617 matches
-
Florentin Smarandache reproduce într-un volum de 136 de pagini (Dedications to Florentin Smarandache, published by Abaddaba, România, 2002) dedicațiile de pe cărțile care i-au fost dăruite în perioada 1990-2000. În ambele cazuri este vorba de grandomanie și de un narcisism ritualic care amuză, dar și sperie. Asemenea manifestări țin de „cultul personalității“. Totuși, să nu exagerăm. Spre deosebire de Nicolae Ceaușescu, Florentin Smarandache este inofensiv. Locuiește departe de noi, în Statele Unite și își imaginează că este un mare scriitor, că a inventat
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pe care l-ai vomitat altfel decât din tine • dar unde și-au stocat testiculele silabele noastre jupuite“ „blondele își leagănă anusul ca un drogat coada cu toate posibilitățile onirice diforme • sforile vocilor spânzurate de ferestre ca un platfus cu narcisismul de sinteză • țipăt la fereastră supurând ca un călător prin negru de cangrenă • ...și din nou stalagmita cu degete rectale - ca un vagin cu veleități coprofage“ „mă cațăr pe grilajul de fier spre clonul meu transcendental de excremente • un pas
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
apoi a reîntregit-o în iluzia de a fi una, literatura a stors-o ca pe o vacă bună de lapte, psihanaliza a recomandat-o ca pe un remediu împotriva disperări de a fi unu. Tulburările psihice, afaziile, ciclotimiile, demențele, narcisismele, paranoile, schizofreniile se trezesc în oglindă. Terapeutul deschide ușa, terapeutul împarte icoana în trei părți simetrice: cel ce este, cel ce se simte a fi, cel ce se vrea; fiecare segment revendică iluzia celuilalt, terapeutul leagă noduri între două sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ajungi pe simezele acestui muzeu care adună noile voci ale artei plastice contemporane. Sunt modestă, nu-i așa? Acum strâng, de prin ziare și reviste de specialitate, opiniile criticilor. Cred că am o doagă lipsă sau sunt atinsă cronic de narcisism. Adun niște cronici pe care, probabil, le voi citi numai eu... Chiar și așa, grav atinsă de această boală, am fost la Haus der Musik, unde m-am întâlnit cu Haydn, Mozart și Mahler, și-atunci mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a propriei autorealizări, care se poate manifesta în formele și modalitățile cele mai complexe în fiecare dintre noi. Autodeterminarea, conștiința de sine, descoperirea de sine, dezvoltarea și deplina realizare a propriului eu trebuie să fie acceptate în măsura în care nu conduc la narcisism, egocentrism și la o lipsă de respect de tipul celei autiste. Deseori, astăzi, ne enervează lucruri nesemnificative. Nu sunt unicul care să mă lamentez de persoanele lipsite de respect care, în public, în autobuz, tren sau avion, pe stradă și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
magic după care adevărata realitate, existența noastră desăvîrșită, sînt probleme care privesc lumea eroico-ficțională, aceea a imaginilor atemporale, și nicidecum aceea a gesturilor simple și a nenumăratelor evenimente pe care ni le oferă istoria mică. Prinși în această avalanșă a narcisismului magic și a mîntuirii în efigie, aproape că nu a existat componentă a societății românești care să nu se vrea reprezentată și să nu se viseze gravată în paradisul de bronz, de piatră, de oțel și, la rigoare, chiar de
Istorie, ficțiune și monumente by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7858_a_9183]
-
au scăpat de această epidemie a pseudomonumentului, aici realizîndu-se și cîteva dintre cele mai reprezentative lucrări de for public din ultimii cincizeci de ani. Rezumînd, arta noastră monumentală de după 1990 este marcată profund de ficționalizarea istoriei din perioada comunistă, de narcisism romantic și mitologizant și, mai ales, de cultul eroilor, de tropismul exemplarității pe care țările civilizate ale Europei l-au consumat cam pînă prin secolul XIX. Așadar, în loc să ne manifestăm astăzi în spiritul timpului în care trăim și să ne
Istorie, ficțiune și monumente by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7858_a_9183]
-
în spațiul românesc, iar restul, de cca.30%, îl reprezintă cumpărători neidentificabili și autocumpărători. Întrebarea de final este următoarea: pentru cine s-a făcut, pînă la urmă, această licitație la Paris? Răspunsul este simplu: pentru spațiul românesc, adică pentru flatarea narcisismului și vindecarea unor vechi traume ale artistului român, pe de o parte, și în beneficiul direct al organizatorilor francezi. Cine a pierdut din această acțiune prost concepută, insuficient pregătită și de la bun început gîndită ca un spectacol de manipulare? În
„De la București la Paris“ și retur (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7394_a_8719]
-
ca de la sine înțelese. Situându-se prudent pe linia de mijloc a chestiunii, Dan C. Mihăilescu contabilizează scrupulos frecvența cuvântului "capodoperă" de-a lungul celor cinci secole de literatură, dar nu dezvoltă de aici nici un raționament original. Act pur de narcisism! O asemenea lectură anchilozată în poziția verdictului e, în fond, scuzabilă. Fiindcă Manolescu însuși apelează nu o dată la practica sentinței, ceea ce e în măsură să stârnească contrareacții imediate. Cu atât mai mult cu cât claritatea acestuia vine în contact cu
Câteva sentințe (V) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7402_a_8727]
-
să își cumpere niște cămăsi, apoi o îndeamnă să și-o cumpere, din banii ei însă. O altă iubită a fondatorului Apple, una dintre iubirile vieții lui, ajunsese să creadă că Jobs suferea de o tulburare a personalității legată de narcisism (Narcissistic Personality Disorder). Cel mai greu de acceptat pentru cei care încă îl plâng pe Steve Jobs este faptul că acesta a amânat aproape un an operația de extirpare a tumorii de la nivelul ficatului, permițându-i astfel să se extindă
Omul Steve Jobs: Detalii neobişnuite din cea mai bine vândută biografie - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/68490_a_69815]
-
fost și sînt încă ținute în captivitate, că n-au fost promovate în marile muzee și că n-au fost disponibilizate pe marile piețe, acolo unde relația vie cu actorii specializați face infinit mai mult decît toate crizele noastre de narcisism, frustrare, aroganță și suficiență la un loc.
Valoare artistică, valoare comercială by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6874_a_8199]
-
pe drumul Ťdepășiriiť. ș...ț La sfârșitul mișcării de interiorizare a obiectului dragostei, pierdut pe vecie, se profilează împăcarea cu pierderea în care constă tocmai travaliul doliului." (Ric�ur). Această perspectivă face ravagii mai ales la ființele dominate de un narcisism accentuat: artiștii, scriitorii, ideologii. În asepticul său Journal de deuil (Éditions du Seuil/Imec, 2009) Roland Barthes ilustrează marea temă a doliului ca formă de autocentrare paroxistică: nu aflăm prea multe lucruri despre mama dispărută, dar aflăm aproape totul despre
Pe cine a iubit Roland Barthes? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6881_a_8206]
-
cerebral s-ar putea să semnifice o aplicare masochistă a eului asupră-și, „un fel de hipertrofie, prin natura sa, care distruge fatal armonia unei fețe" (e caracterizarea pe care Oscar Wilde o făcea inteligenței). Prin urmare un refuz al narcisismului ce ar putea fi dus pînă la declarația unei inapetențe pentru confesiune. Oricum, umorile primare sunt puse în această producție sub șapte lacăte stilistice. Imaginea realului, ca o componentă ori chiar motivație ultimă a creației, e abhorată. În pofida tuturor neconvenționalismelor
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
arătam ca un monstru. Un hohot de rîs dement, nervos, din acelea pe care le declanșează, la sfîrșit, o acumulare de nenorociri, m-a cuprins și pe mine." (p. 29) Un altul și-ar fi preschimbat boala în flașnetă a narcisismului patologic; și-ar fi descris noblețea dată de asprimea suferinței sau eroismul cerut de lupta zilnică cu boala. Sau măcar ar fi căutat să găsească un tîlc ascuns nenorocirii, punînd-o în seama unei potriveli providențiale a cărei finalitate ar fi
Cîteva bătăi de pleoapă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7905_a_9230]
-
ajungă o ruină intelectuală precum Hasdeu, veșnicul său concurent, a preferat să-și reteze singur firul vieții, cît încă se afla pe culme, în perfectă luciditate și obiect al admirației unanime. Sinuciderea lui nu relevă atît disperare, cît prelungirea unui narcisism de factură estetică. Prin acest ultim gest, de mare curaj, dar și de mare egoism, viața lui Odobescu s-a dovedit într-adevăr, pînă la capăt, rotundă și armonioasă. Ca și alți romantici, Odobescu a purtat o abundentă corespondență, din
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
filmul. În fiecare din cazuri există explicații clare, greu de negat. Voga "noului roman", așa-numita "școală a privirii", a emasculat, practic, generații de prozatori, refugiați în universul închis al intimității, total indiferenți la altceva decât la avatarurile propriei ființe. Narcisismul excesiv al "autoficțiunilor", scrutarea la microscop a celor mai neînsemnate trăiri ale personajelor au transformat romanul francez, ilustrat cândva de Balzac, Flaubert, Proust ori Céline, într-un banal document cu valoare, în cel mai bun caz, clinică. Și totuși, cărți
Cine a distrus cultura franceză? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7514_a_8839]
-
ani de turtă dulce și de comuniune extatică. Ne certam destul de des, fiind amândoi la fel de impulsivi și de obstinați, ne cunoșteam punctele vulnerabile și ne înțepam exact în ele (regretând dureros după aceea). Am iubit mereu iubirea lui pentru mine. Narcisism - e universal uman. Cât de inuman e uneori universalul uman! D.P.: Ați avea plăcerea de-a destăinui și altora povestea bilețelelor de dragoste cu care știu că ați fost răsfățată o viață întreagă? A.R.: Da, nu mi se pare
Antoaneta Ralian: „Rafturile cu cărțile mele – conserve de timp, de tinerețe, de emoții” by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/7299_a_8624]
-
Sorin Lavric În 1970, Michel Foucault, prefațînd la Gallimard volumele lui Georges Bataille, scria: "Astăzi știm: Bataille e unul din cei mai importanți scriitorii ai secolului." Citindu-i azi cuvintele, nu poți să nu te întrebi: narcisism, orbire, complezență dulceagă? Căci, judecată din unghiul solipsit cu care francezii își contemplă cultura, fraza lui Foucault nu are nimic surprinzător. Nu hiperbola ei are a ne irita, ci totala inadecvare la autor. Bataille e mare doar prin marea exagerare
Autorul fără viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7310_a_8635]
-
mod, în opinia criticului, prozei brebaniene îi lipsește un pol necesar, ce ar putea conferi o sporită semnificație romanescă, prin echilibrarea tensionată a ansamblului. Cu Mircea Cărtărescu eseistul e încă mai sever. Dincolo de excelența stilistică a romanelor, îi displac "preeminența narcisismului, roditor, dar și reductiv", "prisosul de exhibiționism și de artificialitate" (p. 310), atracția ce o exercită asupra romancierului "jegul și putreziciunea, ceea ce miroase ca un hoit, lumina râncedă", obsesia conjurației, faptul că planul oniric, categoric reușit, e diminuat de cel
Invitație la dialog by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7088_a_8413]
-
a frazelor celeilalte. (Poate că ideea în sine nu-i entuziasmantă. Dar, pusă în context, ea reușește să tulbure.) Mecanica nu se mai plachează, iată, asupra viului. Filmul se poate derula, până la urmă, oricum. Ultima lectură însă, act pur de narcisism, face apel la memoria afectivă a celei dintâi, revelându-i, o dată în plus, întregul lirism: Când a fost sărbătorită de nepoți, strănepoți și de cele două fete care încă mai trăiau, Ioana a reținut pentru totdeauna doar gustul fisticului din
Anonimatul celebrității by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7101_a_8426]
-
fost și sînt încă ținute în captivitate, că n-au fost promovate în marile muzee și că n-au fost disponibilizate pe marile piețe, acolo unde relația vie cu actorii specializați face infinit mai mult decît toate crizele noastre de narcisism, frustrare, aroganță și suficiență la un loc.
Între vocația culturală și provocările pieței by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7629_a_8954]
-
Gheorghe Grigurcu Deci nu Oase de sepie precum Eugenio Montale, ci Oase de înger. Numai că Nicolae Tzone e un înger rebel prin superbie, printr-un narcisism grefat pe un sine hipertrofic, ofensiv, gata a sfîsia toate conveniențele, a depăși toate opreliștile. Candoarea prezumată se supralicitează pînă la un spectacol al grandorii. Voind parcă a răzbuna resignarea mioritică, poetul nu șovăie a opera dezinvolt cu noțiunea de
Un înger rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6215_a_7540]
-
nu are nimic defăimător. Nimic din ceea ce se vede nu se situează în afara celor știute despre omul devenit trei ințiale faimoase, YSL. Pasiunile homosexuale, dar și cele intelectuale, precum obsesia pentru Proust, pentru obiectele de preț, drogul, băutura, orgiile rafinate, narcisismul, depresiile nu sunt invenții. Sigur, poate că noi, cei care-l cunoaștem pe Saint Laurent doar din legende, am fi dorit să-l vedem mai mult la lucru, ca să spun așa, în nebunia imaginației care a inventat o altă femeie
Cannes 2014: Bărbatul care iubea femeile by Corespondență specială de la Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/62230_a_63555]
-
oeuvre est de l'hospitalité", exclama încrezător Victor Hugo; „j'y entre chapeau bas". II Artist capabil să-și conducă ordonat și rodnic explorarea, sub semnul calm al reflexiunii, Constantin Flondor pune în acest exercițiu de claritate altceva decît un narcisism impenitent. Repudiază tot ce ar însemna cultură vulnerabilă a subiectivității, egolatrie complezentă. Zvelt, longilin rasat, ca înfățișare oferită privirilor, e, totuși, mai degrabă imun la amăgirile pe care le poate prilejui practica de a se zugrăvi pe sine. Parcă amintindu
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
Doyle. "Sunt prea mulți tineri care se întreabă ce au făcut părinții lor pentru ei" Ea precizează că "sunt prea mulți tineri care se întreabă ce au făcut părinții lor pentru ei", subliniind că valorile de altădată au făcut loc narcisismului. "Rețelele sociale și anonimitatea din spatele computerelor ne determină copiii să-și piardă manierele. Lipsa de respect pentru figurile autoritare este întărită de programele televiziunilor care înjosesc adulții", mai scrie Doyle. "Oamenii au abandonat simplitatea pentru extravaganță și aceasta nu este
"Creștem o generație nerecunoscătoare?" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/61860_a_63185]