1,183 matches
-
face asta, este o gravă eroare și îmi confirma faptul că decizia mea de a nu candida în legslatura 2012-2016 este un lucru înțelept! Îmi pare rău totuși că atât de repede speranțele noastre ale clasei de mijloc s-au năruit odată cu această schimbare de macaz din partea lui MRU”, mai scrie el. Cât despre codul de etică al alianței, Urban spune că ”prin contrast, Monica Macovei se luptă ca din partea ARD să nu candideze exact tipul de traiseiști politici pe care
Urban: MRU greșește când intră în conflict cu Monica Macovei () [Corola-journal/Journalistic/42278_a_43603]
-
cinci milioane de semnături un post de televiziune. Procedura e cu totul alta, și dacă televiziunile respective ar respecta statul de drept, ar citi măcar legea care permite președintelui grațierea”, a declarat șeful statului, la Palatul Cotroceni. Vezi și: Băsescu năruie speranțele pentru grațiere în cazurile Popescu și Becali „ Există șansa ca eu să mă retrag definitiv din viața publică și de la Antena 3. (...) În seara asta, dvs (n.r. - Traian Băsescu) ați făcut unul dintre cele mai josnice lucruri cu putință
Gâdea către Băsescu: Mă retrag definitiv din viața publică, dacă ... by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/42336_a_43661]
-
focului, de nu putea dormi nimeni în sat. Și de la armonicele acestora, dar, mai cu seamă, din cauza câinilor care urlau a pustiu toată noaptea... Costache Șufăru a rămas și el fără casă, de fapt, o cocioabă gata oricând să se năruiască, dar din sat nu a plecat. S-a pripășit la un vecin al mamei fraților Tălparu, la început numai pentru o noapte, apoi bun rămas a fost. Eu plec în oraș, să duc mașina, o las la județeană... Spune-i
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
în fața cârciumii, numai cioburi erau a doua zi dimineața, când venea bătrâna să măture, dar Invalidul, cu nasul ciolănos ca un corn băgat în ziare, părea că nici nu observă. Sau nu-i păsa. Putea preferata nemților de sus să năruie și casa. Bătrâna bănuia ceva ascuns în viața lui și se-ntreba de ce n-a ieșit o dată din crâșmă, să lase ziarele, dracului, și să se uite în sus, să-și vadă firma. Ei nu-i păsa la urma urmelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
nimic: erau la fel de goale, și cântecul ieșea scrâșnit și metalic ca un zăngănit de arme. Tunurile grele se hurducau în urmă. Țevile lungi amenințau cerul. Totul era nesigur, încărcat de neliniște. Venit din fundul lumii și ducând în cenușa prăpădului năruit peste lume, drumul se zvârcolea între ziduri, lângă ea, ca o ființă strivită. Bătrâna respira tot mai greu. Ținea coatele strânse la piept, fața îngropată în podul palmelor, ochii îi erau pustii. Privea totul în același fel, intens și dureros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mustul zăpezii, cu soare și umbră jilavă îngrășată de arome tari și izuri înțepătoare. Cerbul o scăldă în limpezimea ochilor lui catifelați și umezi, îi aruncă din gât un muget, declarația lui de iubire, și, scuturându-și grumazul de chiciură năruită din bradul avântat cu brațele pline de nea, ațintindu-i cărarea, o luă la goană prin pulberea fină, dispărând nălucire-n fumegarea ninsorii. Cerboaica, pe urmele lui, își înfundă cizmele de lup în troian. Zvâcni scurt, cu capul pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
flămândă, mai setoasă ca oricând. E luna mai flămândă, mai setoasă ca oricând; ea a sorbit și marea și zarea și nisipul. O, Himera, tremurătoare ți-s buzele când îmi spui: Agonie, Sfârșit. Când îmi spui: Agonie, Sfârșit s-au năruit și muntele și marea și Stânca Primejdiei și călăuzele. (Spre Stânca primejdiei) Renunțarea aproape totală la joacă și persiflare (excluzând familiarul "dragă"), structura geometrică a poemului, decantarea expresiei până la obținerea unei sublimități bacoviene duc la o cerebralizare a sentimentelor, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
lăsând realitatea ființei în derivă; poate fi prietenul bun, cel care argumentează și susține, dar la fel de repede poate deveni acuzatorul nemilos care te lasă baltă când îți este lumea mai ușor de cucerit. La un pas de reușită, totul se năruiește. Această autentificare, reciproc dezavantajoasă, a omului cu umbra lui, a actorului cu imaginea din oglindă, a poetului cu actorul, se dovedește un joc tragic, asumat în întregime. Așa cum umbra nu are nimic de câștigat de pe urma omului care o proiectează, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
un geam ca un târgoveț binecrescut, care nu vede, nu aude și surâde stereotip. (Hop-la!) Fereastra este geometrie explozivă: Carlos ajunse la fereastra dincolo de care huzurea furtuna. Se agăță ca o iederă de pervazul ei, o deschise și o încălecă, năruindu-se în brațele Dezmățatei ca de pe bara fixă a unui trapez. (Nab) Alteori, motivul ferestrei apare în mod implicit: Afară ploua, și acel nefericit cap al meu se deschisese ca o pâlnie. (Liniștiți și neliniștiți) Aici, deschiderea, translația este realizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
aburca în vârful „piramidei”, gândește-te la calvarul pe care îl vei îndura la prăbușirea de-acolo, de sus. Odată, cum-necum, ajuns în piscul „piramidei” trebuie să ai grijă, să te înconjuri cu oameni cinstiți, altminteri „baza” monumentului se va nărui într-o clipă. Și tot despre „piramidă”: trebuie să ai mare grijă ca „baza” să fie solidă, dacă vrei ca acolo în vârf să nu te doară capul. Zidul-oricare „zid” nu se va înălța dacă stai cu mâinile în sân
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
ticăloase întrupări ale Logosului, flecărind pe drum despre moartea scriiturii, toate astea în cuvinte, desigur, pentru că, așa cum o spune misterios Heidegger, 200 Miros de roșcată amară limba este casa omului, în care el locuiește dichterlich, poeticește. Dar când casa se năruie peste el, ce se întâmplă cu omul prins sub dărâmături? Leila cu fluturi în burtă Ieșisem din hotel cu Leila imediat după bubui toarea rugăciune de prânz a lui Mollah Internet, aruncată din megafonul minaretului de peste drum. Călcaserăm afară păstrând
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
acelei femei. 1 aprilie 1957, Leningrad Nu, nu cer străin mi-a fost tutorul Și nu zbor străin m-a scos din foc: Eu am fost atunci cu-ntreg poporul, Unde-a fost și el în nenoroc. ÎNCHINARE Munți se năruiesc de-așa durere, Fluvii grave cursul și-l opresc, Dar sunt ferme porțile tăcerii, "Gropi de lup" - în dosul lor - puzderii, Și-un alean neviu, nepământesc. Pentru unii - însorit zenitul, Pentru alții - briză la ferești, Pentru noi - nimic. Doar ruginitul
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
fi deconspirat la toată clipa. Părăsirea imediată a țării se vădea ca o necesitate ce nu suferea întârziere, pe când mijloacele lipseau cu totul într-o lume a spaimei și suspiciunii, unde numai împrejurarea de a conta pe solidaritatea cuiva putea nărui planurile a luni de zile și duce la catastrofă. Logistica tinerei eroine se mărginea la o bicicletă, ascunsă într-o curte vecină, planul era îndrăzneț, vizând folosirea unui avion aflat pe un aeroport din vestul țării. Golit de combustibil în
Libertatea - preț și folosință by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9027_a_10352]
-
chezașă hartă, cu emisferele ei de noapte și de zi: " Ce liniște! acum doar arborii s-aud/ cum cresc și-n frunze cum își mistuie tăcerea/ și vînturi mari cum bat, pe undeva, în Sud/ și undeva în Vest se năruie puterea." Din contră, într-o poezie de dragoste, dedicată Clarei, soția, se amestecă, neprincipial și nepoftit, tovarășii care "taie Dunării albie nouă". Ce-are a face? Era vremea "cînd, pe lîngă valuri, calc pe bolovani". Ei vor ieși, însă, încetul
"O, desigur, astăzi ți-ai ieșit din fire..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9459_a_10784]
-
din fosta stațiune belneoclimaterică, e "îmbrăcată" în schele de 19 ani. Pe un panou, scrie că fostul cazinou - monument arhitectural din secolul XIX - se află în Programul Național de Restaurare al Ministerului Culturii și Cultelor. Un panou mort. Zidurile se năruie puțin câte puțin, încât ne întrebăm ce s-ar mai putea repara după atâtea orgolii litigioase și condamnabilă indiferență. Triste înfățișări au și Gara-băi, și Izvorul Sentinelei, unde firul de apă a secat (sau a fost "tăiat" de lăcomia proprietarilor
Monument în primejdie: Biserica de lemn de la Putna by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8204_a_9529]
-
nostru, Marie!” Pe drum se gândise la multe, se Întrebase multe și găsi și multe răspunsuri convenabile. Ceea ce nu știa cum să rezolve erau injecțiile intramusculare, cum se fac, la cine să apeleze? Nu avea la cine, risca să se năruie totul! Primul lucru care-l făcu fu acela de a Încuia ușa și de a intra la dom’ Fane. Îl găsi treaz și gemând profund și cât de Încetișor putea pentru că Maria Îl atenționase: Domnu’ inginer nu ti mai văita
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mult, secretul trebuie să rămână secret! Să știi că a mai slăbit și Îi este foarte dor de toată familia și de colegii săi! Nu pot să merg pe urmele mata și să-l văd? În niciun caz, s-ar nărui toate speranțele noastre și ne-ai vârî În gura lupului! Și eu ce trebuie să fac? Pot să-i trimit haine, mâncare, medicamente? Numai medicamente, pentru că rana nu se Închide, dom’ Fane are mâncărimi și dureri mari! Fata mai ceru
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Discutam în biroul lui Nicu Ceaușescu despre absența sărbătorii. De ce românii nu se bucură, de ce nu sărbătoresc căderea comunismului? O poveste lungă, le-am spus cu toții. E o poveste încâlcită și tristă despre o revoluție confiscată, despre milioane de speranțe năruite după ’89, despre călăi în libertate și victime umblând mai departe pe străzi cu capul spart. Discuția, firește, a murit repede. Vine Crăciunul. Nu mai miroase a porci arși cu baloți de paie, iar sașii mei au plecat. și lumea
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Lionel mai cade o dată, dar se ridică la fel de repede - și a venit în Franța, țara drepturilor omului, ca să înceapă o viață nouă. Și acum, niște mâini criminale - nu excludem posibilitatea unei acțiuni din partea unor organizații xenofobe extremiste - vor să-i năruiască visul. Să ne organizăm ca să împiedicăm această crimă. Postul nostru de televiziune va fi în fruntea oricărei acțiuni civice menite să apere viața acestui viitor cetățean francez. Suntem informați că poliția locală, prin inspectorul Clovis, a luat deja primele măsuri
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pentru Măria Sa Gând-Împărat și pentru toată împărăția. Altceva la ce-ar fi buni? LIANA: Cu voia domniei tale, oștenii de care-mi vorbești pot fi prielnici și Măriei Sale și țării în multe chipuri. Iaca, de pildă, am văzut că se năruie un corn din zidul dinspre miază-zi al cetății; dă-le în mână piatră, nisip, var și mistrie și pune-i să dreagă ce-i stricat. Pe urmă, în aripa unde-și au ei cămările, bălăriile au ajuns de-un stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
tăcut și răbdător zbuciumul inimii mele și pentru fiecare lacrimă aprinsă , năștea, pentru ochii mei Îndurerați ( darnic și misterios), maci roșii, ca focul ce ardea tăinuit, În sufletul meu. Am revenit pe meleagurile natale după ce, sub talpile mele, s-au năruit altare, speranțe și crezul În ziua de mâine. In anul 2005, am publicat primul volum de versuri, la editura Timpul, Iași (Fata sihastra). Fericirea am exprimat-o Într-o singură frază: "Din cupa de cristal a luminii, am băut prima
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cosmeticele etc. „Florile sunt din partea clasei. Nu-ți fă nicio problemă”. Ce să mai spun! Am acceptat și gata. Știu sigur că situația materială nu scoate afară din casă pe nimeni. Visele noastre legate de o viață prosperă s-au năruit rând pe rând, cu fiecare an care a trecut. Mă Întreb În fiecare zi „unde este D-zeu În toată afacerea asta!?”. A lăsa o mână de oameni ( spirite ale Întunericului) , grotescului să domine lumea, transformându-i pe cei mulți
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
opera desăvârșită. Am Încercat să cuprind Într-un poem câteva gânduri privind această nobilă trudă: Mă zvârcolesc În chinuri ... / sfârșește trista-mi soartă./ce-i arta? // ce-i scrisul? / o dulce și amară vină/ prin care / eu - umilul serv - / /mă nărui .../ Zadarnică mi-e truda / și stânca ce rostogolesc // spre vârfuri ecou În noapte - / ce alungă liniștea pădurii / crescută din/ iertări și lacrimi ,/ renunțări / și brațe-ntinse spre lumină .../ O! tu, divină minte / și mai presus de toate ...mă iartă de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
km). Ferma din cadrul I.A.S.-ului se numea “Nufărul”. Din greșeală am nimerit pe o șosea paralelă, unde se afla C.A.P.-ul Nufărul. Diferența dintre București și ce mi se Înfățișa ochilor era fatală. Toate visele mele s-au năruit dintr-o dată și sufletul mi s-a umplut de lacrimi. Am depus eforturi mari să nu hohotesc, să nu mă prăbușesc. Într-un târziu, cineva m-a lămurit că I.A.S. -ul se află pe strada paralelă și m-a
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
meu! Sufletuuuuuul! Nimeni nu avea timp să-i asculte tânguirea și agonia. Nu mai aveam lângă mine omul pe care l-am iubit cu toată ființa mea. Nu mai aveam motiv să exist, Întregul pământ dispăruse de sub picioare. Totul se năruise odată cu dispariția lui, lăsând În urmă o durere uriașă și un pustiu fără sfârșit. Timp de doi ani, am stat cu pătura trasă până peste cap, cu draperiile , de asemenea, trase cât era ziua de lungă și toate astea, de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]