801 matches
-
al intrigii, al cadrului și al personajelor. Vezi Pfister, Das Drama. Theorie und Analyse, München, 1977, mai ales pp. 221 ș.u. 6 Käte Friedemann, Die Rolle des Erzählers in der Epik (1910), Darmstadt, 1965, 26. 7 O excepție este naratologia, abordare care a derivat din opera lui Vladimir Propp, Morfologia basmului (Austin, 1968) și din cea a lui Claude Lévi-Strauss, Gîndirea sălbatică (Chicago, 1966). Această abordare tratează în primul rînd structura de profunzime a narațiunii. Faptul că, de pildă, în
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
că, de pildă, în analiza naratologică pe care William O. Hendrick o face povestirii lui A. Bierce "Untură de cîine" singura referire la situația narativă a acestei povești e transferată într-o notă de subsol este caracteristic pentru "neglijarea [de către naratologie] a structurii de suprafață a textului" (Elisabeth Gülich). Vezi Wiliam O. Hendricks, "Studiul structural al narațiunii: model de analiză" ("The Structural Study of Narration: Sample Analysis"), în Poetics 3 (1972), 112 și Elisabeth Gülich, "Erzähltextanalyse (Narrativik)", Linguistik und Didaktik 15
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
publicate abia recent, în articolul "Zur Konstituierung der typischen Erzählsituationen", în: Zur Struktur des Romans, Darmstadt, 1978, 558-576. 124 Dinamizarea situațiilor narative, adică adaptarea conceptelor teoretice la caracterul procesual al textului narativ, este într-un fel diametral opusă procedeului din naratologia lingvistică și structuralistă, care, prin "rescriere" (J. Ihwe) sau "normalizare" (W.O. Hendriks), se străduiește să formalizeze textul narativ, adică să-l adapteze la modelul conceptual de analiză. Vezi Jens Ihwe, "On the Foundations of a General Theory of Narrative
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
The Christmas Books, vol. 1, Harmondsworth 1975, 81-82. 329 Ibid., 131. 330 Ibid., 129. 331 Ibid., 131-132. 332 O versiune comprimată a acestui capitol a fost publicată sub forma următoare: "Teller-Characters and Reflector-Characters in Narrative Theory" ("Personaje-narator și personaje-reflector în naratologie"), Poetics Today 2 (1981), 5-15. 333 Vezi Platon, Republica. 334 Vezi N. Friedman, "Point of View in Fiction", 1162-1163, nota 3. 335 Vezi Otto Ludvig, "Formen der Erzählung", 202 ș.u. Este semnificativ faptul că acesta recunoaște și o formă
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Stanzel, "Die Personalisierung des Erzählaktes im Ulysses", 284-308. 396 R. Harweg, "Präsuppositionen und Rekonstruktion. Zur Erzählsituation in Thomas Manns Tristan aus textlinguistischer Sicht", în: Textgrammatik, Tübingen, 1975, 166-185. 397 Negarea verbului "a ști" (wissen) este un criteriu distinctiv important în naratologie, în general. Propoziția "El nu știe că..." poate fi spusă doar de un personaj-narator (auctorial) despre un personaj din narațiune; pe de altă parte, un enunț precum "El nu știe dacă/cum..." poate aparține și unui personaj-reflector. Vezi și Karlheinz
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
428 Harweg, "Präsuppositionen", 182-183. 429 Ibid., 184-185. 430 Ibid., 185. 431 Vezi Secțiunea 1.2. 432 Vezi îndeosebi capitolele II și V, pp. 23-144, în care Booth discută nevoia de realism, de obiectivitate, de "Artă pură" și "Rolul încrederii" în naratologie. 433 Pentru o discuție despre expresia "relatare a gîndurilor", vezi Stanzel, Die typischen Erzählsituationen, 146-147. W. Günther numește vorbirea indirectă "vorbire narată". Vezi Günther, Probleme der Rededarstellung, Marburg, 1928, 3, 55 și 81. 434 Vezi John A. Lester, Jr., "Thackeray
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
530 Ibid., 53. 531 În ultima vreme autorii au utilizat și forma scenariului, inclusiv indicațiile pentru cameră etc., drept formă de narațiune literară. Este meritul lui Viswanathan faptul că această încercare interesantă a fost adusă în atenția cercetării din domeniul naratologiei în articolul său intitulat " Le roman-scénario: étude d'une forme romanesque", Journal Canadien de Recherche Sémiotique, 1980, 125-149. Cu ajutoul analizei celor trei exemple ale romanului-scenariu H. Aquin, Neige noire, K. Gangemi, Pilote de Chasse, și William Burroughs, The Last
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
exemple ale romanului-scenariu H. Aquin, Neige noire, K. Gangemi, Pilote de Chasse, și William Burroughs, The Last Words of Dutch Scultz (toate publicate în 1975) autoarea ajunge la concluzii care sînt foarte semnificative în implicațiile pe care le au în naratologie, de pildă: "Potrivit clasificării lui Benveniste, care face distincția între histoire și discours în ceea ce privește folosirea timpului și a pronumelor, se poate spune că scenariul respectă sistemul temporal de discours, dar îl adaptează pe cel pronominal de histoire. Putem găsi aceeași
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Occident și adoptă metoda deschiderii literaturii înspre „sensul cultural” intercontextual din care acesta face parte. În Melancolia descendenței, carte subintitulată în ediția a doua „o fenomenologie a memoriei generice în literatură”, se află „o suită de studii de tipologie și naratologie cu puncte de plecare, teoretic vorbind, în Genette (Mimologiques și Palimpsestes) și Northrop Frye (Marele Cod). Ele vor să demonstreze că există o memorie generică în literatură și, în consecință, o mitologie pe care o numește, cu un termen împrumutat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289831_a_291160]
-
Eminescu și cultura indiană, Demetrio Marin • Fantasticul în literatură, George Bădărău • Introducere în studiile literare, Dumitru Tucan • Literatură și convertire. Steinhardt, Frossard, Wurmbrand, Adrian Vasile Sabău • Marile curente ale criticii literare, Gérard Gengembre • Medalioane, Zigu Ornea • Modernismul interbelic, George Bădărău • Naratologia. Introducere în teoria narațiunii, Mieke Bal • Neomodernismul românesc, George Bădărău • O teorie a literaturii, Florica Bodiștean • Ocheanul balcanic, Marius Nica • Personalitatea literaturii române, Constantin Ciopraga • Poetica sacrului, Mina Maria Rusu • Poetica elementelor în lirica lui Lucian Blaga, Lăcrămioara Solomon • Povestea
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Tucan În căutarea naratorului perfect, Dragoș Varga Literatură și convertire, Adrian Vasile Sabău Marile curente ale criticii literare, Gérard Gengembre Marile teorii ale teatrului, Marie-Claude Hubert Miorița. Cântec aulic din secolul al XVI-lea, S.Th. Botnaru Modernismul interbelic, George Bădărău Naratologia. Introducere în teoria narațiunii, Mieke Bal Neomodernismul românesc, George Bădărău N.V. Gogol sau Paradoxurile literaturii moderne, Marcel Petrișor O teorie a literaturii, Florica Bodiștean Ocheanul balcanic, Marius Nica Parodia literară. Șapte rescrieri românești, Livia Iacob Poetica în naratologia lui Lucian
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
George Bădărău Naratologia. Introducere în teoria narațiunii, Mieke Bal Neomodernismul românesc, George Bădărău N.V. Gogol sau Paradoxurile literaturii moderne, Marcel Petrișor O teorie a literaturii, Florica Bodiștean Ocheanul balcanic, Marius Nica Parodia literară. Șapte rescrieri românești, Livia Iacob Poetica în naratologia lui Lucian Blaga, Lăcrămioara Solomon Poetica genurilor literare, Florica Bodiștean Poetica sacrului, Mina-Maria Rusu Poetica teatrului modern. Luigi Pirandello și Matei Vișniec, Nicoleta Munteanu Postmodernismul românesc, George Bădărău Povestea populară. O perspectivă socio-antropologică, Michel Valière Romancieri interbelici, Livia Iacob Romantismul
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Noțiunea de intertext a fost lansată de Școala formalistă rusă. Analizând caracterul polifonic al romanelor lui Dostoievski, Bahtin a demonstrat faptul că textul poate fi interpretat în mai multe "chei". În sens larg, conceptul de intertextualitate a fost valorificat de naratologii francezi contemporani (Roland Barthes, G. Genette, Kristeva). Pentru Julia Kristeva, intertextualitatea este "interacțiunea textuală care se produce în interiorul unui singur text. Pentru subiectul cunoscător, intertextualitatea este o noțiune, un indice al modului în care un text citește istoria și se
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
sînt rezultatul gramaticalizării unor verbe referențiale propriu-zise. V. cuvînt, referință. MARTINET 1967; DUBOIS 1973; MOESCHLER - REBOUL 1994; DSL 2001. RN AUTOR. Semnificația curentă a cuvîntului autor este cea de "persoană care a creat o operă artistică, științifică sau filozofică"; în naratologie, se consideră însă, că dacă autorul a realizat o operă literară epică, acesta corespunde unei entități reale și nu poate fi sinonim cu naratorul, definit ca entitate fictivă, el fiind doar autor textual. Într-o astfel de operă literară, se
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
MARSAIS; HJELMSLEV 1943; GENETTE 1966; GREIMAS 1966; DUCROT - TODOROV 1972; GRUPUL μ 1974; FONTANIER 1977; PERELMAN - OLBRECHTS-TYTECA 1988; FROMILHAGUE - SANCIER 1991; MOLINIE 1992; KERBRAT-ORECCHIONI 1996; REBOUL 1996; ROBRIEUX 2000; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; AMOSSY - MAINGUENEAU 2003; BUSSMANN 2008. AR FOCALIZARE. În naratologie, focalizarea este o modalitate de alcătuire a textului literar, studiată de G. Genette (a cărui lucrare de bază a apărut în 1977), care este dată de perspectiva sau de punctul de vedere al autorului unei povestiri. Potrivit acestui cercetător, există
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fiecare dată la alte principii de normalitate. V. emfază, focalizator, presupoziție, punct de vedere. GREIMAS - COURTES 1993; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN FOCALIZATOR. Într-o lucrare publicată în 1977, M. Bal a propus transformarea focalizării din naratologie (cuprinzînd povestirea și istoria) într-o instanță distinctă de naratorul propriu-zis, prin introducerea distincției dintre personajul focalizator și personajul (sau obiectul) focalizat. Astfel, în focalizarea internă, personajul este concomitent instanță focalizatoare și focalizată, în vreme ce, în focalizarea externă, el este doar
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
subiectului, care conduce la dialogism, potrivit teoriei lui Sigmund Freud. V. dialogism, enunțare, proxemică, subiectivitate. BENVENISTE 1966; DUBOIS 1973; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001, VARO - LINARES 2004. RN PERSONAJ. În lucrările sale consacrate naratologiei (apărute în 1972 și 1983), G. Genette ajunge la concluzia că această disciplină este interesată de evenimente doar în măsura în care acestea contribuie la stabilirea modului în care sînt povestite, căci studiul propriu-zis al evenimentelor și al relațiilor dintre ele ține de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lui G. Genette, a n a l i z a d i s c u r s u l u i este îndreptățită să folosească termenul personaj, cu o semnificație similară aceleia din teoria literară, dar cu restricțiile impuse de naratologie. V. enunțător, polifonie, punct de vedere. MOESCHLER - REBOUL 1994. RN PERSUASIUNE. Produs al influenței, persuasiunea a constituit obiectul de interes al studiilor dezvoltate de școala americană de psihologie socială, de după 1940. Problematica fundamentală a persuasiunii, formulată de acești specialiști, vizează
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a vorbi, revendicarea ori aprobarea de parte a subiectului vorbitor, în raport cu realizarea identității lui. V. alteritate, influență, pertinență. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN REIFICARE. Prin reificare se înțelege, în stilistică, transformarea unei calități într-un obiect, adică substantivarea adjectivului, iar, în naratologie, o procedură care constă în transformarea unui subiect în obiect, prin înscrierea în poziția sintactică a obiectului în interiorul programului narativ al altui subiect. Acest program poate fi numai în stadiul de actualizare sau poate fi în stadiul de realizare completă
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pună în lumină relațiile dintre semnele lingvistice, instaurate într-o limbă, acordînd prioritate abordării formaliste și ocupîndu-se marginal de conținut; F. de Saussure ignoră, de altfel, ideea de unitate superioară frazei, fraza însăși fiind atribuită vorbirii și nu limbii. În naratologia de inspirație structuralistă, reprezentată, de exemplu, de T. Todorov, textul ca obiect de studiu este investigat printr-o metodă analitică ce evidențiază laturile sale verbale, sintactice și semantice, cu alte cuvinte, condițiile producerii textuale care se oglindesc în totalitatea elementelor
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
explicat vizează dimensiunea propriu-zis temporală a verbului, capacitatea care permite localizarea unui eveniment în timp. În cazul actualizării verbului, timpul implicat este reprezentat în fluența diferitelor maniere de manifestare a timpurilor verbale. Problema timpului a devenit temă de cercetare pentru naratologi, care au vizat raportul dintre timpul istoriei și timpul povestirii, raport care relevă trei tipuri de fenomene: 1) relațiile dintre ordinea faptelor povestite și ordinea prezentării lor, 2) relațiile dintre durata evenimentelor povestite și lungimea povestirii care le este consacrată
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
l'espace, P.U.F., Paris, 1957 (trad. rom. Poetica spațiului, Editura Paralela 45, Pitești, 2005); La Poétique de la rêverie, P.U.F., Paris, 1960 (trad. rom. Poetica reveriei, Paralela 45, Pitești, 2005). Mihail BAHTIN (1895-1975), estetician rus, specialist în naratologie. Teoria dialogismului și a polifoniei, întemeiată de el, care constă în evaluarea interferențelor dintre vocile participante la construcția mesajului - autor, narator, personaje, lector - în cadrul temporal și spațial (cronotop) generat prin discurs, impune o nouă paradigmă în cercetarea științelor literaturii. Lucrări
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
1984; Pour une philosophie de l'acte, L'Âge d'Homme, Paris, 2003. Mieke BAL (n. 1946), profesoară de teoria literaturii la Universitatea din Amsterdam și director fondator al Școlii de Analiză a Culturii, printre domeniile de interes figurînd semiotica, naratologia, antropologia, transdisciplinaritatea. Lucrări de referință: On Meaning-Making: Essays in Semiotics, Polebridge Press, Sonoma, CA, 1994; A Mieke Bal Reader, The University of Chicago Press, Chicago, 2006; Travelling Concepts in the Humanities. A Rough Guide, University of Toronto Press, Toronto, 2002
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
New Horizons in the Study of Language and Mind, Cambridge University Press, 2000; The Architecture of Language, Oxford University Press, 2001. Dorrit COHN (1924 -2012), specialistă austriacă în literatura germană și comparată, profesoară la universități din SUA. Studiile sale de naratologie au rezonat cu formalismul european promovat prin școala franceză de analiză a discursului. Lucrări de referință: Transparent Minds. Narrative Modes for Presenting Consciousness in Fiction, Princeton University Press, 1978; The Encirclement of Narrative: On Franz Stanzel's "Theorie des Erzählens
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
importante au apărut reunite în volumul Studies in Ethnomethodology, Prentice-Hall, Englewood Cliffs, N.J., 1967. Gérard GENETTE (n. 1930), specialist francez în teoria literaturii, reprezentant al "noii critici" (alături de R. Barthes), cel mai important naratolog al secolului al XX-lea. Prin intermediul naratologiei, care a revoluționat teoria literară, Genette a valorificat eficient instrumentele de cercetare oferite de structuralism, investigînd genurile literare, tipurile de discurs, dar și transtextualitatea și alte fenomene descoperite în mecanismele de funcționare a limbajului. Studiile sale au impus concepte novatoare
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]