279 matches
-
nu o faci acum, când ești tânăr, cât nu ești încă împărat"57. Aceste gânduri o determinau pe prințesă să recitească pentru Kronprinz ultimele două volume din Memorialul de la Sfânta Elena, în ideea de a-i reaminti elogiile aduse de Napoleon germanilor și fiind convinsă că împăratul francezilor va fi iertat pentru că dusese în exilul din Atlantic ceasul de argint al lui Frederic cel Mare al Prusiei, pe care "l-a păstrat ca pe o amintire prețioasă"58. De altfel, tema
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
doamna de / 64 Morand, Paul / 8, 37 Mott, doamna / 77, 79, 86 Murat, Lucien / 130 Murat, Violette, prințesă / 17, 30, 59, 107, 112, 133 Muret, Maurice / 38 N Naco, conte / 87 Nando, vezi Ferdinand, prinț moștenitor al României / 112, 115 Napoleon I Bonaparte, împărat al Franței / 29, 131-133, 159, 185 Neagoe, Stelian / 36 Nicolae al II-lea, țar al Rusiei / 30, 183 Noailles, Anna de / 8 Nouailhat, Yves-Henri / 41 O Odobescu-Goga, Elisabeta / 8, 37 Oppen, conte von / 123, 159, 161 Orléans
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
și cultura. Un bărbat cultivat nu dă niciodată: el face cocoși de hârtie, lipsiți de facultatea de a provoca hemoragii, și-i aruncă în spațiu. Un bărbat cultivat și binecrescut nu lovește; vârându-și mâna între nasturii jiletcii, ca un Napoleon, el procedează zicând: " Domnule, consideră-te pălmuit""138. La Arghezi, primitivismul gestului ar funcționa ca un garant al sincerității, al lipsei de prefăcătorie în relațiile interumane. De aceea, oricât ar părea de scandalos, moralistul atribuie gestului agresiv sensul constructiv al
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
mobilizare generală, era elaborată o nouă constituție, iar în exterior era extinsă activitatea diplomatică, conformă cu interesele românești. Cu sprijinul Franței, era adus în România și proclamat principe prin plebiscit, Carol de Hohenzollern, rudă a regelui Prusiei, și văr cu Napoleon al IIIlea, împăratul Franței. Aducerea în țară a unui principe străin era o soluție eficientă și sigură pentru stabilitatea politică și socială. La 25 aprilie 1866, Carol accepta propunerea iar în dimineața zilei de 10 mai 1866 intra în București
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
Abd Al-Hafid al Marocului 366 Muhammad Akhbar Khan 264 Müller, Heinrich, șeful Gestapoului 411 Mussolini, Benito 119, 147, 173, 174, 380, 381, 387 Mustafa Kemal, v. Kemal Atatürk Nana Sahib 266 Nansen, Fridtjof, explorator 207 Napier, Sir Charles, general 264 Napoleon III, împărat 20, 22, 28, 29, 44, 45, 55, 61, 228, 268, 277, 306, 311, 323, 354, 362, 363, 364, 405-407 Narváez y Campos, Ramón Maria, general 47 Năsir al-Din, șahul Persiei 276 Necho II, faraon 27 Nehru, Jawaharlal 16
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
a Patra Republici Franceze, care păreau să nu-i aloce vreun loc - în perioade de crize constituționale, una dintre autoritățile constituționale va uzurpa acea responsabilitate, așa cum a făcut armata franceză în 1958, sau, altfel, revoluția va învesti pe cineva, un Napoleon sau un Consiliu al Comisarilor Poporului, cu autoritatea supremă de a pune capăt haosului și de a restabili ordinea și pacea. Dacă poziția suveranității pare a fi incertă deoarece Constituția se pretează la interpretări diferite despre acel subiect, o luptă
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Unirii provocau o puternică reacție la nivelul cercurilor diplomatice europene, fiind acuzat de faptul că pregătea candidatura contelui de Flandra 257. Încurajați de poziția exprimată de Franța, înainte și în timpul desfășurării Congresului de la Paris, atitudinea cea mai clară având-o Napoleon care la 20 februarie 1856 își exprima dorința ca participanții la Congres să discute și problema românească 258, oamenii politici români introduc în documentul aprobat în Divanul ad-hoc de la Iași și București solicitarea unirii Principatelor Române sub un principe străin
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
sfântului Dumitru erau luate de la Mitropolie și arătate participanților), I.C. Brătianu susținuse un discurs în care insista asupra motivelor pentru care trebuia ales Carol în fruntea statului român, printre care, nu în ultimul rând, sprijinul de care beneficia din partea lui Napoleon al III-lea376. În ciuda acestor aspecte festiviste, în rândul guvernului începeau să apară mai multe neînțelegeri. Situația prelungită de provizorat nu avea cum să nu lase urme. Având viziuni și temperamente diferite, membrii executivului se acuzau acum de cele mai diverse
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
Mârzescu, Gheorghe, 149, 161 Mehmed, Rușdi Pașa, 139 Metternich, R., 104 Miclescu, Calinic, 149, 163, 164 Mihălescu, Simion, 225 Mill, John Stuart, 186 Moruzi, Alexandru, 55 Moruzzi, Costache, 149, 155, 157 Napoleon al III-lea, 88, 97, 105, 123, 239 Napoleon I, 23 Negri, Costache, 149 Negruzzi, Costache, 35 Negruzzi, Iacob, 149 Negulici, Ioan D., 25 Offenberg, 155 Panaite, Cristea, 149 Panu, Atanasie, 26, 55, 59, 61, 65, 68, 69, 74, 91, 145 Panu, Gh., 149, 154 Pascal, Aristide, 218, 219
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
loc important antonomazei, acel procedeu prin care un nume propriu e consacrat printr-o acțiune, o calitate sau o conduită și se asociază în mod constant cu acestea. Spunem despre cineva cu abilități strategice ieșite din comun că e un Napoleon sau despre o persoană cu inteligență sclipitoare că e un Einstein etc. E un fel de sinecdocă specializată care transformă un nume propriu în substantiv comun, indicând nu numai o persoană, ci și o clasă de atribute. Du Marsais o
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
însă scriu Beranjeri) și de unde nici prin minte să nu-ți treacă, și Rafaeli, Filii ai lui Apollon, nutriții de muze124. Și puțin mai încolo: ...în van ne-am face unii pe alții crai și principi ai poeziei, Cezari și Napoleoni ai strategiei, Metternichi și Talleyranzi și Cavouri ai politicii sau diplomației, Aristotelii, Longuinii literaturii, înălțători de proză etc.125. E limpede că Heliade Rădulescu nu va găsi în spațiul românesc nume proprii cu o identitate atât de clară precum Victor
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
forțele care țin laolaltă întreaga țesătură a culturii literare, autorul Poeziei lui Stephane Mallarmé presupune existența unui "complex napoleonian", a unui raport constant cu antonomaza lui Napoleon. Scriitorii romantici sunt obsedați de cei care i-au precedat: Balzac e un Napoleon în spațiul romanului, Sainte- Beuve în acela al criticii, Victor Hugo în cel al poeziei. Explicația e simplă. Îl proiectează pe Napoleon pentru că e Împăratul, figura supremă a suveranității, cel care prin ambițiile sale nemăsurate, prin setea neostoită de cucerire
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
cel al poeziei. Explicația e simplă. Îl proiectează pe Napoleon pentru că e Împăratul, figura supremă a suveranității, cel care prin ambițiile sale nemăsurate, prin setea neostoită de cucerire, ocupă întreg teritoriul disponibil. Thibaudet presupune că în fața tuturor scriitorilor stau asemenea "Napoleoni", ca reprezentări ale unei stăpâniri absolute, fără rest a domeniului. Universul scriitorilor e populat cu figuri auctoriale copleșitoare, excesive, debordante, care prin cantitatea și relevanța scrierilor umplu întreg orizontul. Acești "Napoleoni" intimidează și în același timp fascinează; ei sunt cei
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
disponibil. Thibaudet presupune că în fața tuturor scriitorilor stau asemenea "Napoleoni", ca reprezentări ale unei stăpâniri absolute, fără rest a domeniului. Universul scriitorilor e populat cu figuri auctoriale copleșitoare, excesive, debordante, care prin cantitatea și relevanța scrierilor umplu întreg orizontul. Acești "Napoleoni" intimidează și în același timp fascinează; ei sunt cei care implică mobilizarea scriitorilor din următorul val, ei justifică angajarea generației viitoare. Flaubert începe să scrie pentru că e copleșit de admirație față de ceea ce a făcut Balzac. Thibaudet are nevoie de asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
productive. Nu contează că prescripțiile lor nu sunt clare, că genurile reprezentate de autori minori sunt obscure și dificil de promovat ca "modele". "Plinul" literaturii poate fi asigurat nu numai prin autoritatea figurilor, ci prin mulțimea lor. În absența unor "Napoleoni", poate să funcționeze și mobilizarea unei întregi armate... Modelul istorico-literar la care se raportează aceste antonomaze e cel al generației. Prin "Napoleoni", Thibaudet obținea o istorie organică a literaturii franceze: rolul figurilor fascinatorii de la 1830 era să antreneze întreaga generație
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
modele". "Plinul" literaturii poate fi asigurat nu numai prin autoritatea figurilor, ci prin mulțimea lor. În absența unor "Napoleoni", poate să funcționeze și mobilizarea unei întregi armate... Modelul istorico-literar la care se raportează aceste antonomaze e cel al generației. Prin "Napoleoni", Thibaudet obținea o istorie organică a literaturii franceze: rolul figurilor fascinatorii de la 1830 era să antreneze întreaga generație de la 1850. În locul unei istorii a cercurilor literare, constituită din adversități și coagulări restrânse, antonomaza furniza suportul pentru o istorie a generațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
lor cei mai mici; Iovii, Moisii, Orfeii, Homerii, Davizii, Pindarii, Socrații, Platonii, toți poeții, toți profeții, toți sapienții, toți oratorii publici, toți oamenii de științe și de arte, toți legislatorii, toți belatorii cei mari, toți regii model, Alexandrii, Cezarii, Fredericii, Napoleonii, Columbii, Galileii, Danții, Shakespearii, Schillerii, Victorii Hugo, Fidii, Apelii, Michelangelii, Raphaelii, Beethovenii, Bellinii, toți mecaniștii cei mari, toți naturaliștii, toți chimicii, toți astronomii etc. Primul om sau prima generație a coprins în sine omenirea întreagă; a doua generație pe cele
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Basarabia. Răzlețiți, dușmănindu-se reciproc, fără speranță (se declanșau - ca la comandă -, cum bine ne amintim, atacuri și execuții fratricide în campaniile electorale, atunci când era nevoie de unitate pentru a rezista buldozerului comunist), „democrații”, în rândurile cărora apăruseră deja mici napoleoni și talibani de ceară, și-au ascuns întotdeauna ineficiența și impostura sub cele - eterne! - 8-9% de sufragii electorale. O cronică a eșecului R.M. din epoca de după ’89 (știu că la Chișinău se scriu deja câteva studii serioase pe această temă
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
neobișnuită poate ieși la iveală, iar ea va fi acceptată mai ușor: un tiran într-un moment de slăbiciune; un sfînt cuprins de îndoieli sau ispite; un revoluționar petrecăreț. Dar și aici posibilitățile sînt limitate din cauza cadrului de referință. Un Napoleon matur în postura de biet nemernic ar stîrni un efect ciudat: nu ar mai fi Napoleon. Astfel spus, personajele alegorice și mitice intră într-un model de așteptare, stabilit pe baza cadrului nostru de referință. Zeița Dreptății nu poate lua
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Rădulescu, Mihail Kogălniceanu, Christian Tell, Nicolae Golescu ș.a.). b. Orbitoarea strălucire rusă Cam în aceleași timpuri, influența franceză a urmat în paralel o cale estică sub drapelul Rusiei... Țarii reușiseră tocmai atunci să-și afirme puterea și asupra principatelor dunărene. Napoleon I nu a putut să îngenuncheze definitiv Rusia pe câmpul de luptă, iar amintirea gloriei de la Austerlitz, Friedland sau chiar Borodino s-a pierdut în viforul iernii. Însă cultura franceză a cucerit, într-un mod desăvârșit, elitele politice și militare
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Stefan George, Cromwell, Robespierre, Gladstone și Dalai Lama și două mișcări: mișcările de reformă din orașele americane și Răscoala Boxerilor în China. Multe dintre aceste exemple sunt nepotrivite. Nu există niciun istoric francez care l-ar considera pe nepotul marelui Napoleon drept carismatic. Joseph Smith a fost un misionar religios și nu un om de stat. Același lucru este valabil și pentru Dalai Lama care a supraviețuit neschimbat din Evul Mediu și care, în consecință, se plasează mai degrabă în categoria
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
recurente în multe state africane făcute de grupări de ofițeri din armată). O lovitură de stat poate duce la înlocuirea substanțială a elitelor și la schimbarea regimului doar acolo unde statul este puternic. Loviturile de stat conduse de cei doi Napoleoni în Franța (1799 și 1852), de colonelul Gamal Abdel Nasser în Egipt (1952) și de generalul Augusto Pinochet în Chile (1973) sunt exemple bune în acest sens. Ele pot constitui un alt tip de criză sau eventual ne pot ajuta
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
și politica nu corespund deloc noțiunilor dezvoltate de oameni inteligenți și informați. Tolstoi preciza acest lucru În primele pagini ale românului R)zboi și pace. În salonul Annei Schérer, oaspeți aleși discutau despre scandalul provocat de executarea de c)tre Napoleon a ducelui d’Enghien, prințul Andrei afirmând c), În definitiv, exist) o mare diferenț) Între Împ)râtul Napoleon și persoana particular) Napoleon. Exist) crime produse din raisons d’État și crime cu caracter privat. Și discuția conținu). Ceea ce se perpetueaz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
zboi și pace. În salonul Annei Schérer, oaspeți aleși discutau despre scandalul provocat de executarea de c)tre Napoleon a ducelui d’Enghien, prințul Andrei afirmând c), În definitiv, exist) o mare diferenț) Între Împ)râtul Napoleon și persoana particular) Napoleon. Exist) crime produse din raisons d’État și crime cu caracter privat. Și discuția conținu). Ceea ce se perpetueaz) Inc) În toate discuțiile civilizate este Însuși ritualul discuției civilizate. Tatu este de acord cu opiniile arhiepiscopului despre ruși. Așa se Întâmpl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
188.488; 726 casete cu mărci germane în valoare de 143.321.750; 48 casete cu lire otomane în valoare de 8.604.996,82; 7 casete cu Carolini (lei românești în valoare de 1.065.705; 288 casete cu Napoleoni în valoare de 46.117.140; 3 casete cu monede rusești în valoare de 471.384,20; 1 casetă cu monede diferite în valoare de 103.605,12; 3 casete cu lingouri de aur în valoare de 337.247,80
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]