738 matches
-
parcă vâscoasă, sloiurile de nămeți, rămase în picioare pe porțiunea destul de lată dintre zona așa-zisă verde și trotuar, așteptau cu sete, parcă o nouă fulguială, ca să se învioreze. În lumina sugrumată a amurgului, cu cer muiat în sânge, umbrele nămeților începuseră să mânjească pe alocuri, trotuarul. O boare rece de vânt îl izbi brusc, drept în față. Aerul sănătos ca o mâncare copioasă...-murmură ca o placă de pick up zgâriată, Epa. Cine mai spunea și asta? Când? Unde? Nici măcar
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
copaci... În câteva clipe, nu-mi mai dădeam seama dacă mai ninge ori omătul căzut a început să zboare negăsindu-și locul... Totul părea un vârtej nesfârșit... Căciula de omăt de pe acoperișul casei își schimba înfățișarea mereu. În jur, fața nămeților nu rămânea aceeași nici o clipă... Ici apărea o spinare ascuțită ca gura unei securi, dincolo un vârf de suliță ce se lungea mereu... mai încolo se iveau și dispăreau tot felul de chipuri... Vântul parcă mă urmărea unde mergeam. Lua
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
sta într-un loc cum nu stă apă pe gâscă. Unde s-o ascuns, că pe poartă nu putea să iasă? Eu mi-am ținut cât am putut râsul, dar când am simțit că dau în clocot am sărit din nămeți în fața mamei, ca o stafie... „Iracan de mine, ce m-ai spăriet!” - a strigat ea, dar după felul cum m-a cuprins și m-a strâns în brațe tare mă tem că s-o prefăcut... A privit apoi în jur
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
dai drumul să meargă singur, doar îi băiat mare și știe drumul. Tu iei găleata cea mică și”... O ascultam pe mama doar cu o ureche... Gândul îmi era la drumul pe care aveam să-l fac până la fântână, prin nămeți, în urma calului...Am scos găleata mică din casă și am așezat-o la îndemână, pe marginea prispei. Am scos calul din grajd fără căpăstru și i-am dat drumul. Armăsarul a pornit să zburde prin omătul proaspăt... În clipa următoare
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
soarelui...Am ieșit pe poartă și, luându-mi ca punct de reper - cum se spune în cătănie - cireșul de dincolo de șleau, am coborât în gârla Șărpăriilor. Mi s-a părut că nu-i chiar așa de greu să înoți prin nămeții nestatornici. Când am ajuns la cireș, am simțit câtă îndârjire trebuie să aibă sărmanul copac pentru a rămâne în picioare în fața vântului năpraznic!...Se îndoia din toate mădularele, dar nu se lăsa doborât!...Pe creasta dealului, mersul a devenit atât
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
îmi venea să chiui. Vântul spulberase zăpada încât se vedeau chiar și firele de iarbă uscată. Mergeam cu spor! Dar câtă bucurie, atâta scârbă - cum se spune - pentru că ceea ce câștigam pe asemenea porțiuni de drum pierdeam pe cele pline de nămeți până la brâu. Urmăream cu mare grijă însă copacii de pe marginea drumului, știuți de mine. Și eram tare mândru de calea pe care o străbătusem. Soarele deși nu încălzea, îmi veghea drumul de acolo de sus. „Ține-o Doamne tot așa
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
gândul că „Am să trec eu și peste asta, numai să fiu atent pe unde calc!” Cu acestea în minte, urmam drumul nevăzut pas cu pas. Mă bazam doar pe faptul că încă mai simțeam pământul sub picioare în străfundul nămeților. Din spate vântul aducea valuri de omăt care deveneau din ce în ce mai greu de suportat... Simțeam că nu mai pot respira... „Hai, băiete! Încă un pas și încă unul...Deodată însă...am călcat...în gol!!! Când m-am oprit din cădere, am
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
întâmplat cine știe ce!... N-aș vrea să fiu în locul ei...” Merg îndârjit, cu ochii țintă la luminița de acasă, dar... „Ce-i asta??? Doamne ferește!!! Pe albul omătului mi se pare sau chiar văd o mogâldeață care se zbate să înainteze prin nămeți! Mă frec la ochi. Poate mi s-o năzărit. Nuuu! Nu mi s-o părut deloc, ci este adevărul-adevărat!!! Se apropie văzând cu ochii!!! „Ce mă fac? Dacă îi un lup? Aici îmi rămân oasele! N-am nici o scăpare! Să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pe obraz!... Până la urmă mi-am dat seama că era câinele nostru, care m-a simțit de departe - chiar prin viscolul acela - și mi-a ieșit înainte. De bucurie l-am cuprins în brațe și ne am tăvălit amândoi prin nămeți...Cât ne-om fi hârjonit noi nu știu, dar la un timp câinele s-a desprins din brațele mele și a pornit înainte spre casă, uitându-se din când în când înapoi, ca să vadă dacă îl urmez...Acum nici vântul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
săniile încărcate ne-a fost greu, dar cu ele goale îi altă poveste. Numai că o să ne cam apuce noaptea, pentru că ziua-i tare scurtă - a răspuns Hliboceanu. Da’ n-am mai mers noi noaptea și pe ploaie și pe nămeți sau viscol și tot am ajuns? - a vorbit din nou Cotman. Acum însă vântul suflă peste măsură de tare și felinarele s-or stinge - și-a dat cu părerea Mitruță. Unde-i moș Pâcu cu luleaua lui? Dacă o aprindea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
vorba. Au pornit la drum în noua formație. Pentru cei din coada șirului, felinarul lui Mitruță nu lumina mai tare ca un muc de țigară și acela ascuns în căușul palmelor... Mitruță, ajutat la nevoie de cei din spate, rupea nămeții zăporâți de-a curmezișul drumului... Cei din spate treceau mereu în față, rânduindu-se le cârma convoiului... Doar Hliboceanu ținea coada șirului. După un timp, s-a auzit glasul lui Cotman: Mitruță, băiete! Mai lasă-mă și pe mine să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Hliboceneee! Hliiiboceeeneee! - a început să scâncească Iordache, retrăgându-se înspăimântat spre șirul de sănii... A alergat cât a putut, dar nici urmă de sănii. Nici chiar firimitura de lumină de la felinarul lui Mitruță nu se mai zărea nicăiri. Înotând prin nămeții care deja acoperiseră urmele săniilor, a început să strige: Mitruțăăă! Ioaneee! Mă auuuziți? Opriți-văăă! Opriți-văăă! Nimeni însă nu dădea nici un semn de viață. Iordache nu mai era sigur că merge în direcția cea bună. Și-a rotit privirea. Dintr-o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
stăpânea totul. Descumpănit, a pornit în directia țăndării de lumină... Pășea cu îndârjire. Luminița din depărtare părea însă că nu mai este atât de aproape cum i s-a năzărit la început... Mergea gâfâind, luptându-se cu vântul și cu nămeții pentru fiecare pas... Ion Cotman, aflat în fruntea convoiului, se încorda din răsputeri să învingă urgia. Ceilalți îl urmau în tăcere. Alecu Slobodă, cu un țol pus peste suman, contrariat că nu mai aude glasul lui Hliboceanu, și-a întors
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
că îi bine să facem: nu mai mergem toți pe aceeași cărare, ci mai răsfirați. Poate a căzut alături de drum... Cine știe? Fiecare aveți biciul la îndemână. Căutați cu codiriștea în orice troian. Dacă îi căzut undeva îi acoperit de nămeți deja. Și urechea la pândă ca copoiul de vânătoare... Poate se aude un geamăt măcar... Cu felinarul în mână, Cotman a cercetat lovitura de la cap. A fost lovit din spate cu un baltag sau cu o toporișcă. Numai că n-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
vreme...Eram numai noi doi, ca două năluci... Așa am devenit frați de cruce și așa ne purtăm unul față de altul, chiar dacă nu lăsăm să se vadă acest lucru. Acuma-i limpede pentru ce am alergat să-l caut în nămeți și nu l-am pierdut din ochi toată noaptea? Mitruță, ca și cum atunci s-ar fi trezit din ghearele unei vrăji, a răspuns: Îi limpede, Ioane... Nu bănuiam însă, acest lucru... Am să păstrez taina ca și cum ar fi taina mea, Ioane
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
vedea... Vorba ceea <Văzând și făcând>. Așa-i mai sigur” - gândea Cotman, intrând pe poartă la el acasă... Cam pe la prânzul cel mare, a ieșit și a luat drumul Măgurii. Totul a mers bine până a intrat în pădure. Aici nămeții erau așezați gospodărește... Ajuns pe Măgură, a cotit-o pe hudița unde ședea Hliboceanu. Inima a început să-i bată mai tare la gândul că se apropie întâlnirea cu Dochița. S-a oprit să-și tragă sufletul și a bătut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
spus o rămas fără căciulă bietul de el. Stai să caut și niște mănuși și colțuni de lână, că îi iarnă grea nu șagă... Cu trăistuța dată de Dochița sub braț și cu baltagul în mână, a pornit să înfrune nămeții și noaptea care se lăsa... Luni, în zorii zilei, cărăușii s-au întâlnit în Poiană, cum le-a fost vorba. Lipsește careva? - a întrebat Mitruță. Din unu în unu, numărați! - a intervenit Puicuță, cu figura lui hâtră. Cărăușii s-au
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
el ce încruntat îi, da’ o să-i treacă... Spunând acestea, a luat strachina, l-a sărutat fugar pe frunte și a ieșit din cămăruță. După plecarea Măriuței, Hliboceanu a oftat adânc... Costache s-a apucat să curățe curtea crâșmei de nămeți. Abia spre amiază a sfârșit treaba. După ce și-a revenit din oboseală, a intrat la Hliboceanu. Acesta l-a primit cu bucurie, semn că aștepta pe cineva de-al casei. Surpriza crâșmarului a fost și mai mare când l-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
vrerea ta, așa am să fac - a răspuns Cotman. Sub lumina albă de afară, săniile păreau un șir de năluci ce rătăceau între cer și pământ. Ici acolo, o căciulă sau un suman negru punctau reptila antediluviană ce înota printre nămeții nesfârșiți... De pe creasta dealului din coasta târgului li se dezvăluia o pădure de coșuri, din care ieșeau vălătuci de fum ce semănau cu o înșiruire de stâlpi puși să sprijine cerul... Ați văzut voi cum îi luna nouă? - a aruncat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
crezând că noi le urmăm fără abatere... Mitruță a ridicat cocoșul puștii, ca la vânătoare, gata să tragă în orice clipă... Din spate se auzea icnet de om care aleargă din greu... Mitruță și Cotman s-au făcut una cu nămeții. Îndată au trecut pe lângă ei doi bărbați cu baltagele în mâini... Cotman și Mitruță s-au ridicat ca la comandă și au strigat din răsputeri, odată cu detunătura puștii: Stați așa!!! Nu mișcați, că sunteți morți! Lotrii s-au poticnit din
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
din biroul șefului. Nu știm nimic. Așteptăm. Așteptați! mormăie Radu ieșind. Ce se-aude, dom' doctor? întreabă Mihai, întîlnindu-l. Dracu' să-i ia! Am înghețat de tot spune, făcînd un gest de lehamite și pleacă grăbit, croindu-și drum prin nămeți. Mihai rămîne cu privirea în urma lui pînă îl vede intrînd între blocurile de lîngă hotel. O fi avînd vreo urgență la spital murmură, dîndu-și seama că și Vlad îl urmărește cum pleacă. Rămîi tu s-o aștepți vine răspunsul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să-i spun... E ridicol totuși; vii peste douăzeci de ani și spui : sînt tatăl tău..." Ochii lui, obosiți de albul din partea cealaltă a ferestrei, se închid, chemînd sub pleoape chipul răvășit al fetei ieșind de sub plapumă, în dimineața cu nămeți cît casa, cu camera inundată de lumina ferestrelor, în orbirea cărora ea zîmbea, chemîndu-l, cu brațele întinse lung. Peste un timp, cînd aude pași apropiindu-se, profesorul tresare, face ochii mari, puțin încruntați mai apoi, se ridică și, înclinîndu-și privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ochi, obosiți de studiu mai tot timpul, se pierdeau în zbuciumul gîndului după fiecare lectură a ziarului de dimineață. Dar de dincolo de voința ei revine obsedant în amintire seara cu viscol, vizita bărbatului în haine de șiac, orele dimineții cu nămeți cît gardurile, prin care s-a pierdut bărbatul, gîndul nebun că a făcut un gest necugetat, apoi obsesia că trebuie să-l revadă, să se convingă că nu a visat, culminînd cu vestea incredibilă: "profesorul Bujoreanu nu se mai întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în farfurie și continuă să lovească bucata de carne cu colții furculiței, în vreme ce în mintea lui răsare imaginea femeii speriate, retrăgîndu-se spre ușă, încercînd să cîștige timp cu observația că trebuia să-și scoată căciula, apoi... viscolul nebun..., dimineața cu nămeți cît casa... Și, ca și cum gîndurile astea ar fi încălzit întreaga atmosferă, își desface umerii căzuți, aruncă spre Doina o privire senină, cum numai în clipele de mare emoție știe s-o facă, apoi surîde larg: N-aș fi fost niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
radiatorul. În biroul lui, căldura s-ar fi evaporat într-o sutime de secundă, poate din cauza geamului care nu se închidea bine sau din cauză că încăperea era mult prea mare. Stătea deci în ghișeu, totuși îi era frig. Aruncă o privire nămeților de zăpadă de pe peron, apoi alta ceasului de pe birou. 11:43. Continuă integrama. Avea 54 de ani, o casă, un televizor, părul gri, unsuros, obrajii supți și nerași, dinții galbeni, semăna cu Robert de Niro, dar nu știa asta. - Greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]