369 matches
-
absent narrator]. Un NARATOR ESTOMPAT în totalitate; un NARATOR IMPERSONAL; un narator care prezintă situații și evenimente cu un minimum de mediere naratorială și care nu se referă în vreun fel la un sine narator, sau la o activitate de narare. Naratorii absenți sînt caracteristici pentru NARAȚIUNILE COMPORTAMENTISTE. Vezi și NARAȚIUNE MEDIATĂ, NARAȚIUNE NENARATĂ, REPREZENTARE. narator conștient de sine [self-conscious narrator]. Un NARATOR care este conștient că narează; un narator care își discută și comentează prestația. Holden Caulfield în De veghe
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
4. DISCURS, în terminologia lui Ricardou: narația este pentru FICȚIUNE ceea ce discursul este pentru POVESTIRE. ¶Genette 1980; Prince 1982; Ricardou 1967; Todorov 1966 [1972a], 1981. narație anterioară [anterior narration]. O NARAȚIE care precede în timp situațiile și evenimentele narate; o NARARE PREALABILĂ. Narația anterioară este caracteristică pentru NARAȚIUNEA PREVIZIBILĂ. ¶Prince 1982. narație intercalată [intercalated narration]. Un tip de NARAȚIE prin care o INSTANȚĂ POVESTITOARE este situată temporal între două momente ale ACȚIUNII; o NARARE INSERATĂ. Narația intercalată caracterizează narațiunile epistolare (Pamela
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
în timp situațiile și evenimentele narate; o NARARE PREALABILĂ. Narația anterioară este caracteristică pentru NARAȚIUNEA PREVIZIBILĂ. ¶Prince 1982. narație intercalată [intercalated narration]. Un tip de NARAȚIE prin care o INSTANȚĂ POVESTITOARE este situată temporal între două momente ale ACȚIUNII; o NARARE INSERATĂ. Narația intercalată caracterizează narațiunile epistolare (Pamela) și narațiunile-jurnal (Jurnalul unui preot de țară). ¶Genette 1980; Prince 1982. narație intermitentă [interspersed narration]. Vezi NARAȚIE INTERCALATĂ. ¶Lanser 1981. narație mediată [mediated narration]. O narație în care se face simțită prezența naratorului
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
mai degrabă decît un NARATOR ESTOMPAT; o narație în care domină DIEGEZA, RELATAREA sau povestirea, mai curînd decît MIMESISUL, sau REPREZENTAREA. ¶Chatman 1978. Vezi și NARATOR ABSENT. narație simultană [simultaneous narration]. O NARAȚIE contemporană cu situațiile și evenimentele narate; o NARARE SIMULTANĂ (Nenumitul). ¶Prince 1982. narație substitutivă [substitutionary narration]. Vezi DISCURS-INDIRECT LIBER. ¶Fehr 1938; Hernadi 1972. narație ulterioară [posterior narration]. O NARAȚIE care urmează în timp situațiile și evenimentele narate, o NARARE SUBSECVENTĂ. Narația ulterioară este caracteristică pentru narațiunea "clasică" sau
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
O NARAȚIE contemporană cu situațiile și evenimentele narate; o NARARE SIMULTANĂ (Nenumitul). ¶Prince 1982. narație substitutivă [substitutionary narration]. Vezi DISCURS-INDIRECT LIBER. ¶Fehr 1938; Hernadi 1972. narație ulterioară [posterior narration]. O NARAȚIE care urmează în timp situațiile și evenimentele narate, o NARARE SUBSECVENTĂ. Narația ulterioară este caracteristică pentru narațiunea "clasică" sau "tradițională". ¶Prince 1982. narațiune [narrative]. Povestirea (ca produs și proces, obiect și act, structură și structurare) unuia sau mai multor EVENIMENTE reale sau fictive, comunicate de unul sau mai mulți NARATORI
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
plan secund [background]. Spațiu narativ, MEDIU ÎNCONJURĂTOR sau serie de EXISTENTE și EVENIMENTE din care apar și intră în prim-plan alte existente și evenimente. ¶Chatman 1978; Liddell 1947; Weinrich 1964. Vezi și FIGURĂ, PRIM-PLAN, DECOR. povestire [story]. 1. Nararea unor evenimente cu accent pe cronologie, INTRIGA fiind o narare de evenimente cu accent pe cauzalitate (Forster): "Regele a murit, și apoi a murit regina" e o povestire, în vreme ce "Regele a murit, și apoi regina a murit de durere" este
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
EXISTENTE și EVENIMENTE din care apar și intră în prim-plan alte existente și evenimente. ¶Chatman 1978; Liddell 1947; Weinrich 1964. Vezi și FIGURĂ, PRIM-PLAN, DECOR. povestire [story]. 1. Nararea unor evenimente cu accent pe cronologie, INTRIGA fiind o narare de evenimente cu accent pe cauzalitate (Forster): "Regele a murit, și apoi a murit regina" e o povestire, în vreme ce "Regele a murit, și apoi regina a murit de durere" este o intrigă. 2. O secvență cauzală de evenimente pertinente pentru
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
de vedere presupune nu numai un aparat perceptive sau conceptual, ci și factori ca expunerea NARATORULUI, tipurile de tratament favorizate (DRAMA sau PANORAMA) și TIPURILE DE DISCURS adoptate. Mai general, se consideră că el izvorăște din relațiile dintre narator și NARARE, narator și NARATAR, narator și NARAT (Lanser). S-au propus mai multe descrieri tipologice ale narațiunii pornind de la punctul de vedere (într-un sens mai larg, și nu mai restrîns). Astfel, Brooks și Warren (care folosesc termenul de CENTRU AL
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
loc; o situație. NARAȚIUNEA este reprezentarea uneia sau mai multor schimbări ale stării de lucruri. ¶Beaugrande 1980; van Dijk 1974-75; Genot 1979. Vezi și EVENIMENT, MOTIV, ASERȚIUNE STATICĂ. stare-țintă [goal-state]. Vezi SCOP. statut [status]. Relația între NARATOR și actul de NARARE. Împreună cu CONTACTUL și POZIȚIA, statutul este una din cele trei relații de bază în funcție de care se structurează PUNCTUL DE VEDERE. ¶Lanser 1981. stil direct [direct style]. Vezi DISCURS DIRECT. stil-direct liber [free direct style]. Vezi DISCURS-DIRECT LIBER. stil indirect [indirect
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
în timp ce teza ar putea fi regretul legat de declinul ei. ¶Beardsley 1958; Chatman 1983; Suleiman 1983. timp [time]. 1. Setul de relații temporale VITEZĂ, ORDINE, DISTANȚĂ etc. între situațiile și evenimentele povestite și povestirea lor, ISTORIE și DISCURS, NARAT și NARARE. 2. Perioada sau perioadele în cursul cărora au loc situațiile și evenimentele prezentate (TIMPUL ISTORIEI, TIMPUL NARATULUI, TIMP POVESTIT), cît și prezentarea lor (TIMPUL DISCURSULUI, TIMPUL NARĂRII, TIMPUL POVESTIRII). ¶Chatman 1978; Mendilow 1952; Metz 1974; Müller 1968; Prince 1982. Vezi
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
între situațiile și evenimentele povestite și povestirea lor, ISTORIE și DISCURS, NARAT și NARARE. 2. Perioada sau perioadele în cursul cărora au loc situațiile și evenimentele prezentate (TIMPUL ISTORIEI, TIMPUL NARATULUI, TIMP POVESTIT), cît și prezentarea lor (TIMPUL DISCURSULUI, TIMPUL NARĂRII, TIMPUL POVESTIRII). ¶Chatman 1978; Mendilow 1952; Metz 1974; Müller 1968; Prince 1982. Vezi și DURATĂ, VITEZĂ, TIMP GRAMATICAL. timp gramatical [tense]. 1. O formă care trimite la o distincție temporală. Psihologii, lingviștii și teoreticienii literari (Bühler, Benveniste, Weinrich) argumentează frecvent
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
COMENTAT, PRETERIT EPIC, UNIVERS NARAT. timp povestit [erzählte Zeit]. TIMPUL ISTORIEI; arcul de timp acoperit de situațiile și evenimentele reprezentate (în opoziție cu TIMPUL POVESTIRII). ¶Müller 1968. Vezi și DURATĂ, VITEZĂ. timpul discursului [discourse time]. Timpul alocat reprezentării NARATULUI; timpul NARĂRII; TIMPUL POVESTIRII. Vezi și DURATĂ, TIMPUL ISTORIEI, TIMP GRAMATICAL. timpul istoriei [story time]. Perioada de timp în care are loc NARATUL; TIMP POVESTIT. ¶Chatman 1978. Vezi și TIMPUL DISCURSULUI, DURATĂ. timpul povestirii [Erzählzeit]. TIMPUL DISCURSULUI; timpul ocupat de reprezentarea situațiilor
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Genette 1980; Pouillon 1946; Prince 1982; Todorov 1981. Vezi și ASPECT. viziune dublă [double vision]. Vezi FOCALIZARE DUBLĂ. ¶Rogers 1965. voce [voice]. Setul de semne care îl caracterizează pe NARATOR și, mai general, INSTANȚA POVESTITOARE și care guvernează relațiile dintre NARARE și textul narativ, ca și între narare și NARAT. Vocea are o mai mare extensiune decît PERSOANA și, cu toate că este adesea confundată sau amestecată cu PUNCTUL DE VEDERE, ar trebui diferențiată de acesta: cel de-al doilea oferă informații despre
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
1981. Vezi și ASPECT. viziune dublă [double vision]. Vezi FOCALIZARE DUBLĂ. ¶Rogers 1965. voce [voice]. Setul de semne care îl caracterizează pe NARATOR și, mai general, INSTANȚA POVESTITOARE și care guvernează relațiile dintre NARARE și textul narativ, ca și între narare și NARAT. Vocea are o mai mare extensiune decît PERSOANA și, cu toate că este adesea confundată sau amestecată cu PUNCTUL DE VEDERE, ar trebui diferențiată de acesta: cel de-al doilea oferă informații despre cine "vede", cine "percepe", al cui punct
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
cu dialogul și descrierea. Scopul unui reportaj este de a face cititorii să vadă, să audă, să simtă ceea ce jurnalistul însuși a văzut, a simțit și a auzit. Autorul de reportaj transmite informații legate de evenimente la care a asistat. Nararea lor se va face citând obligatoriu sursele contactate. În raport cu evenimentul, jurnalistul-reporter se poate afla în două ipostaze: martor (observare neparticipativă). Ca participant, implicarea emoțională este mai mare, iar informațiile sunt validate de faptele trăite. În acest caz, relatarea la persoana
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
fixării informațiilor acumulate, precum și a motivării altor activități similare, copiii sunt încurajați în realizarea unor ,,fișe de observație" (cu desene, culori, forme, semne, elemente asemănătoare etc.). 6.3.25. Povestirea Povestirea 233 este metoda didactică ce constă în prezentarea, prin narare, a unei succesiuni de episoade. Caracteristici și repere aplicative ( Poate fi realizată la persoana întâi (povestire a unor întâmplări din viața locutorului), a doua (narare a unor întâmplări atribuite interlocutorului, eventual urmată de confirmarea/infirmarea acestora) sau a treia (cel
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
etc.). 6.3.25. Povestirea Povestirea 233 este metoda didactică ce constă în prezentarea, prin narare, a unei succesiuni de episoade. Caracteristici și repere aplicative ( Poate fi realizată la persoana întâi (povestire a unor întâmplări din viața locutorului), a doua (narare a unor întâmplări atribuite interlocutorului, eventual urmată de confirmarea/infirmarea acestora) sau a treia (cel mai frecvent, prin raportare la întâmplări fictive, reflectate de conținutul unor texte literare). ( Ca variantă a expunerii, povestirea se diferențiază de aceasta prin ,,prezentarea unor
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
de învățământ, forme de organizare a activității, resurse etc.), vizând: * familiarizarea copiilor preșcolari cu universul textului epic, cu elementele sale componente; * stimularea interesului față de procesul lecturii; * formarea și dezvoltarea deprinderilor de a se raporta la un text epic: prezentarea prin narare a acțiunii, valorizarea personajelor, formularea mesajului, modificarea uneia dintre perspectivele textului, abordări de ordin anticipativ etc.; * plasarea copiilor preșcolari în ipostaza de emițători de mesaje despre textul epic: mesaj verbal oral, desen, schemă etc.; * încurajarea creării de texte epice de către
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
2003: 82. Important considerăm, în acest context, în lucrarea de față, criteriul premisei povestirii, premisă oferită copiilor de către educatoare, fie că este vorba despre un element de ordin ideatic sau concret, material, ca suport al dezvoltării/realizării unui context prin narare/povestire. 266 Vezi Bulc 2005: 25-27, Mitu-Antonovici 2005: 20-22, Boca-Miron-Chichișan 2002: 36-38, Vlad-Pop 2002: 29-30 etc. 267 Vezi structura jocului: conținutul, sarcina didactică, regulile jocului, acțiunile de joc Mitu-Antonovici 2005: 19; de asemenea, vezi caracteristicile metodei jocului didactic, prezentate supra
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
articulat ori cu două fețe: „realul” și „miraculosul”, trecutul și prezentul, mitul - basmul hawaiian ori legenda românească - și istoria nu se neagă, nu se opun, nu se întretaie, ci sunt concomitente, amestecate, identice în substanța lor. „Invenția” care face posibilă nararea unei asemenea lumi duble este crearea unui personaj fantastic cu totul special: un eu naratorial cu o dublă ipostază, una istorică, reală și una mitică, fantastică. Eul-narator este în același timp un om obișnuit, „istoric”, dar și un contemporan al
ANANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
adevăr dedus din povestirea propriu-zisă a miturilor și căutarea unui adevăr incifrat, „ascuns” dincolo de text: Rațiunea condamnă mitul; ea Îl exclude, Îl gonește ș...ț; dar ostilitatea filosofiei este una de principiu: căutarea esenței, a rațiunii de a fi, excluderea narării de povestiri. Miturile trebuie să fie considerate niște alegorii, adică un limbaj indirect În care adevărurile fizice și morale autentice sunt ascunse. A sesiza aceste adevăruri ascunse sub haina mitului Înseamnă să faci inutil Învelișul, de Îndată ce el a fost străpuns
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Mavrocordat. Din țesătura nesfârșitelor intrigi, se vede totuși grija autorului de a scoate în evidență, nealterată, figura domnitorului, tactul său. Nu o dată se observă poziția față de evenimentele povestite. Cronicarul nu știe să-și ascundă antipatiile; în această privință este semnificativă nararea isprăvilor și a pățaniilor vornicului Iordache Ruset, vrăjmașul lui C. și al familiei sale. În partea a doua a cronicii, cea închinată lui Dimitrie Cantemir, tonul devine mai binevoitor, deși în Divan C. nu îl simpatizează pe noul domn și
COSTIN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286445_a_287774]
-
încătușează emoția și o menține într-o zonă incertă, unde apar semne ale absurdului care nimicește ființa fără a izbuti să tulbure credința în puterea izbăvitoare a libertății. De altfel, mărturisirea lui C. abordează în mod vizibil două planuri ale narării. Cel dintâi e unul istoric, al faptelor și întâmplărilor trăite în contextul unei politici demențiale de suprimare a individului. Informațiile pe care autorul le prezintă cu privire la pregătirea și organizarea unei răscoale generale a poporului român, în data de 5 noiembrie
CRACIUNAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286464_a_287793]
-
dintâi e Viiața lumii (1673), o poemă meditativă, rămasă în manuscris până în 1866, când a fost publicată de B.P. Hasdeu în revista „Satyrul”. Poema a circulat însă în copii-manuscrise. Conștiința finitudinii ființei reapare obsesiv la C., în versuri și în nararea istoriei umanității moldave de la începutul secolului în care a trăit. Având „simțul sublim al destinului” (G. Călinescu), el a fixat această idee, la nivelul culturii scrise, în varii forme. Semnificația umană universală conținută în titlul Viiața lumii se întregește prin
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
moartea. Nu mai este însă cazul unei dispariții acceptate, ca la Zefir, ci al dispariției iminente, al destinului uman fragil, al perisabilității aspirațiilor. În ambele sale basme dramatice, B. alege soluții de tratare personală a temei de bază, neacceptând doar nararea întâmplării, așa cum procedează, spre exemplu, Victor Eftimiu, ci transformând-o în pretext al unei fabule dramatice „cu cheie”, întregul, ca și părțile componente fiind simboluri sau agenți purtători de idei în acțiune. Satira Las’pe mine și comedia de moravuri
BARSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]