155 matches
-
2 m-am zbuciumat în dureri mari și fără rezultat. Doctorul decide, ca să-mi curme suferințele, că ar fi necesară o intervenție. Cu ajutorul altui medic și al unei ajutoare, sunt cloroformizată și nu mai simt nimic. Când mă deșteptai din narcoză văzui totul ca printr-o ceață, însă toți în jurul meu au fețe îngrijorate. A fost foarte greaintervenția, neobișnuit de grea și contrar prevederilor optimiste, rezultatul trist! Copilașul, un băiețel, trebuise să fie sacrificat, deoarece structura mea internă a reclamat această
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
Muzicienii apar în rolul unor consolatoare duhuri sepulcrale: Și iată vin muzicienii cu flaute / Din care ies pe cînd eu mor / Gisanții frumoși cu frumoase moarte, / Despre cădere avînd ochi iertători" (Și iată vin muzicienii cu flaute...). Verbele înseși, în narcoza lor simbolic autumnală, se cer asimilate muzicii lui Bach: "Cuvintele narcotice de ieri / Prin durerea lor mă subjugă. / Și le aud gemînd ca fugă / În toamna ce lui Bach o cer / Să-mi fie unicul mister" (Cuvintele narcotice de ieri
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
Serampore, 1940), Camil Petrescu (Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, 1930 și Patul lui Procust, 1933), Al. Kirițescu (piesa Gaițele, 1933), Sanda Movilă (Desfigurații, 1935), Mihail Drumeș (Invitațiala vals, 1936), Max Blecher (Inimi cicatrizate, 1937), Sorana Gurian (nuvela Narcoza, 1938), Ioana Postelnicu (Bogdana, 1939), Ion Vinea (Venin de mai, anii '30-'40), Henriette Yvonne Stahl (Între zi și noapte, 1942), Pavel Chihaia (Blocada, 1947) etc. O listă foarte eterogenă și departe de a fi exhaustivă. Și personajele imaginate își
Narcotice în proza românească interbelică by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/6372_a_7697]
-
și Sanda Movilă, Sorana Gurian a fost o „sburătoristă". În decembrie 1937, „ovreicuța de la Iași, cu picioarele rupte" (cum a descris-o malițios Lovinescu în Agende literare) debutase la cenaclul „Sburătorul". Una dintre primele povestiri citite de ea a fost Narcoza, care va apărea inițial în „Revista Fundațiilor Regale" în 1938 și ulterior într-un volum de nuvele (Întâmplări dintre amurg și noapte, 1946). Este povestea (foarte probabil autobiografică) a unei tinere care suportă o operație chirurgicală făcută de un doctor
Narcotice în proza românească interbelică by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/6372_a_7697]
-
aprecierile pretențiosului critic privind nuvelele citite de prozatoare la sfârșitul anilor '30 sunt mai mereu superlative: „debutează excelent", „talent!", „nuvelă admirabilă", „3 nuvele extraordinare", „mare succes", „3 nuvele admirabile" etc. Nu o dată Lovinescu a sprijinit-o și public, nominalizând nuvela Narcoza: „Sorana Gurian e, după părerea mea, unul din cele mai remarcabile talente literare ce am avut ocazia să cunosc în ultimii ani - scria E. Lovinescu în 1939. Piesele de justificare obiectivă se pot găsi în cele două admirabile nuvele (Medalionul
Narcotice în proza românească interbelică by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/6372_a_7697]
-
Gurian e, după părerea mea, unul din cele mai remarcabile talente literare ce am avut ocazia să cunosc în ultimii ani - scria E. Lovinescu în 1939. Piesele de justificare obiectivă se pot găsi în cele două admirabile nuvele (Medalionul și Narcoza) apărute în «Revista Fundațiilor Regale», precum și în alte cinci-șase [nuvele] publicate prin reviste de mai restrânsă difuziune". Sorana Gurian a murit de cancer, la Paris, în 1956. Ultima ei carte (Récit d'un combat, 1956) are ca subiect tocmai căutarea
Narcotice în proza românească interbelică by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/6372_a_7697]
-
iubiților. Sărutul se preschimbase într-o crimă frumoasă, inimile își deschiseseră floarea de lotus din burtă. Pe Someș pluteau ghirlande de păpădii, bărbați cu brâuri portocalii țipau către un zeu indian: oare ajuns-am pe Gange și ne găsim în narcoza lui Shiva? Febra în care am locuit se furișează sub pietre, dar eu o țin strânsă aici, în pumn, în mijlocul verii. Poezia e o gară cu multiple săli de așteptare. Odinioară, în vremea arșiței, alergam prin conducte, muncitorii scurmau în
California (pe Someș) by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/2798_a_4123]
-
membre gracile, gesturi de păpușă japoneză, glas de copil, aproape nearticulat, cu alintări și prelungiri de silabe insuportabile". În Agendele lovinesciene "ovreicuța de la Iași, cu picioarele rupte" este menționată începând din 1937, cu lecturi în cenaclu ale unor nuvele (,,Medalionul", ,,Narcoza", ,,Aventura" ș. a.) care obțin adeziunea estetică și chiar entuziasmul criticului-mentor (,,Talent!", ,,Nuvela Aventura, Gurian. Magistrală", ,,o admirabilă nuvelă, Gurian") sau cu primirea unei scrisori de la ea, în 1938, expediată din Berck, sanatoriul pentru tratarea afecțiunilor osoase. Tulburător este faptul că
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
în Moldova veche. Mai departe era grădina de porumb, mai departe era grădina de salcâmi. Care îmi provoca niște spaime metafizice. T. S. - De ce? Z.D.-B. - Nu știu. Era un parfum special. T. S. - Un parfum narcotic. Era o narcoză? Z.D.-B. - Da. Și mai era și oarecare întuneric. În pădurea de salcâmi, nu știu cum se întâmpla, dar dădea o lumină mai slabă. Parfumul era însă amețitor. Și, în partea cealaltă, era curtea cu cățeii care păzeau bucătăria, magazia ș.
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
Firul de iarbă trezește un fior whitmanian în căpitanul obez care-și regăsește cel puțin o parte din vitalismul de odinioară. Terrei i se mai dă o șansă, însă pentru această șansă societatea de pe Axiom trebuie să se trezească din narcoza hedonistă. Dragostea celor doi roboți ca primum movens pune în mișcare o întreagă lume, care renaște sub semnul ecloziunii vegetale. Excelentă ideea de a transfera întregul potențial de afecțiune uman unor roboți și, dincolo de emoția care se declanșează din recuperarea
Wall-E și Eva by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8197_a_9522]
-
artileria grea (Lyotard, Vattimo, Baudrillard) bombardează de zor biata "epopee a insignifianței" instalată în mizerabilul paradis poetic delabrat și derealizat, Al. Cistelecan scoate, la repezeală, din mânecă o "listă a lui Hassan" ad-hoc, numai bună de aplicat în caz de "narcoză (cronică, n.a.) a identificărilor livrești" cu metaforizare narativă acută și nostalgie postmodernă a logosului platonician. Joc de tenis, aventură cosmică într-o parte, devoțiune casnică în cealaltă, expansiv vs. retractil, febrilitate vs. blazare, metaforă vs. notație și transcriere a realului
Adulație în cerc restrâns by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12716_a_14041]
-
sunt patru glasuri, spune mama/ sunt crăpături noi, spun// toate spălate în tăcerea dinaintea ei/ toate un gînd// mama desface pielea/ vîntul are față de om/ are capete, spune// apoi îi șterge ochii albi la privit” (mama avea aerul deasupra). Sub narcoza funebrală se petrec atît transferuri organice cît și de-a dreptul supranormale: „ca să dea fratelui casa și locul/ dar i s-a întărit trupul/ cu seara de jurîmprejur// și avea oasele albe și cu ele vedea” (mama încearcă să se
O deosebită surpriză by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3014_a_4339]
-
Bărbații care stăteau în preajmă ar ști de ce. Pentru acest film, în acest spațiu întunecat și rece, era absolut necesar, alb-negru, încă un element neutralizant, o cale prin care acțiunea devenea ceva apropiat vieții elementare, adâncindu-se în starea de narcoză. Janet Leigh, în procesul detaliat de a nu ști ceea ce e pe cale să i se întâmple. Apoi ei au plecat, pur și simplu se duceau spre ușă. Nu știa cum să interpreteze asta. A luat-o personal. Ușa înaltă s-
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
exercițiu de introducere a roșului în tablou, dar sângele e doar semnul frustrării de a nu avea cât îți dorești, o dorință castrată, cum ar spune Freud, se exhibă de sub stratul, uneori hidos, al realității. Culorile tari par construite sub narcoză și lumea pe care o descriu, în oglinzile retrovizoare ale mașinilor, este una cu susul în jos. Tot astfel se vede ea și în parbrizul mașinilor, citibilă însă în dublu sens. O dată ca lume răsturnată, iar apoi ca una înșelătoare
Nicolae Comănescu din Berceni by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5387_a_6712]
-
și noduri într-o spectaculară rețea narativă. Dacă în primul volum, "craterienii" erau ținuți sub control printr-un război psihotronic de "auzenii, mirosenii și vedenii", în Rhizoma marconienii (numele alegoric al românilor pe fundalul defunctului regim Iliescu-Năstase) sunt supuși unor "narcoze, hipnoze, psihoze" ce dau și titlurile celor trei părți ale cărții. Sub aceste auspicii de sfârșit de lume, autorul se lasă scris de hermeneutica suspiciunii profesată cam de toate personajele care cred că nimeni nu mai e liber și nesupravegheat
Un roman cu cheie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12026_a_13351]
-
firul roșu al relațiilor dintre personajele și figuranții romanului, Salma este scoasă din matca previzibilă de hazardul întâlnirii bărbatului fatal: Sayub Shalla, un indian arabizat, zis Arămiul, de care e ca și vrăjită, de vreme ce ne aflăm în plin capitol al "narcozelor". Sayub se arată a fi meșter mai cu seamă în ritualuri de descântece de purificare, decât în performanțe erotice. Câmpurile celor doi amanți, crede autorul, erau într-o inexplicabilă vrăjmășie. îi dăm dreptate atunci când aflăm ce hram poartă acest Sayub
Un roman cu cheie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12026_a_13351]
-
Cistelecan ca marcă specifică a acestor poeme: „Pe această topică a paradisului, când pierdut, când regăsit, temele privilegiate vor fi, firește, cele ale copilăriei și ale «eternei reîntoarceri». Copilăria e, deopotrivă, un timp și un spațiu, dar mai ales o narcoză fatală, un drog insidios și persistent ce întoarce în elegiac și murmur toată poezia. Neliniștile existențiale, dar și madrigalele din partitura erotică, sunt contaminate de acest limbaj evlavios ce se desfășoară ca o monodie melancolică”. În acest fel, versurile lui
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
maladii ale spiritului contemporan. Să nu ne lăsăm înșelați! Singură maladie spirituală pe care Noica și-o recunoaște este ahoretia, altfel spus, refuzul constant de a-și da determinații, de a-și construi întreaga viață pe acumulările experienței trăite, pe narcoza acțiunii oarbe. Totuși viziunea idilica a ahoreticului cu privire la adversitatea lumii, capacitatea să de a găsi o împlinire acolo unde viața vine cu înfrîngerile și golul ei, spun ceva despre acest donquijotism nerecunoscut al lui Noica. Așa de pildă, așezarea marginala
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
vota. Dimpotrivă, cred că problemele din ce în ce mai greu de rezolvat ale democrațiilor vestice provin și din indiferentismul unei pături largi a populației. Pe fondul neimplicării cetățenilor responsabili a fost posibil să se audă tot mai isteric voci ale extremismului și ale narcozei numite "corectitudine politică". Ar fi însă de dorit ca toți acești "neimplicați", toată această adunătură pasivă să fie consecventă cu sine. Adică să nu pretindă beneficiile democrației - așa alterată cum este ea în România. Cei care n-au votat ar
Colonia semi-penitenciară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12174_a_13499]
-
ocupă și de dimensiunea stilistică a textelor, considerînd că trăsătura lor cea mai importantă este accesibilitatea; aceasta era obținută fie prin recursul la tipare stilistice consacrate (eminescian, coșbucian), fie prin împrumutarea unor formule populare (acela al baladei, de pildă), prin narcoza rimei (în cazul poeziei), sau prin adoptarea modelului moralist, în proză. Avem de-a face, așadar, cu "produse"a căror "structură internă este rudimentară, dar solidă", care mizează în primul rînd pe previzibilul literaturii de consum și pe antiintelectualism. În ceea ce privește
Literatura în totalitarism by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16426_a_17751]
-
de melancolie metafizică și cu evocări eterate: "Un somn de ulei/ în fereastra din câmp -/ Sunt o cămașă cu muzicuță/ În cleiul prunilor." În Nouă nopți cu Tremens viziunea e pe alocuri terifiantă și absurdă, sugerată și prin titlu, beția, narcoza fiind o abstragere din lume, din "vara cu miros de beton/ mai rece ca ochii pasărilor". Epitaful are un lexic ce trece în poezie prozaicul și grotescul într-o explozie a deriziunii totale: Aici zace/ Bodnaru Adrian/ cel ce/ după
Toate drepturile rezervate... by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17124_a_18449]
-
o unică vocabulă. La o adâncă fântână în care ar trebui scufundat tot răul românesc. La un sunet șfichiuitor ca un blestem care ar merita să cadă pe capul celor care batjocoresc de atâta vreme un întreg popor învăluit în narcozele minciunii și-ale batjocurei. Un cuvânt-esență. Un cuvânt nu tocmai plăcut la uz. Dar cum eu nu sunt ministru al Culturii, n-am să-l rostesc.
Democrația ca o mlaștină by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12440_a_13765]
-
secretară lichide catifelate și aburi străvezii cu miasme grele, de beci plin cu prune putrede. Simțind primejdia, Bătrânul încercă să rezite, ținându-și respirația, dar aerul greu și material îi atacă mucoasele. Abandonă, în cele din urmă, lupta inegală cu narcoza, lăsându se biruit de o amețitoare sfârșeală tranchilizantă. Chipul spân al grafului era încadrat de două urechi ascuțite de liliac și de pielea căzută a obrajilor. Nasul turtit făcea vizibile nările mari și negre, dinăuntrul cărora plecau două mănunchiuri de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în aceste zile florentine de explozia teilor, împletită cu cea a unei flori literalmente dumnezeiești care este (ni s-a spus la San Miniato, unde gemea văzduhul de splendoarea ei) gelsomina, neam cu iasomia, și care te saltă numaidecât în narcoză, de-ți uiți părinții, casa, starea, firea, tot. În plus, când să intrăm la Santa Croce, aud un flatant „nu sunteți dvs. omul care aduce cartea?“, ceea ce avea să se transforme într-o sărbătoare vizuală de câteva ore, de tandră
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ierarhie, cultul frumuseții, rotunjime, echilibru. Cumin țire. Ce însemna pentru generația lui Eminescu scrisul frumos, ce rost au multele pagini cu litere maniacal șlefuite și semnături narcisiace din manuscrisele lui. Caligrafia ca ritualizare a energiilor și fluidului temperamental, ca terapie, narcoză scriptică și ceremonial mental. Cum ți se îmblânzește fiara odată pictată cu cerneală. Cum se mlădie Kundalini prin stil, syrinx, pană, condei, apoi scrisul la lumânare, vraja ortografiei, literele magice, lumea ca pagină, cuvântul ca bomos sacru, scriitura ca labirint
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]