249 matches
-
infantili și primitivi, preocupați să lupte Împotriva celor care construiesc ceva, să spargă solidaritățile, să rupă legăturile sociale. Cartea debutează cu o profesiune de credința : André Sirota se anunța, de la Început chiar, un urmaș al lui Recamier, care considera perversul narcisiac un impostor, un escroc și un mistificator, mânat În acțiunile sale de un autoerotism psihotic, preocupat să seducă, drept tactică de descalificare a celorlalți. El folosește În acest scop anturajul, circumstanțele și toate ocaziile; el recurge la cultura sa, adesea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Sub semnul celor două măști îngemănate”, consacră, în articole nu lipsite de o vibrație sufletească, pagini unor directori de scenă, unor confrați și, mai ales, actorului, „omul-mască” prin harul căruia se săvârșește miracolul de sub lumina rampei. În lumea nu rareori narcisiacă, fermecător sau iritant cabotină, câteodată coruptibilă a criticii dramatice, P. s-a impus prin integritatea demersului, a cărui miză evidentă este adevărul. Teza de doctorat Rebreanu, omul de teatru, publicată, cu reajustări, în 1995 (Premiul Secției române a Asociației Internaționale
PAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288623_a_289952]
-
în contextul epic o semnificație cinică: pe de o parte, se demască aici o umanitate larvară și amorală, dominată de tropisme instinctuale și de o insațiabilă voință de putere, în cadrul căreia firavele reminiscențe etice se maculează ireversibil în mâzga pulsiunilor narcisiace; pe de altă parte, dominația autorului asupra personajelor sale dobândește proporții tiranice, protagoniștii fiind reduși la statutul de marionete eviscerate și acefale. Nu în ultimul rând, combinând eseul cu introspecția, oniricul cu distopicul și kitschul cu pastișa, textul e un
PAPILIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288679_a_290008]
-
într-o gestică a trăirilor extreme, exhibă mari tensionări, între exasperare și nădăjduire. După debutul nesemnificativ la „Oltul” (1923), compune proză, în care obscurizarea înțelesurilor, într-o manieră aproape stocastică, este mai mult o chestiune de strategie a unui discurs narcisiac. Tema „drumului”, spre și dinspre necunoscut, halucinația suprarealistă a „visului”, silueta mitică a lui Acteon, cu trena ei alegorică, sunt, în aceste texte prea dificile pentru cât au de spus, componente obsesive, care se găsesc și în cărțile lui B.
BALANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285576_a_286905]
-
postură relaxată, ca să văd cum arăt În realitate. Ținând În mână o oglindă portabilă, Îmi studiam profilul, pe vremea aceea Încă armonios. Îmi pieptănam părul meu lung și, câteodată furam rimelul mamei mele ca să-mi fac ochii. Dar plăcerea mea narcisiacă era temperată din ce În ce mai tare de condiția respingătoare a iazului În care priveam. ― Iar Își stoarce coșurile, mă plângeam eu mamei mele. ― Nu face pe mironosița, Callie. E doar puțin... uite, Îl șterg eu. ― Scârbos! ― Las’ c-o să vezi tu când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
femeia-femelă", "mai goală decât o femeie goală". Amândouă iubirile sunt parțiale, exhibând un vid atrăgător și amețitor. Iubiri aparținând unor vârste diferite, în care vârsta pare a fi determinantă pentru alegere: a iubi iubirea, la douăzeci de ani, sau modul narcisiac de a iubi, și a iubi femeia la patruzeci, sau modul iubirii organice. Iubirea pentru Adela vrea să înfrîngă "vîrsta clinică" a subiectului, amorul fizic este respins prin trei conotații negative: realizare, împuținare, trivializare. Scopul" odată atins, "realizat", haloul subiectiv
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mai ales dimensiunea marianică) domină copios demonicul în literele noastre. Cuminte, pudic, pufos-filial, scriitorul român trage amarnic la feminitatea matern ocrotitoare și fuge ca dracul de tămâie de amazoane și menade. Când nu fuge, sucombă sub virilitatea lor arghirofilă și narcisiacă. Abia câteva soațe încărcate negativ - Veturia Goga, Fanny Rebreanu, Elena Preda - și un alai de soții mântuitoare: Gerda Barbilian, Tinca Arghezi, Profira Sadoveanu, Lilly Teodoreanu, Aurora Cornu, Maria (Grant) Rosetti, Cornelia Brediceanu, Sașa Prejbeanu (Odobescu), Neli Pillat, Vera Călinescu, Olimpia
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
în dejism, căutătorii de penițe Redis: armonie a simțirii, eleganță, rafinament, disciplină, respect față de ierarhie, cultul frumuseții, rotunjime, echilibru. Cumin țire. Ce însemna pentru generația lui Eminescu scrisul frumos, ce rost au multele pagini cu litere maniacal șlefuite și semnături narcisiace din manuscrisele lui. Caligrafia ca ritualizare a energiilor și fluidului temperamental, ca terapie, narcoză scriptică și ceremonial mental. Cum ți se îmblânzește fiara odată pictată cu cerneală. Cum se mlădie Kundalini prin stil, syrinx, pană, condei, apoi scrisul la lumânare
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
între (neo sau paleo) libe ralism, adevăratul conservatorism și democrația creștină, de-o parte, - și socialismul cotropitor care vine dinspre Europa să umfle pânzele fesenismului moldovalah. Stăm cu toții atârnați de neliniștea știrilor europene, ne exaspe rează criza iresponsabilității grecești (alintul narcisiac al unui popor deprins cu dolce far niente, cuplat, din neferi cire, cu teroris mul sindical și manifestațiile à la Mai 68-ul francez), ororile hooligan-ismului din spațiul britanic (văr bun cu glugismul negru tip racaille din banlieu-rile franceze), apetitul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cumpănindu ne sadic între franco, germano, ruso și (mai rar) anglofilie. Patru: pe fondul ăsta belaliu, vezi bine că - la o țărănie admirabilă, de sublimă noblețe, aristocratică în esență, dar desculță-n aparență - am avut o boierie preponderent alogenă, autosuficientă, narcisiacă, lacom-egoistă, pleziristă, mai totul fiind încropit, ezitant și ambiguu în evoluția ei, în flagrant sau nonșalant dezinteres față de ființa națională. Știu, știu... și mă grăbesc s-o spun: de cealaltă parte a existat, subțiratică, e drept, dar intens patriotică, și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mă interesează, ci firea omului, așa cum se înfățișează ea în scrisul făptuit exclusiv pentru (un) celălalt. Lucru pentru patru ochi, scrisoarea stă, cum spuneam, la mijloc, legătură între două suflete. Dacă în jurnal te oglindești mai mult sau mai puțin narcisiac, compensator sau răzbunător (cu sau fără gândul la cititorii posterității), în scrisori ești obligat să respecți regulile jocului în doi. Dan C. Mihăilescu Dan C. Mihăilescu I.L. Caragiale și caligrafia plăcerii: Despre eul din scrisori ISBN 978-973-50 3630-0 168 pag
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
elementele virtualei estetici postmoderne sînt deja prezente aici înaintea adoptării unei estetici moderniste - e adevărat. Ele ilustrează epuizarea unei paradigme și a unui limbaj, tatonarea și experimentarea altor limbaje, alternative, infuzia emancipator-demofilă de elemente „marginale” și „plebee”, alternative în raport cu aroganța narcisiacă, devitalizată a Artei. Tendințe moderniste ieșene. Versuri și proză, Fronda, Absolutio. Despre revistele simboliste și postsimboliste efemere din România de dinaintea Primului Război Mondial există numeroase referințe și cîteva abordări monografice de sinteză. Cea mai atentă și mai amănunțită explorare îi aparține istoricului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Să începem cu prima. Pentru aceasta, să ne întoarcem puțin la natura libidoului. Ipoteza rolului său major sugerează o dualitate care se regăsește cam peste tot. Este evident că avem de-a face, pe de o parte, cu un libido narcisiac, întors în totalitate asupra noastră înșine, atașat de un singur obiect corpul și eul nostru -, ca un fel de umbră a noastră de care nu ne putem detașa. El se ivește din mijlocul libidoului erotic. Acesta din urmă, aflat mereu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
aptitudinea oamenilor de a-și furniza obiecte de schimb. Ele fac parte dintr-un flux al iubirii pentru care nucleul sexual reprezintă doar o primă schiță. Dorința de a se uni cu celălalt, libidoul erotic așadar, o dată trezit, învinge libidoul narcisiac. Și aici, ca și-n orice alte circumstanțe, iubirea permite indivizilor să ocolească obstacolul narcisismului, să înlăture tendințele antisociale, egoiste: Prin adăugirea elementelor erotice, scrie Freud, tendințele egoiste se transformă în tendințe sociale. Nu ne ia prea multă vreme ca să
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
nevoia de a proteja ceea ce ne este drag, dar și în situația iubirii desexualizate, homosexuale și sublime pentru alți bărbați și care se naște din munca în comun. Din acest motiv, dacă vom observa în cadrul unei mulțimi limitări ale egoismului narcisiac și care nu se vor manifesta în afara ei, înseamnă că ne aflăm în fața unui indiciu imperativ că ființa formațiunii de masă consistă în legături libidinale de un tip nou, stabilite între membrii masei"390. Iată o declarație care sună straniu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
precedent că satisfacerea imediată a trebuințelor și pulsiunilor este al doilea obstacol în calea creării unei legături sociale durabile în cadrul mulțimii. Iubirea, mai ales, mai mult sau mai puțin desexualizată, reprezintă o forță capabilă să smulgă indivizii din egoismul lor narcisiac și să îi țină laolaltă, la fel cum o mare cantitate de energie poate smulge electronii de pe orbita unui atom. Numai că această forță nu poate garanta stabilirea atomilor sociali. Și ce o împiedică? Pur și simplu propria ei natură
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
să domine relația cu celălalt, după preceptul lui Goethe: Nu posedăm cu adevărat decît cele la care am renunțat deja". Precept auster, care are drept efect stabilitatea atomilor sociali. Oamenii trebuie să fie convinși de ideea că libidoul limitînd egoismul narcisiac și mimesisul care consolidează o relație afectivă sînt indispensabile formării unei mase umane. Moise Maimonide, într-unul dintre admirabilele sale comentarii la Biblie, afirma că "două asigurări valorează mai mult decît una singură". În cazul nostru, fiecare își îndeplinește misiunea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
au părăsit apoi cîmpul de bătaie, precum în cel al lui Napoleon și al conducătorilor militari în războiul din 1870-1871, presiunea spre identificare slăbește. Legăturile sociale sînt atinse, iar masa ajunge să se descompună în elementele ei, în atomii ei narcisiaci. Cînd individul cuprins de frică panică începe a se gîndi doar la el însuși, scrie Freud, el dovedește prin chiar acest lucru că s-au rupt legăturile care, pînă atunci, micșoraseră pericolul în ochii săi. Atunci are senzația că se
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
a arătat din nou scene de oroare declanșate de o teamă mereu prezentă pentru care holocaustul reprezintă unul dintre semne. Toate aceste elemente ne fac să credem că panica, viteza cu care ea se răspîndește, reprezintă mai ales o infecție narcisiacă, Ca și în orice altă infecție, virușii și microbii sînt prezenți în stare latentă. Cîtă vreme sîntem însă sănătoși, iar starea noastră fiziologică rămîne satisfăcătoare, nu se întîmplă nimic. Dar imediat ce, din motive de alimentație, de oboseală excesivă, de condiții
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cei care l-ar putea priva de ea. Astfel încît este gata să se supună cerințelor pulsiunilor sale. Căutarea unei satisfacții în această direcție îi colorează existența. Această împletire dintre dragostea de sine și dragostea de la ceilalți, dintre un libido narcisiac și unul erotic "este poate combinația pe care trebuie s-o considerăm ca fiind cea mai obișnuită. Ea aduce împreună contrarii care se pot tempera reciproc în ea"485. De aceea, chiar cunoscînd o distanțare între conștiință și afect, acest
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
asemenea eficacitate și o asemenea prezență prin toate culturile. Oricum, portretul aruncă o lumină clară asupra psihologiei acelor mulțimi care se închină unui om astfel reprezentat. Prin comparație, omul total alătură în el cele două aspecte ale aceleiași forțe: libidoul narcisiac și libidoul erotic, așa cum atracția și respingerea manifestă, într-un singur corp, cele două aspecte ale gravitației. Tocmai în acest sens este el simplu: este făcut, putem spune, dintr-un singur material. Se supune legilor unei forțe unice: dragostea. Cealaltă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
doar un roman deci în preferința pentru ceea ce ai în locul a ceea ce ai dori să ai, pentru dragostea rudelor în carne și oase în locul recunoașterii de către personaje îndepărtate și pe deasupra fictive. Putem presupune însă că o minoritate de copii, destul de narcisiaci, ba chiar asociali pentru a avea încredere în propria lor forță se încăpățînează, cu orice preț, să-și trăiască romanul, să-și realizeze visul. Fie deoarece cred că este greu de trăit în propria lor familie, cazul lui Flaubert, fie
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
o identitate. Ca orice lucru sfînt n-are chip Este un spațiu al bănuielii: reveria unei intimități misterioase Conachi nu se incumetă să-l descrie. Dacă nu mă Înșel, singurul element de interior pomenit În poeme este oglinda. Obiect-simbol, obiect narcisiac, martor al frumuseții, imagine a dublului... Conachi o limitează la banala alegorie a trădării frumuseții... Iatacul este, În realitate, un peisaj sărac. Imaginația este, În schimb, productivă cînd intervine fuga stralegica, surghiunul de bună-voie. Iată notat momentul acestei hotărîri: „În
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
este un instrument de seducție. Oglinda este un instrument al iubirii ofensive, un tip de narcisism activ, o contemplație ce atacă. Experiența poetică se împlinește dacă oglinda din sticlă este înlocuită de luciul apei. Apa are deci și o funcție narcisiacă. Putem cita și puncte de vedere diametral opuse: E.A. Poe considera că apa este adevăratul suport material al morții ("Apele imobile evocă morții"). Femeia care se scaldă agitând apa, își distruge imaginea, pentru că cine se scaldă nu se reflectă. Funcția
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
vol. II, p. 23. 209 Ibidem, p. 26. 79 polul opus, mai exact al inculturii („mai goluță ca trestia la cap, dar încredințată că-l ajunge pe Solomon la înțelepciune”210), snobismului și prostiei, se situează Cesca (VI, 8), o narcisiacă copleșită de propria importanță și care nu descoperă în ceilalți decât neajunsuri: „n-avea pereche de scârbă ce era, țâfnoasă și nesuferită, de nu puteai să-i intri în voie nici pentru unul Dumnezeu; ba pe deasupra se ținea și-așa
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]