165 matches
-
împușcat de cineva; pușca mortului era încărcată și curată. Aparent, un singur foc și două victime diametral opuse. în realitate, mistrețul fusese doborît mai devreme și găsit abia după focul care-l ucisese pe vînător. "Pentru cele petrecute atunci, după năruirea mistrețului, se poate crede că acel om, cu o mare prezență de spirit, curaj, hotărîre și dibăcie, și-a înjghebat acel plan diabolic, speculînd împrejurarea: și-a trimis glonțul în vecinul din dreapta - în stînga n-avea pe nimeni -, putînd să
Epistolă către Odobescu (XII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7574_a_8899]
-
revoltă abia suflata printre rînduri. Poetul ieșean își afirmă apartenența la marea familie a melancolicilor. Dar la acea familie de melancolici vii, care convertesc în literatura fizionomia de proscriși cu care trec prin viață, reușind să iși contemple chiar și năruirile cu plăcere de esteți: "și-n vreme ce-s izbit, zdrențuit, sfîrtecat/ pot zări liniștit/ cum moartea mea/ hrănește/ viața mea" (Moartea mea-viata mea). Sau care ajung la un ton extrem de uman tocmai grație contactului sensibil cu durerea pretutindeni observată
Caligrafii poetice by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17728_a_19053]
-
complexă, nu doar un volum de memorii, ci și un poem elegiac și o meditație pe tema morții și a istoriei. Meditațiile scriitoarei sunt adesea extreme, vehiculând rațiuni fine, concluzii generale extrase dintr-o realitate bolnavă, monstruoasă, cu totul particulară: „Năruirea tuturor reprezentărilor înseamnă tot sfârșitul lumii.“ Fără speranță este un document excepțional de istorie în cel mai larg sens al termenului, o apariție necesară și o carte grea (solicitantă la lectură în sensul cantității impresionante de evenimente, dar de o
Memoria obligatorie by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13338_a_14663]
-
secundă, cu Zoe Ricci, pictoriță. Experimental, acest Don Juan ultracelebralizat își propune a reface "comica, absurda și în fond teribila situație" a legăturii cu Leni, în contul noii venite care "a fost aici ieri, s-a dezbrăcat, pe urmă, în fața năruirii mele, s-a purtat de o delicatețe, de o simplicitate care au făcut să trecem ușor printr-un moment care mi se părea fără ieșire, fără salvare". Concluzia? "E foarte frumoasă. E mult mai frumoasă decît puteam crede după cele
Centenar Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9331_a_10656]
-
stânga, în Anglia lua o formă aproape naturală de protest, în care se scufundase cvasitotalitatea literaturii postbelice. Într-o perfectă sincronizare cu debarcarea ei pe continent, dezlănțuirea tinerilor furioși atingea apogeul. Deriva morală și socială, evaporarea brutală a vechilor idealuri, năruirea virulentă a speranțelor se traduceau într-o agresivitate - nu numai culturală - fățișă. Anul 1950 avea să marcheze ieșirea la rampă a unui nou tip de scriitor și a unei noi forme de literatură. În mod straniu, cartea care anunța - asemeni
Despărțirea de Doris Lessing by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3029_a_4354]
-
continua să le apere. Referindu-se la românofobi - și azi puternic fortificați pe meterezele pseudoștiinței -, promoscovitii din Republică Moldova, dl M. Bruchis, afirmă că ei "recurg la o profanare a științei numai și numai în scopul de a împiedica surparea, năruirea triadei: glotonim (limba moldoveneasca), etnonim (moldoveni), toponim (Moldova), adică a pietrelor de temelie pe care au fost înălțate de dînșii toate tezele și teoriile istoriografiei și lingvisticii moldovenești". Acel Lazarev, ca și alții că el (de pildă amintitul V. Stați
Drama Basarabiei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17782_a_19107]
-
tragic intervine de fiecare dată spre a tulbura vieți, spre a sfărîma alianțe, oficiale sau nu, cu alte cuvinte spre a răvăși ființele care îndură șocul dispariției unui copil. Consecințele sunt extreme, deoarece, de fiecare dată, protagoniștii se confruntă cu năruirea proiectelor lor existențiale, resimțind, totodată, frîngerea legăturii organice fondatoare. În felul acesta, mortalitatea infantilă, frecventă în epocă, ceea ce ar putea explica, în ochii unora, înmulțirea acestor decese, se găsește integrată - și insistăm asupra acestui lucru - în registru simbolic, în textele
George Banu - Uciderea pruncilor by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Journalistic/10107_a_11432]
-
diverse forme și cel mai adeseori în chip extrem de strident, au invocat idealuri naționalist-comuniste, și cel care a jucat rolul de orator en titre în Piața Universității, figura cîndva promițătoare a societății civile românești pe cale de a se naște în urma năruirii dictaturii leninist-ceaușiste. Firește, destinul ulterior al fostului lider studențesc ar putea oferi anumite chei de interpretare: între altele, îmbrățișarea deschisă a neo-protocronismului, cultul mai mult sau mai puțin asumat al tradiției extremei drepte, apropierea de cercurile ideologice și politice ale
Post-comunism și post-fascism by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/16711_a_18036]
-
este smerenie, candoare, sensibilitate și delicatețe. Sensibilitatea autoarei respiră prin toți porii poemelor. De versurile ei trebuie să te apropii cu multe precauții, ținându-ți respirația. În preajma ei trăiești sub teroarea ideii că orice mișcare greșită ar putea duce la năruirea superbului, dar atât de fragilului castel ridicat din cuvinte. Dacă acestei poezii de acord fin i s-ar căuta în literatura română, un corespondent la nivelul sensibilității, cred că acesta s-ar putea regăsi în lirica altui important poet al
Viața din cuvânt by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9141_a_10466]
-
lirice, fatal discontinue. Evitînd riscul unei construcții reci și fastidioase, din cărămizi nerezonante, poetul ar fi putut declară folosindu-se de un vers al lui T.S. Eliot, de la sfîrșitul poemului sau, The Waste Land: "Aceste frînturi le-am țărmurit împotriva năruirii mele". Deoarece construcția lirica dedicată duratei se străduiește a respecta specificul "fracturat" al inspirației, prodigioasa risipă de luciole a acesteia, fragilitatea ei ce-și primejduiește clipă de clipă condiția, luminîndu-si propria clipă absolută. Copleșitorul model venerat al lui Nicu Caranica
După un model dantesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18151_a_19476]
-
iar ceva mai încolo "Comica, absurda și, în fond, teribila situație pe care o suport de 8 luni cu Zoe, va trebui s-o joc din nou pentru Leni. A fost aici ieri, s-a dezbrăcat și, pe urmă, în fața năruirii mele..." Ascultă, mereu-mereu, concerte de muzică simfonică la toate posturile de radio din Europa, face liste de titluri și compozitori preferați, își deplînge autoironic proasta memorie muzicală, dar, alt secret, acceptă să fie cronicar muzical "pentru bani și cu mari
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
a unui timp îndelungat, poate o viață de om, de aceea viul se metamorfozează rapid, într-o singură pagină, pentru a-ți lăsa în suflet fiorii ciudați ai incertitudinii, dar și satisfacția unei călătorii metafizice, cu un fin observator al năruirii, într-o interpretare poetică de surprinzătoare inspirație. Omul, stranie vietate, încotro curge? Filozofia ce se desprinde din paginile Ostrovului, nu încearcă nici o inovație, nici o precizare, nici o adăugire, la tot ce s-a scris până acum. Poetul știe doar să se
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
o călcăm, Ce-a supt atâta sânge din acte de jertfire, Noi, încercăm adesea ca să îmbălsămăm Clipita care moare, spre-o altă împlinire... Din miile de praguri ai anilor trecuți, Lumina ce se-aprinde, inundă ca o apă, Prin care năruirea stejarilor căzuți În albia de vremuri, nepieritoare, sapă... Cad măștile uimirii carnavalești, pe rând, Istoria se-ncheagă din jertfe anonime Rămase în tăcere, ascunse, până când, Se dezvelesc strămoșii de straie-n întregime... Apoi, ca niște umbre, la un ospăț spontan
COVOARE DE STELE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83766_a_85091]
-
vreo trapă inobservabilă? Maria nu-nțelegea și nici nu voia să-nțeleagă. Căci nu poți gândi sub bolți mai vaste ca bolta de os a țestei tale. Încremenită în centrul visului, lângă mormântul săpat în cristal, femeia simți deodată o năruire a întregii ei ființe, de parcă ar fi putrezit în câteva secunde, înainte ca mintea ei să fi apucat să moară. Teroarea șiroi pe ea ca o transpirație înghețată. Știu că dacă nu se va smulge chiar în acel moment din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
întunecate, și organele interne ca niște umbre pe o radiografie. Când cineva a chemat liftul, la parter sau la vreun etaj, din casa motorului a venit un troznet care ne-a paralizat cu desăvârșire. Încremeniți și cu ochii rotunzi, așteptam năruirea blocului și sfârșitul lumii. Atunci ușa singurului locatar de pe palier s-a deschis și-n pragul ei a apărut Herman. Dar era schimbat. Fața lui nu era o față de om. Mâinile lui, care țineau un ghioc cu spini, mare cât
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
din care fiecare napolitan și-ar fi dorit una atârnată în sala de ospețe - altul, sălbăticit cu desăvârșire, ca să-și arunce-n afară, pe pânza tremurătoare, maiestuoasele, apocalipticele halucinații: "Regele Asa și distrugerea idolilor", "Ruine și arcade","Legenda sfântului Augustin","Năruirea celor două Turnuri", ca și cele douăsprezece fabuloase picturi din seria "Viețile faraonilor". Doar serile ieșeau, de mână, pe țărmul golfului, privind orașul buretos, de turf vulcanic, ce-și troznea-n vânt rufele puse la uscat în zeci și sute de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
facilita cooperarea internațională. Alianța Nord Atlantică, organism care funcționează în timp de pace pe baza consensului și care are mai puține probleme de legitimitate decât ONU, ar putea avea din nou vânt în pupa, ca organizație de securitate colectivă după năruirea eforturilor pentru adoptarea unei constituții europene. Dar nu numai NATO poate oferi soluții, întrucât, potrivit liberalilor, există destulă creativitate în conceperea unor noi organizații multilaterale de securitate, una dintre ele, de pildă, Comunitatea Democrațiilor, întemeiată la Varșovia cu susținerea administrației
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Administrative/890_a_2398]
-
O înghite cu lăcomie și bea ultima picătură exact când sună telefonul. Lung, insistent. "O fi ajuns deja Smaranda?" Ridică receptorul. Recunoaște vocea lui moș Ilie. Pe măsură ce ascultă, o paloare excesivă se lasă pe chipul lui, ca sub efectul unei năruiri interioare pe care nu o poate controla. Cu voce tremurată, bătrânul îi spune că mașina familiei fusese descoperită de niște copii, abandonată pe marginea șoselei, lângă București. Dar nici urmă de Smaranda. De la Neculai, șoferul, găsit legat cobză în portbagaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
plecare fiicei sale Regan trebuie să fi lăsat urmele lor în sufletul moșneagului. Trebuie ca Lear să ni [se] prezinte ca o natură înfrîntă. Ruina uriașă mai c-a pierdut puntul său de razim și c-o grozavă siguritate prevede năruirea ei totală. Actorul trebuie să mijlocească astfel aparința lui încît puternica răsturnare pe care-a esperiat-o sufletul lui s-o vedem în fața lui posomorâtă, pe care lucrul sufletului a tras deja brazdele sale, s-o vedem manifestîndu-se în[tr-un] ton
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
unei patrii. Neavând granițe, spiritul n-are unde să te-nchidă. De aceea, gânditorul este un emigrant în viață. Și când nu te-ai știut opri la timp, rătăcirea devine singurul făgaș al nemîngîierilor tale. Melancolia introduce atâta muzică în năruirea minții! Alipiți de imediat, oamenii respiră prin vulgaritate. Ce poți vorbi cu ei, decât despre oameni? Și încă despre întîmplări, obiecte și griji. Niciodată idei. Și doar numai conceptul nu e vulgar. Noblețea abstracției le e necunoscută, căci, zgârciți cu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
autopsie rece al unei relații terminate cu o bătaie pe cinste și o deprimare cu iz de alcool. Se pricepe să inventeze ceea ce aș numi reacții în lanț, de la o scenă domestică de sex matinal înainte de programul de lucru, până la năruirea completă a securității pe care ți-o poate da, uneori, un câine pe care îl cheamă Fox. Motivul pentru care erotismul scârțâie și strică: Chiva e mult prea previzibil în jocul de putere fizică din actul sexual - femeile cad răpuse
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
observasem că bețele de chibrit au capetele diferite. Simțindu-mă respins de fereastra lămîiatică, m-am urcat În mașină și am deschis aeroterma. Nu mai Îmi era frig, În schimb parcă mi se instalase amorțeala În toate măruntaiele. Senzația de năruire a tuturor speranțelor se transformă Într-un tremur neîncetat pe care nu-l mai puteam controla și presimțeam că nu sînt În stare să mai conduc. Răbdarea mi-a fost pusă la grea Încercare din cauza traficului intens, așa că m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
politic atât în plan extern, unde era considerat un partid naționalist-extremist, cât și în țară, unde nimeni n-ar fi îndrăznit să se afișeze cu așa ceva, PRM părea destinat dispariției. În sondajele recente, apărea scăzut la șapte procente, cu perspectiva năruirii lente până sub pragul electoral. Vadim Tudor era de mult conștient de pericol. În primul rând, suporta tot mai greu exasperarea activiștilor săi. Cu excepția unei scurte perioade de participare la putere, și aceea la periferia guvernării Văcăroiu, peremiștii păreau condamnați
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
cenușă, un untdelemn de bucurie în locul plînsului, o haină de laudă în locul unui duh mîhnit, ca să fie numiți terebinți ai neprihănirii, un sad al Domnului, ca să slujească spre slava Lui." 4. "Ei vor zidi iarăși vechile dărîmături, vor ridica iarăși năruirile din vechime, vor înoi cetăți pustiite, rămase pustii din neam în neam. 5. Străinii vor sta și vă vor paște turmele, și fiii străinului vor fi plugarii și vierii voștri. 6. Dar voi vă veți numi preoți ai Domnului, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
arca (cu polisimbolismul ei: casă, cetate, templu, „pod peste ape”); - diavolul; - dezmembrarea arcei; - gestul magic al baterii toacei. Dacă ipoteza mea este corectă, putem redeschide dosarul problemei celei mai vechi atestări documentare a unei legende, având ca motiv epic central năruirea construcției. Luând ca punct de pornire celebra baladă Negru Vodă și Manoli sau Monastirea Argeșului, publicată în 1853 de Vasile Alecsandri, să încercăm o retrospecție, o trecere în revistă a atestărilor anterioare. Cu câțiva ani mai înainte (1847), Cezar Bolliac
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]