458 matches
-
are prioritate (logică); pentru cel de-al doilea, fabula devine produsul subiectului. Fiecare principiu funcționează prin excluderea celuilalt dar, "paradoxal", ambele sînt necesare pentru dispunerea (multor) narațiuni, iar tensiunea contradictorie dintre ele constituie un motor important al forței narative sau NARATIVITĂȚII. ¶Brooks 1984; Culler 1981. logos [logos]. Subiect; materie; gînd; argument. Pentru Aristotel, imitarea unei acțiuni reale sau PRAXIS constituie un argument sau logos, oferind o bază pentru MYTHOS, ori INTRIGĂ. Distincția între logos și mythos o sugerează pe aceea dintre
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
sfîrșit, în timp ce, totodată, amînă atingerea sfîrșitului; ei au mai arătat că el constituie o situație (mai mult sau mai puțin prelungită) sau o deviere de la "normal" (NON-NARABIL). ¶Aristotle 1968 [1965]; Brooks 1984. Vezi și PUNERE ÎN INTRIGĂ, PUNERE SUB TENSIUNE, NARATIVITATE, DESFĂȘURAREA ACȚIUNII. mimesis [mimesis]. În naratologie, REPREZENTAREA, înfăptuirea (și nu RELATAREA, povestirea). ¶Platon a diferențiat două moduri poetice: cu mimesis (imitația), poetul produce o vorbire ca și cum ar fi altcineva (un personaj dat), în vreme ce cu DIEGEZA (NARAȚIA, diégèsis), poetul produce o
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
popular. Unii cercetători ai narațiunii despart cîteodată narativica de naratologie: prima dezvoltă modele sau gramatici explicînd (structura) narațiunii; cea de-a doua folosește aceste modele sau gramatici pentru a studia anumite narațiuni. ¶Genot 1979; Ihwe 1972. Vezi și GRAMATICA NARAȚIUNII. narativitate [narrativity]. Setul de proprietăți ce caracterizează NARAȚIUNEA și o disting de non-narațiune; trăsăturile formale și contextuale care fac dintr-o narațiune mai mult sau mai puțin o narațiune. ¶Gradul de narativitate al unei narațiuni date depinde parțial de măsura în
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
narațiuni. ¶Genot 1979; Ihwe 1972. Vezi și GRAMATICA NARAȚIUNII. narativitate [narrativity]. Setul de proprietăți ce caracterizează NARAȚIUNEA și o disting de non-narațiune; trăsăturile formale și contextuale care fac dintr-o narațiune mai mult sau mai puțin o narațiune. ¶Gradul de narativitate al unei narațiuni date depinde parțial de măsura în care acea narațiune îndeplinește dorința unui destinatar de a reprezenta întreguri temporale orientate (în mod prospectiv, de la ÎNCEPUT la SFÎRȘIT și retrospectiv, de la sfîrșit la început), implicînd un CONFLICT constînd din
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
1968 [1970]; Ricoeur 1984, 1985; Rimmon-Kenan 1983; Sacks 1972; Scholes, Kellogg 1966; Segre 1979 [1986]; Smith 1981; Stanzel 1984; Stein 1982; Todorov 1966 [1972a], 1978 [1980], 1981; White 1973. Vezi și CAUZALITATE, LOGICA DUBLĂ A NARAȚIUNII, PIRAMIDA LUI FREYTAG, NARAȚIE, NARATIVITATE, ORDINE, INTRIGĂ, EROARE "DUPĂ ACEASTA, DECI, DIN CAUZA ACEASTA". narațiune autodiegetică [autodiegetic narrative]. O NARAȚIUNE LA PERSOANA ÎNTÎI al cărei NARATOR este și PROTAGONIST sau EROU; o varietate a NARAȚIUNII HOMODIEGETICE în care naratorul este și personajul principal (Marile speranțe, Străinul
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
narațiuni este, între alte lucruri, o așteptare a sfîrșitului, iar natura sfîrșitului e legată de natura narațiunii. ¶Aristotle 1968 [1965]; Benjamin 1969 [2002]; Brooks 1984; Genette 1968 [1978]; Kermode 1967; Martin 1986; Prince 1982; Ricoeur 1985. Vezi și ÎNCEPUT, MIJLOC, NARATIVITATE. silepsă [syllepsis]. Un grupaj de situații și evenimente guvernat de un principiu non-cronologic (spațial, tematic etc.), și nu de unul cronologic. În "Își amintea foarte bine de vremurile acelea. Băuse cantități uriașe de cola; flirtase cu o mulțime de fete
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
de mucigai (1931), de la șarlatani și escroci ca Lache sau cel din Candori la senzualele Rada și Tinca, ori „Fătălăul”, cu ambiguitatea lui anatomică, altfel, „tâlhar de drumul mare”, sau revoltatul Ion Ion, mortul cu lumina satului în ochii deschiși, narativitatea mulată pe tipare folclorice (Pui de găi..., Ucigă-l toaca), sugestia de mișcare, oralitatea și culoarea limbajului compun nu numai o imagine a închisorii ca „lume”, cu atmosfera ei distinctă, ci și un fel de mare metaforă, de ansamblu, a
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
spațiu multidimensional, convergența aspectelor artistice și științifice în semiotica vizuală, statutul logic și semiotic al formulei canonice a mitului, tendința autoreferențială în comunicarea umană, metafora ca dictatură ș.a. În această multitudine de probleme se află și cele privind limbajul poetic, narativitatea folclorică, statutul metaforei, strategia teatrală, structura miturilor, cât și eseurile culturale și filosofice cu implicații în toate domeniile cunoașterii. Limbajul poetic este conceput într-o manieră intrinsecă și numai a posteriori opus celui științific. Plecându-se de la ideea lui Pius
MARCUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288009_a_289338]
-
basmului fantastic, având ca punct de plecare bine cunoscuta morfologie a basmului elaborată de V. I. Propp și dezvoltată ulterior de A.J. Greimas, Claude Brémond ș.a. În acest sens, sunt exploatate structurile la diferite niveluri, mult mai pronunțate în narativitatea populară decât în cea cultă. Gramatica generativă (de tip Noam Chomsky), obținută prin detectarea recurențelor ce definesc tendințele de regularitate a textului este construită pe un alfabet finit de mărci semantice, mărci în a căror alegere teoriile anterioare ale lui
MARCUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288009_a_289338]
-
al tuturor miturilor, a rămas ca o provocare intrată în atenția sistematică a cercetătorilor abia în ultimele decenii. M. îi consacră o monografie - The Logical and Semiotic Status of the Canonic Formula of Myth (1993), în care se arată că narativitatea mitică se sustrage logicii clasice și se constituie ca un tip de antinomie. Contrar ipotezei lui Lévi-Strauss și contrar cu ceea ce se întâmplă în folclor, unde are loc o „rezolvare” a conflictului, în mit conflictul este perpetuat. Cercetarea interdisciplinară, cea
MARCUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288009_a_289338]
-
genere, a postmodernismului, cu accent pe fragmentarism, pe discursul autoreferențial manierist-baroc. Adoptă postura de înstrăinat, de „bolnav” ce face exerciții de singurătate și pictează „peisaje bolnave”. Colocvialitatea, ironia și aluzia inteligentă la cotidian sunt „mărcile optzeciste”, care se aliază cu narativitatea neolirică, cu dezinvoltura realismului și a scepticismului ca „semne nouăzeciste” (Laurențiu Ulici). A publicat mai multe cronici la volume ale scriitorilor români și articole polemice. SCRIERI: Martorul, Chișinău, 1988; Peisaje bolnave, Chișinău, 1990; Personaj în grădina uitată, Chișinău, 1992; Câmpia
GARNEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287169_a_288498]
-
ale imaginilor și imaginarului care pornesc de la tradiția freudiană. Psihanaliza utilizează copios narațiunea și descrierea ca metode practice de identificare a unităților vizibilului. Fenomenologia și hermeneutica fenomenologică recurg și ele la această tehnică. La rândul lor, teoriile critice utilizează abundent narativitatea ca instrument interpretativ. Narațiunea constituie instrumentul cel mai des utilizat În studiile calitative. „Scrutinul vizual” și analiza de conținut Analiza de conținut trebuie Înțeleasă ca metoda calitativă ce conectează nivelul expresivității la cel ideologic. Pe acest palier interpretativ contextul și
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
firească, adesea captivantă. Scriitoarea imaginează situații foarte aproape de realitate, creează realist-mimetic un fundal al cotidianului lesne recognoscibil, pe care proiectează mici drame sentimentale care mobilizează atenția unui cititor nepretențios, obosit ori mai degrabă indiferent față de prea numeroasele complicații moderne ale narativității. Condiția femeii, în toate ipostazele - adolescentă, matură, prea matură, îndrăgostită, înșelată, dezamăgită, resemnată, în curs de reconstruire a speranței, mamă, mătușă, soție mai mult sau mai puțin adaptată situației -, reprezintă, firesc, motivul obsedant, la care se adaugă situații-tip, recurente
GRONOV-MARINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287368_a_288697]
-
s-au șters. Nu numai În Europa și, prin extensie, În Bucureștiul interbelic există o tot mai clară disociere Între nucleul semnificației tehnicilor ascetice, mistice și magice care țin de yoga, pe de o parte, și absorbția lor În universurile narativității populare și În folclorul magic, de cealaltă parte. Comentând, bunăoară, ciclul legendelor lui Gorakhn³th și ale discipolilor săi, scrie În 1954: „Evident, toate aceste detalii tehnice șprivind diferitele siddhiț, deși atestate În textele literare, trec pe planul al doilea: rezultatele
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
politic al anilor ’70 Constantin Țoiu aduce un spirit educat la școala marii proze. EUGEN SIMION Nu așa de complex metaliterare ca ale lui M. H. Simionescu sau Olăreanu, romanele sale recurg frecvent la încercarea puterilor povestirii și la motivele narativității conștiente de sine; mai puțin sofisticate stilistic decât ale lui Paul Georgescu, exprimă un nivel la fel de înalt și specializat al limbajului; cultivă, ca și cele ale lui Mircea Ciobanu, mitul, parabola, simbolul, deși într-o formă mai sumar-transparentă; în sfârșit
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
cearcăn”, declară poetul, care acuză neputința limbajului de a-i traduce stările. Dacă în Omul fără voie se produce accentuarea tendinței discursive și o înmulțire a metaforelor și personificărilor frapante, în următoarele cărți densitatea și fluxul verbal duc la o narativitate ce dă textului un aspect dezordonat. Numeroase fraze sunt abandonate la mijloc, gândurile rămân suspendate. Unitatea unor asemenea versuri, adesea violentând noimele, este conferită de conținutul reflexiv, caracterizat preeminent de semne și expresii ale deznădejdii. În Sărbătorile absenței personajul este
VLAD-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290601_a_291930]
-
deschid o poartă înspre înțelegerea identității personale, a stilului de viață, a culturii și a mediului istoric în care trăiește naratorul. Acest lucru se poate vedea clar în figura 1.1, care demonstrează creșterea semnificativă a numărului de publicații dedicate narativității. Numărul citărilor Creșterea numărului de cercetări care abordează narațiunea, așa cum reiese din bazele de date Anul citării Figura 1.1. Resources for Narrative Psychology (copyright © 1997 Vincent W. Hevern; folosită cu permisiunea autorilor) Figura a fost reprodusă de pe site-ul
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
-ul „Resources for Narrative Psychology” (Hevern, 1997) și este fundamentată pe o bază de date formată din 2 011 lucrări bibliografice - articole, capitole din cărți, volume și teze de doctorat -, toate fiind localizate cu ajutorul următoarelor cuvinte-cheie: narrative and life history (narativitate - și istoria vieții), narrative and psychology (narativitate și psihologie), storytelling and psychology (povestire și psihologie) și discourse analysis (analiză de discurs). Distribuția acestor itemi după anul publicării este, de asemenea, disponibilă în figura 1.1. Tot acest material ar putea
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
și este fundamentată pe o bază de date formată din 2 011 lucrări bibliografice - articole, capitole din cărți, volume și teze de doctorat -, toate fiind localizate cu ajutorul următoarelor cuvinte-cheie: narrative and life history (narativitate - și istoria vieții), narrative and psychology (narativitate și psihologie), storytelling and psychology (povestire și psihologie) și discourse analysis (analiză de discurs). Distribuția acestor itemi după anul publicării este, de asemenea, disponibilă în figura 1.1. Tot acest material ar putea fi împărțit, grosso modo, în trei mari
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
filozofice se numără cele ale lui Bruner (1986, 1990, 1996), care vorbește despre narațiune ca fiind una din cele două maniere de cunoaștere specifice ființei umane; Mary Gergen (1992), Kenneth Gergen (1994a) și Giddens (1991) scriu despre postmodernism, identitate și narativitate; iar despre diverse alte aspecte filozofice mai scriu și Alasuutari (1997), Fisher-Rosenthal (1995), Howard (1991), Mitchell (1981), Polkinghorne (1988), Runyan (1984), Sarbin (1986), Widdershoven (1993). Studiile în care accentul cade pe metodologie, pe modele comprehensive de analiză sau lectură a
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
veți fi discret. V-am vorbit ca unui prieten“. „Știu să tac chiar mai bine decât dumneata. Îți mulțumesc, În orice caz, pentru Încredere, cu adevărat“. Și plecase. Belbo ieșise din Întâmplarea aceea mai Înseninat. Deplină victorie a astralei lui narativități asupra mizeriilor și a nerușinărilor lumii sublunare. În ziua următoare primise un telefon de la Agliè: „Trebuie să mă ierți, dragă prietene. Mă aflu În fața unei mici probleme. Dumneata știi că eu practic un comerț modest cu cărți de anticariat. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cu orice preț să-l facă să funcționeze. Mai târziu, când Îi apăruse Lector in fabula (1979), Întâlnindu-l tot din Întâmplare, la Milano, În redacția revistei L’Espresso, mi-a reconfirmat intenția sa de a pune la probă mașinăria narativității (demontată infinitezimal de către semiolog), Într-un roman propriu. Numele trandafirului a devenit imediat un bestseller planetar, dovedind astfel că pariul semiologului cu romanul a fost câștigat cu brio. După succesul mondial cu această carte (pentru care i-a fost intentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
diferenței. În privința istoricismului, această ideologie derivă dintr-o prejudecată scientistă pe care Milbank o deconstruiește prin reabilitarea cunoașterii narative. Cu alte cuvinte, pe urmele lui Paul Ricœur, teologul britanic recunoaște inevitabila mediere lingvistică a oricărui tip de cunoaștere. Conceptul de „narativitate” îi permite lui Milbank să integreze „explicația” și „comprehensiunea” într-un cerc hermeneutic complet. Conflictele generate de medierea lingvistică a cunoașterii impun recursul de ultimă instanță la hermeneutică. Caracterul indecidabil al anumitor propoziții științifice nu ține doar de limitele unui
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
este inaugurat prin violul sinistru al urii de sine. Remarcabilă este mai ales resurgența atrocității în mijlocul celebrării orgiastice a sublimului (eros-polemos). Această dinamică perversă este evidentă în opera lui George Bataille, unde căutarea sublimului castrează toate funcțiile de mediere ale narativității 1. Dansul, bunăoară, nu mai este un gest reglat de gramatica tacită a comunității. Consumatorul își propune doar recuperarea nietzscheană a dionisiacului, lipsită de rest. Dimensiunea politică a artei muzicale - cenzura publică a oricărui anarhism programatic - dispare. Moartea cuvântului validează
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
deschid o poartă spre înțelegerea identității personale, a stilului de viață, a culturii și a mediului istoric în care trăiește naratorul. Acest lucru se poate vedea clar în figura 1.1,care demonstrează creșterea semnificativă a numărului de publicații dedicate narativității. Figura a fost reprodusă de pe site-ul „Resources for Narrative Psychology” (Hevern, 1997) și este fundamentată pe o bază de date formată din 2 011 lucrări bibliografice (articole, capitole din cărți, volume și teze de doctorat), toate fiind localizate cu ajutorul
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]