1,005 matches
-
la mentalitatea politică sau la cea haiducească. Dar ei sînt întîrziații mișcării, sau atunci structural inapți spre a progresa odată cu ea. De aceea, nu judecați mișcarea după cei care nu stau decît la periferia ei, ci după cei buni, care năzuiesc să fie încă mai buni și stau ca atare în inima ei. Dacă veți spune: am văzut un legionar făcînd cutare acțiune nevrednică - nu veți înțelege ce este de înțeles. Cînd însă veți vedea - și-l veți vedea - un legionar
Noica între extreme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8534_a_9859]
-
memorie uniformizatoare a evenimentelor petrecute și a celor numai potențiale. Am putea spune că e un interesant experiment de tehnică narativă. Specifică prozei lui Norman Manea (de tinerețe sau maturitate) e definirea personajului în cerc închis. Rafael Banu din Atrium năzuiește să ajungă "singurul său stăpân". Experiența încercată sau dezirabilă e a deplinei libertăți de opțiune, dar e "prins încă în firele încâlcite ale nopții șdin elț, întârziindu-și eliberarea". Așteptând să crească în el un altul, puternic, străbate cercul vârstelor
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
productul său narativ e trasat net, tentativele de a-l anexa cinismului propovăduit în roman ar fi o gravă mistificare. De câte ori să mai precizez că autorul preia doar atribuțiile unui intermediar, transmite o experiență străină, în care nu e implicat, năzuiește să fie un ghid în infern, o port-voce pentru idei tenebroase pe care în fond le respinge aprioric? Avansare precaută Atât de tare îl agasează eventualitatea că ar putea fi făcut responsabil pentru deraierile în gândire ale eroilor săi că
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
de sâcâielile unei deliberări pentru a se stabili dacă e absolvit total de vină. N-am strâns încă toate indiciile pentru a răspunde categoric prin da sau nu. Presupun că romancierul țintește să schițeze fizionomia tăinuită în dosul unei măști, năzuiește să divulge cartea de vizită reală a excentricului amfitrion. Iată câteva din întrebările ce se pot naște: este acesta un profitor lipsit de scrupule, care face avere abuzând de naivitatea unor nefericiți? Sau mai degrabă se regăsește în postura unui
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
a trebuit să-l plătesc, ca să-mi pot face auzită vocea". Lucruri asemănătoare se pot spune despre tinerii critici ai acelui moment, și ei prizonieri ai clișeelor și ai limbajului osificat moștenit de la dogmatici. Nu mă exclud dintre cei care, năzuind să fie tipăriți, au acceptat constrângerile dogmatismului reactivat, cum se poate vedea din ce am publicat atunci. O parte din articole și recenzii le-am strâns, neinspirat, în volumul meu de debut Schițe de critică, din 1966, a cărui răsfoire
Generația mea în anii '60 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8596_a_9921]
-
apetisantă; 2) fiindcă veni vorba de Ravel cu a lui Sonata pentru violină și cello (1922): cine are bătrâni, să-i prețuiască, iar cine n-are, să-i regrete. Orice festival care se respectă tinde să semene cu un Bildungsroman, năzuind să construiască un portret de grup al societății sonore. Există "eroi" care aspiră la statutul de operă de artă și creații artistice doritoare a fi simple obiecte ce vor împodobi pagini de istorie. Ca orice roman, Săptămâna Muzicii Contemporane cuprinde
Parafraze la un festival by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8386_a_9711]
-
pe unde trece! N-avea pe unde păși! Cât vedea cu ochii, până-n cele mai ascunse cute ale pământului, totul era acoperit de broaște strivite, șopârle și șerpi zvârcolindu-se în târâșul lor zmintit, pe jumătate agonic. Cârtițele, mai rezistente, năzuiau să ajungă primele unde sileau să ajungă. Se târau cu picioarele boante, înfigând în țărână evantaiul ghearelor ascuțite ca niște colți, zgrepțănînd și scormonind pământul, săltând centimetru cu centimetru valurile uscate de iarbă și praful gros ca o cenușă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
îndreptam spre o altă întâlnire cu el, una care a avut loc mult mai târziu și oarecum în absența lui. Publicarea paginilor care urmează este rodul târziu al unei raportări care a început sub auspiciile unui malentendu. Câte spirite pot năzui să capete pecetea inconfundabilului și să circule astfel în lume, închise între coperțile unei singure cărți? Și, cu atât mai mult, câte, sub haina atât de subțire a cincizeci de pagini dactilografiate? Din ce material trebuie să fie alcătuită această
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
a convenit „formula” unei implicări minime?... Dacă e să țin seama de unele îndoieli și ezitări ale Profesorului, naratorul ar putea avea dreptate. Ca și atunci când pune altă întrebare, mult mai importantă: ce înseamnă „liniștea” sau confortul personal la care năzuiește insul în diferite împrejurări ale vieții? Apărarea de „gura lumii”? Evitarea unei anume violări a vieții intime nu este o formă de „fugă de ceilalți”, lipsă de curaj și chiar de responsabilitate? Apărarea unui secret (cu orice preț) nu este
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
oferită de natura reală", scrie Kant. Și filozoful din Königsberg relevă faptul că imaginația "dispune de libertatea prelucrării acestei materii pentru altceva, și anume, pentru ceva ce depășește natura".. Kant numește aceste reprezentări ale puterii de imaginare idei, pentru că ele "năzuiesc spre ceva care se află dincolo de limitele experienței empirice", ceea ce "le dă aparența unei realități obiective". Ca atare, puterea de imaginație este creatoare, accentuează Kant, în sensul că ea depășește conceptele intelectului: "Ea pune în mișcare facultatea ideilor intelectuale spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
dragostei, Tagore vorbește despre aspirația neînfrânată spre un Dincolo depășind diada amintită, unde se simte străin, așa cum s-au simțit și Heraclit, Leonardo da Vinci, Rimbaud, Eminescu. Nu izbutesc să-mi aflu hodină. Mi-e sete de nemărginire. Sufletul meu năzuiește spre neștiutele depărtări. O, Mare Dincolo, ... Sunt un străin în țară străină ! Tu murmuri la urechea mea o nădejde peste putință. Inima mea cunoaște glasul tău ca și cum ar fi al ei. O, Mare Necunoscut, O, chemarea sfâșietoare a flautului tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
continuă. Absolutul ca oprire definitivă, este "frate cu moartea", afirmă Eminescu. Bucuria de a trăi este exprimată prin excelență și de pictură, sculptură, arhitectură, precum și de arta cântului. El Greco exaltă viața întru îndumnezeire prin lumina selenară care transfigurează eteric omul năzuind spre lumina cerească; Tițian serbează în imagini strălucitoare erotismul și gloria frumuseții feminine; arta lui Vermeer exprimă bucuria luminii pure, de cleștar, emanată și simbolizată de perlă; Rembrandt face să răzbată în densa beznă ce ne înconjoară lumina din sufletele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
prag dincolo de care ar fi putut începe, dar a fost evitată, o fenomenologie a "vremuirii". Această ambiguitate a Spiritului Timpului, o regăsim în poemul lui Hölderlin cu acest titlu: Oamenii în această lume întâlnesc viața, Cum sunt anii, cum timpii năzuiesc spre mai înalt, Astfel, deși schimbarea există, Un prisos de mulți ani rămâne să fie lăcaș, Căci durata se petrece în feluriții ani. Desăvârșirea atinge o atare unitate în această viață Că nobila năzuință a omului consimte la viață. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și vin, Hölderlin are o viziune fundamentală: Göttlicher Feuer auch treibt, bei Tag und bei Nacht, Aufzubrechen. So komm ! dass wir das Offene schauen Dass ein Eigenes wir suchen so weit es auch ist. "Focul divin însuși, zi și noapte năzuiește să izbucnească! Vino, deci, să ne îndreptăm către Deschis, pentru a căuta acolo un bun care dorim să fie al nostru, oricât de departe ar fi el." Iar deschiderea are loc către Eter, care este Totul: "Vino la Deschis, prietene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Goethe, deschisul este zborul de contopire cu Divinitatea, așa cum scrie în finalul poemului Mai înaltul și foarte înaltul: "Liberi, în zbor arzător/ Vom sui fără hotare/ Și în vecinica Iubire/ Ne vom soarbe, vom dispare." În poezia Le Voyage, Baudelaire năzuiește irepresibil către Nou, către Necunoscut: Plonger au fond du gouffre, Enfer ou Ciel, qu'importe? Au fond de l'Inconnu pour trouver du Nouveau! Iar în poezia Elévation, deschiderea însemnează eliberarea din miasmele otrăvite din spațiul teluric prin zborul către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cine...) din naștere. Această „componentă” conduce pe om („homo sapiens”...) spre înfăptuirea de fapte bune. Partea proastă e că nu întotdeauna. De aceea, poate, oamenii se împart în buni și răi! Mintea e locul în care omul își cerne gândurile, năzuind a separa tărâțea de făina cea bună pentru pâine. Că și tărâțea servește la destule alte preparate asta-i altă mâncare de pește... Enervarea indică acumularea unui flux de energie negativă când omul își pierde „uzul rațiunii”. Pentru a ne
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
răzbuna curând. Treaba de mântuială n-are sorți de izbândă. Slab meseriaș îngâmfare de „fruntaș”! Ne străduim a rosti vorbe înțelepte despre viața noastră de aici și de dincolo... Aceste adevărate flori ale cugetului sunt ca niște izvoare de munte năzuind spre marea cea mare compunând și ele o mică istorie... Să te naști primăvara când dă colțul ierbii, de două ori fericire... Între probabilitate și certitudine - aceeași distanță ca de la vis la realitate. Locul unui om între semenii săi spune
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
care obișnuia să doarmă la margine, se trezea întotdeauna alături de salteluța întinsă pe jos. De la aceaste întâmplări i-a rămas de altfel și porecla de „Salteluță”. Dacă prietenii și colegii lui au plecat spre Paris și Roma, el doar a năzuit și a rămas lângă familie și catedră, continuând să picteze în căsuța cu cerdac din Tătărași, în care seara se făcea muzică și discuta cu prietenii. A fost prizonier în Bulgaria, ca și Tonitza sau Topârceanu. Nicolae Popovici - Lespezi a
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
ca pe Donar Munteanu, un colaborator al lui Mihail Dragomirescu și al revistei sale Convorbiri critice. Din scrisorile lui I. C. Visarion, cum este aceea din 17 mai 1919, adresată lui Al. Vlahuță, putem cunoaște preocupările bizare ale scriitorului autodidact, care năzuia să construiască mașină zburătoare. O atenție deosebită solicită documentele care oferă o viziune prismatică asupra lui Vladimir Streinu și Șerban Cioculescu. Aflat la Paris, pentru pregătirea doctoratului, Vladimir Streinu păstra o permanentă legătură cu mișcarea literară din țară. La 6
Documente literare by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8894_a_10219]
-
să meargă pe linia ficționalizării unor posibile memorii și să ne facă să ne gândim la referințele reale ale unor personaje fictive. Dar e cert că Niculae Gheran scrie cu umor și vivacitate. Descopăr chiar că, la senectute, istoricul literar năzuiește să se întoarcă la aspirațiile (le-am putea zice chiar păcatele) tinereții: proza satirică. O pagină de confesiune din volumul Cu Liviu Rebreanu și nu numai dezvăluie nostalgia și posibila revanșă: "Cu mine sau fără mine, Rebreanu rămânea oricum un
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
până la romanticii și parnasienii din veacul al XIX-lea." Dar, cum subliniază cu justețe autorul monografiei, "punctul central, obsesia poeziei lui Emil Giurgiuca se numește Transilvania, subiect disecat în totalitatea complexității sale." încă din primul volum, în poezia inițială îndemn năzuia "să-ți ridici lumina pe cerul ardelean". Din acest îndemn au izvodit și cele două antologii pe care Emil Giurgiuca le-a închinat poeților transilvăneni. La apariția volumului Anotimpuri, Octav Șuluțiu sublinia: "Din generația tinerilor poeți care au împânzit astăzi
Destinul unui poet by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9820_a_11145]
-
raza ei, refugiindu-se în onirism, metaforă, ermetism cu sensul de protest la real. Aci intervine, din păcate, un handicap al recepției diaristului, incomprehensiv la noile forme literare: "Fiindcă nu au libertatea să spună ceea ce simt și gîndesc, ceea e năzuiesc (așa cum am avut noi în prima tinerețe), ei recurg la un formalism unde orice aberație e permisă și de unde nu se mai înțelege nimic. Așa sună poezia actuală, așa sună o bună parte a prozei din zilele noastre. Deoarece sînt
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
servi mult mai bine decât orice prezentului. De unde apare și bănuiala că totul se falsifică din nou ca în comunism. în fond cine face istoria? Cine o interpretează? Acestea sunt marile întrebări ale filmului. Corneliu Porumboiu e un regizor curajos, năzuind foarte sus, până acolo unde experiența vieții și cea estetică vor atinge noi valori, punând pe primul plan suferința profundă a oamenilor în istorie, ajungând la acel intens "J^accuse", semn de înaltă "morală reflexivă", trezind conștiințele din interior, căci
Comedie neagră despre Revoluție by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9907_a_11232]
-
că orice om avizat, de bună credință, n-ar putea decît să subscrie o asemenea judecată. însă nu mai puțin transpare o tenace intenție de delimitare a criticului de înaintașul nostru, înscrisă în numeroase pliuri ale discursului d-sale ce năzuiește, pe un plan aparent secund, la originalitate. Iată, pour la bonne bouche, cîteva exemple: "E probabil la mijloc și înclinația dantescă a spiritului lui Eliade însuși, întrucîtva suprasolicitată de Călinescu"; "Lunga și cam nesărata diatribă n-a oprit pe Călinescu
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
Risipa aceasta - 124 de epistole, din care volumul de față de la Polirom le conține pe primele 84, al doilea volum urmînd să le cuprindă pe celelalte - are drept cauză dăruirea cu care Seneca își luase în serios rolul de învățător. Năzuia ca discipolul lui să îmbrace toga înțelepciunii, pe care s-o așeze peste tradiționala toga virilis pe care romanii, deveniți cetățeni maturi, o îmbrăcau la vîrsta de 17 ani, iar năzuința aceasta se pare că dăduse roade, de vreme ce Seneca își
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]