221 matches
-
Timi devine inițiatul în arta sexologismului. Ceea ce păstrează, nealterat și fără rezerve, este doar dorința și plăcerea de a „ pluti în anonimat”. Dar, presupunem, nu și ca jurnalist, secretar general de redacție, corespondent, bibliotecar sau scriitor. Remarcăm un final al naratologicului deschis, posibil, luminos („Sunetele noului blues se rostogoliră din difuzoare cu senzuală violență, topind din puterea luminii, lăsând sala în stăpânirea semiîntunericului și a umbrelor”), ca o binecuvântare întru amintirea unui confrate în ale gazetăriei, Tiberiu Iancu. Petre Barbu Profiluri
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
unchiului Petrică), sarcasticul peisaj al umbrelor (Carnavalul nemuritorilor) sau trăiri contradictorii de-un pitoresc donquijotesc (Surâsul cailor). în multe dintre textele sale domină multă durere și resemnare. Multe limite. De ce aceste limite, încorsetări și decepții? De ce stările de angoasă domină naratologicul? Sunt întrebări care nu-și pot primi răspunsul decât aflând condițiile prin care s-ar putea salva, cu dragostea sa, viața celui drag (Dragostea și cancerul). și-nțelegem perfect: numai frumusețea va salva lumea... (Iubitele noastre sacoșe) Frumusețea ființei. Frumusețea
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
mai mare este cerul ființei voastre” - apreciază Osho. Dacă iubirea înmugurește numai în inima unui suflet însingurat, ea va descumpăni și va ucide liniștea interioară, iar singurătatea va deveni o rană atât de dureroasă, încât poate, uneori (o dovedește acest naratologic), degenera în irațional. Merită a reține câteva dintre subtemele romanului, adevărate fișe psihologice: eșecul conjugal, vulnerabilitatea femeii singure, frica („teama globală care-i nega Magdei tot ce-a lăsat în urmă”), orgoliul femeii rănite, apartamentul (Magdei) - un „templu al singurătății
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
cum scriitorul se lasă cucerit de plăcerea detaliului sau de subtilități de natură psihanaliză, teologică, psihologică, de experiențe mistice și vrăjitorești etc., nu ne miră de ce Magda, eroina romanului, este împovărată de atâtea stări contradictorii, cu finalitate dramatică. Acest demers naratologic poate fi interpretat și ca un subtil curs de psihanaliză. Nici nu mai e nevoie să-i citim pe gung sau pe Freud, experiențele trăite de Magda traversează și mitologicul, și euharisticul, și paranormalul cu practicile lui ocultiste. Acestea demonstrează
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
carei „Păsoară destrămarea”, în apele tulburi ale iraționalului în care se complace, în apele tulburi și murdare de vise deșarte. Magda se lasă învăluită, prin încătușare, ca-ntr-un absurd joc pendulatoriu de destin. Aceasta pare a fi esența acestui naratologic. Dacă eroul lui gasunari Kawabata, din Vuietul muntelui, se va descătușa din mrejele unui sfârșit sumbru, găsindu-și alinarea prin iubire, din epilogul țesut de Petre Rău, nu întrezărim vreo rază de soare în ființa măcinată de zbucium și ură
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
și orchestrat monologal. Începând cu Apocalypse d´un adolescent de bonne famille (1980), prozatorul descoperă tehnică articularii epice și a închegării atmosferei. Biografia personajului, proiectată după ritmurile temporalității nărăvașe (ale „patefonului stricat”, cum spune Ț.), devine un puzzle, iar ingeniozitatea naratologica a Noului Român francez este folosită atât cât să potențeze aventură onirica a perspectivei epice. Scriitorul își descoperă, totodată, stilul și temele proprii, iar texte precum Apocalypse... sau, mai tarziu, Zoia (2003) reprezintă o variantă inedită a românului „obsedantului deceniu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290052_a_291381]
-
spațiile închise: frizeria devine un neașteptat circ fatasmagoric; cancelaria liceului, un laborator grotesc de biologie, proiectat urmuzian (sau arghezian), iar un bâlci fantastic își întinde picioroangele într-un compartiment de tren. Odată viziunea deprinsa, celelalte române aduc noutăți de orchestrare naratologica. În L´Amour, l´amour (1982) - român a cărui prima versiune a fost tradusă în românește în 1994 cu titlul Evenția Mihăescu. Tratatul dumneaei de călătorie exotică la ceasul nunții sale dintr-un secol revolut - intervine intertextualitatea ludica. Scrierea este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290052_a_291381]
-
r)intro MISIUNEA Celor trei Revizori (de la Răsărit) I. Ex)punere în scenă în formă de uvertură 13 1. Decopertări 14 2.in one (adică doi în unu, monitorizați de un al treilea) 20 Contra(n)Informații & Contra(s)spuneri naratologice II Vremea (Avi)zorilor 29 1. Fabula rasa 30 O introducere în stil(o)ul și (idi)omul *fanților și nimfelor dintre Copou și Repedea 2. Entre(-gent, -jambe) sau despre regulile pilotării navelor pe apele gândirostiviețuirii naționale și despre
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
în chip fictiv în pielea celui care are la dispoziție doar textele Magistrului și de a amenda orice abatere colaboratorilor de la acest principiu. 2in one (adică doi în unu, monitorizați de un al treilea) Contra(n)Informații & Contra(s)spuneri naratologice aduse de Dr. A. Kulakov, mai mult sau mai puțin a(u)scultate de cel în cauză dar susceptibile de a fi puse sub observare de alții 0. Revizuind consemnările de mai sus în vederea publicării, constatat că au o orientare
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
povestiri la persoana întâi, cu jurnale și scrisori, cu inserturi onirice și cu scene emblematice, cu discuții despre structura narativă și raportul ei cu valorile existențiale, ironic, captivant. Rochia de crin reunește trei nuvele, fiind semnul unei maturizări analitice și naratologice. Fiecare dintre nuvele sondează conștiința abisală a câtorva tipuri și utilizează câteva procedee narative moderne. Micuța este cea mai bună nuvelă și, probabil, ceea ce a scris mai bine K. Într-o alternare de monolog interior, confesiune către un terț și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287707_a_289036]
-
îi determină ficțiunea și tipurile de integrare a realității, specifice unei epoci anume”. Autodefinirea și redefinirea periodică a romanului ca gen literar, în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, e surprinsă, urmărită, învederată și explicitată la nivelul categoriilor naratologice și poetice, al ideologiei și viziunii, al tehnicilor și convențiilor definitorii (convenția de oralitate și convenția scripturii), al esteticii și practicii scripturale implicite. În cadrul tratării analitice se fac referiri la un mare număr de autori din toate literaturile europene importante
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288527_a_289856]
-
semnalat de "integraționiști", care acceptă ideea bogăției cognitive a operelor de ficțiune. Din această perspectivă, ficțiunea se plasează în afara distincției dintre adevărat și fals. Povestirea ficțională, înțeleasă de "segregaționiști" drept simulare a povestirii factuale, nu are trăsături sintactice, semantice sau naratologice specifice. Însă o discuție a relației de simulare între narațiunea ficțională și cea factuală nu este întemeiată, deoarece încă din secolul al XIX-lea s-a intensificat utilizarea focalizării interne în povestirea la persoana a treia și, ca urmare, ficțiunea
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
false, însă perspectiva internă relevă lumea ficțiunii în toată bogăția și complexitatea ei. Având în vedere lumea textului, se poate spune că povestirile referențiale sunt verificabile și incomplete, în timp ce povestirile non-referențiale sunt neverificabile și complete 55. Din punct de vedere naratologic, se observă mai întâi prezența unui narator în narațiunea ficțională, respectiv absența unei asemenea entități în narațiunea factuală, în care "autorul își asumă deplina responsabilitate a aserțiunilor din povestirea sa și prin urmare nu acordă nici un fel de autonomie vreunui
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
prezența unui narator în narațiunea ficțională, respectiv absența unei asemenea entități în narațiunea factuală, în care "autorul își asumă deplina responsabilitate a aserțiunilor din povestirea sa și prin urmare nu acordă nici un fel de autonomie vreunui narator"56. În ce privește criteriul naratologic al deosebirii dintre ficțional și factual, se detașează alte aspecte, cum este distincția între diferite niveluri ale analizei (istorie și discurs), ipoteza de lucru fundamentală a studiilor naratologice 57. Pornind de la cunoscutul model narativ pe două nivele, Dorrit Cohn propune
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
urmare nu acordă nici un fel de autonomie vreunui narator"56. În ce privește criteriul naratologic al deosebirii dintre ficțional și factual, se detașează alte aspecte, cum este distincția între diferite niveluri ale analizei (istorie și discurs), ipoteza de lucru fundamentală a studiilor naratologice 57. Pornind de la cunoscutul model narativ pe două nivele, Dorrit Cohn propune un model narativ pe trei nivele, ce poate fi aplicat în analiza textelor factuale: référence/ histoire/ discours 58. Nivelul pe care îl au în comun istoriografia și naratologia
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
În Arhipelagul GULAG, în schimb, este asumat pactul autobiografic, astfel încât autorul însuși va exercita funcția de narare. Aici, așa cum observă unul dintre comentatorii lui Soljenițîn, "eul fără mască devine axa însăși a narațiunii"282. (trad. a.) Din punct de vedere naratologic, nimic nu permite să se facă distincția între o povestire ficțională la persoana întâi și o povestire autobiografică. Diferența nu ține decât de statutul celui care spune "eu". În autobiografie, "eu" este un locutor real. El este recunoscut ca atare
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
de Ion Pop, Univers, București, 1994, p. 136). 40 P. Cornea, Interpretare și raționalitate, ed. cit., p. 392. 41 Gérard Genette și Paul Ricoeur în spațiul francez, Dorrit Cohn în spațiul englez sunt doar câțiva teoreticieni care, observând că studiile naratologice au privilegiat întotdeauna povestirile ficționale, pe punctul de a face din ele modelul oricărei povestiri, încearcă să corecteze această disproporție. 42 În cazul textelor ce relevă un pact de referențialitate, se pune problema terminologiei, așa cum se întâmplă în cazul oricărei
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
a lui Creangă poate fi intuită, înțeleasă pornind de la clasele de liceu. Creangă e mult mai complex decât lasă a se înțelege "Pupăza din tei" sau mai știu eu ce fragment. Strategiile sale narative presupun multă, multă atenție. Noile metode naratologice trebuie aplicate asupra scriiturii sale. Plus că mai există un risc, după părerea mea. Oferindu-i-l pe Creangă copilului de clasă a cincia, a șasea, îl pui într-un soi de concurență bizară cu posturile de desene animate, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
cultură și timp, utilă în structurarea experienței și în comunicarea sensului, care poate oferi un potențial sporit de analiză și care poate nuanța și consolida studiul picturii. Abordarea picturii ca pictură narativă este un demers care plasează câmpul de cercetare naratologic, așa cum spune Gerald Prince , la limita dintre narațiune și non-narațiune sau dintre narațiune ca entitate cantitativă și narațiune ca entitate calitativă. Unii teoreticieni consideră că orice este, alții susțin că orice poate fi, iar alții cred că, într-un anume
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
sunt interesați de procesele, rezultatele și funcțiile povestirii, frecvent interpretate de teoreticienii narațiunii ca mișcare spre interdisciplinaritate care, înțeleasă ca schimb mutual, amplifică importanța bazei de idei, a conceptelor și intereselor de cercetare comune naratologiei și altor arii, neintegrate încă naratologic sau neintegrând încă suficient naratologia și erodează, în același timp, într un sens pozitiv, dar insuficient, granițele disciplinare. În aceste condiții, în ciuda interesului comun pentru narațiune, teritoriile comune de cercetare sunt dificil de stabilit și fluxul rezultatelor interdisciplinare este încă
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
rezultatelor interdisciplinare este încă redus. Încă se scrie despre narativitate la modul foarte general, pentru că cercetători din diverse discipline sunt interesați de narațiune din alte motive decât narativitatea și pentru că majoritatea întrebărilor și abordărilor care se află în centrul dezbaterilor naratologice sunt încă mult prea teoretice pentru cei interesați de narațiune ca instrument de marketing, ca instrument pentru interviuri narative sau ca metodă de colectare a datelor. Mai este încă destul de lucru până la integrarea cercetării narative, până la o coordonare minimală a
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
elaborări ale teoriei narative, ci înseamnă și valorificări ale teoriei lumilor posibile, teoriei informaționale și tehnologiei media , înseamnă amestecul de filosofie, lingvistică și analiză conversațională, conexiunea științelor empirice cu naratologia , abordarea organicistă și istorică, extensia retoricii și eticii în paradigme naratologice distincte , precum și extinderea teoriei narative care acoperă alte genuri și alte media. Clasic și post-clasic Ascensiunea din ascensiunea și ascensiunea naratologiei se suprapune perioadei clasice fondate pe lingvistica lui Saussure care: . Sunt multe achiziții teoretice importante ale acestei etape din
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
taxinomie și evaluările lectorale tematice și încărcate ideologic, între producerea sensului și negocierea sensului, între orientarea descriptivistă anistorică și orientarea istoricistă, între trăsăturile universale ale narațiunii și trăsăturile particulare ale narațiunilor individuale, între naratologia ca disciplină relativ unificată și proiectul naratologic interdisciplinar de abordare heterogenă. Ansgar Nünning distribuie această imagine plurală a naratologiei contemporane pe categorii de grupe și subgrupe, fără a rămâne însă la nivelul simplei sistematizări. El valorifică, într-o asociere interdisciplinară inedită, tradiția aplicării nuanțate a conceptelor analitice
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
sau fenomenologică. Se poate vorbi în acest fel de o scală disciplinară pe care sunt distribuite naratologiile consacrate sau propriu-zise și naratologiile recente și etichetate provizoriu care sunt considerate în mare măsură numai aplicații ale naratologiei sau demersuri de critică naratologică . Tentativele de edificare a naratologiilor prin care se depășesc limitele restrictive ale naratologiei clasice nu sunt puține. Narațiunea este studiată în relația ei cu istoria, politica și etica în expuneri ca Genre, Repetition, Temporal Order: Some Aspects of Biblical Narrative
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
Cognitive Narratology de Manfred Jahn, nici media digitală. Toate aceste preocupări, aceste eforturi de descoperire a narațiunii acolo unde este mai mult sau mai puțin transparentă constituie, așa cum spune Asgar Nünning, mai degrabă suite de aplicații de modele și categorii naratologice la anume manifestări, genuri sau perioade, decât naratologii în sensul consacrat al cuvântului. Ele studiază complexitatea diferitelor media și posibilitățile expresive ale acestora și implică o regândire semnificativă a naratologiei, a câmpului ei terminologic și a formelor ei de elaborare
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]