307 matches
-
a spus că încrederea urmează legea „tot sau nimic”); de multe ori renunță la medicul respectiv chiar fără să-i dea nici o explicație. Pasionatul are o atitudine „captativă” - tinzând să-și impună personalitatea. El este un tip particular egocentric și narcisic. Este curajos în fața actului medical și are „curaj civic”: în problemele de concediu medical evită să frustreze instituția la care lucrează. Pasionații sunt expuși la surmenaj (unii dintre ei au perioade de hiperactivitate care alterează cu perioade de epuizare). Pentru
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
cazul pierderii legăturii temporar sau permanent cu, să spunem, o rudă, cât și în cazul pierderii serviciului. Pacienții psihosomatici sunt rău plasați în ce privește rezolvarea eficientă a pierderii obiectului, datorită sentimentului lor labil de autoapreciere, această situație luând forma unei traume narcisice, iar pierderea ca atare nu este depășită. Urmarea poate fi o formă de boală depresivă în care pacientul este dominat de complexul giving up-given up (Engel și Schmale). Depresia poate fi urmată la rândul ei de dezorganizări fizice. Folosind rezultatele
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
Depresia poate fi urmată la rândul ei de dezorganizări fizice. Folosind rezultatele lui Engel și Schmale ca punct de plecare, Freyberger (1976 b) citează următorii factori psihodinamici ca fiind caracteristici bolnavilor psihosomatici: 1.Depresie reactivă după pierderea obiectului și trauma narcisică. 2.Elemente de regresiune orală. 3.Apărare împotriva agresiunii. 4.Introspecție insuficientă. Acestea au fost rezumate sub titlul “tulburare a maturizării pregenitale” în scopul de a descrie, ca și alexitimia, factorii ce predispun la boala psihosomatică. Pe baza termenilor “alexitimie
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
alexitimie” și “tulburare a maturizării pregenitale”, Freyberger a trasat concepția sa privind evoluția psihosomatică, care atribuia următoarele cuvinte cheie pentru titlurile “simptom”, “conflict” și “personalitate”: Simptom 1.Epuizare emoțională. 2.Depresie de epuizare. Conflict 1.Pierdere de obiect. 2.Traumă narcisică. 3.Apărare împotriva agresiunii. Compunerea personalității 1.Slăbiciunea ego-ului, adică introspecția insuficientă, atingerea “încrederii primare”, rezistenta redusă la frustrare, nevoile de dependență crescute, capacitatea foarte limitată de a învăța un nou comportament emoțional. 2.“Vid emoțional” datorat conștientizării reduse a
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
acolo viul. Este cazul Nietzsche. Și nu e singular. Scriitorii ajung să creadă despre ei că produc idei care să salveze omenirea. Llosa își mărturisește admirația pentru Karl Popper care avertizează intelectualii despre pericolul pe care-l reprezintă atitudinea lor narcisică. Scriitorii cred în capacitatea omenirii de a trăi într-o lume ameliorată prin raționalitate. - Lectura salvează. Salvează destinul unui ins care în afara scrisului nu găsește coerența atât de necesară vieții noastre. Firile mult prea impresionabile cad în capcana destrămării dacă
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
teoretic și practic pentru fericirea umanității. Filantropiei i se opun acele atitudini morale contrarii care sunt filautia (În greacă philautia = iubirea de sine, egoismulă și mizantropia (În greacă misanthropia = absența iubirii pentru oameniă. Filautia desemnează o Închidere sau o Întoarcere narcisică În sine, către sine și pentru sine, pe când mizantropia este absența iubirii În general, pentru toți oamenii. Mila sau pietatea este o virtute morală, dar și o atitudine psihologică de apropiere și coparticipare a unei persoane la suferința sau nenorocirile
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ca fiind interesele mele imediate. Conștiința morală și conștiința viciată sunt de fapt două ipostaze sau două atitudini morale ale Eului individual, care Își trag substanța din simpatie și altruism, În primul caz, sau din resentimentul pentru ceilalți și egoismul narcisic al individului, În cel de-al doilea caz. Ele sunt, prin aceste diferențe calitative, veritabile dispoziții structurale ale personalității morale a individului. A fi moral sau, dimpotrivă, a fi și a acționa imoral devin În cazul acesta trăsături specifice persoanei
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
persoanei față de sine Însuși, o orientare a intereselor către și pentru sine, are și o importantă conotație morală. Nu trebuie văzut, În egoism așa cum se face de obicei, aspectul exclusiv egoist-meschin, de Întoarcere către sine, nici aspectul psihologico-psihanalitic al inversiunii narcisice a stărilor afective. În mod egal, egoismul nu trebuie asimilat nici Închiderii În sine autiste, pe care o Întâlnim În psihopatologie la bolnavii schizofrenici sau În cursul depresiilor melancoliforme grave. Egoismul este o trăsătură naturală și necesară a Eului personal
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
moral oferă căile de trecere, de depășire de sine și de proiecție a ființei Într-un alt registru al existenței. Este momentul ieșirii persoanei din starea de cădere și reintrare acesteia În viața morală. Egoismul care mă Închide În cercul narcisic al ființei mele apare, În cazul acesta, ca sursă a viciilor și a căderii mele sufletești și morale. Totul se reduce la persoana mea și la nevoile pe care urmăresc cu orice preț să le realizez, să mi le satisfac
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În Întâmpinare. Iubirea nu este numai deschiderea mea către celălalt. Ea este o „punte exterioară” Între două persoane, dar și o experiență interioară comună a acestora. Prin iubire, eu Încetez de a mai fi singur și izolat, ies din Închiderea narcisică a egoismului meu, primesc de la celălalt și, la rândul meu, Îi dăruiesc acestuia. Darul acesta dintre două persoane este o Întâlnire de ordin superior, o corespondență spirituală care stabilește un acord sufletesc special Între cei doi, este relația de comuniune
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ar dori să le integreze în el însuși. Dacă salariatul refuză să se preteze la acest joc, mai devreme sau mai târziu va trebui să părăsească serviciul. Kets de Vries descrie patru tipuri de „înțelegeri secrete” între superiori și subordonați: narcisică, tiranică, paranoidă, sadomasochistă. Nu dorim să intrăm în amănunte, ne vom limita la a oferi doar un singur exemplu. „Înțelegerea secretă” de tip tiranic presupune rigiditate, perfecționism, ordine, meticulozitate, lipsă de suplețe, obsesia disciplinei. În plan profesional, tiranul pune accent
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
porniri homosexuale latente - are dorința homosexuală inconștientă de a fi dominat de un alt bărbat și își trage satisfacția din munca ce-l ține mereu într-o poziție submisivă în raport cu un șef sau cu un client puternic; workaholicul frustrat; workaholicul narcisic - trăiește un intens sentiment de insecuritate datorită unor experiențe timpurii și este dependent în mod compulsiv de muncă pentru a reduce sentimentul de inadecvare; workaholicul obsesiv - are o pasiune pentru strictețe, ordine, structură și pentru activități de muncă cu început
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
o preocupare permanentă de a atrage atenția asupra sa; narcisism; dorința de stimulare, de acțiune; oscilații între idealizare și devalorizarea altora; incapacitate de concentrare. Specifice acestui stil sunt tendința de a atrage atenția altora și tendința către grandiozitate. Constelația personațității narcisice este trăsătura-cheie a acestor indivizi, alături de patternuri histrionice și ciclotimice. Aceste persoane exagerează talentele și realizările lor, manifestând o emoționalitate expresivă. Datorită impulsurilor unei nevoi de impresionare și stimulare, frecvent, acestea manifestă o slabă autodisciplină, slabă capacitate de concentrare și
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Timoteo, deci nici accidentul mortal al fiicei lui), se numește pur și simplu Italia, ulterior alintată cu semnificativa poreclă de Buruiană; aceasta are toate șansele să devină marea iubire a lui Timoteo, deja copt să se sustragă tentativelor castratoare ale narcisicei sale soții, Elsa. Ca și Mersault, Timoteo se lasă împins de partea de întuneric a ființei, spre periferia orașului și păturile sociale defavorizate, dar nu mai puțin interesante sentimental sau psihologic, astfel că descinderea lui, din vârful piramidei în cartierele
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de o convivialitate suspectă și tensionată, Colin și Mary fiind ademeniți lent și insinuant pe un traseu calculat, spre singurul deznodământ previzibil. Lațul se strânge în jurul unor victime prea slabe de înger și prea încrezătoare, prea indecise în somnambulismul lor narcisic. Cina din casa ororilor este un prilej de confruntare a celor două cupluri de vânători (străini) și vânați (înstrăinați). Aceștia sunt dezamăgiți de comportamentul brutal al lui Robert (care îi trage un pumn în stomac lui Colin, fără nici un motiv
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
un compendiu de relatări și comentarii în contrapunct aparținând unor actori epici legați direct sau indirect de protagonistul Francisco zis Domnu -, ministru în guvernul Salazar, moșier cu aere paternaliste, politician de extremă dreapta și vânător de comuniști, de fapt un narcisic patologic, gangster populist cu obsesii sexuale imunde și frustrări erotice de tiran feudal, găunos și desfrânat. Naratorii, marcați definitiv de atingerea letală a monstrului, își susțin fiecare depoziția, preluată și pusă-n pagină de autor, astfel încât diverse puncte de vedere
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
suspiciunilor în jurul cauzei și împrejurărilor morții, climatul fiind unul de uluire resemnată și asumare discretă a fatalității. Introducerea Unicului în scenă și a anturajului său de curteni caricaturali, este un prilej de ironie subtextuală dar și de satiră politică (în măsura în care narcisicul personaj trebuie să-și țină discursul, stilizat de "negrul" Victor și supervizat de Juan Téllez, la Strasbourg), autorul comentându-le nu numai ticurile vizuale sau verbale, ci și pe cele lexicale, pe o atotcuprinzătoare plajă a cultului personalității și a
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Faci parte din cea mai perfidă breaslă. Poate să distrugă cu o laudă. Sau fără să scoată o vorbă. Nimeni nu stăpânește mai bine arta complotului prin tăcere". Autobiografic vorbind, Al. Ecovoiu dă un sens revoltei sale legitime prin hipertrofierea narcisică a vocilor Romancierului și Autorului, mai ales în textele ce se țes paralel cu Stațiunea, numite fie Cronica infamă, fie Jurnal. Revoltându-se chiar împotriva propriei vocații, cea a cuvântului, Autorul ajunge la concluzii și profeții iconoclaste. Provocarea de evenimente
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
pentru sine, că ea este ca și celelalte femei. Dorința de avea un copil este deci o nevoie de origine predominant socio-culturală și mai puțin instinctuală. Cel mai adesea la adolescentele și femeile tinere, diabetul este perceput ca o rană narcisică, ca „ceva” care le frustrează în nevoia lor de a fi admirate și iubite; de aici tentativa de disimulare a bolii. Apare un conflict narcisic între Eul real, afectat de diabet, și Eul ideal, care poate conduce la stări depresive
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
instinctuală. Cel mai adesea la adolescentele și femeile tinere, diabetul este perceput ca o rană narcisică, ca „ceva” care le frustrează în nevoia lor de a fi admirate și iubite; de aici tentativa de disimulare a bolii. Apare un conflict narcisic între Eul real, afectat de diabet, și Eul ideal, care poate conduce la stări depresive grave. O adolescentă diabetică declara că nu-și poate accepta boala care „este absurdă”, astfel, ea nu respecta nici dieta, nu-și făcea nici controlul
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
Jocul paradigmelor și Pentru o arheologie a mimezei, lucrarea se constituie ca o apropiere lentă, minuțioasă de miezul ei teoretic, constând în ștergerea prejudecății antinomiei pe care mai vechea teorie literară europeană a așezat-o între „logosul mimetic” și „logosul narcisic”. Paradigma primului se suprapune peste conceptele de clasicism și romantism (în acest din urmă caz ar fi vorba despre o mimeză profund subiectivă și fundamentată metafizic), iar a celui de-al doilea presupune un sector literar întins de la postromantism la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288245_a_289574]
-
fie și numai în selectarea unei fâșii anumite de realitate, în plimbarea oglinzii pe un anumit drum. Interogarea atentă a textelor de „arheologie” a mimezei descoperă sensuri profunde ale acesteia, ca anamneza, viziunea, „realismul interior”. Mai mult, elemente ale modelului narcisic sunt sesizate și la nivelul discursului auctorial, în „bucla” în care textul antic se referă la el însuși. M. a realizat ediții din Lucian Blaga, Henriette Yvonne Stahl și Nichita Stănescu. SCRIERI: Ceremonia textului, București, 1985; Proza lui Alexandru Ivasiuc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288245_a_289574]
-
lichelizează (firește, verbul nu există în limba română - l-am creat pe loc, pentru a descrie procesul de trecere dintr-o categorie în alta, chiar dacă ambele categorii sunt ignobile). Ceea ce irită cel mai mult în cazul impostorului este gonflarea sa narcisică și grandomania; el încearcă să pervertească vidul dinăuntru și lipsa de profesionalism cu aere de erudiție și magnanimitate culturală (sau de altă natură, în funcție de specialitatea impostorului) care sunt jucate și trucate uneori cu destulă îndemânare. Vai, însă, de clipa decamuflării
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
astfel, o femeie cu tendințe lesbiene are înclinații erotice de esență masculină” (Maranonă. Această afirmație este completată de conformația feminoidă a pederaștilor și de conformația viriloidă a lesbienelor. S. Freud consideră că, în geneza homosexualității, un rol esențial revine „atitudinii narcisice”, prin trecerea proiectivă de la propria reprezentare erotică la cea a altor indivizi de același sex. Pentru A. Adler, în geneza homosexualității un rol important revine „angoaselor sexuale” față de partenerul de sex opus, rușinea de a nu reuși, eșecurile sexuale etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
ambele cazuri pictorul ajunge să reconstruiască o istorie: așteptarea care anunță realizarea unei dorințe devoratoare, realizarea dorinței și consecințele care decurg de aici. Dalí rescrie în termeni pozitivi istoria tragică a lui Angélus; atât tipul de dorință avut în vedere (narcisic) cât și rezultatul (renașterea omului) sunt însă altele decât cele din tabloul lui Millet. Freud folosea asocierea liberă pentru a trasa sensul simbolic al imaginilor onirice în inconștient. Dalí a aplicat același procedeu psihanalitic la imaginile sale pictoriale. În tablou
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]