314 matches
-
JUR CU CLIPE Azvârl în jur cu clipe, zile, ani, Iar timpul, scund și rotofei la fața Perfid ascunde plâns de Ghețimani În dalba tinereții diminteață. Apoi observ că mutra-i scofâlcita Îmi lătra vorbe aspre și câinoase, Mă-mpinge-apoi, sfârleaza năucita, Spre miezul vârstei țări și colțuroase. Într-un târziu cătând prin vechi sertare Dau de scrisori, fotografii, idile... Dar timpul crunt, mă lasă-n așteptare, Timid și singur, cerșetor de zile! DIN ÎNTÂMPLARE Din întâmplare motanul mătușii mele Rodica nu
CÂNTICE DE LA CIŞMEAUA DIN COLŢUL STRĂZII (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345642_a_346971]
-
unde cunoștea foarte bine radiologul. Am acceptat fără nici o sovoiala. Îmi rămâneau câteva zile, timp în care mai aveam o brumă de speranță. Îmi trebuia și timp să mă obișnuiesc cu gândul. Am plecat de la doctor amețita. Mergeam pe strada năucita dar, simțeam în suflet o ușurare, eram mai mult inebunita mintal. Se întâmplă când ai o problemă, să-ți simți inima, sufletul, grele, înecate în amărăciune, o stare foarte greu de explicat. Eu nu am avut acest sentiment, si astazi
PREZENT LA INTALNIRE de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356371_a_357700]
-
și trei. Am mare nevoie de tine. Mergem la restaurant. Ne întâlnim cu alte persoane. E vorba de o onomastică. Încerc să vin și azi cât mai repede ca să-ți dau detalii. Odihnește-te! Te sărut, Fănel". Anca a rămas năucită, intrigată, cu foaia în mână. Nu înțelegea prea bine mesajul. Fănel nu mai procedase în acest fel vreodată. Toata bucuria ce o însoțise în acea dimineață s-a risipit, transformându-se într-o suită de întrebări fără răspuns. A recitit
ISPITA (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355783_a_357112]
-
lor au fost grăitoare. Fata a înțeles ce înseamnă degetele răsfirate arătate de procuror și s-a îndreptat liniștită spre biroul său. Imediat au apărut pe coridor și celelalte persoane prezente în sală. Primul a ieșit avocatul. Părea încă puțin năucit, dar zâmbea. Cui și de ce, numai el știa. A fost urmat de cei doi polițiști în ținută civilă, grăbiți spre ieșirea din clădire, tăcuți și încruntați. A apărut apoi un mascat și cei patru inculpați în coloană câte unul, cu
SUB IMPERIUL FRICII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355150_a_356479]
-
lui drăgăstoase, sub săruturile lui pline de dorință și sub mângâierea primelor raze de soare venite să le lumineze chipurile fericite. Era în ea sămânța fericirii și de la o vreme o simțea că începe să încolțească puternic. Iar acum, realiza năucită că tot zborul spre un viitor frumos, spre fericirea visată, se rupsese cu brutalitate, pe neașteptate. Acum, după cele întâmplate, se gândea doar la viață. Nu și la felul în care va decurge viitorul ei. Ideea familiei la care visase
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
speranțe deșarte de evoluție.” Dramă și iubire se citesc în versuri ca: ,,Adâncă prăpastie a timpului ai pus între noi “ (,, N-am știut că ești femeie “) ; Pomul speranței, ce-n inimă mi l-ai sădit, / Ramul îl întinde spre lumină - năucit - / Să-i crească corola iubirii la soare, / Să-i mângâi petala ieșită din floare.” ( ,,Pomul speranței”). Gingășia, umorul sunt caracteristice întoarcerii în timpul inocenței, copilăriei, nu neapărat liniștită, dar trăită efervecent, în aduceri aminte emoționante, topite în pagini de un fel
MIRCEA GORDAN de MIRCEA GORDAN în ediţia nr. 1814 din 19 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/346096_a_347425]
-
Mai (Listă). Alchimizarea amintirilor cu siguranță va asigura trecerea pe deasupra oricăror furtuni. Astfel putem ajunge oriunde, chiar și la surprinzătoare exemplificări ale inefabilului: Totul miroase a leandru uscat/ un înger de după nor ne-a și iertat/ fiindcă eram din stirpea năuciților/ și tăceam cât puteam așteptând învierea/ pe galera cu vâsle ca mierea/ și etravă de scrum// matrozii ca și poeții/ au gânduri unse cu soare/ și în loc de limbă/ nuia de alun (Urkmez lângă Smirna). Familia spiritelor total atașate paradigmei onirice
NEVINDECĂRI MEREU ȘLEFUITE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370082_a_371411]
-
va petrece în zori, Oprindu-se mereu, pe lângă garduri; Am s-adun din lizieră, iarăși viorele, Așa cum am făcut-o de-atâtea rânduri. Eu trebuie să merg din nou sub zare, Unde ciocârliile mor, duios cântând; Cu fața arsă și năucit ușor de soare Și cu toate zările pe umeri, fluierând. Referință Bibliografică: A sosit primăvara / George Pena : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 441, Anul II, 16 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Pena : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
A SOSIT PRIMĂVARA de GEORGE PENA în ediţia nr. 441 din 16 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354605_a_355934]
-
s-au strâns încrezători și au depășit vremurile de răstriște, menținâdu-și identitatea de neam. Ne întrebăm, cum v-a lăsat sufletul de creștin să le îngăduiți acelor indivizi să-și etaleze nemernicia într-un sfânt lăcaș creștin, atătând unei lumi năucite puterea lor de a-i depune pe primii voievozi români în lada de zestre a unui neam migrator care a stăpânit vremelnic o parte din teritoriul vechii Dacii? Apelăm la Înaltul cler al Bisericii Ortodoxe Române, pentru a lua o
COMUNICAT DE PRESĂ: APEL CĂTRE PATRIARHIA ROMÂNĂ de GEO STROE în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354648_a_355977]
-
a pus stăpânire pe țară. Oamenii nu au cum să mai lupte împotriva lor, căci hoții aceștia îmbrăcați în straie politice și-au făcut legi ca să fure avutul țării în mod legal și și-au subordonat justiția. Populația pare epuizată, năucită, fără repere, deposedată de speranțe, pare încremenită în inerții. Se uită nepuntincioasă cum jecmănesc, cum fac să nu mai existe demnitate națională de parcă nici n-a fost în dicționar, cum fac să dispară criteriile valorice lăsând în urmă o derută
ROMANIA ANULUI 2010 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357042_a_358371]
-
verzui pe margini. Observă că din tulpina-i firavă se prelingea, picătură cu picătură, un lichid aproape vâscos și ușor lipicios. „Hm! Asta-i planta din care nu gusta Bătrâna niciodată... O evita sistematic. Parcă tușea în apropierea ei. Fornăia...”. Năucit parcă de acest gând, porni pe aleea principală care-i purtă pașii spre grădină. Deschise poarta și merse la nucul cel bătrân pe care-l știa de când era mic. Coroana bogată acoperea o mare parte a cerului și răcoarea plăcută
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
-i răni picioarele goale și pătrunse în lizieră. Degeaba. Nici urmă de animal încotro privea el neputincios. - Intră în pădurice fără teamă! auzi Tudorel o voce necunoscută. După zece pași dai de o potecă. De acolo ai să mă vezi. Năucit și tare înfricoșat, băiatul începu să plângă și se întoarse cu gândul de a fugi cât mai departe de acel loc. - Unde vrei să pleci? Pe mine mă lași aici? întrebă aceeași voce exact când copilul își aplecase trupul pentru
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
de unde vine, simțea adierea unui vânt care se întețea și care făcea frunzele să se miște forțat, haotic, în foșnet înfricoșător. A încercat să fugă, dar picioarele-i erau grele și se forța să facă fiecare pas. S-a oprit năucit. Nu putea să mai plângă și nu înțelegea ce se întâmplă. A deschis gura să țipe, dar în acel moment a văzut mai bine poteca pe care făcuse doar câțiva pași. Privind în lungul ei să înțeleagă încotro să se
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
10 mile, una performantă pentru acele vremuri. -O triremă! se auzi vocea plină de încântare a lui Melestri. Pe toți zeii, trebuia să îmi dau seama că prințesa noastră va alege, pentru acest drum, ceva deosebit. -O ce? întrebă Climene năucită. -O triremă, răspunse Aela plictisită. Să nu-mi zici că ai uitat când Burnesha ne-a povestit despre celebrele corăbii feniciene? Climene își învârti ochii năucită, nu-și amintea nimic din discuția despre navigație. Talestri nu le băgă în seamă
CARTINA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357484_a_358813]
-
că prințesa noastră va alege, pentru acest drum, ceva deosebit. -O ce? întrebă Climene năucită. -O triremă, răspunse Aela plictisită. Să nu-mi zici că ai uitat când Burnesha ne-a povestit despre celebrele corăbii feniciene? Climene își învârti ochii năucită, nu-și amintea nimic din discuția despre navigație. Talestri nu le băgă în seamă pe cele două amazoane, ci se apropie, în grabă, de puntea din scânduri late care făcea legătura între corabie și țărm. Nu reuși să facă doi
CARTINA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357484_a_358813]
-
http://confluente.ro/Eveniment--Actualitate/Concursul national de creatie literar mihai marin 1339933605.html : ... **** DESPRE LAUREAȚII CONCURSULUI NAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ SORINA -CRISTIANA GHEORGHIU- DIN RAIUL MEU... Îmi tremura cerneală în penița refuzând să scrie ceea ce mâna mea încearcă din răsputeri a contura ... Hârtia e în tranșă, privește năucita și încă albă ... Nu- mi dau seama, cineva se alinta sau ... Sau poate e teamă subita ce ucide vitejia unui gând aproape, pribeag. Închid ochii. Îmi fac curaj. Inutil ... e mai bine să tac. De sub ochi, hârtia-mi aruncă săgeți
CRISTIANA SORINA GHEORGHIU -CÂŞTIGĂTOAREA TROFEULUI CONCURSULUI NAŢIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ BOGDANIA [Corola-blog/BlogPost/358352_a_359681]
-
cu Estera pînă a simțit că biata de ea era frîntă de oboseală și îngrijorare, a mîngîiat-o pe frunte și a privit-o cum adoarme, frumoasă și fericită, dar el a mai rămas să fumeze și să-și descîlceasă mințile năucite încă de amploarea ideilor ce îi fulgerau sub frunte. Abia spre dimineață, cu gîndurile încă tulburi, Mancuse s-a desprins de la fereastra prin care privea, fară s-o vadă, liniștea arcuită peste atmosfera leșioasă de deasupta timpului ... 44 VISUL NOPȚILOR
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
mereu bătaia inimii nici luna, nici răsăritul nu vor risipi pulberea clipei dilatată într-o lagună ascunsă de vederea unui mâine flămând gata să ne mestece gustul rătăcirii. CĂDERE Mi-ai speriat zborul cu bruma picurată pe aripi am retezat năucită aerul înghețat până în marginea cuibarului unde zămislisem de atâtea ori raze de lumină. Dimineața, pleoapele au desenat clipe în care n-am mai încăput amândoi. Orbi, am căzut din visare Fiecare în colivia lui. ÎNDRĂZNEALĂ Îți voi colora zborul din ce in ce mai
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
de asemenea pentru că nu am vrut să se piardă acest loc de muncă.” Îi priveam față, expresia fetei lui impresiona, părea un artist ce a creat o operă și dintr-o dată o vede prăbușita, sfărmata, călcata în picioare stătea acolo năucit și nu îi venea să creadă că asta era realitatea. E ca si cum ai dat tot ce ai putut pentru a schimba o cauză însă vezi că se afunda mai mult pierduse și nu putea să accepte. Am încercat să-l
GREUTATEA NOPTII (3) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340683_a_342012]
-
rahatul în care intrasem până la gât. Trebuie să scap chiar cu prețul de a mă duce la Miliție să mă autodenunț, ce-o fi, o fi, mai rău decât să fiu robu’ lui Pândele nu o să fie. Am plecat acasă năucit. Nu i-am spus lui Lăură ce-i propusesem lui Pândele, că cine știe ce i-ar fi trecut prin cap, dar i-am spus că nu mai pot să port jugul cioroiului și mă duc la Miliție pe Calea Victoriei să mă
ACCIDENT DE CIRCULAŢIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 139 din 19 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344312_a_345641]
-
Nu mai înțeleg nimic... Dacă eu sunt aici, și tot eu sunt acolo...atunci... cine sunt eu? - Tu ești Esența! „Mdaa..., acea Esență”, murmură în sinea ei...luminându-se dintr-o dată totul... - Iar tu... ci... cine ești tu? Îl întrebă năucită, dar în același timp, aproape sigură de ceea ce avea să-i răspundă. - Eu? Eu sunt sufletul tău! Urmează-mă! (MENTIUNE la Concursul international de poezie si proza scurta MEMORIA SLOVELOR, Editia I / 2015 / Ramnicu Valcea - sub egida Ligii Scriitorilor Romani
DE MADALINA BARBULESCU- MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343969_a_345298]
-
omenirii. În ultima instanță credem că romanul acesta cu nume atât de spectaculos, „Feodor Mihailovici Dostoievski s-a sinucis la București”, este cea mai profundă meditație asupra istoriei poporului român și a sufletului românesc... După lectură cititorul rămâne cu adevărat năucit, având nevoie de timp pentru a-și reveni, pentru a-și aduna gândurile, pentru a lăsa informația conținută de universul românesc să se sedimenteze în ființa lui. De departe romanul acesta este unul dintre marile romane ale secolului XX. Tipărit
ŞTEFAN DUMITRESCU, UN SCRIITOR ROMÂN CARE FACE CÂT TREI SCRIITORI CARE AU LUAT PREMIUL NOBEL ! de LIVIU RUS în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340174_a_341503]
-
-Cum cu tata? Imposibil! sâsâi el într-o parte. Dar dumnealui câți ani are? -100! Și cifra-i lovi tânărului urechea precum un mai. Știți, nu ne-am fi îndatorat, dar nunta bunicului ne constrânge! -Cuuum? întrebă și mai tare năucitul, încât vorbele izbiră cu decibelii emisiei spațiul. Ce-ce vâ-vârsta are? -125 bătuți pe muchie! Nu-mi dați formularele? -Păi se mai însoară la așa etate? își expulză stupoarea țâncul. -N-ar face-o, dar îl silesc părinții! Într-o clipă
LA BANCĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379022_a_380351]
-
Curând mama ta îmi va vinde casa voastră și atunci... Parcă îl arse cu fierul înroșit în foc. Să vândă casa? Dar, de ce? Probabil că se gândea că el avea unde să stea, că își făcuse un rost în capitală... Năucit, clipi în direcția Ninei, căutând parcă un colac de salvare. Profesoara ridică din umeri și porni spre magazie, cu brațele pline de lemne. Dedea se repezi să o ajute, iar Radu nu se lăsă mai prejos, supărat că vecinul îndrăznise
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
Acasa > Poezie > Amprente > ADRIAN BOTEZ - REALISM FINAL (POEME) Autor: Adrian Botez Publicat în: Ediția nr. 1942 din 25 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului FINAL în viața-aceasta - năucit de juzi nu mi-am lăsat nădejdi - nici remușcări: vandalii - deghizați în ceasuri - cruzi în abur m-au încins - jefuind scări nu mi-e să plec - dar nici să stau nu-s vrednic am istovit un stoc de răstigniri eu
REALISM FINAL (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380499_a_381828]