1,457 matches
-
atâția oameni! Din ce sat erau? Păi cum să-ți spun eu ție, erau din toată lumea!, răspunse bunica bucuroasă că a găsit o formulă acceptabilă. Bunică, da-n casele cele atât de mari dorm uriașii?! De asta s-așa de nalte? Nuu! Dorm oamenii și-s mai multe odăi, și sus și jos și mai sus până În vârf. Ș-adică nu dorm uriașii acolo? Da de unde? Uriașii au fost de mult, acum nu mai este nici unu’! Aha, da la Poiană
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Ascultară sfânta slujbă, / După care,-nconjurat // Cu căldură, toți sătenii / fură dornici cu ascultatu’ / Să afle ce știri le-aduse / Horea de la împăratu’. // Crăișorul prinse-a spune / Fir de-a păr, cum i-era daru... / Dar pe când spunea la lume, / ’Nalt, burtos, veni primarul // Bota Macavei: — Na, bine / Ursule că ai sosit-a! / C-am poruncă a te duce / La Ișpan, asta-ai porunca! // Și zicând aceste vorbe / Cu dispreț, râzând ciudat, / Îi puse mâna pe brațu-i, / Parcă l-ar fi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de spirit cu abatele Tritemius, "este discipolul adevărului, emblema forței și curajului". Însemnul speciei, "asinitas" l-a transferat apostolilor, ca un elogiu. Din păcate, ndrăznețul filozof a stârnit mânia clerului, atotputernic n epocă. Măgarul i-a purtat n spate pe nalții prelați, n obositoare călătorii spre obscure concilii. El a făcut corvezile mănăstirilor și pe spinarea lui tăbăcită și-au tocat sutanele generații de călugări. Disprețul i-a fost răsplata! Același Corneliu Agrippa, bun cunoscător al tagmei călugărești, le-a ntors-o
Un român scrie în Canada by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7017_a_8342]
-
niște cuvinte formale și �ngrozitoare: "Cadavrul unei femei tinere", notând apoi toate schimbările petrecute cu ea �n mod ireversibil. Nilul Nilul e fluviul care �nainte se revărsa odată pe an peste maluri, umflându-se larg, aducând ploaia musonului peste țara �naltă a Etiopiei, umplând Nilul Albastru cu vârtejuri de mase de apă care lângă Kartum se amestecau cu ale Nilului Alb, fluviul care se putea �nălța șapte, da, opt metri de-a lungul propriilor dune de nisip. În mod obișnuit, atotputernic
Eva STRÖM by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/7028_a_8353]
-
n șuvoaie �ntr-o minunată revărsare de bucurie care poate �nsemna roditoare nămoluri, o strălucită fertilitate, o recoltă bună și o bogăție apropiată, abundență de pești și plante de apă, lotus și ibis, dar, de asemenea dacă nivelul fluviului fusese prea �nalt sau prea jos, poate �nsemna: foamete, lipsa vegetației, distrugere și haos. Nilul, mereu Nilul, cel mai lung fluviu al lumii, 667 mile de la izvor la Kagera, care cu numele de Bahral-Jabal, de la sud curgând �n Sudan, trecând marile mlaștini și
Eva STRÖM by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/7028_a_8353]
-
numai-n fir și-n mărgăritare, fesul la o parte, iminei mici și roșii, ș-apoi la brîu două lungi pistoale ghintuite.(...) Alături de dînsul înainta pe un cal mai ticnit, dar încărcat cu grele podoabe, Andronic Cantacuzenil. în cap purta naltul calpac de hîrșie fumurie cu fund de serasir; pe dînsul avea o hlamidă de sevai roșu, cusută cu palme de fir de poale și încinsă d-a curmezișul, pe sub supțiori, cu un lat brîu sau omofor, semănat cu motostaturi în
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
curăță oasele-n șoapte. În timp ce se ridica și cădea Trecu etapele vârstei și tinereții lui Intrând în vârtej. Păgân sau evreu O, tu ce stai la cârmă și privești în vânt Gândește-te la Phlebas, c-era odat' frumos și-nalt ca tine V. Vorbele tunetului După lumina torțelor roșie pe fețe transpirate După tăcerea rece din grădini Dup-agonia din locuri stâncoase Strigăte și plânsete Închisoare și palat și reverberație De tunet de primăvară peste munți depărtați Cel ce trăia
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
noi, acestea de pe urmă în proporție covârșitoare, ca stare lirică și ca versificație (endecasilabul românesc), inclusiv obiceiul autohton al diminutivelor: "pe-acea plăcută vreme, în astă tristă vale, / Pe zgomot ai de laturi eu totdauna vin, / Pe muchea cea mai naltă, de mă așăz cu jale, / Singurătății încă petrecere de țin". Nu renunță la idila de tip gessnerian, nici la poezia ruinelor ŕ la Volney și Delille. Intimismul trece în retorică socială cum se întâmplă în militanta și profetica Rugăciune ("Dar
Armoniile lui Cârlova by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7345_a_8670]
-
atunci. în mod involuntar simbolic, poezia Excelsior, care dă și numele volumului, reușește să transforme vechile recriminări macedonskiene într-o muzică superioară, unde tema apare complet absorbită de melodia metrilor imparisilabici: "Albastra noapte E toată ploaie argintie, E vis de-naltă poezie, De cîntec și de șoapte. O! cer, natură, O! Dumnezeu, mister albastru, M-ai ridicat peste dezastru, peste blestem și ură". (Excelsior) Accentele oratorice, satira politică, autobiografia trucată rămîn prezente, dar tot ceea ce a fost violență și sarcasm se
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
romantismul timpuriu, adică Egiptul lui Novalis din partea a doua a romanului Heinrich von Ofterdingen. în linie neolatină, Macedonski cedează modei egiptene lansate de Théophile Gautier, merge pe urmele simbolistului Albert Samain (cel din Cléopatre) și reconstituie o arheologie somptuoasă: "Templul nalt ce e din piatră cu-ngrijire prelucrată în inscripții hieratici răspîndite cu belșug Prin al soarelui praf de-aur schinteiază și s-arată Uriaș prin înălțime, răpitor prin meșteșug. Pe sfințenia tihnită stîlpi de umbră priveghiază, Pe cînd flacări parcă
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
celălalt. Nici urmă aici de retorism romantic, deoarece Davila îl detesta, gonindu-l complet din textul său; locul retoricii este luat de o dialectică intimă, infinit mai profundă, ce combină logica și sentimentele: „Vodă: Că te vreau pe veci stăpînă, naltă doamnă, tot nu știi? Sunt mai vîrstnic decît tine, totuși mumă vreau să-mi fii. Ce m-aș face eu, sărmanul, de nu te-aș avea pe tine Să mă luminezi în calea-mi cu vederile-ți senine; Să duci
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
cu Eminescu. Jumătate din secțiunea consacrată lui reprezintă supralicitarea interesată a unor versuri inofensive referitoare, într-adevăr, la stări onirice. Teiul (numit de generosul Călinescu „iarba narcotică") ar provoca, conchide Oișteanu, „halucinații auditive": „Și, prin vuietul de valuri, Prin mișcarea naltei ierbi, Eu te fac s-auzi în taină Mersul cârdului de cerbi." (p. 146) E cam mult, s-o recunoaștem. S-ar putea vorbi aici, în cel mai bun caz, de o narcoză lingvistică. Indiscutabil interesantă însă (și plauzibilă) e
Iluziile literaturii române by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6134_a_7459]
-
neutru, cu alt nume. Această strădanie de a fi fericit nu poate fi tradusă mai bine decât o fac versurile sale: Dar un mic ungher/ Vai, mie!lăsam în dorință, albastră/ spirală,/ să mă contemplu deacolo, să mă bucur/ de-nalta desfă tare dobândită/ de-a nu mai fi eu, de-a fi atât numai:între oameni/ un om. Întâmplarea care m-a dus în acest istm de poezie a avut loc, zilele trecute, după cum aminteam la începutul acestui text, în
Vara în care am intrat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5454_a_6779]
-
îndrăgostiții) și morți, nu celor de rând. Poate fi arhitecturat în oniric (Avatarii faraonului Tla). Ori în acvatic: "O vorbă zice (Odin, n.n.) - murii cei albaștri/ Ai mării, desfăcuți în două, -mi lasă/ Privirea într-un labirint de neauă:/ Coloane nalte, bolți arcate splendid,/ Pe ele lune line ardeau... și-n umbra/ Cea clar-obscură-a stâlpilor de neauă/ Văzut-am o copilă dulce-înaltă" etc. În el, sălășluiesc zeii Valhalei și doar poetul are acces - pentru a ajunge la dragoste. Poate fi silvan
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
treci prin colonade,/ Dai de înalte hale cu plafondul/ Lor negru strălucit și cu păduri/ De flori. Păduri cărora florile/ Ca arborii-s de mari. Roze ca sorii,/ Și crini, ca urnele antice de argint,/ Se leagănă pe lugerii cei nalți,/ Iar aeru-i văratic, dulce, moale./ Ca stelele sunt musculițele prin frunze/ Și împlu aerul cel cald cu o lumină/ Verzuie, clară, aromată. Fluturi -/ Copile sunt cu ochi rotunzi și negri -/ Cu părul de-aur și cu aripioare/ De curcubeu - în
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
vechi din Valea Râmnicului, unde, împreună cu un preot local, deputatul Titi Holban ar fi creat un prejudiciu estimat la 80.000 euro. Reamintim că deputatul UNPR Titi Holban a fost pus, în urmă cu două săptămâni, sub control judiciar de |nalta Curte de Casație și Justiție, după ce plenul Camerei Deputaților a respins, pe 2 iulie, cererea ministrului Justiției de încuviințare a arestării sale preventive, acesta fiind suspectat de trafic de influență, pentru că ar fi luat 10.000 euro pentru ca o firmă
Titi Holban, în vizorul DNA, cu două dosare penale by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/46215_a_47540]
-
pe fundalul cosmosului, indiferent la perisabila aventură umană; pulsația erotică, receptată diferit la cele trei vîrste ale feminității, reprezentate de juna Florica, de mama ei și de babele satului, schițează un delicat filigran fugitiv pe eternitatea peisajului astral: „E noapte naltă, naltă; din mijlocul tăriei Veșmîntul său cel negru, de stele semănat, Destins coprinde lumea, ce-n brațele somniei Visează cîte-aievea deșteaptă n-a visat.” Chiar dacă nu va mai ajunge niciodată la perfecțiunea din strofele transcrise mai sus, poezia lui Heliade
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
fundalul cosmosului, indiferent la perisabila aventură umană; pulsația erotică, receptată diferit la cele trei vîrste ale feminității, reprezentate de juna Florica, de mama ei și de babele satului, schițează un delicat filigran fugitiv pe eternitatea peisajului astral: „E noapte naltă, naltă; din mijlocul tăriei Veșmîntul său cel negru, de stele semănat, Destins coprinde lumea, ce-n brațele somniei Visează cîte-aievea deșteaptă n-a visat.” Chiar dacă nu va mai ajunge niciodată la perfecțiunea din strofele transcrise mai sus, poezia lui Heliade se
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
și primul care scrie despre nestatornicia omenească și nenorocirile bărbaților iluștri 8, povestiri batjocoritoare, violente în limbaj, vesele, glumețe. Grotescul este identificat de Zoe Dumitrescu-Bușulenga încă din prima poveste publicată de Creangă, Soacra cu trei nurori (1875), unde feciorii babei „nalți ca niște brazi și tari de virtute, dar slabi de minte” apar pe plan secundar „într-un chip memorabil, prin grotescul uimitor de subtil sugerat, al scenei. La fel, înfățișarea grotescă a soacrei culminează în scena finală („umflată cât o
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
epocă erau de sorginte populară sau cântece de lume colportate mai cu seamă prin lăutari. Se afla între ele o baladă nuvelistică într-o versiune care n-a mai fost atestată ulterior, cântece de înstrăinare, de dragoste, de jale, sociale (^Naltă-i Floarea și frumoasă/ Și din trup e sănătoasă; Pasăre galbenă-n cioc/ Rău mi-ai cântat de noroc!; Nu am pâne, nu am sare,/ Toate le-a dus darea mare). Conviețuirea cu alte grupuri etnice a făcut ca unele
60 de cântece românești by Constantin Eretescu () [Corola-journal/Memoirs/7712_a_9037]
-
la adresa: preot profesor Teodor Bodogae, Strșadaț Gârlei, nr. 17, Sibiu, cod 2400. Dacă-mi aduc bine aminte, câteva poezii ale Zoricăi Lațcu - dar nu știu cât de vechi sau cât de noi - le-am văzut publicate în revista Învierea, editată de Î[nalt] P[rea] S[finitul] Mitropolit Nicolae al Banatului - B[ulevar]dul Victoriei, nr. 5, Timișoara, cod 1900; tel[efon] 091.19.09.60. Dacă mai aflu ceva, vă comunic. De prisos să adaug că și mie îmi este dor de
Întregiri la biografia lui Valeriu Anania by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5213_a_6538]
-
cu note similiascetice. Primele poeme ale lui Ioanichie Olteanu au aerul unor digitații menite a aproxima puterile expresive, dar nu fără aluzii la propriul destin intuit din capul locului: „Aci la-ntretăierea acestor linii frînte/ te simt cum arzi și-naltă te-mprăștii ca un fum./ Nu-i nimenea să plîngă, nu-i nimenea să cînte./ Doar eu purtat de vînturi între azur și scrum” (Desen pe bancă). Motivul rural („sămănătorist”) e deja fin persiflat (un semn de despărțire): „Aici suntem
Ioanichie Olteanu, poetul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3421_a_4746]
-
predat-o cu'nselătoare cotituri; iar fluerarea mea, de-acuma, se schimbă'n cântec de izbândă. Mă reazăm de-un copac s'acolo aștept tot nemul vostru-'nvins, să mi se-adune la picioare cu trupuri àcere de spadă, să'nalt, încolăcind pe bratu'mi întins, sălbateca mea pradă si'n cingători însuflețite să las să-mi fie brâu'ncins. Far' de putere împotrivă-mi, pădurea'ntreagă-mi este roaba, ea ce mă'nlăntuia cu aspra-i mireazmă și cu teama-i
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
marșul lui Napoleon și din gură pe Șeine-Minca.” Creator și protagonist al acestei lumi colorate, Filimon intră în scenă asemeni unui personaj de proză romantică: „Pe lângă grupul Anton Pan, Nănescu, Chiosea și Unghiurliu, unul și nedespărțit, se lipise un copilandru nalt, rumen, sprintenel, cu pletele de țârcovnic; se introdusese în societatea acestor diletanți făcându-i tot felul de misiuni: știa unde se găsea pelinul cel mai bun și unde se frigea trandafirii cei mai gustoși; îl făceau haz fiindcă era plin
Nu râdeți, e de plâns... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3240_a_4565]
-
mare scriitor, n-ar fi decât un pas. Ca, de pildă, acesta, de-o actualitate care l-ar face să tresară și pe cel mai nepăsător elev: „Ciocoiul își crește copiii cu slugile până îi aduce în gradul cel mai nalt de corupțiune, și atunci îi trimite în Franța. Ciocoiul și puiul de ciocoi nu se pronunță definitiv pentru nicio doctrină politică, ca să poată esploata toate doctrinele. Patriotismul, libertatea, egalitatea, devotamentul și toate virtuțile cetățenești sunt vorbele care-i servă de
Nu râdeți, e de plâns... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3240_a_4565]