339 matches
-
ani, bine dispuși, care participaseră la un bal de absolvire a liceului, după cum am aflat mai târziu. Toată lumea era concentrată pe captura pescarului norocos. Încet, încet, peștele a ajuns la doi metri de mal, între stufuri. Atunci, a apărut o namilă de somn, de peste un metru. Un pește cum n-am mai văzut decât în filme, sau la televizor. Cu mare greutate, colegul a reușit să-l dirijeze în dreptul spațiului gol dintre stufuri. Având lanseta încovoiată și tot dând drumul la
POVESTE PESCAREASCA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349520_a_350849]
-
continuând să chicotească vesel. Într-un târziu am realizat că nu voia să-mi facă niciun rău, dimpotrivă, se bucura că mă vede ca un vechi prieten pe care nu-l mai văzusem de-mult. Dar de unde mă putea cunoaște namila aceea de câine? Nicio clipă nu mi-a trecut prin cap că ar putea fi vorba tocmai de Bulfei! Am reușit să mă trag înapoi încetișor, pe coate, să mă ridic ușurel și să mă așez din nou pe bancă
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350258_a_351587]
-
ani, bine dispuși, care participaseră la un bal de absolvire a liceului, după cum am aflat mai târziu. Toată lumea era concentrată pe captura pescarului norocos. Încet, încet, peștele a ajuns la doi metri de mal, între stufuri. Atunci, a apărut o namilă de somn, de peste un metru. Un pește cum n-am mai văzut decât în filme, sau la televizor. Cu mare greutate, colegul a reușit să-l dirijeze în dreptul spațiului gol dintre stufuri. Având lanseta încovoiată și tot dând drumul la
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347692_a_349021]
-
zicea NOR VÂNĂT și comanda oștile de NORI VINEȚI, niște uriași cu mantale vineții,grași, greoi, pletoși, nespălați, cu fălci enorme și buci umflate, din care spulberau prin ceruri fulgii de nea și revărsau pe pământ munți de zăpadă. Altă namilă, butucănoasă, cu fălci bolovănoase avea gura mare cât o peșteră. Când se înfuria, ochii îi ieșeau din orbite, se măreau ca niște faruri alburii, fălcile i se umflau ca niște baloane uriașe. Plutind prin depărtări, hăulind și urlând asurzitor, din
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
care aruncau din fălci cu bulgări de zăpadă, spulberați prin aer în puzderia de fulgi țepoși și tăioși. Iar Fulgoii, biciuiți de Viscorilă, urlau bezmetici ca o imensă haită de lupi înfometați. Dar să-l fi văzut pe NĂMEȚILĂ! O namilă cât trei munți puși unul peste altul și, pe deasupra, încă trei stânci țuguiate. Purta un cojoc imens din care se prăvăleau avalanșe în torenți iuți, atunci când mergea cu pași hurducați și împiedicați. Dacă te pălea fericirea să fii în apropierea
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
stânci țuguiate. Purta un cojoc imens din care se prăvăleau avalanșe în torenți iuți, atunci când mergea cu pași hurducați și împiedicați. Dacă te pălea fericirea să fii în apropierea lui, îți găseai mormântul sub troienele ce-ți cădeau în cap. Namila își avea sălașul într-o văgăună din spatele palatului, numită VALEA TROIENELOR URIAȘE. El comanda coloanele de oameni de zăpadă împrăștiați prin toată împărăția. Mai avea împărăteasa la palat o trupă de cotoroanțe, care mai de care mai sfrijită, mai hidoasă
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
un cioc de barză, în gură doar doi dinți de oțel, ca niște ghimpi, zburând călare pe o mătură purtată de doi nori alburii. Cu un mănunchi de nuiele plesnea norii, șuierând afurisenii. Și ținea Cloanța la chilia ei o namilă de lup, cu colții mari de oțel, care ronțăia copacii cei mai groși ca pe morcovi. Îi zicea LUPUL COLȚ FIOROS, cățelul Cotoroanței. Dar celelalte babe? Una, COCÂRJATA, cu o cocoașă de cămilă, avea nasul coroiat, gura fără buze, din
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
împiedicându-se de ele când le târa prin zăpadă. Dar ițele împărăției le țesea Iarna cu marele dregător, generalul Prăpădenie, comandantul tuturor armatelor sale, de care ascultau toți ceilalți slujitori, o matahală umflată și fălcoasă, mai mare decât toate celelalte namile. Mai ținea Iarna la rang de mare sfetnic un vrăjitor misterios, înalt și uscățiv, căruia i se adresa cu titlul “maestre”. Acesta era vrăjitorul GER STICLOS, comandantul trupelor de Ghețieni. Avea pe el o mantie plumburie și o pălărie de
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
cu coada ochiului. Este cât pe ce să o apuce leșinul. Dorința de a se opune o ajută să-și recapete puterile. - Las-o mă! Nu vezi că nu vrea?.. intervine Albert. Nu este băgat în seamă. Suciu este ditamai namila de bărbat. Pentru a o scăpa pe femeie Albert ar trebui să cheme ajutoare, ar isca un adevărat scandal. Soluția rezolvării situației de criză este ca „bijuteria” să-și piardă forța magică și să revină la dimensiuni normale. Fără să
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
nu știu câte ori au venit la taică-meu ciobani interesați să-l cumpere, dar el refu¬za de fiecare dată, indiferent de ofertă. Odată, păzind porumbii în Gruiu’ Pleșciorii, Floricel s-a trezit în toiul nopții față în față cu o namilă de urs. În timp ce, și câinele și ursul, se studiau reciproc, pregătindu-se fiecare de atac, tatăl meu s-a apropiat pe la spate de săl- băticiune și i-a aruncat în spinare un tăciune aprins; blana ursului a luat foc pe
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VI) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366414_a_367743]
-
în brațe, și-i făcu vânt peste bord. Prințesa o privi cu uimire și admirație. Amazoanele-soldat, nu erau ele atât de grațioase, dar te puteai baza pe ele oricând. Deodată, Talestri simți o lovitură de la spate. Se întoarse brusc, o namilă de om ridicase sabia către ea. Prințesa făcu un salt înapoi, apoi se avântă, fără milă, către grumazul piratului. Se auzi ceva șters prin ploaie, apoi un tăiș de sabie, sunetul surd al omului căzut pe punte și căderea amazoanei
PASIUNE ŞI FURTUNĂ de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365552_a_366881]
-
fi găsită. Nu a durat însă prea mult. La un moment dat o matahală plină de table a căzut peste ea luându-i răsuflarea. Dar numai atât! După câteva minute, nedumerită, Silvia se mișcă puțin ca să nu moară sufocată, iar namila căzu pe podea cu un zgomot asemănător unor tingiri aruncate pe trotuar. Nu gemu și nici nu încercă să se ridice, mai ales că, așa cum a observat Silvia, înainte de a răcni, avea un topor înfipt în cap. În cameră se
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
televizorului, atac Magazinul. Cu știri proaspete de secole. Repetitio mater studiorum! - Da, pe ușă de ce scrie 41-43-45? - Trebuie să fie locul însoțitoarei! Chiar de ce o fi trecut și 43? Nu termin bine gândul și aud bătăi hotărâte. În prag, o namilă de vreo doi metri. Cu un asemenea gabarit, greu de pătruns în interior. - Biletele!?! Am răsuflat ușurat. Nu era el... însoțitoarea! Le ia și dispare. - L-ai văzut?, întreb. Era de la CFR?!? Stingem lumina. Cea verde, de veghe, mi se
VEST... DE VEST... SPRE VEST ... (I) de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354890_a_356219]
-
din sugerarea acustică care prinde contururi plastice prin referire la trăsături caracteristice pe care artistul Ion barbu le reține muindu-și penelul în culorile cu vădit iz balcanic-arhaic: Selim are ochi gălbui-„printre uluci, în umbră, rotiră icusarii “- fiind o namilă cu “palmele-i de lut “ , spre care aleargă atrasă de o inefabilă chemare de vine din străfunduri de conștiință însăși copilăria...Un dialog original și firesc încadrat după episodul apariției turcului dezvăluie în același limbaj cu parfum și gust de
TREI OGLINZI PARALELE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356797_a_358126]
-
ii și cu panglici, era pe măsura bărbatului, oacheșă, dălângă, cu picioare rotofeie, grasă și înaltă. -Ce să facem?- vine ea la mine. Că ne-a blestemat Dumnezeu cu nenorocirea asta care a căzut pe capul nostru... -Unde-i cheia?-veni namila de om la mine. -E la mama! -Du-te și spune-i mă-tii c-o cheamă primarul până aici! -Și vacilor ce le fac? -Lasă că avem noi grijă de ele! Dar namila de om nu mai așteptă nicio cheie
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
căzut pe capul nostru... -Unde-i cheia?-veni namila de om la mine. -E la mama! -Du-te și spune-i mă-tii c-o cheamă primarul până aici! -Și vacilor ce le fac? -Lasă că avem noi grijă de ele! Dar namila de om nu mai așteptă nicio cheie. Se duse la căruță, luă un baros și dintr-o lovitură rupse lacătul și intră în casă. Între timp droaia de copii se răspândiseră prin curte ca furnicile, șapte, opt, nu putui la
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
meu curajul. Ba, mai mult, într-o zi de iarnă, în curtea atelierului de pe strada Bacovia, l-am prins de reverul hainei pe to'așul Doiciu de la Serviciu Cadre, care mereu mă amenința că o să mă învețe minte. Era o namilă de om, negricios. L-am proptit de zidul clădirii și i-am spus: „Să știi că așa am să mă duc cu tine la Partid să-i întreb dacă cineva te-a autorizat pe tine să mă chinuiești. De unde știi
INTERVIU CU DOAMNA LIANA SAXONE- HORODI – ARTIST PLASTIC, PERSONALITATE LITERARĂ, MILITANT PENTRU ARMONIE... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 565 din 18 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355963_a_357292]
-
legănau precum copacii în bătaia unui vânt puternic, provocând jerbe de flăcări pe fire. Pe mijlocul străzii, un autobuz în mers plin cu lume era aruncat pe carosabil dintr-o parte în alta, mai, mai să se răstoarne, precum o namilă beată ce se bălăngănea, mergând pe trei cărări. Din casa vecină au năvălit în goană pe poartă două femei îmbrăcate în cămăși de noapte. S-au oprit în mijlocul străzii, în urma autobuzului ce mergea pe trei cărări, s-au luat în
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
Corcoduș pentru a lămuri problema adopție, ajunsese la capătul puterii, nu o mai putea amâna. A intrat în salon s-a apropiat de pat și l-a salutat pe Florea . -Bună ziua! Cine sunteți?-Florea a privit cu teamă la namila furioasă care intrase în salon. -Sunt omul din umbră care vă rezolvă lucrurile murdare,-directorul voia să pară calm-,am nevoie de bani, am făcut multe cheltuieli, am mituit mulți oameni, sunt gata să rezolv cu adopția, dar și cu
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362578_a_363907]
-
peste gură și nas încercând să-l asfixieze. Era așa de nervos încât nu înțelegea că, odată Corcoduș mort , el va avea și mai mult de pierdut. Florea s-a zbătut cu toată forța care îi mai rămăsese, fără folos, namila era mare și pornită să ucidă. Un zgomot făcut de o infirmieră căreia îi căzuse ceva din mână l-a făcut pe Zbierea să se ridice de pe bolnav și să iasă precipitat pe ușă. După plecarea vizitatorului, bolnavul a rămas
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362578_a_363907]
-
uit, ieri am fost la spital, am o rudă internată acolo, se vorbea pe holuri că un anume Corcoduș, patronul unui lanț de magazine, e gata să moară. Tot gurile rele mai spuneau că leșinase după ce fusese vizitat de o namilă cu numele de Zbierea. Nu cred că are legătură cu dumneavoastră, nu-i așa? Directorul îngălbenise, nu se aștepta să primească asemenea lovitură, era prea mult pentru o singură zi. Cerul căzuse pe el, s-a prăbușit fără vlagă pe
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362578_a_363907]
-
învățătură din an. Dar era fascinat de personalitatea lui Nicky. Poate tocmai datorită faptului că era exact opusul său. Pasiunea pentru mașini era singurul lucru comun dintre ei. Părinții săi erau medici, tatăl chiar conducea un spital. Vali era o namilă de om, cu o mustață groasă și stufoasă. La douăzeci de ani, înalt, masiv, păros, cu mulți cârlionți negrii, rebeli și o mustață deasă și cu fire groase, părea un bărbat de patruzeci-cincizeci de ani. Părea un cioban moldovean, cu
”POȘTAȘUL NU MAI SUNĂ DE DOUĂ ORI” SAU „VISURI …VISURI ...VISURI…” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352861_a_354190]
-
puternicelor semne poetice, pietre de hotar pe un câmp al ideilor și idealizării, ca în această „Ars poetica”: Port în mine adorabila fiară: / Colții năuntru, doar ochii-n afară, / Încercănate idei străpung / Învelișul de solzi al mirosului scund. / Se bucură namila din labirint / Cioburi de vise când se cuprind. / Colții rupând carnea minciunii / Scriu cu noroi pe treptele lumii. / Înfing în ape drumul de solzi, / Sfâșiindu-se gândul cu rană de colți, / Durându-mă ochiul de mai dinafară, / Val peste val
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
neînvins, începu să urle amarnic și prelung: -Auuu! Vă ronțăi ca pe surcele! Vă fac rumeguș, nătărăilor! Cum sta în coadă, unde începu să rânjească la ei și să urle, arătându-și colții cei mari și ascuțiți. Dacă văzură uriașa namilă cu fioroșii colți, mult mai mari decât statura lor, flăcăiașii noștri o luară la fugă înfricoșați. Spumegând, caii lor își întinseră aripile să zboare. Dar Ghiocel scoase sabia și strigă: -La luptă, căpitane, să rupem colții javrei! Când îl văzu
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
mulți și puternici. Să fugim! Nu-i vreme de pierdut! -Văleleu! se văicări baba, alergând de colo-acolo căpiată. Iute pe mătură și, spre palat, să duccem îngrozitoarea veste împărătesei noastre! Încălecă pe mătura fermecată, pe care se urcă și namila de lup pârlit și cu un colț rupt, și zburară speriați spre Palatul Iernii. Iar vestitorii Primăverii, văzând că izbândiră-n luptă, când uriașul lup o rupse la fugă urlând, cu păru-n vâlvătăi, se bucurară și strigară: -Trăiască Ghiocel
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]