427 matches
-
viața mea pe care să-l pot face cu dedicație și pasiune. Și apoi, hotelul ăsta e Înțesat acum de polițiști, nu-i așa? Încă de mic copil puteam să discern Între bine și rău și făceam tot felul de năzbâtii știind clar că nu e bine ce făceam, Însă aveam mereu grijă să nu fiu prins. Din cauza asta am ajuns să nu mă mai pot detașa de imaginea că În momentele de relaxare sau În cele de maximă tensiune e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
servi un filosof care și-a petrecut toată viața în această activitate fără să fi deranjat niciodată pe nimeni... Protagoniștii triunghiului subversiv împărtășesc așadar un antiplatonism deconstruit printr-o gestă care cuprinde humor, ironie, zeflemea, jocuri de cuvinte și alte năzbâtii verbale bazate pe omofonii. Antistene, cel dintâi, părintele fondator al școlii cinice - zis „Adevăratul Câine” -, afirma ca un nominalist sadea că vedea mulți cai, cu siguranță, dar nu și cabalinitatea platoniciană. Ideea de cal nu există, pentru că există doar realitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
nu există, nu-l întâlnești niciodată - de unde și căutarea infructuoasă cu felinarul. în schimb, acesta luminează cât se poate de mulți indivizi și cât se poate de multe singularități: tâmplarul, retorul, muzicianul, sportivul, perceptorul, delatorul. Același Platon este victima altei năzbâtii cinice într-o zi când perorează în public și definește - din nou! - omul drept un biped fără pene. Fără să fie descumpănit și fără să renunțe la calmul său proverbial, Diogene îi aruncă la picioare un pui de găină jumulit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
semne de întrebare în drumul meu. Am avut o copilărie grea și uneori câte o lacrimă spală din când în când obrazul meu de adult, dar o alung imediat cu un zâmbet și dau la o parte perdeaua tristeții, datorită năzbâtiilor pe care le făceam și care își găsesc și acum ecou în inima mea. De fapt în visele și gândurile mele am rămas pe undeva un copil care încă mai stă în fața cerului și îl întrebă de ce trebuie să mai
COPILĂRIE DULCE COPILĂRIE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364439_a_365768]
-
Acasa > Strofe > Timp > LASĂ-MĂ ÎN PACE, ZGÂTIE! Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 384 din 19 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Pe pielea mea ca pe un palimpsest cum face viața câte o năzbâtie o notează sadic manifest și-o port ca pe un sac ca pe un lest lasă-mă în pace zgâtie! M-a pus la colț cu bobârnace ca pe un urs pe care-l înveți să joace pe tabla înroșită
LASĂ-MĂ ÎN PACE, ZGÂTIE! de ION UNTARU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361382_a_362711]
-
cu bine, copilul meu! îi ură bătrânul care încă privea după navetă. Fericirea sa de o clipă se terminase însă. A rămas iarăși singur, pe maidanul din fața vechii sale rachete. Copiii răutăcioși s-au adunat iarăși în jurul său, reluându-și năzbâtiile cu felurite rachetuțe năstrușnice. Unul din ei a aprins fitilul unei feștile afurisite, care o luă în sus, apoi se răzgândi și se întoarse iar spre maidan sfârâind, trecând la numai o palmă de Moș Orion și pârlindu-i un
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363816_a_365145]
-
vremuri. Și moșul iarăși izbunci în bombăneli: - Afurisiților! Nerușinaților! Copii prost crescuți!... Dar la ce poți să te aștepți de la niște copii de virtualiști?! Nici măcar un pic de respect și educație nu v-a mai rămas! Nu vă mai ajung năzbâtiile!... Referință Bibliografică: O clipă de fericire - Povestire SF / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1104, Anul IV, 08 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363816_a_365145]
-
fie acasă) se bucura că fata lui e ... okos lany. Era greu pentru fetiță să înțeleagă ce poate face sau nu, în condițiile în care mama o certa și-o mai și „altoia” câteodată, iar tata părea fericit la fiecare năzbâtie a ei. Și cum altoiala era mai mult simbolică, ajunsese să creadă că poate face orice. Dani avea deja o lună. Era o vreme frumoasă de toamnă târzie și mama s-a gândit că i-ar prinde bine băiatului să
FÂNTÂNA de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362778_a_364107]
-
În primele zile, îmi plăcea să umblu prin porumbul din spatele casei și să-i împletesc matasile, blonde sau roșcate, imaginandu-mi păpuși minunate cu matasose cosite sau zâne bune coborâte direct din povești. Stăteam la taifas câteșipatru, gândindu-ne ce năzbâtii să facem. Grădină bunicii și livadă de pruni ni se păreau continente uriașe care trebuiau descoperite, iar noi eram temerari exploratori, asemenea personajelor din cărțile lui Jules Verne cărora le dădeam viața. Dimineață, când soarele năvălea prin geamul mic al
DIN CARTEA RAIUL IN CARE AM FOST de DORINA STOICA în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362925_a_364254]
-
iar buna mea mamare mă dojenea prefăcut, abia ascunzându-și râsul. Nici nu știu ce-o amuza... mustățile din spuma laptelui sau râsul meu sănătos de copil fericit? Avea multă răbdare cu mine, trebuia să ma nasc băiat, făceam toate năzbâtiile posibile, iar ea, se enerva foarte rar. Era femeia de modă veche care-mi spunea: -Prin fața omului nu se trece! Am înțeles mai târziu că ”omul” înseamnă bărbat. Cum puteam să accept așa ceva!? Și, pe înserat, după ce mâncam, potolea
URSULEŢUL DE PLUŞ de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363064_a_364393]
-
și să nu mulțumească Domnului Dumnezeu pentru băiatul ei și pentru nepoții frumoși și deștepți pe care îi avea. Însă, mai presus de orice, mulțumea pentru Mihăiță, copilul care îi luminase bătrânețile și îi umpluse fiecare Crăciun cu râsetele și năzbâtiile lui. Era Ajunul și, dacă ar mai fi ținut-o picioarele, ar fi rămas îngenuncheată sub icoana ce străjuia peretele din spatele casei, să se roage pentru toți cei pe care îi iubea. Aprinsese fitilul din candela agățată sub icoană iar
AJUNUL CRĂCIUNULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363279_a_364608]
-
mine însumi. Am dat mâna cu mulți indivizi care s-au recomandat: Sunt tu! N-am recunoscut însă în ei nicio trăsătură din cel care îmi închipui că sunt. Pe unde oare o fi umblând, făcând fel de fel de năzbâtii, care mă discreditează probabil în fața oamenilor, pramatia aia căreia eu de fapt i-am fost dublură? Anatol Covali Referință Bibliografică: Matematică Dublură / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1896, Anul VI, 10 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
MATEMATICÃ DUBLURÃ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363404_a_364733]
-
piftie pe deasupra cărora zburau pescărușii pofticioși. Pe nisipul plajei se zbenguiau zilnic 7-8 câini vagabonzi îngrijiți cu duioșie de un pensionar care-și găsise, în fine, o ocupație, fără să-i pese de noi, ceilalți care ne feream de eventualele năzbâtii canine. A dat bafta peste noi, îmi ziceam, uite, avem și specatacol! O cățeaua cu doi pui stătea ziua ascunsă sub două bărci folosite altădată de fotografii de ocazie. Cățelul gri era mai curajos, venea pe lângă oameni; cel negru stătea
HAIBUN: TU, DACĂ TRECI PE-ACOLO... de GABRIELA GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362423_a_363752]
-
piftie pe deasupra cărora zburau pescărușii pofticioși. Pe nisipul plajei se zbenguiau zilnic 7-8 câini vagabonzi îngrijiți cu duioșie de un pensionar care-și găsise, în fine, o ocupație, fără să-i pese de noi, ceilalți care ne feream de eventualele năzbâtii canine. A dat bafta peste noi, îmi ziceam, uite, avem și specatacol! O cățeaua cu doi pui stătea ziua ascunsă sub două bărci folosite altădată de fotografii de ocazie. Cățelul gri era mai curajos, venea ... Citește mai mult Și iată
GABRIELA GENŢIANA GROZA [Corola-blog/BlogPost/362445_a_363774]
-
piftie pe deasupra cărora zburau pescărușii pofticioși. Pe nisipul plajei se zbenguiau zilnic 7-8 câini vagabonzi îngrijiți cu duioșie de un pensionar care-și găsise, în fine, o ocupație, fără să-i pese de noi, ceilalți care ne feream de eventualele năzbâtii canine. A dat bafta peste noi, îmi ziceam, uite, avem și specatacol! O cățeaua cu doi pui stătea ziua ascunsă sub două bărci folosite altădată de fotografii de ocazie. Cățelul gri era mai curajos, venea ...
GABRIELA GENŢIANA GROZA [Corola-blog/BlogPost/362445_a_363774]
-
vorbire în cartea de memorialistică „O viață privită din balcon” bunica blândă, inteligentă, neînzestrată cu avere, singura avuție fiindu-i bunătatea sufletească și înțelepciunea. Cu bunica din partea tatei nu prea mă înțelegeam, mă alerga toată ziua cu vătraiul - făceam multe năzbâtii -, dar seara tot la sânul ei mă adăposteam, rugând-o să-mi mai povestească, după ce ziua sărea la mine cu prăjina - de altfel campioană la această probă. Prin 1972 - cu bani împrumutați din bancă și cu ce mai strânseseră părinții
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
care au venit să taie scândură, au luat niște țapine și, cu multă trudă, au reușit să aducă din nou buștenii la deal, acolo unde era locul pregătit pentru joagăr. Cel de Sus nu l-a ajutat pe Dumitru din cauza năzbâtiilor sale. A încercat să sară un gard înalt fără să pună mâna pe gard, dar a căzut și-a rupt mâna. A trecut și pe la noi acasă, cu mâna în ghips. Exceptând acest amănunt, adică mâna în ghips, el era
DUMITRU A LUI LOBA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360968_a_362297]
-
el însuși credea în minciunile sale! ... A mai făcut el și alte isprăvi în copilăria lui. Dar, trecând anii, Dumitru al lui Loba s-a cumințit. S-a însurat, a avut o mulțime de copii, nu-i mai ardea de năzbâtii și povești! Referință Bibliografică: Dumitru a lui Loba / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1249, Anul IV, 02 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
DUMITRU A LUI LOBA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360968_a_362297]
-
fericire nu se potoliră nici în mașină. Se cocoță cu genunchii pe bancheta din spate și începu să se strâmbe prin sticla parbrizului la trecători. Noroc că drumul nu e prea lung, că, mai știi, cu ochii mai mult pe năzbâtiile lui, aș fi putut intra într-un pom, sau, mai rău, într-un stâlp. Sărind în jurul meu ca un ied scos la pășune primăvara, abia reușesc să mă concentrez la comandă și să ne așezăm la o masă. Își umple
MIŢĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367851_a_369180]
-
în arealul evenimentelor cultural-artistice din lumea românească, nouăzeci și nouă la sută săracă lipit, putred de bogată, restul! Marian Stere, este omul ce-mbogățește cu bucurie și prietenie întâlnindu-l, dacă nu în persoană, măcar cu mijlocirea minunii și deopotrivă năzbâtiei omenești numite Internet, care e în stare să creeze ocazia de a sta de vorbă cu inima lui Marian Stere. Legile uzurii nu se ating de acest artist! Priviți-l în urmă cu ani mulți, priviți-l și acum: veți
MARIAN STERE UN ARTIST ÎNDRĂGIT DE TOŢI ARTIŞTII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368000_a_369329]
-
cu cei din jurul meu, o fire ambițioasă și vivace. Aveam un soi de optimism permanent, fiind dornică să cunosc, să inventez, să descopăr, să surprind. Din acea perioadă a ștrengăriilor când aveam sufletul zburdalnic îmi este imposibil să uit de năzbâtiile pe care le făceam. Povestirea lor ar dura ore în șir, de aceea am să amintesc doar câteva. Prima boacănă care-mi vine în minte s-a întâmplat într-o zi atunci când, fiind la cumpărături cu tata am pus ochii
MONALISA BASARAB. UN OM FOARTE BUN ŞI FRUMOS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367928_a_369257]
-
cu toate că le petreceam undeva la țară, la bunica din partea mamei, în satul Stăuceni, județul Botoșani. Casa bătrânească de la țară, cu prispa din lut era înfrumusețată de o grădină plină cu flori înmiresmate și pomi fructiferi, unde mă ascundeam, ori de câte ori făceam năzbâtii, pentru a nu fi găsită, spre a-mi primi porția de ocară de la bunica. Puțin mai la vale era casa surorii mamei, tanti Lucica, binecunoscută pentru gustoasele turte și colțunașii cu brânză. La ea era unul dintre locurile preferate de
MONALISA BASARAB. UN OM FOARTE BUN ŞI FRUMOS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367928_a_369257]
-
bagă peste tot cu petlolul lol. Huooo, la oase, băi, nespălatilol! - Înălțimea Voastră, distinșii mei confrați! Se ridicase în picioare însuși Jan van Helsing cel care se preocupa de imaginea cinului, propunând producătorilor de filme pentru handicapați tot felul de năzbâtii, gen pumnale vrăjite, gloanțe cu agheasmă, incantații în limbi inexistente, pisici, funii de usturoi, sau cruci făcute cu două bețe, pentru a ține vampirii la respect. Plus niște cărțoiae cu aspect străvechi, făcute de niște tipi pricepuți, la copy-shop. Propaganda
ULTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366840_a_368169]
-
s-a învățat. Cred că atunci m-am apucat de fumat. Mă inspirase fumul... De abia după cincizeci de ani, dintr-o carte anticomunistă, am aflat adevărul despre acel incendiu. Fusese o acțiune de protest împotriva regimului și nu o năzbâtie copilărească. Cei câțiva băieți îndrăzneți au fost arestați și au făcut temniță grea timp de mulți ani. Viața m-a învățat mereu că lucrurile nu sunt aproape niciodată ceea ce par. - Și, ca-ntotdeauna, timpul trece, iar viața își continuă drumul
INTERVIU CU MAGDALENA BRĂTESCU, SCRIITOARE ŞI JURNALISTĂ ISRAELIANĂ DE ORIGINE ROMÂNĂ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367641_a_368970]
-
s-a făcut un zurliu și jumătate. Era pistruiat și avea pe căpățână un păr gras și lins, pe care îl purta mai tot timpul nespălat, aranjat cu cărare pe milocul capului. Preocuparea lui principală era aceea de a face năzbâtii. Lua de acasă găini, păsări, miei, iezi, că încă mai avea agoniseală prin curte, pe care îi vindea la preț de jumătate sau chiar și mai puțin iar banii obținuți îi consuma cu prietenii pe nimicuri sau îi băga la
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]