805 matches
-
T. Wright 1985. rol [role]. Un set tipic de FUNCȚII performabile de către o entitate, ca și de ATRIBUTELE atașabile unei entități. S-au propus mai multe tipologii ale rolului, dintre care cîteva s-au vădit a fi foarte influente în NARATOLOGIE. Astfel, Propp a identificat în structura basmului șapte DRAMATIS PERSONAE, sau roluri funcționale de bază, fiecare corespunzînd unei anumite SFERE DE ACȚIUNI: RĂUFĂCĂTORUL, DONATORUL (furnizorul), AJUTORUL, fata împăratului (PERSONAJUL CĂUTAT) și tatăl ei, TRIMIȚĂTORUL, EROUL și FALSUL EROU. ¶Souriau a
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
sau interne (bazate pe sentimente și tranzacții interioare), simple (lipsite de PERIPEȚIE și/sau RECUNOAȘTERE), sau complexe, epice (episodice, conexate lejer), sau dramatice (împletite strîns) ș.a.m.d. ¶Între încercările moderne de a avansa o tipologie a intrigilor relevante pentru NARATOLOGIE sînt notabile în special cele ale lui Crane și Friedman. Crane face o clasificare tripartită: intrigi de acțiune (implicînd o schimbare în situația protagonistului: Frații Karamazov), intrigi de personaj (implicînd o schimbare în caracterul moral al protagonistului: Portretul unei doamne
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
și OBIECT și, mai general, ele duc de la o stare inițială la una finală, care constituie contrariul sau contradictoriul acesteia (inversiunea sau negația sa). Dacă, pentru Todorov și Greimas, transformările sînt intratextuale și apar la același nivel structural, pentru unii naratologi îndeosebi cei ce au fost influențați de gramatica generativ-transformațională (van Dijk, Pavel, Prince etc.) transformările sînt intratextuale, dar leagă (de obicei) două nivele structurale diferite (STRUCTURA PROFUNDĂ sau de susținere a unei narațiuni și STRUCTURA DE SUPRAFAȚĂ). Mai exact, ele
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Opoziția saussuriană între limbă (care constituie obiectul propriu-zis al lingvisticii) și vorbire e analoagă aceleia între COD și MESAJ, SCHEMĂ și uz sau competență și performanță. Ea a exercitat o influență profundă asupra studiului sistemelor semnificante și, mai precis, asupra NARATOLOGIEI: se poate spune că aceasta din urmă studiază limbajul narațiunii, sistemul de reguli și norme care explică producerea și înțelegerea narațiunilor individuale (echivalente vorbirii). ¶Greimas, Courtés 1966. vorbire cvasi-directă [quasi-direct speech]. DISCURS CVASI-DIRECT, în special acela prin care sînt reprezentate
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
unui prozator care construiește, în fapt, a treia sa serie romanescă, după "ciclul lugojan" din anii '80 ("Pietrele", "A treia zi", "Spitalul", "Om și Lege") și vastul proiect din "Cei o Sută". Numai că noul roman scapă determinărilor fixate de naratologie, pentru a adopta regula lipsei de reguli: aceste vocalize, adunate în niște caiete sînt "rodul cîte unei zile", scrie Gheorghe Schwartz, în care "un sunet cheamă după el alt sunet, o literă altă literă și iată cum se naște acest
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
Lucia Cireș, I. H. Ciubotaru, Algeria Simota, Rodica Șuiu, Silvia Ciubotaru, Gh. Hrimiuc-Toporaș, Victor Durnea, Andrei Corbea, Ioan Holban, Ofelia Ichim ș.a. Cu studii privind literatura română sau diverse literaturi străine, istoria culturii, istoria mentalităților, cu cercetări de imagologie, genealogie, naratologie ș.a. au colaborat Gavril Istrate, Traian Cantemir, Const. Ciopraga, Eugeniu Sperantia, Theofil Simenschy, Maria Platon, Maria Carpov, Adrian Marino, Al. Husar, Natalia Cantemir, Al. Zub, Liviu Leonte, I. D. Lăudat, N. Crețu, Iulian Popescu, Leonida Maniu, Ion Pop, Mircea Popa, Adrian
ANUAR DE LINGVISTICA SI ISTORIE LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285397_a_286726]
-
autohtonă studiilor lui Georges Poulet asupra timpului uman; Hortensia Papadat-Bengescu la psihanalist aplică freudismul în analiza personajului literar, fiind, până astăzi, cea mai subtilă abordare psihanalitică din cultura noastră, comparabilă cu studiile lui Freud însuși în explicarea unui text literar; Naratologie cu Camil Petrescu pune în evidență implicațiile constituirii narațiunii auctoriale pe temeiul studiilor lui Camil Petrescu însuși, așezat într-o serie comparativă întinsă de la Stendhal la Wolfgang Kaiser; Stilul matein, aplicare strălucită a studiilor lui Leo Spitzer - din Linguistics and
CROHMALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
dramaturg, Hasdeu ca epistolier, receptarea în timp a lui Heliade, respectiv despre poezia lui Asachi, proza lui Kogălniceanu, memorialistica lui Codru-Drăgușanu, opera lui Bolintineanu, opera literară a lui Hasdeu. Tot aici, străpungeri spre alte epoci și alte metode: studii de naratologie modernă, despre Filimon, Creangă și Duiliu Zamfirescu. Promotor al modernizării istoriei literare, C. a militat concomitent pentru realizarea instrumentelor de lucru, el însuși coordonând, prefațând și adnotând seria Documente și manuscrise literare (I-V, 1967-1986), precum și lucrările Gândirea românească în
CORNEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286421_a_287750]
-
a publicat numeroase eseuri, articole, cronici și studii. Apărută în 1982, Constructori ai romanului, carte consacrată lui Liviu Rebreanu, Hortensiei Papadat-Bengescu și lui Camil Petrescu, rămâne un titlu de referință ca lucrare de sinteză asupra artei romanului, studiată din perspectiva naratologiei moderne. Ca director al Editurii Junimea (1990-1994), a sprijinit debutul unor autori tineri. Spirit cu o reală disponibilitate pentru dialog, a conceput și realizat, la Universitatea ieșeană, cicluri de dezbateri pe teme teoretice și interdisciplinare și, sub egida Centrului Cultural
CREŢU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286488_a_287817]
-
6.4.1. Katherine Mansfield, The Garden Party / 256 6.4.2. James Joyce, Ulise / 259 6.4.3. Thomas Mann, Muntele vrăjit / 266 6.4.4. Situația narativă din Tristan de Thomas Mann din perspectiva lingvisticii textuale și a naratologiei / 268 7. Cercul tipologic: schemă și funcție / 275 7.1. De la situația narativă auctorială la cea personală: continuum-ul auctorial-personal / 277 7.1.1. Retragerea naratorului auctorial / 277 7.1.2. Regizarea auctorială a dialogului / 278 7.1.3. De la
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
dominantă. Aceste aspecte din Teoria narațiunii au avut din păcate o slabă rezonanță în cercetarea ulterioară, însă ele reprezintă importante rafinări ale categoriilor implicate. În ultimul rînd, aș dori să mai subliniez în ce măsură modelul lui Stanzel reprezintă o prefigurare a naratologiei cognitive din secolul XXI. În timp ce critica recentă despre Stanzel s-a referit la presupusa lui rămînere în urmă față de naratologii francezi (mai ales Darby 2001), accentul principal din critica de după publicarea studiilor din anii '60 și '70 cădea pe caracterul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
rafinări ale categoriilor implicate. În ultimul rînd, aș dori să mai subliniez în ce măsură modelul lui Stanzel reprezintă o prefigurare a naratologiei cognitive din secolul XXI. În timp ce critica recentă despre Stanzel s-a referit la presupusa lui rămînere în urmă față de naratologii francezi (mai ales Darby 2001), accentul principal din critica de după publicarea studiilor din anii '60 și '70 cădea pe caracterul prototipic al situațiilor narative, pentru că majoritatea comentatorilor doreau o categorizare fără echivoc a textelor narative, ca la Genette. Abia noile
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
și în SUA (Dorrit Cohn, Susan Lanser, Harry Shaw, Marie-Laure Ryan, David Herman), precum și la relevanța lui durabilă în anglistica germană (Manfred Jahn, Ansgar Nünnning), în pofida unei anumite înclinații către Genette prezente la alți cercetători (Matías Martínez, Michael Scheffel, grupul naratologilor din Hamburg din jurul lui Wolf Schmid). Dacă în anii '80 Stanzel a fost folosit mai ales terminologic (de exemplu, în conceptul authorial al lui Lanser), considerațiile lui despre preteritul epic, fundamentele sale lingvistice și modul în care el a anticipat
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
sînt readuse în discuție în anii '90 (Jahn 1997, Palmer 2003). Este îmbucurător faptul că monografia cea mai importantă a lui Franz Karl Stanzel va fi de acum accesibilă și în România, întrucît chiar în țările din fostul bloc răsăritean naratologia are o puternică tradiție, grație punerii sale la adăpost de politică. Monika FLUDERNIK Freiburg im Breisgau, august 2009 Bibliografie Darby, David (2001) "Form and Context: An Essay in the History of Narratology". Poetics Today 22: 829-852. Genette, Gérard (1972) Discours
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
în esență, rezultatul unei astfel de strădanii. În cît de mare măsură sînt obligat să le mulțumesc criticilor mei și tuturor celor care au urmat abordarea mea teoretică ori au utilizat-o în cercetări și interpretări din propriile lucrări de naratologie, completînd astfel eșafodajul ideatic cu atestări și exemple, se va putea vedea, așa sper, din adnotările mele. O altă premisă foarte importantă, datorită căreia noua teorie a narațiunii a putut să fie construită pe o bază mai largă de texte
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
către noi întrebări, care au fost în bună parte formulate iar prin aceasta se anunță o schimbare decisivă și de către alte discipline (lingvistica, știința textului, teoria comunicării etc.). O privire într-o bibliografie mai nouă, de exemplu "Bibliografia selectivă din naratologie" pe care Wolfgang Haubrichs a anexat-o volumului editat de el în 1976, Erzählforschung 1, relevă faptul că diversele contribuții ale acelor discipline care în 1955 nici măcar nu erau întemeiate sau nu aveau încă nici un fel de contact cu știința
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
editat de el în 1976, Erzählforschung 1, relevă faptul că diversele contribuții ale acelor discipline care în 1955 nici măcar nu erau întemeiate sau nu aveau încă nici un fel de contact cu știința literaturii astăzi reprezintă deja o parte esențială a naratologiei. Din această cauză, o inventariere a rezultatelor de pînă acum pentru întregul domeniu al naratologiei în cadrul unui singur volum ușor de mînuit nu mai este posibilă. Lucrarea de față are așadar un scop limitat, care poate fi probabil atins fără
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
care în 1955 nici măcar nu erau întemeiate sau nu aveau încă nici un fel de contact cu știința literaturii astăzi reprezintă deja o parte esențială a naratologiei. Din această cauză, o inventariere a rezultatelor de pînă acum pentru întregul domeniu al naratologiei în cadrul unui singur volum ușor de mînuit nu mai este posibilă. Lucrarea de față are așadar un scop limitat, care poate fi probabil atins fără o prescurtare prea accentuată a problemelor ce urmează a fi discutate. În esență, este vorba
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
romanul Gelozia ar putea fi interpretată ca o soluție extremă la reprezentarea intermedierii. Vom spune mai multe despre situația narativă din acest roman în capitolul 7. 1.1. Intermediere și Point of View Termenii care au condus iarăși și iarăși naratologia către problema intermedierii de la sfîrșitul secolului al XIX-lea sînt "punctul de vedere" și "naratorul" sau "naratorul personalizat". Cel dintîi este un termen precis, însă nu a fost nicidecum aplicat în mod consecvent. În primul rînd, trebuie făcută distincția între
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de vedere", "atitudine față de o problemă" și cel particular de "perspectivă din care este narată o poveste sau din care este percepută o întîmplare de către un personaj din narațiune". După cum arată definiția sensului particular, termenul "punct de vedere" în terminologia naratologiei este folosit în două contexte distincte: a povesti, adică a transmite ceva prin cuvinte; și a trăi, a percepe, a ști în calitate de personaj ce se întîmplă în spațiul ficțional. Din această cauză, Kristin Morrison, care a atras atenția asupra faptului
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
cărți. Despre lucrările timpurii care reflectă teoriile punctului de vedere ale lui Henry James, Percy Lubbock, Jean Pouillon, Cleanth Brooks și Robert Penn Warren, Norman Friedman și Robert Weimann deja s-a discutat atît de frecvent în literatura referitoare la naratologie, încît nu e necesară rediscutarea lor aici22. Evoluția ulterioară a teoriilor legate de punctul de vedere emise de Gérard Genette, Lubomír Doležel, Seymour Chatman și alții va fi discutată mai detaliat ulterior 23. Pentru moment va fi suficient să menționăm
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
pentru teoria interpretării, însă trebuie să ținem seama de inadecvarea istorică a unui asemenea punct de vedere. Astfel, va fi necesar să definim mai exact termenii "perspectivism" și "aperspectivism" în capitolul despre perspectivă. În timp ce unii angliști din Germania, precum și anumiți naratologi englezi și americani preferă să folosească în analiza intermedierii narațiunii conceptul de punct de vedere, vorbitorii de limbă germană și germaniștii preferă conceptul de narator personalizat. De aici derivă o serie de diferențe legate de accentuarea și de delimitarea acestui
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
narator personalizat. De aici derivă o serie de diferențe legate de accentuarea și de delimitarea acestui fenomen. Mai trebuie specificate cîteva lucruri în discuția despre narator. Distincția dintre figura naratorului auctorial și autor este însă o realizare relativ recentă în naratologie a ajuns să fie acceptată cam la sfîrșitul primei jumătăți a secolului XX34 -: naratorul auctorial, în forma în care îl întîlnim în Tom Jones sau în Muntele vrăjit, de pildă, este într-o anumită măsură un personaj independent care a
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
îl întîlnim în Tom Jones sau în Muntele vrăjit, de pildă, este într-o anumită măsură un personaj independent care a fost creat de autor (așa cum au fost create celelalte personaje din roman), cu a cărui personalitate stranie cititorii și naratologii trebuie să se confrunte. Numai în condițiile în care o încercare de a face diferența între naratorul auctorial și autor s-a dovedit a fi imposibilă pot aceste două entități să fie considerate identice. Totuși, chiar și astăzi un narator
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
cum își îndeplinește el funcția de intermediere? "Cine povestește romanul?"35. Studiile naratologice scrise în limba germană s-au ocupat intensiv de această problemă și au oferit numeroase răspunsuri la această întrebare, unele dintre ele fiind contradictorii. În cadrul acestei discuții, naratologii au recurs în nenumărate rînduri la acea expresie ambiguă a lui Thomas Mann, "spiritul narațiunii" ("der Geist der Erzählung") și în acest fel au generat adesea o stare de confuzie. Potrivit lui Thomas Mann, spiritul narațiunii trebuie în primul rînd să
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]