KorAP: Find »[drukola/base=narație & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...4 5 6 ...14 >

328 matches

Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642

de NARAȚIE prin care o INSTANȚĂ POVESTITOARE este situată temporal între două momente ale ACȚIUNII; o NARARE INSERATĂ. Narația intercalată caracterizează narațiunile epistolare (Pamela) și narațiunile-jurnal (Jurnalul unui preot de țară). ¶Genette 1980; Prince 1982. narație intermitentă [interspersed narration]. Vezi NARAȚIE INTERCALATĂ. ¶Lanser 1981. narație mediată [mediated narration]. O narație în care se face simțită prezența naratorului; o narație care avansează un NARATOR EXPUS, mai degrabă decît un NARATOR ESTOMPAT; o narație în care domină DIEGEZA, RELATAREA sau povestirea, mai curînd

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
o INSTANȚĂ POVESTITOARE este situată temporal între două momente ale ACȚIUNII; o NARARE INSERATĂ. Narația intercalată caracterizează narațiunile epistolare (Pamela) și narațiunile-jurnal (Jurnalul unui preot de țară). ¶Genette 1980; Prince 1982. narație intermitentă [interspersed narration]. Vezi NARAȚIE INTERCALATĂ. ¶Lanser 1981. narație mediată [mediated narration]. O narație în care se face simțită prezența naratorului; o narație care avansează un NARATOR EXPUS, mai degrabă decît un NARATOR ESTOMPAT; o narație în care domină DIEGEZA, RELATAREA sau povestirea, mai curînd decît MIMESISUL, sau REPREZENTAREA

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
temporal între două momente ale ACȚIUNII; o NARARE INSERATĂ. Narația intercalată caracterizează narațiunile epistolare (Pamela) și narațiunile-jurnal (Jurnalul unui preot de țară). ¶Genette 1980; Prince 1982. narație intermitentă [interspersed narration]. Vezi NARAȚIE INTERCALATĂ. ¶Lanser 1981. narație mediată [mediated narration]. O narație în care se face simțită prezența naratorului; o narație care avansează un NARATOR EXPUS, mai degrabă decît un NARATOR ESTOMPAT; o narație în care domină DIEGEZA, RELATAREA sau povestirea, mai curînd decît MIMESISUL, sau REPREZENTAREA. ¶Chatman 1978. Vezi și NARATOR

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
Narația intercalată caracterizează narațiunile epistolare (Pamela) și narațiunile-jurnal (Jurnalul unui preot de țară). ¶Genette 1980; Prince 1982. narație intermitentă [interspersed narration]. Vezi NARAȚIE INTERCALATĂ. ¶Lanser 1981. narație mediată [mediated narration]. O narație în care se face simțită prezența naratorului; o narație care avansează un NARATOR EXPUS, mai degrabă decît un NARATOR ESTOMPAT; o narație în care domină DIEGEZA, RELATAREA sau povestirea, mai curînd decît MIMESISUL, sau REPREZENTAREA. ¶Chatman 1978. Vezi și NARATOR ABSENT. narație simultană [simultaneous narration]. O NARAȚIE contemporană cu

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
Genette 1980; Prince 1982. narație intermitentă [interspersed narration]. Vezi NARAȚIE INTERCALATĂ. ¶Lanser 1981. narație mediată [mediated narration]. O narație în care se face simțită prezența naratorului; o narație care avansează un NARATOR EXPUS, mai degrabă decît un NARATOR ESTOMPAT; o narație în care domină DIEGEZA, RELATAREA sau povestirea, mai curînd decît MIMESISUL, sau REPREZENTAREA. ¶Chatman 1978. Vezi și NARATOR ABSENT. narație simultană [simultaneous narration]. O NARAȚIE contemporană cu situațiile și evenimentele narate; o NARARE SIMULTANĂ (Nenumitul). ¶Prince 1982. narație substitutivă [substitutionary

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
care se face simțită prezența naratorului; o narație care avansează un NARATOR EXPUS, mai degrabă decît un NARATOR ESTOMPAT; o narație în care domină DIEGEZA, RELATAREA sau povestirea, mai curînd decît MIMESISUL, sau REPREZENTAREA. ¶Chatman 1978. Vezi și NARATOR ABSENT. narație simultană [simultaneous narration]. O NARAȚIE contemporană cu situațiile și evenimentele narate; o NARARE SIMULTANĂ (Nenumitul). ¶Prince 1982. narație substitutivă [substitutionary narration]. Vezi DISCURS-INDIRECT LIBER. ¶Fehr 1938; Hernadi 1972. narație ulterioară [posterior narration]. O NARAȚIE care urmează în timp situațiile și

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
naratorului; o narație care avansează un NARATOR EXPUS, mai degrabă decît un NARATOR ESTOMPAT; o narație în care domină DIEGEZA, RELATAREA sau povestirea, mai curînd decît MIMESISUL, sau REPREZENTAREA. ¶Chatman 1978. Vezi și NARATOR ABSENT. narație simultană [simultaneous narration]. O NARAȚIE contemporană cu situațiile și evenimentele narate; o NARARE SIMULTANĂ (Nenumitul). ¶Prince 1982. narație substitutivă [substitutionary narration]. Vezi DISCURS-INDIRECT LIBER. ¶Fehr 1938; Hernadi 1972. narație ulterioară [posterior narration]. O NARAȚIE care urmează în timp situațiile și evenimentele narate, o NARARE SUBSECVENTĂ

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
ESTOMPAT; o narație în care domină DIEGEZA, RELATAREA sau povestirea, mai curînd decît MIMESISUL, sau REPREZENTAREA. ¶Chatman 1978. Vezi și NARATOR ABSENT. narație simultană [simultaneous narration]. O NARAȚIE contemporană cu situațiile și evenimentele narate; o NARARE SIMULTANĂ (Nenumitul). ¶Prince 1982. narație substitutivă [substitutionary narration]. Vezi DISCURS-INDIRECT LIBER. ¶Fehr 1938; Hernadi 1972. narație ulterioară [posterior narration]. O NARAȚIE care urmează în timp situațiile și evenimentele narate, o NARARE SUBSECVENTĂ. Narația ulterioară este caracteristică pentru narațiunea "clasică" sau "tradițională". ¶Prince 1982. narațiune [narrative

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
curînd decît MIMESISUL, sau REPREZENTAREA. ¶Chatman 1978. Vezi și NARATOR ABSENT. narație simultană [simultaneous narration]. O NARAȚIE contemporană cu situațiile și evenimentele narate; o NARARE SIMULTANĂ (Nenumitul). ¶Prince 1982. narație substitutivă [substitutionary narration]. Vezi DISCURS-INDIRECT LIBER. ¶Fehr 1938; Hernadi 1972. narație ulterioară [posterior narration]. O NARAȚIE care urmează în timp situațiile și evenimentele narate, o NARARE SUBSECVENTĂ. Narația ulterioară este caracteristică pentru narațiunea "clasică" sau "tradițională". ¶Prince 1982. narațiune [narrative]. Povestirea (ca produs și proces, obiect și act, structură și structurare

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
Chatman 1978. Vezi și NARATOR ABSENT. narație simultană [simultaneous narration]. O NARAȚIE contemporană cu situațiile și evenimentele narate; o NARARE SIMULTANĂ (Nenumitul). ¶Prince 1982. narație substitutivă [substitutionary narration]. Vezi DISCURS-INDIRECT LIBER. ¶Fehr 1938; Hernadi 1972. narație ulterioară [posterior narration]. O NARAȚIE care urmează în timp situațiile și evenimentele narate, o NARARE SUBSECVENTĂ. Narația ulterioară este caracteristică pentru narațiunea "clasică" sau "tradițională". ¶Prince 1982. narațiune [narrative]. Povestirea (ca produs și proces, obiect și act, structură și structurare) unuia sau mai multor EVENIMENTE

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
contemporană cu situațiile și evenimentele narate; o NARARE SIMULTANĂ (Nenumitul). ¶Prince 1982. narație substitutivă [substitutionary narration]. Vezi DISCURS-INDIRECT LIBER. ¶Fehr 1938; Hernadi 1972. narație ulterioară [posterior narration]. O NARAȚIE care urmează în timp situațiile și evenimentele narate, o NARARE SUBSECVENTĂ. Narația ulterioară este caracteristică pentru narațiunea "clasică" sau "tradițională". ¶Prince 1982. narațiune [narrative]. Povestirea (ca produs și proces, obiect și act, structură și structurare) unuia sau mai multor EVENIMENTE reale sau fictive, comunicate de unul sau mai mulți NARATORI (mai mult

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
Propp 1968 [1970]; Ricoeur 1984, 1985; Rimmon-Kenan 1983; Sacks 1972; Scholes, Kellogg 1966; Segre 1979 [1986]; Smith 1981; Stanzel 1984; Stein 1982; Todorov 1966 [1972a], 1978 [1980], 1981; White 1973. Vezi și CAUZALITATE, LOGICA DUBLĂ A NARAȚIUNII, PIRAMIDA LUI FREYTAG, NARAȚIE, NARATIVITATE, ORDINE, INTRIGĂ, EROARE "DUPĂ ACEASTA, DECI, DIN CAUZA ACEASTA". narațiune autodiegetică [autodiegetic narrative]. O NARAȚIUNE LA PERSOANA ÎNTÎI al cărei NARATOR este și PROTAGONIST sau EROU; o varietate a NARAȚIUNII HOMODIEGETICE în care naratorul este și personajul principal (Marile speranțe

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
1980; Lanser 1981.Vezi și DIEGETIC. narațiune autoreflexivă [self-reflexive narrative]. O narațiune care se ia drept subiect de reflecție sau își ia drept subiect de reflecție acele elemente narative din care este constituită și prin care este comunicată (NARATOR, NARATAR, NARAȚIE etc.). Tristram Shandy e o narațiune autoreflexivă; Germinal nu este astfel. ¶Chambers 1984; Dällenbach 1977; Hutcheon 1984. narațiune comportamentistă [behaviorist narrative]. O NARAȚIUNE OBIECTIVĂ; o narațiune caracterizată de FOCALIZARE EXTERIOARĂ și limitată astfel la redarea comportamentului (cuvinte și acțiuni, dar

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
NARAȚIUNE COMPORTAMENTISTĂ. ¶Brooks, Warren 1959; Hough 1970; Magny 1972; Romberg 1962; van Rossum-Guyon 1970. Vezi și MOD DRAMATIC, NARAȚIUNE SUBIECTIVĂ. narațiune polifonică [polyphonic narrative]. Vezi NARAȚIUNE DIALOGICĂ. ¶Bakhtin 1981 [1982], 1984 [1970]. narațiune previzibilă [predictive narrative]. O narațiune în care NARAȚIA precede NARATUL în timp; o narațiune caracterizată de NARAȚIE ANTERIOARĂ: "Ai să-l omori pe tatăl tău și ai să te însori cu mama ta". ¶Genette 1980; Todorov 1969 [1972b]. narațiune primară [primary narrative]. O narațiune a cărei INSTANȚĂ POVESTITOARE

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
Romberg 1962; van Rossum-Guyon 1970. Vezi și MOD DRAMATIC, NARAȚIUNE SUBIECTIVĂ. narațiune polifonică [polyphonic narrative]. Vezi NARAȚIUNE DIALOGICĂ. ¶Bakhtin 1981 [1982], 1984 [1970]. narațiune previzibilă [predictive narrative]. O narațiune în care NARAȚIA precede NARATUL în timp; o narațiune caracterizată de NARAȚIE ANTERIOARĂ: "Ai să-l omori pe tatăl tău și ai să te însori cu mama ta". ¶Genette 1980; Todorov 1969 [1972b]. narațiune primară [primary narrative]. O narațiune a cărei INSTANȚĂ POVESTITOARE introduce una sau mai multe instanțe naratoare, cîtă vreme

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
narator și NARATAR, narator și NARAT (Lanser). S-au propus mai multe descrieri tipologice ale narațiunii pornind de la punctul de vedere (într-un sens mai larg, și nu mai restrîns). Astfel, Brooks și Warren (care folosesc termenul de CENTRU AL NARAȚIEI) oferă o clasificare cvadripartită bazată pe două distincții: între NARAȚIUNEA LA PERSOANA ÎNTÎI și NARAȚIUNEA LA PERSOANA A TREIA, și între descrierea internă și observarea din exterior a evenimentelor: (1) persoana întîi (NARAȚIUNEA AUTODIEGETICĂ: Marile speranțe); (2) observator la persoana

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
cu relatarea sau DIEGEZA (diégésis), reprezentarea este un MOD caracterizat de o redare detaliată, scenică a situațiilor și evenimentelor, precum și de o mediere naratorială minimă: DIALOGUL constituie un bun exemplu de reprezentare. 2. În terminologia lui Todorov, reprezentarea este opusă NARAȚIEI. ¶Chatman 1978; Genette 1980, 1983; H. James 1972; Lubbock 1965; Todorov 1966 [1972a]. Vezi și SCENĂ. reproducere narativă [narrative report]. Relatarea efectuată de un narator, în cuvintele sale, despre enunțurile sau gîndurile unui personaj. ¶Chatman 1978. restrîngerea cîmpului [restriction of

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
parte a intrigii care merge de la începutul unei schimbări în destin la SFÎRȘIT. În acest sens, rezolvarea (lusis) n-ar trebui confundată cu DEZNODĂMÎNTUL. 2. Vezi REZULTAT. ¶Aristotle 1968 [1965]; Labov 1972. rezoner [reflector]. În terminologia lui James, FOCALIZATORUL, CENTRUL NARAȚIEI, deținătorul PUNCTULUI DE VEDERE, CONȘTIINȚA CENTRALĂ sau INTELIGENȚA CENTRALĂ. H. James 1972. Vezi și FOCALIZARE. rezultat [result]. În terminologia lui Labov, rezolvarea evenimentelor care constituie PUNEREA SUB TENSIUNE; SFÎRȘITUL. Dacă se consideră că o NARAȚIUNE constituie o serie de răspunsuri

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
exterioară, sau internă) și NIVELUL NARATIV (EXTRADIEGETIC sau INTRADIEGETIC), Genette caracterizează douăsprezece situații narative diferite. El subliniază și faptul că s-ar putea caracteriza mult mai multe narațiuni dacă se iau în calcul categorii precum DISTANȚA, sau relația temporală a NARAȚIEI cu naratul. ¶Cohn 1981; Genette 1983; Lintvelt 1981 [1984]; Stanzel 1964, 1971, 1984. Vezi și CENTRUL NARAȚIEI. situație narativă auctorială [authorial narrative situation/auktoriale Erzählsituation]. O SITUAȚIE NARATIVĂ caracterizată de omnisciența unui NARATOR care nu participă la situațiile și evenimentele

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
și faptul că s-ar putea caracteriza mult mai multe narațiuni dacă se iau în calcul categorii precum DISTANȚA, sau relația temporală a NARAȚIEI cu naratul. ¶Cohn 1981; Genette 1983; Lintvelt 1981 [1984]; Stanzel 1964, 1971, 1984. Vezi și CENTRUL NARAȚIEI. situație narativă auctorială [authorial narrative situation/auktoriale Erzählsituation]. O SITUAȚIE NARATIVĂ caracterizată de omnisciența unui NARATOR care nu participă la situațiile și evenimentele povestite (Tom Jones, Povestea a două orașe, Bîlciul deșertăciunilor, Eugénie Grandet). Împreună cu SITUAȚIILE NARATIVE LA PERSOANA ÎNTÎI

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
pot fi semnificative și pot funcționa tematic, structural, sau ca un procedeu de CARACTERIZARE. Dacă un narator ar nara de pe un pat de spital, bunăoară, ar însemna că-i pe moarte și trebuie să se grăbească pentru a-și completa NARAȚIA. În plus, ne putem gîndi la narațiuni în care spațiul instanței naratoare e sistematic opus spațiului NARATULUI (narez dintr-o celulă de închisoare evenimente care au avut loc în libertate); sau narațiuni în care cel dintîi e tot mai depărtat

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
NARATULUI (narez dintr-o celulă de închisoare evenimente care au avut loc în libertate); sau narațiuni în care cel dintîi e tot mai depărtat, sau tot mai apropiat și diferit de cel de-al doilea, și în care, în consecință, narația este mai mult sau mai puțin precisă (încep să narez în Philadelphia evenimente care au avut loc în New-York; îmi continui narațiunea la Princeton; și o termin la New-York); sau narațiuni în care diversele locuri unde au loc evenimentele narate

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
4) DISCURS (DISCURS REPRODUS) DIRECT (INCIDENT); (5) discurs (DISCURS NEMEDIAT) DIRECT LIBER. ¶Chatman 1978; Genette 1980, 1983; McHale 1978; Rimmon-Kenan 1983. ton [tone]. Atitudinea naratorului față de NARATAR și/sau situațiile și evenimentele prezentate, ca fiind transmise implicit sau explicit de narația sa. Se poate considera că tonul e o funcție a DISTANȚEI. ¶Brooks, Warren 1959; Richards 1950. topos. Orice dispoziție stabilă de MOTIVE care apar frecvent în textele (literare). Topoï ca nebunul înțelept, copilul bătrîncios și locus amoenus abundă în literatura

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
Corola-publishinghouse/Science/286409_a_287738

rezistenței comune împotriva Porții ori a tendințelor, abia disimulate, de expansiune ale statelor vecine. Altminteri, dincolo de motivarea ei pragmatică, „voroava” pusă în pagină cu sârg de fratele mezin se va dezvălui lecturii „inocente”, privirii cititorului modern, și ca o veritabilă narație „de epocă”, atrăgătoare prin discursul inteligent, replica vie ori naiv duplicitară, tonul prevenitor, volutele limbajului arhaic. Solicitat de Mitrofan, episcop al Buzăului, C. mai alcătuia, către 1700, un prim, la noi, și amplu lexicon latin-român, echivalând peste 37 000 de

CORBEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/286409_a_287738]
Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982

eufuism, prețiozitate, cultivă expresia șocantă, paradoxul, artificiul, excesul verbal și imagistic, figurile caracteristice fiind oximoronul, hiperbatul, catahreza, șarada, calamburul; în proză și teatru, satisface gustul pentru extraordinar, pentru aventură, pentru peripeții, pentru criptic, pentru mister, și în acest scop complică narația, ramifică acțiunea prin episoade adiționale, mai mult sau mai puțin aderente la trunchiul epic, introduce situații neașteptate, surprinzătoare, provoacă întorsături ilariante de situații, deznodăminte imprevizibile, îmbină tragicul și comicul, dramaticul și grotescul, recurge la încifrări, la travestituri, întrebuințează „măști”, inclusiv

BAROC. Termenul. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]