619 matches
-
sunt valorizate prin stabilirea unei filiații extrem de interesante între "infrarealismul matematicianului-poet" și contribuțiile lui Bachelard. Pe urmele acestuia, Codreanu vorbește despre existența unui narcisism cosmic, pancalic, în poezia barbiană, pe care îl numește, cu o sintagmă cunoscută, "act clar de narcisism". O contribuție importantă a acestui volum ține de analizele comparative prin care Barbu este raportat atât la literatura română, unde își găsește afini în Eminescu, Blaga și Mateiu Caragiale, dar și în cea universală (Dante, Shakespeare sau Rimbaud). Pornind de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
oameni, părerea lui George despre el însuși era în total dezacord cu realitatea. A spune că era narcisist ar însemna să spunem prea puțin. Majoritatea dintre noi suntem narcisiști și numai în puține cazuri, și nu întotdeauna cu rezultate fericite, narcisismul poate fi înfrânt (doborât, strivit, anihilat) prin disciplina religioasă sau prin psihanaliză. George era un narcisist desăvârșit, un expert și devotat trăitor al vieții duble, într-un fel care nu era întotdeauna compromițător pentru el. Cu alte cuvinte, din unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o autoamăgire, o iluzie, ca aproape tot ceea ce ne face plăcere. Ești un narcisist? — De bună seamă, narcisiștii pot fi de folos și altora, pentru că sunt mulțumiți de ei înșiși. Sunt creativi, imaginativi, au simțul umorului, participă. Cei lipsiți de narcisism nu sunt decât niște uscăciuni roase de invidie și de resentimente. Aceștia sunt cei care denigrează narcisismul. John Robert râse, apoi se încruntă. În clipa aceea mergeau în ritmul mai modest, impus de preot, pe șoseaua numită. Forum Way, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
narcisiștii pot fi de folos și altora, pentru că sunt mulțumiți de ei înșiși. Sunt creativi, imaginativi, au simțul umorului, participă. Cei lipsiți de narcisism nu sunt decât niște uscăciuni roase de invidie și de resentimente. Aceștia sunt cei care denigrează narcisismul. John Robert râse, apoi se încruntă. În clipa aceea mergeau în ritmul mai modest, impus de preot, pe șoseaua numită. Forum Way, care mărginește capătul grădinii Belmont. Dincolo de zidul îngrăditor, se putea vedea forma înaltă, greoaie, dramatică, a salcâmului, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a unei recunoașteri postume 118. Disprețul afișat față de succes coexista cu efortul de a transforma eșecul în refuz deliberat, convingerea superiorității personale menținându-se împotriva tuturor dezmințirilor de zi cu zi119. Romantismul inaugura astfel epoca în care arta înfrumuseța biografia: narcisismul, plăcerea de a mistifica, gustul scandalului și mai cu seamă voința explicită de a pune orice angajament estetic în slujba ideologiei 120. Estetismul afirma că totul e artă, dar, în realitate, făcea abstracție de ea121. Dandy-ul, estetul și flaneur-ul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
o informație banală. Este un joc care începe să fascineze în adolescență și e legat de fanteziile primelor secrete erotice. Analitic vorbind, noi ne ascundem intimitatea instinctiv, indiferent cât de libertini am fi educați - nu includ cazurile patologice de exhibiționism, narcisism sau histrionism. Securitatea se folosește și de manualul ascuns al perversiunilor noastre intime, exploatând curiozitatea voyeuristă a unei societăți de tip Big Brother. Cred că ai observat deja mecanismul unei psihologii ieftine, a tipului care se uită pe „gaura cheii
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
dacă ar rămâne un reper biografic accidental, el hrănește desenul unor mutații relevante, dacă nu cumva ascunde chiar ecuația propriului sine. E de la sine înțeles că România e aici o proiecție subiectivă, având forma și relieful obsesiilor lui Cioran. Un narcisism pe dos, căci, desenată ca într-un blazon, România este aici Cioran însuși. Să ne amintim: țara asta nu are destin, nu trăiește în istorie, e ratarea prin excelență și refuzarea ideii. Ar ilustra-o din plin, chiar dacă mi se
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
orice izbucnire în ființă” (III, 44). Într-un alt loc, orgoliul e dus și mai departe: „Singura utilitate a lui Dumnezeu (sau a ideii de Dumnezeu) este aceea că îți îngăduie să te rupi de oameni fără să cazi în narcisism, în delir, în dezgust, în păcatele Eului. ș...ț Iată de ce i-am invidiat întotdeauna pe cei care cred, fiind totodată incapabil să pricep cum reușesc. Mi se pare mai lesne să te crezi Dumnezeu decât să crezi în Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
puțin din cutumele academice. Sunteți cumva gemeni sau Îngemănați, Cornel și cu tine, În ceea ce ați prezentat la Phantasma; există multe interferențe Între voi. Un demers critic de tipul acesta, care este complex și care are o formă asumată de narcisism, nu riscă să fie foarte egoist față de cititor? Foarte egoist sau foarte ambițios? Ce te interesează pe tine mai mult Într-un asemenea text? Să fii acceptat printr-o nouă metodă - tu o numești metodă biblică (sau stil biblic), dar
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
aerul de semilibertate agonică de acolo”, Întrucât „Uniunea Scriitorilor Își construise un spațiu de societate civilă, plin desigur de informatori, dar inexistent pentru celelalte instituții din România”, cu toate că „acest spațiu (mai) liber Își plătea tributul față de putere printr-un evident narcisism: singurul scop, declarat de altfel, al acestei asociații profesionale era publicarea cărților valoroase, adică menținerea În viață a literaturii române”2. Lipsită de forme instituționale, rezistența culturală din România ultimelor decenii comuniste cuprinde, la acest nivel al spațiului public pe
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
conștientizăm pericolele unui utopism reactivat, cel conform căruia binele societății poate fi impus de o elită. Ruxandra Cesereanu: Horea, spuneai că astăzi nu se poate vorbi de o conștiință a crizei la nivelul intelectualilor. Sper să nu fie vorba de narcisism aici, dar vă mărturisesc că am scris Imaginarul violent al românilor tocmai având conștiința unei crize; adevărat, am urmărit doar niște nuclee subiective și niște puncte de reper ale acestei crize românești, prin ideea de fratricid lingvistic și prin mineriade
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
dar de ce să refuzăm a vedea că aceste exorcisme presupun o întreprindere singulară: a învăța să te iubești, a accepta ceea ce a priori părea nedemn de a fi iubit? Pentru că proiectul lui Montaigne de a se descrie nu înseamnă egotism, narcisism, dragoste excesivă pentru propria persoană ci apreciere la justa sa valoare a unui individ care se îndoiește că e amabil - în sensul etimologic - și care dorește să devină astfel, mai întâi pentru sine însuși. între excesul detestării de sine, sentiment
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
complexul ia formă teatrală, individul simțind nevoia de a se face văzut, privit, admirat, etalându-și corpul, fotografiile personale, etc. Cel ajuns aici are plăcerea de a se autoadmira și de a se face admirat, de a atrage complimentele celorlalți (narcisism) sau poate avea dorința de a se arăta în ipostaze care să șocheze și să atragă cu orice preț privirea celorlalți (exchibiționism). 6.2 Originile complexului de inferioritate Complexul de inferioritate poate proveni de la suferința unui handicap real sau a
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
nas crește, dezvăluie o conștiință vinovată și frica de a nu fi descoperit. În sfârșit, în abordarea psihologică, nasul are o semnificație sexuală, mai ales prin comparația sa cu falusul. Buric La fel ca glezna, buricul este sediul egoului. Evocă narcisismul celui ce visează: - respectul de sine pozitiv, când imaginea este sănătoasă și nu suferă de nici o afecțiune; - orgoliul exacerbat, vanitatea, când este nemăsurat, pus în evidență într-un mod sau altul; - rana narcisistă, deprecierea, dacă este rănit ori inexistent. În
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
o topică directă, deseori simplificată până la elipsa verbului. Această tendință parcimonioasă a scriiturii, deseori semnalată de exegeză, poate fi considerată, pe drept cuvânt, marcă a stilului polemic arghezian. Când însă desenează arabescuri ideatice, paragraful se dilată până la prolixitate, etalând un narcisism al expunerii ce trădează intenția de a se singulariza și de a domina schimbul de idei. În planul argumentativ, avem de-a face cu argumente punctuale (uneori chiar numerotate, pentru a facilita coerența ideatică), aserțiuni categorice cu verbe verdictive și
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
râsul necenzurat sau până la deriziunea sarcastică, frizând umorul negru sau tragi-comicul, așadar, gama afectelor în registrul comic este extrem de flexibilă. Atunci când își propune să denunțe atitudinea megalomană a adversarului, începe discret prin intermediul detaliului sugestiv -, stârnind ilaritate prin trimitere discretă la narcisismul aulic: "Domnul Iorga admite un tip de individ, acela-i pedicurul său; și nu-i vine să creadă că natura mai produce și oameni care nu-i pot fi, lui, pedicuri"306. De remarcat contrastul comic între pretenția de sobrietate
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Dar ospitalitatea mai înseamnă, în toate timpurile, și un mod de a te pune în valoare, de a-ți asigura prestigiul și onoarea, o anumită imagine dorită cu ardoare. A nu avea oaspeții așteptați poate fi o rană gravă în narcisismul social, greu de reparat. De aceea un sistem de reguli și norme, diferite de la o epocă la alta, de la o civilizație la alta, guvernează actul de ospitalitate, încercând să facă din el o interacțiune, în care regula de aur este
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
pe care pe care ea le resimte cu o profundă suferință, pentru că aceste rateuri sunt tot atâtea atingeri directe la prestigiul ei, la imaginea pe care o dă despre ea însăși. Și se știe că uneori astfel de răniri ale narcisismului social pot fi extreme, antrenând conduite care pot să pară exagerate (crize de lacrimi, comportament isteric), dar care au și o funcție reparatoare care înseamnă conștiința - prin rușinea resimțită - a devierii, a transgresiuneii comise, reparatoare prin faptul că ele înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
într-o lumină puternică spații și obiecte, maniere și discursuri care îl pun în valoare. Se înțelege pericolul unei atitudini în care ambivalența (a plăcea și a se complăcea) este mereu fluctuantă, interesele reciproce ale unora și ale altora favorizând narcisismul reciproc, adesea totuși în detrimentul celui care este primit când egocentrismul unuia domină. Darul este atunci un mijloc de dominare și poate să fie ocazia unei puteri asupra oaspetelui și chiar să contribuie la coborârea lui, chiar la devalorizarea lui. În
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
decât ipostaze vibratorii ale ființei universale: Ceea ce este mai departe de mine, / fiind mai aproape de mine, / "tu" se numește" (Lupta lui Iacob cu îngerul sau despre ideea de "Tu"). Sub aparența unui Eu unitar, puternic diferențiat, de regulă copleșit de narcisism, Nichita Stănescu e, în realitate, un problematic impacient; dualismele lui multiple, neistovite, sunt ale unui dilematic neobosit, la care râsu-plânsu, panica și extazul, gravitatea și calamburul, tot soiul de alte atitudini antitetice, compun o textură larg-sintetizatoare. Ce și cine sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
reprimări, însemne din afară și din interior, repere plasticizante și simbolisme de infra-text; în totul, figurație naturistă și transpoziții în melos dualități în serie configurând o mitologie subiectivă pe fundalul erosului universal. Bipolarități în care nu e nici tristețe, nici narcisism. Autoscopia merge în pas cu apropierea de Ceilalți. Frazarea clară, liniară, nu exclude efectele metafizice de adânc. Dincolo de unduiri și dubii se succed refrene tonifiante; numai moartea e linie dreaptă din clipa ultimă a existenței în infinit. Funcționează, vădit, în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
sine, de a depăși servilitatea nejustificată față de un text cu care seamănă în mod sugestiv și deloc surprinzător prea mult pentru a-i purta respect exagerat”) ar putea constitui un proiect teoretic de perspectivă și nu o simplă mostră de narcisism exacerbat. SCRIERI: Cristian Popescu, Brașov, 2001; O plimbare de dimineață pe strada Servandoni. O teorie a atitudinii critice, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: Petraș, Panorama, 527-528; Nicoleta Cliveț, Debuturi în critică, VTRA, 2002, 3-4; Sanda Cordoș, Debutanți după stil nou, VTRA
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288862_a_290191]
-
încât să fabricăm câte lumi vrem, prin imaginea de sinteză -, iată-ne eliberați de sarcinile subzistenței, de teama că vom muri în seara aceasta de foame sau boală, de lăsarea inexplicabilă a nopții, de siderantul balet al planetelor. Pregătiți pentru narcisismul fără sfârșit, ad libitum, al privirilor aruncate "pentru a vedea", pentru nimic. "Magia" a existat atâta vreme cât omul subdotat depindea de forțele misterioase care-l striveau. A existat apoi "artă" când lucrurile ce depindeau de noi au devenit cel puțin la fel de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
picturii, ca și teatrul teatrului, filmul filmului, dansul dansului, publicitatea publicității etc., începe cu un zâmbet și sfârșește într-o grimasă. Imaginea este viață, deci naivitate. Prea multă ironie poate s-o ucidă. Narcis este o ființă a crepusculului, iar narcisismul, un viciu funebru. Prea multă punere în abis te face să te prăbușești în el. "Sunteți doar primul în decrepitudinea artei dumneavoastră", i se adresa Baudelaire lui Manet. În pictura modernă, autoreferința se intensifică odată cu autorul Olympiei, chiar dacă, în ciuda frumoasei
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cel puțin să ai pe altcineva în față condiție minimă sau "pe tine însuți ca inamic". Într-o cultură a privirilor fără subiect și a obiectelor virtuale, Celălalt devine o specie pe cale de dispariție, iar imaginea devine propria-i imagine. Narcisism tehnologic, adică repliere corporativă a "comunicării" în nucleul ei, funcționare în buclă a marii prese, mimetism galopant al mediului, aliniere spontană a organelor scrise sau audiovizuale unele după altele. Reluarea autentifică minciuna și o face să ia din nou avânt
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]