152 matches
-
sîntèți de picturi cîteodată. Par unele-n voi c-au trecut de curînd -, pe altele-n lături sfios le-ați trimis. Dar cea mai frumoasă va sta pînă cînd, acolo-n obrajii-i păstrați, dintr-o dată intra-va seninul, desprinsul Narcis. II, 16 Iar și iar rănindu-l, Zeul este locul ce se vindecă mereu. Noi tăioși sîntem, căci vrem de veste, dar e risipit seninul Zeu. Chiar ofranda pură și sfințită s-o primească-n lumea-i e decis doar
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
cel mai la îndemână pentru orișice pictor atras de misterul existenței este propria lui figură, și asta în timp ce exercițiul cel mai dificil al vieții rămâne tocmai cunoașterea de sine, o quasi-imposibilitate, după cum ne asigură și Octavian Paler, care vede în Narcis pe cel mai calomniat personaj din mitologie. Sinuciderea lui, ne spune autorul, nu e atât consecința cunoașterii de sine, cât eșecul ei". Asemenea eșecuri repetate au dat însă omenirii destine cărora, la povara acestui exercițiu s-a adăugat povara împlinirii
O imensă tandrețe by Radu Varia () [Corola-journal/Journalistic/11319_a_12644]
-
astrul melanholiei, nu ma fură la cântarul din urmă! Cum să tai legătură dintre cer și pământ prin magia visului? Cum să ucid această lebădă hiperboreeana ce-mi trece prin gânduri, cănd sălașul zânelor de mine se-ascunde? Mai bine Narcis decât Omfalos? Răspunde-mi! Adevărată cunoaștere este deasupra zadelor, ochii tăi neiubiți nu cunosc înflorirea! Și vom călători spre Delpfi, cu luna în fața mereu! Spre Olimpia, Delos și Lycosura! Vom profeți viitorul, vom chema sibilelen grabă, chiar dacă departele plânge în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
astrul melanholiei, nu ma fură la cântarul din urmă! Cum să tai legătură dintre cer și pământ prin magia visului? Cum să ucid această lebădă hiperboreeana ce-mi trece prin gânduri, cănd sălașul zânelor de mine se-ascunde? Mai bine Narcis decât Omfalos? Răspunde-mi! Adevărată cunoaștere este deasupra zadelor, ochii tăi neiubiți nu cunosc înflorirea! Și vom călători spre Delpfi, cu luna în fața mereu! Spre Olimpia, Delos și Lycosura! Vom profeți viitorul, vom chema sibilelen grabă, chiar dacă departele plânge în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
astrul melanholiei, nu ma fură la cântarul din urmă! Cum să tai legătură dintre cer și pământ prin magia visului? Cum să ucid această lebădă hiperboreeana ce-mi trece prin gânduri, cănd sălașul zânelor de mine se-ascunde? Mai bine Narcis decât Omfalos? Răspunde-mi! Adevărată cunoaștere este deasupra zadelor, ochii tăi neiubiți nu cunosc înflorirea! Și vom călători spre Delpfi, cu luna în fața mereu! Spre Olimpia, Delos și Lycosura! Vom profeți viitorul, vom chema sibilelen grabă, chiar dacă departele plânge în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
galbenii săi, și nu sunt în stare să se despartă de ele. Narcisiști se dovedesc a fi și scriitorii care se extaziază în fața propriilor cărți și pe care le recitesc mereu, ca îndrăgostitul pătimaș scrisorile iubitei. Varianta feminină a legendarului Narcis o reprezintă Narcisele contemporane și dintotdeauna, care sunt preocupate până la obsesie de frumusețea lor, pe care se străduiesc să o sporească prin toate mijloacele. În acest scop se înzorzonează cu fel și fel de bijuterii și podoabe atârnate pe toate
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
pe Blejnar, în timp ce Marta era în vacanță. Stenogramele sunt extrase din dosarul ”Motorina”. Înregistrarea ar fi fost făcută în 10 august 2010, la ora 18,45. Iată transcrierea stenogramei, făcută de Money.ro: C. Marta: Domnu', tu cunoști pe unu Narcis Borșan? S. Blejnar: Nu. C. Marta: De pe la Piatra Neamț... SB: Nu! CM: F... în gură! Alt fraier! Dar lasă că știu eu cum să îl iau. Care se laudă că ce a vorbit cu tine. Știa că concedii, că eu, că
Stenogramă Marta-Blejnar: Futu-i mă-sa! Ofițer SRI sub acoperire () [Corola-journal/Journalistic/80872_a_82197]
-
mă-sa! SB: Cine e dobitocul ăsta? CM: Păi nu știu cine e. Că o fată, că s-a împrietenit și zice...cred că am un nou iubit, da nu-s sigură, ca și cunoștință comună, cum îl cheamă, așa, Narcis. Ce Narcis? Și mai cum? Și așa. Și e dealer OMV, dealer OMV. Și e ofițer. Nu știu de care. A vorbit cu tine acu o săpt sau două când știa că sunt eu în concediu. SB: Da dă-l în mă-
Stenogramă Marta-Blejnar: Futu-i mă-sa! Ofițer SRI sub acoperire () [Corola-journal/Journalistic/80872_a_82197]
-
s-ar datora senzației de a fi prins în capcană de un lanț prea lung al semnificanților fără referent. De aici senzația de gol, de absență, de eu în căutarea sinelui, dar aflat mereu în afara lui, ceea ce duce la un Narcis cu mii de fețe. El obosește căutându-se și, pentru a se feri de melancolie sau nebunie, adoptă poza leneșului. Starea poetică de "lene", starea Trântorului, se traduce printr-un refuz al verticalității: Flacără jucăușă, dogorâtoare, ai clipit la patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
din nefericire indispensabil pentru alte lucruri importante, dar chiar se pare că mă uit la acele lucruri numai ca să utilizez sticluțe cu bețișor de abanos și cu fundulețul de mătase la capăt!” Iulian Băicuș a asociat în studiul său Dublul Narcis acest face-à main cu ochelarii care apar în textul lui Proust. Dincolo de efectul involuntar comic pasajul pune în evidență absența tratamentului dialogic al personajului și neîntrerupta manipulare de către narator a personajului. Un personaj reprezentativ pentru această abordare a naratorului
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
lui Gorgo. E de ajuns, pentru a ne convinge, să-l ascultăm pe Archibald din Negrii: „Teatrul! Locul unde ne jucăm de-a oglinditul, numai că, încetul cu încetul, o să ne vedem dispărând în oglinda apelor lui, ca niște imenși narciși negri”. În această mișcare acceptată ce duce la o dispariție în irealitatea imaginii reflectate, Village, incarnare a urii și a crimei, protestează zadarnic: „trupul meu vrea să trăiască”, spune el. Archibald îl contrazice calm: „nu va mai rămâne din tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
viață, trebuie ca Echilibristul să devină acel „bloc de absență” prin care este desemnat metaforic omul mort. „Cu alte cuvinte, să nu existe decât ca apariție”, își dorește dramaturgul. Singurătatea Echilibristului în lumina reflectoarelor trimite, pentru Genet, la singurătatea lui Narcis fascinat de propria-i imagine, dar un Narcis în a cărui ființă s-ar ascunde nu cochetăria sau nemăsurata iubire de sine, ci „altceva”, un „altceva” despre care Genet se întreabă „dacă nu cumva este însăși Moartea”. Echilibristul, acest Narcis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
de absență” prin care este desemnat metaforic omul mort. „Cu alte cuvinte, să nu existe decât ca apariție”, își dorește dramaturgul. Singurătatea Echilibristului în lumina reflectoarelor trimite, pentru Genet, la singurătatea lui Narcis fascinat de propria-i imagine, dar un Narcis în a cărui ființă s-ar ascunde nu cochetăria sau nemăsurata iubire de sine, ci „altceva”, un „altceva” despre care Genet se întreabă „dacă nu cumva este însăși Moartea”. Echilibristul, acest Narcis dansator pe sârmă, se privește poate în oglinda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Narcis fascinat de propria-i imagine, dar un Narcis în a cărui ființă s-ar ascunde nu cochetăria sau nemăsurata iubire de sine, ci „altceva”, un „altceva” despre care Genet se întreabă „dacă nu cumva este însăși Moartea”. Echilibristul, acest Narcis dansator pe sârmă, se privește poate în oglinda lui Gorgo... Cel ce va dansa va fi mort - hotărât să caute frumusețea sub toate formele ei, capabil să o realizeze sub toate formele ei. Când vei apărea, pe chipul tău se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
cei doi băieți și-au citit unul altuia, tremurând, din Noul Machiavelli până când zorii coborât au peste Witherspoon Hall și ziarul The Princetonian a fost aruncat la intrare și păsările de mai au salutat soarele după ploaia nopții abia Încheiate. NARCIS ÎN TIMPUL LIBER În timpul perioadei de tranziție petrecute la Princeton, adică În ultimii doi ani petrecuți de Amory acolo, când a văzut școala schimbându-se, extinzându-se și trăind pe măsura frumuseții ei gotice prin alte mijloace decât parăzile nocturne, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
în istorie, într-un fel sau altul o și face. Tu ai găsit soluția, mult mai bună, a unui volum în care scrisorile sunt în dialog. Mi se pare o carte tulburătoare, un roman asemenea aceluia al lui Hesse numit Narcis și Gură de aur (sau Goldmund, cum suna în ediția de la BPT din anii '70) în care cei doi eroi ne oferă soluții diferite de existență. Unul mizează pe o etică a austerității, curățirii de sine, angajării radicale, celălalt pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fost, totuși, un sedativ. „-Nu te amăgi! Nu te minți!”-răsună limpede vocea. Aș fi voit să mă gîndesc ca și cum aș naște iubirea. Dar cînd pe toate le-am distrus voind să-mi fac bine, cînd m-am pierdut ca Narcis din iubire de mine, cum să dăruiesc celorlalți dragostea? Și chiar dacă m-ar bucura alinarea ființei alăturate, cum să nui sparg frăgezimea de porțelan? Păcat că Doctorul a plecat. Aș fi voit să-l întreb, din nou, cum trebuie să
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mea recentă de pus pe cruce. Gândul acesta nu m-a întristat, dimpotrivă, m-a consolat. Nu aveam martori. Poate fusese disprețul față de pateticul egocentrism al tatălui meu, cel care m-a împins în umbră, o umbră unde locuia un Narcis mult mai viclean. Poate mă prefăcusem și în cele mai strânse relații din viață. Pregătisem imaginea, apoi ieșisem din raza ei și declanșasem. Era aprinsă numai veioza, mi-am scos ochelarii și mi-am îndreptat privirea către spațiul întunecat din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
continuare este inevitabilă; dar ce caut eu? Între clipa care Îmi atinge degetele și setea de a-i construi o piramidă pentru a o apăra există suficient loc pentru drumul dintre paradis și infern. Probabil, Înainte de a-l condamna pe Narcis, ar trebui să știm mai temeinic ce a văzut În fîntîna În care s-a privit. Graba de a-l acuza nu poate eluda faptul că, evocîndu-l, ne interesează În realitate ce se Întîmplă cu noi. Și nimeni nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
cărei arbori erau locuiți de driade. MÎnioasă, zeița s-a răzbunat ordonînd monstrului foamei să pătrundă În măruntaiele celui ce-o iritase, În timp ce acesta dormea. Eresichton sfîrși prin a se devora pe el Însuși. Dar de ce l-am Învinui pe Narcis de frivolitate? În fond, ce-i reproșează lui Schopenhauer cei care subliniază cu sarcasm inconformitatea vieții sale față de ideile pe care le-a profesat: filosofia sau viața? Păcatele celei de a doua stau În faptul că nu s-a sinucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
cu eternitate; restul e modă; și prin urmare fățărnicie”... Ce sens să dăm acestei afirmații? Unul singur mi se pare firesc. Ideea de artă antică nu trebuie redusă la clasicism. Dacă ne vom Întoarce la izvoare, Îl vom găsi pe Narcis bolnav de setea de absolut și Într-un tufiș din apropiere cadavrul lui Marsyas jupuit de Apolo. Deasupra se aud foșnind aripile lui Icar, care, spre deosebire de Anteu, profund clasic, e și el un personaj baroc. Zburînd, el a spart cercul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
a strecurat parcă printre oțetarii uzi de ploaie. Forma mea de speranță și de demnitate e să văd În Întuneric doi ochi lucind fosforescenți... Cuprinsul SFINXUL OEDIP LABIRINTUL TEZEU ARIADNA SISIF ULISE LOTOFAGII AHILE PASAREA PHOENIX OLIMPUL MUNTELE CÎMPIA PROMETEU NARCIS ICAR ANTEU APOLO DIONYSOS MARSYAS IANUS PYGMALION AFRODITA PARIS SIBARIS ORFEU BELEROFON PROTEU EPIGONII FATA MORGANA NEMESIS TIRESIAS CASSANDRA HERACLES MEDUZA IASON SATURN ENDIMION DESTIN PANDORA AIAX ANTIGONA HIPERBOREEA DRUMUL FILENAME \p D:\Carti editura\Mitologii subiective\Surse\Listat\Octavian Paler Mitologii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
asculți posturi de radio străine, cum ascultă toți, sau bei cafea cumpărată de la speculanți sau faci glume despre urechea vigilentă a nației sau fuți pe furiș vecina. De altfel, istoria adevărată a acestei epoci nu se află în lamentările vreunui Narcis schizofrenic sau ale vanitoșilor săi admiratori. Hârtia rezistentă timpului trebuie rezervată pentru Arhiva timpului. Acolo se va regăsi odiseea populară a vremii, știu asta. Plebea are instinctul sănătos, bun-simț, modestie, știu asta. Să revin la bârfa coanei Ciupercă. Studenții străini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
soarele și m-am întins goală între ei. Am alergat toți trei pe malul râului, m-am îmbrățișat cu fiecare pe rând și gelozia creștea în ei pe măsura dragostei ce-i lega. Deodată unul dintre tineri, să-i spunem Narcis, căci își contempla întruna profilul în apă, mi-a surprins chipul adevărat reflectat în volbura râului, căci oglinda nu e sensibilă la metamorfozele mele. A strigat către prietenul lui și mi-a apucat mâinile strâns la spate: E o Aspidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pe măsură ce se presează în ea. Privirile li se întâlnesc în sticla oglinzii, în timp ce umărul stâng penetrează ușor în lumea jocului secund. Numai că aici imaginea nu este perfectă, ci deformată și mișcătoare. Asemănarea îi pare, acum, izbitoare. Deci tu ești Narcis, am știut-o întotdeauna! spune sicraN dispărând lent în masa de ape a oglinzii. Și pe suprafața ei, ce redevine plană, pe locul prin care a dispărut, se desenează singură o cicatrice subțire, ca o hieroglifă. Triogamie Act I. Prolog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]