371 matches
-
un ascendent care te distinge, cînd te gîndești că Mark Twain definea infinitul drept timpul necesar pentru Învățarea limbii germane. Dacă inima asta n-ar fi atît de Îndărătnică În momentele de entuziasm, dacă n-ar tropăi ca un cal nărăvaș, ațîțat de atmosfera de rodeo, tocmai cînd timpul dresurii s-a terminat! Dar mergi mai departe, iei un marfar, o drezină, o trotinetă. Fluieri singură, pufăi, poate te arată și pe tine cineva cu degetul. CÎnd se stinge lumina, aprindem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
la doisprezece ani În crucea de piatră dracu știe cum se leagă astea se creează un reflex dacă aș avea acum o femeie aș călări la ea ore În șir aș trece Asia călare și stewardesa asta trebuie să fie nărăvașă rău o fi roșcovană și acolo pasca mă-sii de viață că omul nu poate să se bucure de hoitul lui nici cît un cîine și ea cu dușurile Înainte și după ca să nu-ți mai tihnească nimic Suzi e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
totul. Toți ajung la curtea lui Aquarelin odată și odată, asta e, nu ai ce să faci, sunt din ce în ce mai conștient de gândul ăsta. Acum întorc covorul cu botul în sus, strunindu-l cu maneta de direcție, ca pe un cal nărăvaș. Pregătesc mai bine căderea care va urma. Pentru o clipă doar, încremenim în aer, covorul nechează și se cabrează sau poate doar mi se pare, ca apoi să urmeze incredibilul plonjon pe care orice persoană îl visează cel puțin o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
străzile noastre după ce s-au revărsat din haznalele unde s-au adăpostit mai Întâi, iar acum o fac pe stăpânii, pe pământul pe care părinții noștri l-au răscumpărat cu sângele lor de sub barbari. Acum, Florența parcă e o iapă nărăvașă. Priorul se Întrerupse, continuând să fixeze cu ochi dușmănoși acea mulțime de tineri. Între timp, Își masa maxilarul, ștergându-și cu dosul mânecii un pârâiaș de sânge care Îi ieșea din buza crăpată. Arrigo părea să Îi fi urmărit cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
decât natura însăși a atomilor: se constată existența în ei a forței de greutate, desigur, dar și a unei energii proprii, cea pe care o putem observa la caii ținuți în frâu înainte de startul într-o cursă și care, impetuoși, nărăvași, incarnează această forță ce acționează în corpul însuși al materiei. Acolo unde filosofii idealiști vorbesc de Dumnezeu, dându-i nume multiple, Lucrețiu - și nu Epicur, la care această teză nu apare nicăieri în textele rămase - instalează o forță. Evident, acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Împărățea peste bureți Crai Crypto, inimă ascunsă, La vecinic tron, de rouă parcă! Dar printre ei bârfeau bureții De-o vrăjitoare mânătarcă, De la fântâna tinereții. Și răi ghioci și toporași Din gropi ieșeau să-l ocărască, Sterp îl făceau și nărăvaș, Că nu voia să înflorească. În țări de gheață urgisită, Pe-același timp trăia cu el, Laponă mică, liniștită, Cu piei, pre nume Enigel. De la iernat, la pășunat, În noul an, să-și ducă renii, Prin aer ud, tot mai
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
astfel: „Zoon politikon, sictir!”. Bineînțeles că peste tragismul interior al eroilor reali ai neamului românesc s-a așternut de-a lungul anilor o tăcere cu iz pătrunzător de plumb topit în mizeria unui haos contemporan ce lovește ca un cal nărăvaș din copită trupul Omului actual, cerând la schimb suflete, din ce în ce multe suflete, care nu par a mai fi interesate de îndelung căutata mântuire a creștinătății. Ce mai contează că acești curajoși luptători ai Armatei Române din blestemații
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
vând pentru ispite Pustnici, regi, cristoși și iude. Zâne bune, zâne acre Libere sau ferecate... Noaptea patimilor sacre Și a sacrelor păcate Pentru văduve și soacre Când nu-s iaduri ferecate Pentru piazele din lacre. Zâne bune, zâne scorpii, Îndulcite, nărăvașe... Noaptea farmecelor gropii Cărnii dulci de sub cămașe În sudori prin porii proprii Când în pofte pătimașe Își pierd mințile toți popii. Referință Bibliografică: Sânziene și rusalii... Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 906, Anul III, 24 iunie 2013
SÂNZIENE ŞI RUSALII... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363867_a_365196]
-
pe firul unei ape. După câțiva pași se oprește într-o poieniță lângă o cascadă al cărui tumult turbură liniștea pădurii. Discul auriu al lunii se ridică peste vârfurile stejarilor. Cavalerul descalecă.Armăsarul necheză de răsună valea, apoi se ridică nărăvaș în două picioare și scuturându-se se transformă în femeie. PRINȚESA: Iubitule, te-am purtat în spate ca pe un fulg de nea. Contrar tradiției noastre de a umbla numai noaptea, am făcut acest sacrificiu pentru tine. Mi-am epuizat
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
în: Ediția nr. 1350 din 11 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului În dragostea visării .. dormind pe țol de lână De mii de ani savantul se-ntreabă ce e timpul Și-ncearcă să-l oprească cu-a lui deșteptăciune, Dar timpul nărăvașul se-împrăștie cu câmpul, Deștept mai e savantul c-a prins deșertăciune, A prins din hăuri negre mișcându-se fantasme, Din vremea de-începuturi când timpul era loc, Când energii din haos se încurcă-n alte spasme, Și-n câmpuri
LUMINI ŞI UMBRE de DAN BORBEI în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362310_a_363639]
-
deplângându-și soarta și cerând îndurare. Uneori îl pândea cu adevărat pornirea ispititoare să adopte felul de trai întocmai cu cel al vreunei dobitoace. Avea însă experiența să-și înfrâneze din răsputeri aceste porniri, scuturând din cap ca un cal nărăvaș. La drumuri lungi, când foamea îi ascuțea simțurile și-și simțea sufletul prăpădindu-se, se amăgea cântând prin pustiuri, făcându-și curaj și lălăind de unul singur conștient că nu-l aude nimeni. Asta o făcea însă când era departe
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
și tuturor copilașilor. Pe-un tărâm, tare departe, Aurora, zeița zorilor străbate, Într-o caleașcă aurită, Cu cai buieștri dăruită, Cerul, nordul înghețat, Focuri colorate-a deșirat. Din înălțimi, tainic coboară, Moș Crăciun pe-o sănioară. E trasă de reni nărăvași, Rudolf, curajos înaintași. Are moșul o căsuță, De turtă dulce, foarte drăguță. Grijită de spiriduși, Ce mistere după uși! Acolo, fac jucării, Dulciuri coc pentru copii, Cât este ziua de mare, Aranjează, dau culoare. Pregătesc un tractoraș, Un căluț, un
MOŞ CRĂCIUN de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363259_a_364588]
-
ascuns al spaimelor ce-l stăpâneau din pruncie. Totuși, când făcuse zece ani, primise un dar. Era în vară. Un trecător prin sat, rătăcit, pesemne și care-l salvase pe copil de ploaia de mere coricove îndreptată asupra-i de nărăvașii ciudoși, îl trăsese de-o parte să-l ogoaie. Simțindu-i meteahna ațâțată și de batjocoritori, îi vorbi de un leac, ridicând stufoasele-i sprâncene deasupra ochilor pătrunzători și veseli. Să fi trecut o jumătate de an, poate? El se
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
Publicat în: Ediția nr. 1499 din 07 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Picioarele desculțe se urmăreau unul pe celălalt cu degetele sângerânde lovite de pietre. Drumul dădea în gropi de râs, i se înfundau șanturile pe margini spre bucuria ploilor nărăvașe care-l traversau de-a valma de înjurau țăranii cu năduf primarul. În sat s-a terminat totuși un pod, după mulți ani de trecere prin apă a venit prima furtună mare și unul dintre capete a căzut la datorie
MĂI, SĂ FIE! de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367951_a_369280]
-
cu tupeu, „ să se simtă bine damele!”. Impulsionată de mătușa-bucătăreasă, olteanca se strecură într-o seară în culcușul vărului meu cel leneș. La ușa camerei, ascultau, în tăcere, mama, tata și bunica lui...să vadă ce se întâmplă: o acceptă nărăvașul, o scoate afară...ce va fi? Dacă ar fi deschis ușa, s-ar fi prăvălit toți trei în încăpere. Dar, spre bucuria tuturor, din cameră se auziră chițăieli. După cheful de ziua lui, băiatul infirmierei plecă la oaste. Dintre toate
DESTINE ÎNGEMĂNATE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366917_a_368246]
-
Se întunecase de-a binelea, luna se înățase cât să ne surprindă cu lumina ei chipurile ce ardeau de nerăbdare când deodată, din stânga șirului nesfârșit se aud tropote din ce în ce mai clare de cai și chingi care bat și strâng ritmic burțile nărăvașelor patrupede, crupele biciuite din care ies aburi, însoțite de îndemnurile chiuite ale călăreților, care dau o tură-două arăturii din stânga cozii, dau senzația unei nemulțumiri că stăpânirea o să aibă de furcă cu megieșii și parcă atenționează mulțimea că trebuie să-și
CRĂCIUN LA CERES ÎN CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367252_a_368581]
-
unor efemere imperii în cadrul cărora cei ce aruncaseră mai bine s-au bucurat ani în șir de foloasele aruncărilor. Totul a durat și chiar s-a stabilizat o periodă bună de timp , până când au apărut ,,popoarele migratoare,, pe caii lor nărăvași. Plecate din stepele asiatice, unde nu se inventase încă teritoriul stabil, aceste popoare nomade se mutau de colo colo în căutarea hranei pentru ei și animalele lor,. Migrau nu neapărat să cucerească, ci mai degrabă să fure să jefuiască să
INSTINCTUL PROPIETĂȚII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368725_a_370054]
-
mânuță Când pe rege-lrad la puță. Întreg palatul vuia... Că regele preacurvea. Am fost chemat într-o marți, Regele,-avea păduchi lați, Și se scărpina... în fine, Că nu putea de rușine Să stea cu alteța Sa... Regina, care-l știa Nărăvaș, nevoie mare, Cu doamnele de onoare, Și cocotele frumoase... Din bordelele luxoase. Tevatură... cum îți spui Și beleaua dracului: La rege când am fost dus Și-am privit în tavan, sus... Din balconul cu pilaștri O doamnă, cu ochi albaștri
ÎN MIZIL LA BIMBIRIC de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363691_a_365020]
-
Cornel, de vrei să știi, șoferaș de clasă, Trei cuvinte - trei prostii, de nimic nu-i pasă. . . Doru-i calm și chibzuit îți insuflă pace, Când acasă o să fiu, poartă poate-mi face. . . Despre Rareș, ce să spun? Tare greu ascultă! Nărăvaș, dar băiat bun, vreau să-l văd la nuntă! Luca-i harnic, omenos și lucrează bine, Doar o baie n-a făcut, acasă la mine. . . Iar Ovidiu-i liniștit, el cunoaște ,,jocul”, În America sosit, își cată norocul. . . Despre mine
VINE TOAMNA PE FURIŞ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 686 din 16 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364794_a_366123]
-
Moldova”), Victor Burde (Albă Iulia), Victorița Duțu, Emil Lungeanu și Ștefan Lucian Mureșanu (București), Mizgan Gheorghe (Bistrița Năsăud), Laurian Lodoabă și Liliana Ardelean (Timișoara), Dora Alină Romanescu (Mangalia) etc. etc. Poezie și proza, stih rânduit pe verticală și stih evadat (nărăvaș!) pe orizontală. Talent fulgurant și Furtună de Vise. Realism și Crivat Reactiv, față de o lume excesiv de proteica și împotriva tendințelor acestei lumi de a se „varsă” plămada alchimica (precum un Ucenic Vrăjito, răpit și sortit pierzaniei, de vârtejul propriilor pătimi
O ANTOLOGIE CÂT O BINECUVÂNTARE DE NEAM de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349642_a_350971]
-
cumpărate la târg creionate din zbor în jurul planetei zbârcite, pe-nserate când lumina se cere la lupă. Lădoiul, cu-n etanș cauciuc în jurul ușii masive alinta măruntaie la temperaturi de la Poli Din misterul rochiei, un tremur și-un sughiț galactic scutura nărăvaș frigiderul; îmbrățișări igienice învăluiau comori neștiute sau bănuite... De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Auzea prin iatacuri șoapte în tonuri suave: Fă așa, fă așa! Deschide fereastra Închide ușa Pune rufele În mașina de spălat Când sunt
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
noroi și cu pietre case modeste disciplinat aliniate Bătrânii pliveau straturi prin grădini Bătrânele smulgeau buruieni Copiii jucau fotbal frenetic în strada cu praf, în căldura toridă Casele aveau hârtie albastră la ferestre pentru siesta de după-prânz atunci o ploaie nărăvașă, nemiloasă și tropicală copleșea totul cam o oră - Oamenii se trezeau din reverii Totul se punea în mișcare, absorbinde munci menajere în așteptarea răcorii din noapte Tot mai mulți oameni mergeau la plimbare pe bulevarde, până când miezul de noapte îi
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
micile discordii...anulate. Așa e...de obicei. Răsfoiesc albumele...am și altfel de poze... Uite, una, la maternitate, în Ajun de Crăciun. Eram toată un zâmbet! Și ce dacă la mână aveam „un fluturaș” pentru perfuzii? Unii copii sunt mai nărăvași, până nici nu se nasc. Am împodobit, cu sora mea, salonul...cu crenguțe de brad, cu beteală, globuri. Am așezat pe masă saloane și portocale pentru colindători și vizitatori. Eram puține în salon: eu...mai era o doamnă care tricota
FOTOGRAFII ... DE SĂRBĂTORI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 55 din 24 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349023_a_350352]
-
mi-a trecut prin cap șmecheria că avea nevoie de o confirmare a răspunsurilor din planul de recapitulare...și pentru viitoarele fițuici! „Brîîîîîîîîî!”...mă cutremură ideea...” Dar dacă o fi un copil bun și eu îl suspectez...știindu-mi elevii nărăvași!?” “Să știi că eu nu copiez ... doar tocesc! O să-mi învăț, cu virgule, răspunsurile!” mă asigură nepotul sărbătorit, ghicindu-mi gândurile ... de dascăl “învechit în zile rele“. Mă fac că nu pricep ... și plec ... până el își adună foile ... ghidându
TĂIEREA PORCULUI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344443_a_345772]
-
am întors? Mamă, floare de gând, de ce m-am întors? Îmi răsună mereu în suflet, minte, inimă, toate și tot. Visul se pornește năbădăios. Odihnă sau nu, știu că totul este rupt din cele trăite, nicicând potrivite de mintea mea nărăvașă. O bătaie fină în poarta gândului anunță solia fulgerului. Te ridici stingher din scaunul fără spătar, rotești privirea jumătate goală, jumătate plină de visele abia părăsite. Deschizi poarta, privești în cele patru puncte ale crucii în care, ai lăsat trădările
PARANTEZĂ PLINĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347519_a_348848]