165 matches
-
versurilor: "Pe gulerul de castor luce / Stelar omătul argintiu". De la mijlocul secolului XX, vidrele de mare au devenit, mai ales în cultura occidentală, eroi ai poveștilor pentru copii. Datorită formei suple a corpului, au fost comparate în literatura populară cu naiadele, nimfe ale apelor.
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
vechi și le închipuiau ca pe niște fecioare tinere și frumoase. Ele locuiau în grotele de pe vârfurile munților, în codrii deși, pe câmpii sau în ape și erau de mai multe categorii: nimfele apelor purtau numele de oceanide, nereide și naiade, cele ale munților de oreade, iar cele ale pădurilor de driade și hamadriade. Nimfele erau înzestrate cu darul profeției. De cele mai multe ori oamenii le invocau în calitate de genii protectoare, implorându-le sprijinul. Legendele legate de numele lor sunt numeroase, ele fiind
Nimfă (mitologie) () [Corola-website/Science/298353_a_299682]
-
Această operă ocupă locul 53 în topul celor 100 cele mai reprezentate în perioada 2005-2010, conform statisticilor din Operabase, fiind a 14-a în Germania și a șasea a lui Wagner, cu 82 de spectacole. "Interiorul Muntelui lui Venus" Sirenele, naiadele, satirii și amorașii se joacă și dansează pentru a-i distra pe Venus și pe Tannhäuser, care trăiește aici de mult timp, sedus de zeița (Balet și Cr.: "Naht euch dem Strande!:" Haideți pe malul apei!) Ea își dă seama
Tannhäuser (operă) () [Corola-website/Science/336757_a_338086]
-
ale pădurii)au susținut pe Aslan când în "Nepotul Magicianului" a strigat ca Narnia " Să se scoale,să iubească,să gândească,să vorbească". Numele"fii ai pământului" presupune ca ei s-au născut din copaci, ca și Driadele din copaci, Naiadele din ape.Când Aslan a reunit primul consiliu când ținutul "nu avea nici 5 ore vechime" el l-a chemat pe șeful piticilor. Piticii apar ca apărători ai cortegiului Regelui la încoronarea Regelui Frank.Capacitățile lor sunt de mineri ca
Cronicile din Narnia () [Corola-website/Science/307825_a_309154]
-
este un prădător sau, ca un vultur, un mâncător de hoituri și i-a paralizat distrugător imaginația cu „realități plictisitoare”. În critica sa adusă științei, el face aluzie la personaje din mitologiile greacă și romană, cum ar fi driadele, nimfele naiade și Diana, zeița romană a vânătorii, descriind exilul lor forțat ca o dovadă că omenirea este prea doritoare să se debaraseze de sufletul ei creativ. Pentru a consolida valoarea trecutului față de valoarea viitorului nechibzuit, Poe folosește o formă tradițională de
Sonet — Către știință () [Corola-website/Science/334224_a_335553]
-
miturile grecești, de ex. frecvența pomenirii traiului troglodit al arcadienilor. Probabil de acolo și persistența până într-o anumită epocă a sacrificiilor umane, ca și a fetișismului (zeii înșeși au fetișuri); de asemeni, supraviețuirea animismului, în nenumăratele "Nimfe, Dryade, Hamadryade, Naiade, Oceanide" ș.a. Erau stăruitoare și tradițiile "totemice", aduse din fondul aric comun sau împrumutate de la populațiile locale: Hera era uneori simbolizată de o vacă (Homer o numea "cea cu ochi de vacă"); Zeus era uneori taur, doica sa Amaltheia era
Mitologia greacă () [Corola-website/Science/297482_a_298811]
-
limita Roche, întrucât este menținut de alte forțe de coeziune. Tabelul exprimă razele orbitale ale sateliților interiori ai fiecărei planete, exprimate în multipli ai limitelor lor Roche respective. Mercur este inclus și el ca titlu de comparație. Se constată că Naiada este cazul cel mai extrem. Toți acești sateliți (cu excepția făcută de Lună și de Charon) rămân întregi deși orbitează sub sau foarte aproape de limita lor Roche. Se constată că Phobos, satelit al lui Marte, prezintă numeroase fracturi, fără a se
Limită Roche () [Corola-website/Science/337598_a_338927]
-
fără a căpăta o formă sferică sub efectul propriei forțe de gravitație. Deși el este al doilea satelit ca mărime al lui Neptun, masa lui este numai 0,25% din masa lui Triton. Cei patru sateliți interiori ai lui Neptun — Naiada, Thalassa, Despina și Galatea — orbitează suficient de aproape pentru a fi în interiorul inelelor lui Neptun. Următorul satelit (ca dinstanță față de Neptun), Larissa, a fost descoperit în 1981, când a ocultat o stea. Această ocultație a fost atribuită inițial arcelor inelelor
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
rochii ușoare, suple, transparente, cu genunchii goi și bronzați. Erau ca niște zeițe ieșind din valuri și ne-am întrerupt amândoi uimiți de apariție. Iar Oleg Danovski, a exclamat cu încântarea profesionistului: "Uite-te la ele!" exact în clipa când naiadele ajungeau în dreptul nostru. Și în acel moment, în hohotele de râs ale celorlalte, una din fete a exclamat: "Ia uite-te la el, moșulică!" Am râs amândoi, firește. Mă tem că pe cât de nepăsătoare erau acele fete de frumusețea lor
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
un gest lateral cu palmele, să întindă cuvertura, iar înainte de a-și îndrepta spinarea trage colțul cearșafului, dezgolind perna, lăsînd patul cu un ochi alb, mare, ca un semn de chemare pe un tărîm straniu, populat cu ciclopi sau cu naiade. Maria a terminat de tras cizmulițele din picioare și, numai în furoul îmbrăcat înapoi, peste piept, se retrage spre patul improvizat, aruncînd din mers draperia peste ochiul ferestrei, vrînd să se dezbrace. Te rog, murmură ea stingheră aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
În corpuri muritoare, blestemate să-și ducă existența fără strălucire, o viață ștearsă, aidoma unei brume. 11. După părerea lui Hesiod, daimonii mor la sfârșitul unor anumite perioade de timp. Iată aluzia poetului la durata vieții lor atunci când atribuie unei Naiade următoarele cuvinte: «Cioara cea croncănitoare atinge nouă vârste ale unui om În plină putere; corbul trăiește de patru ori mai mult decât ea; corbul de trei ori cât cerbul; pasărea phoenix tot atât cât nouă corbi; iar noi, nimfele cu
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
mai târziu. Tot el, dat fiind că se celebrează unirea a doi tineri caști, exclude cu tact din mască pe Venus și pe Amor, ca divinități licențioase, excesiv erotice (Prospero însuși face dese aluzii la stăpânirea pasiunii) și introduce niște naiade astfel invocate de Iris: „Veniți în grabă, nimfe cumpătate (temperate nymphs), / Părtașe fiți unei iubiri curate.“ Merite de netăgăduit, dar nu aici se 194 văd adevăratele înzestrări poetic-muzicale ale acestui duh cum altele n-au mai fost și nu mai
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
de nimfă-a mării, tăinuită / Privirii tuturor, văzută doar / De tine și de mine; du-te, dar, / Și-ntoarce-te schimbat“. De ce trebuia, rămânând nevăzut, să ia înfățișarea unei nimfe a mării? Iar apoi „Ariel se întoarce în chip de naiadă“, nimfă a izvoarelor, nu a mării. Pentru ca, după aceea, să-i rămână nevăzut lui Ferdinand. Fapt este că duhul, invizibil, îl duce întâi pe tânăr într-un colț stingher al insulei, pe țărm, și acolo face auzit cântecul (singurul numit
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ne întoarcem la festivaluri. Ele se țineau pe lună plină, în ziua a șaptea a lunii și în general prezentau elemente străine credințelor obișnuite ale elenilor. Ceea ce este interesant este faptul că aceștia se înconjurau de zeități precum Pan, nimfe, naiade, driade și nereide 327. La fel cu satirii și centaurii. Cultul misterelor, al lui Isis și Serapis s-a răspândit în perioada elenistică, având un caracter din ce în ce mai îndepărtat de tradiția primordială 328. Pământul, marea, munții, râurile și-au pierdut din
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Lord: A Theological Aesthetics, 1981. 324 W.K.C. Guthrie, The Greeks and Their Gods, 1985. 325 Jean-Pierre Vernant, Myth and Society in Ancient Greece, 1980. 326 George E. Mylonas, Eleusis and the Eleusinian Mysteries, 1974. 327 Nimfele trăiau în peșteri, naiadele în izvoare, driadele în copaci și nereidele în apele mării. 328 W.K.C. Guthrie, Orpheus and Greek Religion: A Study of the Orphic Movement, 1967. 329 Birgitta Bergquist, The Archaic Greek Temenos: A Study of Structure and Function, 1967. 330
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
picturii realiste poezia romantică a primordialului, a stihialului acvatic, a splendorii și invincibilității naturii. Se înfiripă o poveste asemănătoare celei din Paul et Virginie, al cărei final e unul tragic. Ceea ce conferă istorisirii farmec poetic e firea personajului feminin, adevărată naiadă - zice Perpessicius -, evadată „pentru scurt timp” din „iatacurile submarine”. Al doilea roman al lui T., Anotimpuri, pare un pandant al primului, aducând, în replică, lumea aerului și aeroportul, dar și o istorisire banală, căreia i se atașează episoade și situații
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
cât mai intens curiozitatea cititorului. Gustul pentru straniu, pitoresc, grotesc, pentru ceea ce iese din comun operează decisiv în construcția personajelor. Există însă unul de o încântătoare puritate: Copila, fiica unui bătrân zănatic, Pădurețu, o „driadă”, potrivit calificării lui Perpessicius, omoloaga „naiadei” Nadia din Un port la Răsărit. Spre deosebire de romanele anterioare, în care pictura de medii și ambianțe deține ponderea, Întoarcerea fiului risipitor este aproape exclusiv erotic. Narația e focalizată de personajul feminin, Eva. Dăruindu-și fecioria logodnicului surorii sale, Eva își
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
mai târziu. Tot el, dat fiind că se celebrează unirea a doi tineri caști, exclude cu tact din mască pe Venus și pe Amor, ca divinități licențioase, excesiv erotice (Prospero însuși face dese aluzii la stăpânirea pasiunii) și introduce niște naiade astfel invocate de Iris: „Veniți în grabă, nimfe cumpătate (temperate nymphs), / Părtașe fiți unei iubiri curate.“ Merite de netăgăduit, dar nu aici se văd adevăratele înzestrări poetic-muzicale ale acestui duh cum altele n-au mai fost și nu mai sunt
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de nimfă-a mării, tăinuită / Privirii tuturor, văzută doar / De tine și de mine; du-te, dar, / Și-ntoarce-te schimbat“. De ce trebuia, rămânând nevăzut, să ia înfățișarea unei nimfe a mării? Iar apoi „Ariel se întoarce în chip de naiadă“, nimfă a izvoarelor, nu a mării. Pentru ca, după aceea, să-i rămână nevăzut lui Ferdinand. Fapt este că duhul, invizibil, îl duce întâi pe tânăr într-un colț stingher al insulei, pe țărm, și acolo face auzit cântecul (singurul numit
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
literară bogată, intitulată „Literatura română”, a conferit ziarului o ținută deschisă în raport cu alte publicații ale vremii. În L. Macedonski retipărește o bună parte din opera sa poetică apărută până atunci (Ură, Plecare, În Arhanghel, Sub stele, Vis de mai, Gusla, Naiada, Noapte de aprilie, Noapte de iunie, În restriște, Ecourile nopții), iar în proză publică Pe drum de poștă, Piratul, Surugiul, Casa cu numărul 10, Pomul Margaritei, Observațiune asupra d-rei Teste. Cincinat Pavelescu, Carol Scrob, Al. Obedenaru, D.N. Saphir, G. Russe-Admirescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287904_a_289233]
-
estetizată prin stilizarea mitologic-idilică sau prin sculpturalitate parnasiană: „Pe-armăsarul meu de stepă, ca nălucă orbitoare,/ Trec, vârtej de aur roșu, de nesip înfășurat/ Și când luna stoarce lapte peste iarba șoptitoare,/ Stele clare priveghează cortul meu nemăsurat”. Ca în Naiada, Avatar, Stepa, în același spirit al regăsirii energiilor primare, natura declanșează o violentă furie a simțurilor, o senzualitate frenetică, iresponsabilă, care conferă erosului atmosfera specific macedonskiană, de „idilă brutală”; adâncul obscur al instinctului, prins în Faunul, deși are unele atingeri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
antice, Penelopa. O statuie a Penelopei la Vatican. În mitologia greacă, Penelopa (Πηνελοπεια) este soția lui Ulise, regina insulei Itaca și un personaj important din epopeea homerică "Odiseea". Originară din Sparta, Penelopa era fiica lui Icarius, mama ei fiind o naiadă numită Periboea. Se spune că ea a așteptat cu fidelitate timp de douăzeci de ani întoarcerea soțului ei de la război. O legendă, care nu apare în Odiseea, spune că Nauplios, răspândește zvonul că Ulise a murit în război. Auzind acestea
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
II, restaurator al integrității credinței, ne-a reamintit de curînd că într-adevăr ei există (cateheza din 1986). Fără îndoială, creștinismul nu i-a inventat. Ei existau în Vechiul Testament. În religiile păgîne, de asemenea: duhuri ale aerului, apei, pădurilor. Driade, naiade, elfi, spiriduși. Acolo erau decorativi. Biserica le dă de lucru. Ca îngeri păzitori, mai întîi. Fiindcă fiecare dintre noi este sub protecția unei persoane invizibile și totuși familiare, celeste și luminoase, dotate cu voință și libertate. Providența are mulți miniștri
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
a trăsăturilor anatomice. Natura umană e mereu vitală, ca vălul din firele de aur ale închipuirii țesut de poeți. Urcă vestalele spre Universitate, trecând și visând precum zeițele printre reperele estetice ale Olimpului. Sau poate sunt muze, nimfe, preotese ori naiade, amazoane, bacante, zâne? Cine mai știe. În întreaga urbe întâlnim templele artei la braț cu trecutul și prezentul, dar și cu farmecul tinereții. CETATEA TRĂITOARE DIN ȘI PRIN CULTURĂ Putem vorbi oare de Iașul cultural fără a ne opri la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
moștenite sau câștigate. Dansul este și acuplarea a două trupuri, dar și o materializare a muzicii, este o Înaintare precaută și curioasă pe acele poteci nevăzute ale basmului, cele care ne pot duce În luminișuri unde se răsfață trupuri de naiade și nimfe, driade și sânziene, Înconjurînd vesel vreo zeiță ce-și despletește părul, aprinzând frunzele din preajmă! Dar... Beția și Desfrânarea pot și trebuie văzute și prin lentila cosmică, luând formele re-Învierii Naturii, semne ale unei veșnice primăveri - eterne, În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]