152 matches
-
fi nimic pentru noi; nu ne putem include în nimicnicia universală. Eul supraviețuiește propriilor sale certitudini, eul se încăpățânează” (I, 361). Poate că scepticismul iluminat al lui Cioran s-a născut tocmai din revelația propriei absențe Ă experiență a unui Narcis agonic și alienat: „Tot ce cred despre lucruri se rezumă în această formulă a unui reprezentant al budismului tibetan: «Lumea există, dar nu este reală»” (I, 332). De aici până la proiectarea exultantă în irealitate nu-i decât un pas. Cioran
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
zei, întotdeauna singur, el rătăcea prin șesul Aleison, cu inima distrusă de tristețe, ferindu-se din calea oamenilor (Iliada, VI, 200). Thymon katedon mâncându-i inima, zice Homer. Epitetul homeric descrie magnific melancolia: autofagia corpului cu ajutorul sufletului. Nefericitul este un Narcis devorat de propria imagine"1. Faptul că exist eu dovedește că lumea nu are nici un sens, scrie Cioran în Pe culmile disperării. El nu poate găsi nici o rațiune în frământările unui om, "infinit dramatic și nefericit", pentru care totul se
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
a născut minunat în cea mai înaltă regiune a cerului, androgin, după chipul Supremei Ființe de lumină. Privind însă peste lumea inferioară, și-a văzut chipul în apă și s-a îndrăgostit de propria imagine. Coborînd să se contemple, acest Narcis divin s-a învelit în cojile materiei, devenind captiv în mrejele acesteia. Natura l-a îmbrățișat și din unirea lor s-au născut primii reprezentanți ai rasei umane, reflexe terestre ale Omului primordial, niște uriași androgini, mai tîrziu intervenind separarea
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
între cele două ipostaze artistice nu se desfășoară și nu va desfășura vreodată vreun conflict, din moment ce întâlnirea lor este plasată sub semnul dialogului, fertil estetic: "Mă câștigă-un pendul/ nefilosofic, simplu:/ tic culoarea/ tac cuvântul/ Cei doi nu se-nfruntă./ Narcisul cuvântului aprinde culoarea/ narcisul culorii descântă cuvântul". În special volumele După vernisaj și Acuarele vulnerabile conțin apoi numeroase referiri la o funcție esențială a poetului, aceea pe care Paul Claudel o numea reproducerea "totalității Firii". Nu altceva decât descrierea luminoasă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
artistice nu se desfășoară și nu va desfășura vreodată vreun conflict, din moment ce întâlnirea lor este plasată sub semnul dialogului, fertil estetic: "Mă câștigă-un pendul/ nefilosofic, simplu:/ tic culoarea/ tac cuvântul/ Cei doi nu se-nfruntă./ Narcisul cuvântului aprinde culoarea/ narcisul culorii descântă cuvântul". În special volumele După vernisaj și Acuarele vulnerabile conțin apoi numeroase referiri la o funcție esențială a poetului, aceea pe care Paul Claudel o numea reproducerea "totalității Firii". Nu altceva decât descrierea luminoasă, plină de armonii calde
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
prima iubire, Andrei nu mai are ocazia de a cădea iarăși în genunchi în fața femeii duplicitare, într-o scenă patetică, stropită din belșug cu lacrimi și vorbe grele. Între timp, femeia își luase viața după un ritual milenar, murind precum Narcis, în fața oglinzii (se înecase într-un lac), nu înainte de a-i desluși naivului amant, într-o epistolă de adio, adevăratul resort al pasiunii erotice ("Te iubeam pentru că mă făceai să sufăr"). Dar evenimentele acestea nu mai au loc pe scenă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
sfidări. Copilul crește din laude. Arta chiar și din crimă. Arta rămâne cea mai elegantă sfidare a morții. Grecia antică s - a înnobilat exportând artă și democrație. Cărțile pot avea miros de fân proaspăt. Sau de bălegar. Artistul este un Narcis care se contemplă până la adulație. Creatorul de artă - acest mare surmenat al lumii. Pe scriitorii consacrați îi iau la frăgezit criticii juniori. Artiștii - acești sublimi aruncători de punți. E foarte greu să găsești esențialul. D - apoi să - l și îmbraci
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
același timp divina pictură și sublima artă a actorului". Că poate să se joace comedia și în studiouri, nu numai în ateliere nu era încă un lucru evident, iar poetul ridicat împotriva "societății mârșave care a năvălit, ca un unic Narcis, să-și admire triviala imagine pe metal"* nu putea să ia în considerare întoarcerea artificialului și noul geniu al falsului, care l-ar fi liniștit. De atunci, l-am văzut pe John Heartfield și retușul de propagandă, fotomontajul și "comisarii
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
mea recentă de pus pe cruce. Gândul acesta nu m-a întristat, dimpotrivă, m-a consolat. Nu aveam martori. Poate fusese disprețul față de pateticul egocentrism al tatălui meu, cel care m-a împins în umbră, o umbră unde locuia un Narcis mult mai viclean. Poate mă prefăcusem și în cele mai strânse relații din viață. Pregătisem imaginea, apoi ieșisem din raza ei și declanșasem. Era aprinsă numai veioza, mi-am scos ochelarii și mi-am îndreptat privirea către spațiul întunecat din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
fost, totuși, un sedativ. „-Nu te amăgi! Nu te minți!”-răsună limpede vocea. Aș fi voit să mă gîndesc ca și cum aș naște iubirea. Dar cînd pe toate le-am distrus voind să-mi fac bine, cînd m-am pierdut ca Narcis din iubire de mine, cum să dăruiesc celorlalți dragostea? Și chiar dacă m-ar bucura alinarea ființei alăturate, cum să nui sparg frăgezimea de porțelan? Păcat că Doctorul a plecat. Aș fi voit să-l întreb, din nou, cum trebuie să
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
progresul general al firmei. <reflist> BIBLIOGRAFIE Pentru elaborarea acestei lucrări au fost consultate următoarele materiale bibliografice: A. LUCRĂRI DE SPECIALITATE 1. OCTAVIAN LOGHIN, TUDOREL POPA - Drept penal român, partea specială, Casa de editură și presă „Șansa“ SRL, București, 2001. 2. NARCIS GIURGIU - Drept penal general, doctrină, legislație, jurisprudență, Editura „Sunset“, Iași, 1997. 3. PAVEL ABRAHAM, EMIL DERSIDAN - Codul penal al României, comentat și adnotat, Editura pentru Științe Naționale, București, 2002. 4. ALEXANDRU ȚICLEA și alții - Răspunderea contravențională, Editura „Atlas Lex“, București
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
galbenii săi, și nu sunt în stare să se despartă de ele. Narcisiști se dovedesc a fi și scriitorii care se extaziază în fața propriilor cărți și pe care le recitesc mereu, ca îndrăgostitul pătimaș scrisorile iubitei. Varianta feminină a legendarului Narcis o reprezintă Narcisele contemporane și dintotdeauna, care sunt preocupate până la obsesie de frumusețea lor, pe care se străduiesc să o sporească prin toate mijloacele. În acest scop se înzorzonează cu fel și fel de bijuterii și podoabe atârnate pe toate
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
marcat de modelul cosmologic al fizicii moderne. Întrucât pentru Eminescu ochiul vede și aude, iar urechea aude și vede, oglinda lui fiind de neconceput fără ecouri, fapt prin care se și delimitează printr-o notă particulară de narcisismul poetic modern, Narcisul său este de nedespărțit de Echo. Și mitul ne duce la paradoxala dublă natură a electronului corpuscul / undă, care sunt respectiv izomorfii ale spațiului și timpului. Mitul este explorat de Eminescu în chip complex, din perspectiva amalgamată a celor doi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
infinit a universului", refuzând principiul static și îmbrățișându-l pe cel pulsatoriu și rotatoriu. Imnul vedic al creațiunii, folosit în Scrisoarea I, prefigura, în fond, Big-Bangul. Monadologiei leibnitziene îi preferă arheul, ca principiu al identității numerice a formelor. "Archaeus este Narcisul integral al lui Eminescu. În el se ascunde totul ca în punctul originar al universului, veritabila enigmă a enigmelor. În Archaeus, se află spațiul, timpul, auzul, ochiul, lumina, cântecul, povestea, eul, Dumnezeu, natura, națiunea și lumea întreagă..." (ibidem, p. 337
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de sine, a devenit nepăsător față de strigătele iubitei Echo, simbol al alterității, al lumii supuse timpului istoric, timp semnificat de reflexia sonoră (ecoul), pe când Narcis este pură reflexie spațială" (p. 93). Marele poet... minor G. Topîrceanu este plasat, surprinzător, între Narcis și Proteu: " G. Topîrceanu ar fi putut fi una dintre marile șanse ale spiritualității românești dacă ar fi fost înzestrat cu puterea sintezei dintre Proteu și Narcis, cum s-a întâmplat cu Eminescu sau Caragiale" (p. 112). Liviu Rebreanu este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
reflexie spațială" (p. 93). Marele poet... minor G. Topîrceanu este plasat, surprinzător, între Narcis și Proteu: " G. Topîrceanu ar fi putut fi una dintre marile șanse ale spiritualității românești dacă ar fi fost înzestrat cu puterea sintezei dintre Proteu și Narcis, cum s-a întâmplat cu Eminescu sau Caragiale" (p. 112). Liviu Rebreanu este fixat cu dreptate între marii romancieri europeni: "Din alchimia "obiectivității" de formulă balzaciană cu pluralitatea polifonică dostoievskiană s-a născut un nou tip de obiectivitate, pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Cartea despre Bacovia derivă din cele pe care Theodor Codreanu le-a scris despre Eminescu. În același timp, reia, amplifică și actualizează idei pe care el le-a formulat în niște articole mai vechi, ca Strigăt și tăcere (1977) și Narcisul bacovian (1981), ambele apărute în "Ateneu", și în studiul introductiv la antologia G. Bacovia / Plumb (Ed. Institutul European, 1997), unde schița intenția de a merge cu hermeneutica mai departe decât a făcut-o Ion Caraion, autorul incitantului eseu Bacovia sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
după "îndelungi meditații"? E identificarea în viața și opera poetului a unor arhetipuri, care, prin asociere, dau un alt "model ființial" și au consecințe asupra atitudinii și stilului. Prin modestie și răbdare, Bacovia e Cenușăreasa; prin "autoizolare și tăcere" e Narcis, unul ce tulbura însă apele. Ca să prezint mai repede ideea în jurul căreia e organizată întreaga demonstrație, trebuie să spun că "complexul Bacovia", semnificativ "pentru condiția omului modern", e opusul "complexului Lear": regele a ales, la bătrânețe, opțiune tragică, iubirea; Bacovia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
măsura obiectivelor și ambițiilor mărturisite. Cartea de față se structurează în cinci părți care se susțin reciproc, fără șansa reală de a minimaliza sau ignora un capitol sau altul: cap. I Introducere: la judecata criticii sau "complexul Cenușăresei"; cap. II Narcisul bacovian; cap. III "Complexul Bacovia"; cap. IV Negativul stilistic; cap. V Bacovianismul, care propune o radiografie completă și complexă asupra vieții și operei poetului, proză de idei de cea mai bună calitate realizată cu probitate, dar uneori cu un surplus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Narcis pentru a explica secretul personalității creatoare a lui Bacovia care s-a retras (strategic?) în autoizolare și tăcere, pentru că autismul este o "maladie a vidului", iar arhetipul sonor al universului său este "țipătul". "Artistul modern crede eseistul este un Narcis care-și tulbură programatic oglinda spre a-și multiplica imaginile, vizibile doar cu ochiul interior" (pag. 255). Obiectivul declarat ar fi tocmai faptul existenței care se săvârșește în orice om. Ca la orice mare poet, în creația acestuia particularul și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
domnul Theodor Codreanu. Volumul care poartă titlul Complexul bacovian (apărut la Ed. "Junimea", Iași, 2002) este structurat în cinci secțiuni, diferite ca orientare tematica și ca maniera de abordare: I. Introducere la judecata criticii sau "Complexul Cenușăresei" (p. 1-60); II. Narcisul bacovian (p. 60-126); 111. "Complexul Bacovia" (p. 126-241); IV. Negativul stilistic (p. 241-420) și V. Bacovianismul (p. 420-522), la care se adaugă o Bibliografie selectivă (p. 522-544), precum și o listă cu Indice de nume. După ce sintetizează studiile și opiniile critice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fiecare capitol poate fi considerat o carte: structură exigentă, situare diacronică și sincronică a tezei elaborate, dezvoltare concentrică a ideii, la fiecare întoarcere asupra problematicii discutate se simte progresia înregistrată în paginile eseului. Introducere: la judecata criticii sau "Complexul Cenușăresei", Narcisul bacovian, "Complexul Bacovia", Negativul stilistic și Bacovianismul. George Bacovia este singular în istoria literaturii, afirmația se sustrage truismului prin demersul hermeneutic din paginile cărții lui Theodor Codreanu, demonstrație riguroasă a ipotezei lansată în Introducere, cu atât mai fundamentată științific, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
se remarcă, de asemenea, lipsa unui "complex matern" în poezia lui Bacovia. "Bacovia percepea lumea temporal dar dinspre structurile spațiale, diurne, schizomorfe ale imaginarului poetic (în simptomatica în patru faze a autismului, Bacovia răspunde primelor două structuri). El este un Narcis extrem de accentuat căzut în mașinăria măcinătoare a lui Cronos." Poetul Plumbului a privit centrul nopții, adică a privit "centrul nopții în noapte". El nu se pierde, are un acut simt al realității, livrești și referențiale, totodată. Cu raportare la "complex
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
să tacă atunci cînd cineva îi vorbește, ci doar să repete ultimele cuvinte ale vocii auzite. Cînd Narcis, care se rătăcise de tovarășii lui, se neliniștește și strigă : „E cineva pe unde sînt eu ?”, Echo repetă : „...eu”. „Vino !”, spune atunci Narcis, iar ea îl cheamă la rîndul ei. Cum nimeni nu se arată, Narcis se miră : „De ce fugi de mine ?”, iar Echo îi întoarce vorbele : „înșelat de această voce care o reproduce pe a lui, el reia : «Să ne unim». Echo
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
mele romane cu femei ușoare care m-au abandonat cu brutalitate. Dar fibra ei interioară nu-i îngăduie să se comporte lejer. Anti-Narcis A trebuit să trăiesc atâția ani în insula mea, în singurătate, ca să pot să renunț la acel Narcis ce-mi irosise partea cea mai importantă a vieții. Nu pot să neg ajutorul fundamental al Aiei, care cred că a venit aici, în acest loc al autoexilului, ca să înfrunte aceeași problemă gravă. Poate că, în prima tinerețe, a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]