369 matches
-
pana și cum ideea, atunci când trebuie să sapi cu ea, este un curent potrivnic!" (Scrisori către Louise Colet, sfârșit de octmbrie 1851). Îmbarcat în scris 415, Flaubert suspendă contradicțiile și diviziunile în imaginea unei ospitalități necondiționate și nesfârșite, deplasându-i nararea, deportând-o în vitraliu, vitraliul din ținutul său, vitraliu ospitalier ("Doar vitraliul este ospitalier. Povestea nu este ospitalieră decât cu vitraliul"). Pielea este vitraliul scrisului: transparență, opacitate, înveliș (înveliș care plesnind pune capăt narațiunii). Vitraliu care este trecere între interior
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și fără privitori - potrivit ambițului și spuselor lui -, ar fi luat măsuri radicale: „mai că-mi venea să-l cârpesc, dar mi-era rușine de lume; eu de! negustor, să mă pui În poblic cu un coate-goale nu vine bine...”. Nararea Întâmplărilor legate de afrontul pe care i-l aduce coate-goale din grădina de vară are rolul de a reconstitui o situație anterioară relatării și exterioară acțiunii propriu-zise, dar conturează și imaginea unui teatru În teatru. Pentru Dumitrache Titircă, oamenii se
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
să; și că nici el și nici familia să nu au revenit în septembrie la Florența, așa cum obișnuiau. Chiar dacă, în faimoasa scrisoare adresată lui Vettori ar fi putut să prezinte în mod exagerat gradul de exilare a lui din Florența, nararea experiențelor pe care le-a avut în acea perioadă pare a fi sinceră și autentică. Chiar și detaliile cele mai mici se regăsesc în realitatea istorică. Pentru a cita un singur exemplu, mai exact descrierea expedierii unui car cu lemne
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
câteva secvențe confesive. Mai întâi, în mărturia despre imposibilitatea de a mai visa, premisa, după cum știm, a nebuniei sau a prăbușirii inerente 8: "Nu mai am nici o fantezie de cheltuit în visuri. Am rămas cu cele de copil". Ulterior, episodul narării viselor infantile, făcută unui posibil alter ego, identificat deocamdată în persoana lui Alexandru, prietenul care îi înțelege dramă și îi sugerează o șansă de evadare, invocă aceleași premise ale viitoarei decăderi. Astfel, atât visele din copilărie, construite pe schemă tentativei
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
un rol major în învățarea înțelepciunii sacre, încă de când religia a păstrat tradiția și a dărâmat credințele vechi pentru a le înlocui cu poveștile, unele apărând în conflict cu sistemele morale și dezvoltând un nou sens, aparent mai corect al narării literale a evenimentelor. În fiecare cultură întâlnim astfel de credințe reflectate în literatură, fără ca autorul să folosească numaidecât alegoria. Interpretarea mistică a Cântării Cântărilor din Vechiul Testament ca poem de nuntă, cântec al lui Solomon, este azi văzută și prin prisma
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a exprimat poate cel mai bine sentimentul deziluziei și lipsa de speranță ce a urmat Primului Razboi Mondial, Point Counter Point (1928). Această nuvelă este compusă în așa fel încât momentele acțiunii formează un tipar contrapunctual, o detașare față de modelele tradiționale de narare ale romanului sau ale nuvelei realiste. Înainte de Huxley și, într-adevăr, înaintea războiului, romanele lui E. M. Foster (A Room with a View 1908, Howards End 1910) au expus lipsa de esență, uscăciunea atât a intelectualismului abstract, cât și a vieții
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
reprezentate în teatrul popular doar că, de data aceasta, impactul asupra publicului se va baza nu pe elemente de natură vizuală (de expresie plastică) ci pe abilitatea povestitorului de a sugera imagini prin elementele verbale, paraverbale si nonverbale utilizate în timpul narării. Practic, e o altă formulă de spectacol numită sofisticat de contemporaneitate „story telling” dar care amintește de una dintre cele mai vechi preocupări ale omului - de a transforma cuvântul într-un mod de captare, impresionare și manipulare a semenilor. Prin
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
accederea la principiile axiologice ale vieții. Formula tipică specifică începutului, „a fost odată ca niciodată”, este înlocuită de una particulară „era odată”, sintagmă în care imperfectul verbului ființării, „erau”, sugerează ideea de iterativitate. Făcând apel la un timp verbal al narării, care devine echivalentul transpunerii în „illo tempore”, și corelându-l cu adverbul de timp odată și cu indicele localizării acțiunii într-un sat, instanțele narative sunt plasate într-un vag existențial. I. Kant afirma că . În accepțiune kantiană, spațiul este o
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
optează naratorul. La cealaltă extremă a spectrului, anumite lecturi ignoră conținutul poveștii vieții, referindu-se în exclusivitate la forma sa: structura intrigii, secvențializarea evenimentelor, relația lor cu axa temporală, complexitatea și coerența lor, sentimentele evocate de povestea în cauză, stilul narării, alegerea metaforelor sau a cuvintelor (diateza pasivă versus diateza activă, de exemplu) și așa mai departe. Deși conținutul se impune ca evidență imediată, cercetătorii ar putea prefera studierea formei poveștii deoarece, se pare, ea păstrează legături ceva mai directe cu
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
în detaliu. Alți membri ai familiei (de exemplu, o mătușă) intră și ei în rețeaua plină de grijă care o susține și o protejează pe Sara. De-a lungul întregii sale vieți, Sara tinde să vadă (ori să construiască prin narare) și alte unități sociale cu care a intrat în contact ca fiind similare familiei. Acest lucru se întâmplă atunci când oamenii care nu îi sunt rude apar totuși ca atașați familiei sau când grupuri care nu au legătură cu familia sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
Capitolul debutează cu un exemplu detaliat care demonstrează maniera în care abilitățile cognitive s-ar putea reflecta în povestirea orală. Un al doilea exemplu de analiză a categoriilor formei, mult mai concis, va arăta felul în care emoțiile suntreflectate în nararea evenimentelor semnificative din viața povestitorului. Analiza funcționării cognitive așa cum se reflectă în datele narative (Tamar Zilber)tc " Analiza funcționării cognitive așa cum se reflectă în datele narative (Tamar Zilber)" În analiza ce urmează, voi urmări diferențele de gen din perspectiva abilităților
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
relatare a poveștilor vieții. Este, în orice caz, recomandabil să ținem seama de faptul că gândirea eficientă nu acoperă întreaga arie a capacităților cognitive și, astfel, concluziile mele privind funcțiile cognitive nu pot fi generalizate pentru toate procesele de cunoaștere. Nararea unei poveștii a vieții subliniază mai cu seamă acele aspecte alegândirii care sunt verbale, au legătură cu sinele povestitorului, au încărcătură emoțională și sunt favorizate, de regulă, de comunicarea interpersonală. Abilitățile cognitive: cadru teoretic Frankenstein (1981) a specificat patru tipuri
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
o aură calpă, ideologizată. În virtutea mentalității liniar-creștine, scriitorul încearcă să împace normele etice milenare cu formele noi de viață, ceea ce generează o notă de falsitate evidentă. Deficitul epic este compensat prin darul povestirii, iar dialogul, în dramaturgie, cedează adesea locul narării unor evenimente și situații de către personaje. Pentru rezolvarea tuturor conflictelor se propune o unică soluție: cea creștină, ceea ce simplifică lucrurile. Artistul D. este, în unele lucrări ale sale, grav subminat de moralist. El a țintit să fie un director de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]
-
lui M. din anii ’50 - Sfat prețios (1952), Matca (1953), Un flăcău pe plac (1953), Povestiri (1955) ș.a. - sunt puternic afectate de obediența față de exigențele propagandistice impuse literaturii de oficialitățile din epocă. Sufocate de tezism, calitățile scriitoricești, ținând de talentul narării și de finețea observației, depistabile pe alocuri, nu conving. Astfel, Pâine albă e - se poate spune - un prototip al literaturii realismului socialist. Romanul echivalează cu o colecție de documente de partid, de indicații, instrucțiuni, norme, teze, obiective și sloganuri politice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288170_a_289499]
-
romanului 7. Pentru Käte Hamburger intermedierea ("Aussagestruktur" "structura declarativă") este trăsătura care distinge narațiunea la persoana întîi de narațiunea la persoana a treia 8. În distincția făcută de Johannes Anderegg între un model de relatare ("Berichtmodell") și un model de narare ("Erzählmodell") al procesului de comunicare literară, existența unui mediator sau a unui transmițător în cadrul celui dintîi este factorul distinctiv principal 9. Intermedierea ("transmiterea narativă") este, de asemenea, punctul de plecare esențial în descrierile fundamentate lingvistic ale tipurilor narative, cum este
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ar putea explica perspectiva lui Kayser este probabil faptul că în multe romane la persoana întîi legătura dintre "eul" narator și "eul" care trăiește, mai ales în stadiile timpurii, este foarte fragilă. Alt motiv este faptul că romancierii caracterizează adesea nararea evenimentelor din trecut drept amintiri personale ale naratorului la persoana întîi doar într-o manieră de rutină. Ambele tendințe pot fi văzute, de pildă, în romanul Der Nachsommer al lui Adalbert Stifter 197. Faptul că anumiți autori nu reușesc să
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
etapa ulterioară a evoluției sale ca autor, James a preferat forma non-personalizată a situației narative personale formelor narațiunii personalizate. În acest caz, decizia de a renunța la narațiunea la persoana întîi este deci și o decizie în favoarea unui mod de narare mai accentuat impersonal. Numeroși alți autori în afară de James au făcut mari eforturi în legătură cu alegerea dintre forma la persoana întîi și cea la persoana a treia sau cel puțin au declarat în mod emfatic că sînt pentru sau împotriva celei dintîi
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
pronumele este una dintre măștile cele mai înfricoșătoare inventate de om. (John Fowles, Iubita locotenentului francez) Modul transmiterii unei povestiri se manifestă în special la începutul unei narațiuni, deoarece procesul prin care imaginația cititorului este racordată la modul actual al narării începe cu primul cuvînt al narațiunii. Deschiderea unei narațiuni este cel puțin evidentă într-o situație narativă auctorială cu un personaj-narator, deoarece acest început se desfășoară în mod analog cu începutul unei relatări non-ficționale. Personajul-narator își anunță de obicei prezența
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
din viața "eului" narator 488. Distanța narativă ce separă temporal, spațial și psihologic cele două faze ale "eului" narator este, în general, o măsură a intensității procesului experienței și educării la care eul narator a fost supus înainte să înceapă nararea povestirii sale. Distanța narativă (dintre eul narator și cel care trăiește) este prin urmare, la rîndul său, unul dintre cele mai importante puncte de plecare în interpretarea romanului la persoana întîi cvasiautobiografic. Varietatea formelor acestuia se întinde de la identificare la
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
orice caz opere narative în a căror situație narativă sînt combinate elemente de pe ambele părți ale graniței. Deoarece fiecare dintre cele trei situații narative este capabilă de modulare în ambele direcții, există nenumărate moduri în care poate fi realizat actul narării. Forma circulară a diagramei tipologice este o expresie schematică atît a continuității secvenței formelor narative, cît și a totalității sistemului teoretic. Continuum-ul de forme de pe cercul tipologic poate fi, de asemenea, înțeles ca un program teoretic ce cuprinde diversele
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
265-267, 288, 290, 342 personal, 259, 263-265, 271-272, 278-279, 283, 287, 291-293, 335, 337 metaconștiință, 265 mimesis-diegesis, 113-115, 145, 220, 222 mod (opoziție), narator-reflector, 87-94, 219-274 și lingvistica textuală, 248 și persoană, 219 și perspectivă, 219 modality, 28 model de narare, v. model de relatare model de relatare model narativ, 27, 220, 253 modelul arbore genealogic, 94-95 modificarea perspectivei, 110 în poezie, 83 mod narativ, v. mod v. și prezentare scenică v. și telling monolog dramatic, 258, 329 monolog interior, 21
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
desemnarea unui proces narativ în care predomină prezentarea scenică sau o situație narativă personală, nu narațiunea de tip relatare poate duce cu ușurință la neînțelegeri. Trebuie observat faptul că Anderegg însuși distinge modul în care folosește el termenii "relatare" și "narare" de cel al lui Lämmert și de al meu. Vezi Anderegg, Fiktion und Kommunikation, 170, nota 2. 339 Anderegg, Fiktion und Kommunikation, 54. 340 Vezi Wilhelm Worringer, Abstraktion und Einfühlung, Berlin, 1908, și E.H. Gombrich, Art and Illusion, 76, 99
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
un model prestabilit, ci se îndepărtează de tipare, de rigid, folosește mai degrabă tehnică sfidării, eterogenitatea tendințelor sau, așa cum spune Cortázar, "persistentă noțiune realistă a românului". Exemplu al acestei maturități a tehnicii românului nou este înlocuirea relației cauză-efect printr-o narare fragmentată, grație folosirii multiplelor perspective, cum sunt tehnicile cinematografice, intrigile amestecate și lipsa de cronologie, coexistența între real și supranatural, așa-numitul realism magic, cu ilustrul sau reprezentant García Márquez și opera să măiastra O sută de ani de singurătate
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
puse în gând să-i facă ducelui o rugăminte șugubață prin care să-i dea a înțelege ce lipsă de înțelepciune dovedea acesta când dăruia și împărțea posturile și favorurile sale unor asemenea oameni"); suntem ținuți în așteptare, în suspans; narare autorul intră în subiectul propriu-zis, dând personajelor posibilitatea duelului verbal, după cum urmează: Atunci veni bucătarul la stăpânul lui și îi zise: "Doamne, văd că i-ai înzestrat pe toți servitorii tăi și le-ai dăruit tot ce ei ți-au
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
într-așa chip". În alte părți, responsabilitatea relatării este pusă pe seama lui Cide Hamete Benengeli, "autor arab și mancheg"239, care intervine "în această nobilă, răsunătoare, dulce, modestă și ingenioasă istorie" pentru a pune sub semnul unui relativism total perspectiva narării. Ca procedeu de mare subtilitate pentru epoca în care și-a gândit Cervantes romanul, reținem deci parodierea rezultată în urma unei falii care se adâncește între perspectiva naratorului, cel care aparține unei lumi metatextuale de gradul al treilea, și perspectiva personajului
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]