384 matches
-
ca glezna, buricul este sediul egoului. Evocă narcisismul celui ce visează: - respectul de sine pozitiv, când imaginea este sănătoasă și nu suferă de nici o afecțiune; - orgoliul exacerbat, vanitatea, când este nemăsurat, pus în evidență într-un mod sau altul; - rana narcisistă, deprecierea, dacă este rănit ori inexistent. În plus, simbolistica lui este legată de centru («a se crede buricul pământuluiă) și deci de dorința sau obligația de a ocupa un loc central. În sfârșit, pentru că evocă nașterea, buricul indică uneori o
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
ficțiunea. Portretul, bunăoară, printr-un exces caricatural pare o mască de carnaval, executată după mulajul feței reale, fiecare trăsătură fiind pusă sub o lupă deformatoare și cercetată minuțios. Când personajul diform se autodezvăluie ingenuu, părând să-și asume, în mod narcisist, urâțenia, el devine de două ori rizibil; iată cum figura sa capătă contururi de un grotesc-suprarealist: Desigur că distincțiunea mea intelectuală și sufletească se acordă cu genul distins al fizicului meu suplu și elegant. [...] Pleoapele cam triunghiulare și întinse către
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
naratorului, înainte ca el însuși să devină victimă, este spectacolul excluderii, prin locul său de martor ignorant (ignorând cauzele răului), neputincios în fața manifestărilor unui Eros negru și aruncat, în cele din urmă, afară, din acest sumbru conac care, în mod narcisist, face implozie în el însuși pentru a dispărea "la picioarele sale", lăsat prada, iremediabil, unei singurătăți înghețate. Naratorul lui Landolfi, zărind un fum măturat de vânt, "fum foarte melancolic în sine" care se ridică în aerul umed și aproape întunecat
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
fiindcă adesea aceea care se dezvăluie cu ușurință nu domină câmpul în care se joacă esențialul artei"472. Cântecul aedului, pictura și muzica lui Usher sunt tot atâtea moduri, de a realiza prin artă acest "domeniu rezervat, locul secretului, enclava narcisistă, de unde schimbul cu celălalt se realizează tocmai prin împărtășirea incomunicabilului; este locul ascuns de unde țâșnește izvorul și reprezentarea însăși a ceea ce este în noi: vorbesc despre sinele"473. Nu găsim la Landolfi, cel puțin în mod explicit ca la Poe
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
investigații care se desfășoară ca niște cronici etnografice, admirate de public, însă oferind puțin material pentru o reflecție generală 94. Influența oarecum limitată în sânul antropologiei franceze a postmodernismului american se manifestă aici în lumina cea mai desuetă a exaltării narcisiste a cercetătorului și a eleganței estetice a operei lui. Înmulțirea publicațiilor despre scriere în care sunt expuse temerile etnologului oferă un indiciu privind ascendentul exercitat de această orientare. Cea de-a doua opțiune, care nu o exclude pe cea dintâi
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
Distanțarea de lucruri, chiar și de natură, instalarea în enigmă și iluzoriu, imersiunea în infernal și apropierea de mitic, ascensiunea spre astral și prăbușirea în eul ulcerat iată atitudini și dimensiuni contrapunctice. Balans perpetuu! Privindu-se ritmic în oglinzi interioare, narcisistul se melancolizează; revenindu-și, tinde să reziste stărilor alienante, compătimind bunăoară "tristele orgolii" ale damnatului Laforgue. "Eu-l" și "Tu-ul" se vor afla pe aceeași baricadă; un Romanescu tandru, spășit, elegiac aspiră să se întregească prin Celălalt: "Eu, tu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
a cuvântului nu sunt de aceeași natură, nici îndreptate în același sens. Cuvintele ne proiectează în față, imaginea în urmă, iar acest recul în timp al individului și al speciei este un accelerator de putere. Scrisul este critic, iar imaginea narcisistă; primul trezește, cea de-a doua poate adormi vigilența și chiar poate hipnotiza ușor. Litera ridică, imaginea alungește (cele mai frumoase imagini le vedem culcați, iar a te afunda într-un fotoliu este o plăcere de cinefil). O carte nu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
făcea odinioară în documentarele din seria Connaissance du monde sau în actualitățile Pathé-Gaumont? Acest lucru ar întrerupe "efectul de real". În audiovizual nu există spațiu geografic semnificativ, ci doar signaletic și abstract: harta meteo (sau geografia egoistă). Aparat ideologic, deci narcisist, televiziunea atestă o apartenență. Promotor al evadărilor, mentale și fizice, cinematograful ne rupe de rădăcinile noastre (făcându-ne să fim ceva mai puțin plante sau legume). Funcție prioritar socială, securizantă și socializantă a imaginii domestice; funcție de fugă și fugitivă a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
puternice epifanii în vara anului 1933. În astfel de condiții, eroul s-ar fi retras în el însuși, în munții din suflet, în sinele sau inconștientul său jungian, reprezentându-și drama chemării. Această interpretare ar fi întărită de anumite trăsături narcisiste ale personalității lui Eliade și ar fi compatibilă cu sentimentul său că a fost mereu greșit înțeles sau obiectul unor speculații senzaționalist-jurnalistice care l-au forțat să devină o vox clamantis in deserto, adică în exil"211 (din perspectiva lui
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
lipsitului de imaginație negustor de vite" ca "protagonist al unei întâmplări de aspect supranatural", face din nuvelă "cea mai pură narațiune fantastică a lui Eliade" 220. Emfaza cu care își clamează numele este o dovadă, în primul rând, a naturii narcisiste: "Eu sunt Gore... Iancu Gore, om de încredere și de viitor"221, "Ai să mai auzi dumneata de mine, îi spuse. Ai să mai auzi de Iancu Gore"222, "Unu-i Gore, Iancu Gore!"223, "nimeni nu se joacă cu
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ceilalți. Oferta educațională - jocuri, cultivarea aptitudinilor artistice, sportive - suprasolicită copiii, dar aduc satisfacții eului parental. Eul real e suprasolicitat, se îndepărtează tot mai mult de cel ideal, oferit prin mass-media (supraoameniă, și nu de părinți și tradiții. Sunt favorizate structurări narcisiste ale personalității cu sentimente false de omnipotență. Astfel, culturile „Nintendo” le depășesc cu mult pe cele sportive sau bibliotecile. Copiii și tinerii problematici din societatea occidentală contemporană devin niște rebeli fără cauză, fiind, de cele mai multe ori, incapabili să transmită un
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
diversitatea și calitatea mijloacelor de informație și de comunicare au determinat erodarea vechilor tradiții și norme comunitare. Relațiile interpersonale de factură individualistă scad interesul pentru trecut, pentru tradițional și afectează eul ale cărui rădăcini lipsesc. Motivațiile relaționale sunt de factură narcisistă. Astfel, partenerii sunt aleși pentru că satisfac nevoile personale și conferă un sentiment de siguranță. Relația cu partenerul condiționează stima de sine și conflictul dintre eul real și cel ideal pe care îl potențează, declanșând agresivitatea între parteneri. Astfel, bărbaților care
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
reliefează legătura dintre caracterul indulgent sau dominator al educației și insuficiența super-ego-ului care explică impulsivitatea și dorința de a obține succese și gratificații rapide. Abraham (1927Ă este de acord cu autorul precedent atunci când descrie condițiile favorizante ale structurării personalităților patologice narcisistă, respectiv antisocială. Prima este rezultatul supraestimărilor și răsfățului din copilărie care induc o nevoie de dragoste ce nu poate fi niciodată satisfăcută. Cea de-a doua are ca repere predictive lipsa de căldură sufletească și insuficiența dragostei materne, care generează
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
a superficialității și invidiei, a tendinței de a trăi emoții intense și de a obține câștiguri facile (Fromm, 1942; Horney, 1939Ă. Psihologia eului va continua să influențeze descrierea și sistematizarea tulburărilor personalității, îndeosebi pe terenul conduitelor iraționale și imprevizibile. Personalitățile narcisiste, de tip borderline și pasiv-agresive sunt printre cele care beneficiază în cea mai mare măsură de această perspectivă. Diversitatea contribuțiilor personologice de factură organică și psihodinamică este îmbogățită însă de apelul tot mai evident la reperele morale și deontice. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Se ajunge astfel la teza „narcisismului malign”. Ar exista două nivele de structurare a personalității. Pe de o parte sinele real, care e nesigur, inferior, singur, gol, incapabil să învețe, neadaptativ, iar pe de altă parte, o fațadă de grandiozitate narcisistă și destructivă. Super-Egoul narcisicului nu se formează, e fragmentat, cu trăsături sadistice și de paranoia non-psihotică. Se structurează astfel un sine distructiv. Tulburările bazale neurobiologice care condiționează incapacitatea semantică de înțelegere afectivă și morală precum deficitul de emotivitate, fac imposibil
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
pe scena vieții. Interpretările dau naștere unor ipostaze diferite. Ne-am oprit asupra "măștilor" pe care le poartă îndrăgostitul și am ales următoarele ipostaze reflectate în film și în teatru: fidelul bărbatul unei singure femei; Don Juan-ul bărbatul tuturor femeilor; narcisistul bărbatul ce se iubește pe sine; idealistul bărbatul mai multor femei prin care se construiește pe sine. Scopul nu este doar de a pune elevii în situația de a identifica pentru fiecare ipostază a îndrăgostitului ce se ascunde dincolo de masca
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
de noiembrie. b. Prin discuții problematizante pe baza colajului vizionat, se încearcă împreună cu elevii identificarea și definirea celor patru măști / ipostaze ale bărbatului îndrăgostit (elevii sunt împărțiți în patru grupe): fidelul bărbatul unei singure femei; Don Juan-ul bărbatul tuturor femeilor; narcisistul bărbatul niciunei femei (ce se iubește pe sine) ; idealistul bărbatul mai multor femei (prin care se construiește pe sine). Se cere fiecărei echipe să noteze pe un poster denumirea ipostazei îndrăgostitului, să-i noteze câteva trăsături, așa cum reies din filmulețul
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
singuri jocul scenic, în timp ce alte două grupe vor fi coordonate de profesor sau actor, dându-li-se indicații regizorale privitoare la gestică, ton, mișcare scenică etc. (Don Juan (Don Juan-ul), Act venețian (fidelul), Anonimul venețian (idealistul), Richard al III-lea (narcisistul). e. Discuție problematizantă Elevii sunt invitați la o discuție de tip dezbatere pe tema raportului regizor-actor; actor-om. Se poate porni de la următoarele întrebări: 1. Care e diferența între momentele teatrale din clasă? Care au fost regizate și care nu
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
buna mea credință? Pe ce vrei să mă jur? Uite, cerul să mă... SGANAREL: Aoleu, stăpâne, nu te jura, că eu te crez pe cuvânt. DON JUAN: Și-acuma, dă-mi o sărutare, ca arvună a legământului nostru. Grupa 2 Narcisistul Richard al III-lea de W. Shakespeare REGELE RICHARD, BUCKINGHAM, PAJUL, STANLEY, TYRREL REGELE RICHARD: Stați toți pe lături. Vere Buckingham! BUCKINGHAM: Stăpâne milostiv! REGELE RICHARD: Dă-mi mâna. (Se urcă pe tron.) Sus, aici, se-nscăunează Cu sfatul și-
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
da și nu, iar "ochii mari și mistuiți lăuntric" făceau deja să cadă niște măști. Căci "limpede, nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot pătrunde-n miezul lucrurilor". (A. De Saint-Exupéry) A urmat o călătorie a iubirii: seducători sau narcisiști, idealiști sau fideli, ne-am asumat rolul de a iubi în diferite ipostaze, adoptând diferite măști ale îndrăgostitului. Molière, Shakespeare, Berto, C. Petrescu, zone de cultură și de viață diverse, explorate pe "scena" ad-hoc a drumului nostru. Fie că am
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
mai bine, ceea ce consolidează părerea bună despre sine.Dimpotrivă, o joasă stimă de sine sporește riscul insucceselor, determinând astfel o viziune și mai sumbră asupra propriei persoane.Persoanele cu o stimă de sine exagerat de înaltă, fenomen cunoscut ca narcisism. Narcisiștii se caracterizează printr-o părere foarte bună despre ei înșiși , subevaluarea celorlalți, credința că aproape totul li se cuvine, lipsa exercițiului și abilităților empatice. Nu sunt deloc realiști cu privire la felul în care sunt percepuți de alții, evită dezaprecierile, prezintă o
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
mediatice veritabile elite?" se întreabă Adrian Dinu Rachieru. În realitate, e vorba de o pălăvrăgeală infinită, de o perfectă perpetuare a ceea ce Mircea Iorgulescu numea marea trăncăneală, referindu-se nu numai la eroii lui Caragiale. E la mijloc o exhibare narcisistă, caracterizată de conformism politic pus în slujba intereselor individuale și de grup, cum observa și sociologul francez Pierre Bourdieu. Dacă revoluția va fi ratată, ne atenționează Rachieru, elitele vor trebui să răspundă la judecata Istoriei"200. Părerea mea e că
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
tolerantă... − Știi ce cred? Ei nu de atenția noastră au nevoie, cât de neatenție: practică un joc de-a distragerea, și nu atragerea atenției. Pură strategie, artă marțială brută, pe care-o opun dialecticii noastre. Fascinat de privirile solicitate insistent, narcisistul se mișcă greoi și previzibil, urmând spotul reflectoarelor, ceea ce face ca spațiul din jurul lui să devină mai permeabil mașinațiunilor de tot felul. Acest "vă rog să mă-nțelegeți!" e un truc de iluzionism, ca atunci când maestrul în frac îți arată
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
legată în special de mersul bolii; -agravarea nejustificată a bolii (mai ales când bolnavii se știu observați). 2. Exaltarea eului Delay și Pichot consideră boala ca pe o sursă de satisfacție orgolioasă care poate duce la exacerbarea unor trăsături primitive narcisiste ale acestuia, mai ales în cazul unui stat social inferior și al unui nivel intelectual redus. 3. Contagiunea informațională În saloanele spitalelor, pe culoarele dispensarelor apare un fenomen care este inerent comunicării dintre oamenii bolnavi preocupați de dimensiunile pericolului pe
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
De aici, între pierderea unui singur molar și pierderea tuturor dinților există o întreagă gamă, nu numai de vătămări organice și funcționale, ci și de reacții psihice la aceste situații diferite. Pierderea dinților din față este trăită ca o traumă narcisistă, deoarece este evidentă și alterează vorbirea. Chiar pierderea unei bucăți de coroană poate da o impresie de neglijență și creează situația că acest accident ar duce la diminuarea stimei celorlalți. Încercarea ca defectul să devină invizibil face să se ajungă
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]