă o sensibilitate evazionistă, retractilă, vag „tradiționalistă” și nițel mizantropă, atrasă de nălucirile diafane ale trecutului familial, de stabilitatea naturii primordiale și - după cum am arătat deja - de aerul rarefiat al înălțimilor. Cine a spus că Sadoveanu n-ar fi lăsat deloc urme în proza zisă douămiistă? O carte frumoasă, chiar dacă pe alocuri frustrantă
Pe înălțimi by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3738_a_5063]
-
văzut un popor care n-a pierdut sămânța credinței. Multe babe - din acelea din lumea noastră orientală, babe eterne, nezdruncinate din pragul bisericilor -, dar și tineri, oameni veniți de la muncă, foarte mulți, ca și cum restul ar fi fost un vis, o nălucire. Am stat de vorbă cu un episcop, cu un profesor de teologie și cu doi responsabili ai „religiei și ateismului” - căci am călătorit sub egida unei organizații catolice - știi, catolici din aceia doritori să afle despre izvoarele Bisericii vechi. Așa că
Epistolar inedit Sanda Stolojan – N. Steinhardt by Florian Roatiș () [Corola-journal/Journalistic/3424_a_4749]
-
trimișilor din adîncuri, flori ale/ copacilor scuturați de furtună astă noapte,/ într-o grădină. Grădină/ a bunicului tău, găsit mort acum trei ani în coliba/ lui de popas, jumătate îngropată/ în pămînt, care te sperie și azi: calci înfiorată, ai năluciri,/ cei ce vin pe urmele tale vin bubuind/ și se succed pe urmele lor asemenea valurilor Mării Negre./ Cine sunt? Sunt/ trimiși ai substanțelor interzise, din adîncuri, în luna/ mai. Nu-s substanțe minerale? «Sunt trimiși/ ai substanțelor interzise»... Eziți, ce
Etnobotanicele lui LIS by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3141_a_4466]
-
mi folosește creșterea ce mi-au dat, credința ce mi-au săpat în suflet, citirile celor frumoase de care înflăcărați, zguduiți, nu ne săturasem de vorbit ca într-un continuu îndemn? Dacă știau că tot frumosul acela e numai o nălucire, de ce, începând cu cele dintâi povești, au căutat să mă facă după acel tipar? De ce nu m-au lăsat ca pe toată lumea, ca să nu mă simt azi așa stingheră în ea? Să nu fiu biciuitoare! Dar ce se cheamă aici
O prozatoare necunoscută – Irina Lecca by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3698_a_5023]
-
odihnit multă vreme pe fotoliul din atelierul artistului până ce a fost dăruit fratelui său Mircea. Legenda spune că, într-o bună zi, la scurt timp după dispariția artistului, strunele chitarei ar fi prins, pentru o clipă, a vibra singure. Simplă nălucire a unor ființe ce l-au iubit? Greu de spus. Oricum, o frumoasă poveste. Majoritatea pânzelor sale au rămas în cadrul familiei. "...Prindea încet-încet viață... în fața mea un tablou de o nemaipomenită sugestie. Fațada se ridica cu un relief extraordinar. Petele
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]