911 matches
-
e încă de o mare actualitate. Totul vine ca de la un mare inițiat ce pare să fi experimentat formula în practica puterii. Siguranța autorului asupra eficacității metodelor inspiră încredere. Tonul său, cînd amenințător, cînd de o luciditate dusă pînă la naturalism, cînd de vitalitate imperativă, e totdeauna, însă, de o precizie cuceritoare. Mintea lui "ivelii fusese educată de marile cărți ale lumii latine. Teoria colonizării ținuturilor nou cucerite pare scrisă în secolul nostru. Metodele de menținere și întărire a puterii cuceritorului
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
crudă" consideră M. Diaconu, în vreme ce Nicolae Cârlan marșează și el: "proze realiste, marcate printr-o autentică veridicitate"), însă nu mai este vorba de acel realism clasic, de modă veche, căci "Tipul de realism pe care îl practică Emanoil Rei, chiar naturalism pe alocuri, nu exclude ironia, farsa, umorul" (George Bodea). Cele mai puternice proze ale cărții, în care figurează personaje notabile, sunt pătrunse în subsidiar de credința creștin-ortodoxă, lucru de la sine înțeles, odată ce aceasta face parte integrantă din factura psihică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de gândire, care conțin un sâmbure de adevăr, dar care, ca răspunsuri la întrebarea fundamentală despre sensul vieții, îmi par insuficiente. Privitor la viața mea, nu doresc să fiu nici "naturalist", nici "constructivist". Pe de o parte nu mă încântă naturalismul științific, care este răspândit nu doar în mediul științelor naturale. Pentru un naturalist eu sunt, ca ființă umană, doar o parte a naturii, un produs al evoluției. Cu acești naturaliști împărtășesc profundul respect pentru natură, solidaritatea omului cu ea. Și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
De sclavie și de răni. Ce vă poate încă înfricoșa? Ce vă poate încă înfricoșa? Muriți precum toate animalele, Voi nu muriți precum toate animalele Și nu este nimic după. Nu este Nimicul după. Mă țin la distanță deci de naturalismul pur. Dar pe de altă parte nu sunt încântat nici de constructivismul idealist, materialist sau structuralist care consideră că sensul și valoarea vieții ar fi doar o construcție umană. Pentru un asemenea constructivist eu, ca și om, mă limitez să
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
se suprapun unor destine reale, ci sunt construcții realizate din însumarea unor prototipuri cunoscute. Pe de altă parte, autorul nu e dispus să sacrifice nimic din cele știute și trăite de șvabii bănățeni, relatările fiind exhaustive și, adesea, vecine cu naturalismul. Dincolo de pletora detaliilor ce traduc cu fidelitate o intenție auctorială oarecum rigidă, s-a închegat o încrâncenată și halucinantă meditație asupra istoriei, cu urcușurile și coborâșurile ei, cu avers și revers, ca spre a echilibra cumpăna unei balanțe imaginare. Dreptate
O cronică imparțială by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8049_a_9374]
-
existența individuală și colectivă într-o anumită perspectivă ideologică, economică și politică, pictorul încearcă să argumenteze necesitatea înțelegerii actului creator ca act de construcție, ca formă de intervenție rațională și decisă dincolo de orice conjunctură. Calificarea curentelor mari din istoria artei - naturalism, clasicism, idealism, romantism, impresionism, cubism, futurism, constructivism, suprarealism, realism - drept forme repetitive, recurente, în dinamica existenței societății umane, afirmația că ,,tema este socială, forma e real constructivă" sau că ,,omul social este condus prin artă spre o viață superioară, spirituală
De la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7899_a_9224]
-
ultimul deținător de trofeu pentru Adio, concubina mea) au trecut de multe ori pe aici. Zhange face parte din ceea ce în China se numește a șasea generație de cineaști care, spre deosebire de predecesori, practică o artă mai puțin stilizată, la limita naturalismului, uneori, pe măsura impulsurilor unei societăți a cărei creștere economică agresivă antrenează violența, corupția, indiferența. Limitele sunt, însă, în film, minuțios desenate. Eroii a patru povești bine articulate, plasate în patru regiuni diferite ale țării își joacă destinul în întâmplări
Cannes, 2013: Unde se ascunde Palme d’ Or? - Corespondență de la Magda Mihăilescu by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/79305_a_80630]
-
în dauna celorlalte. Tot pentru a evita erorile înaintașilor, cu deosebire ale postpașoptiștilor, junimiștii au avut o atitudine prudentă față de curentele literare la modă în Europa, preferând să aștepte verdictul timpului. Așa se explică precauția, chiar ostilitatea, față de simbolism și naturalism. Toți criticii literari ai Junimii au fost circumspecți în abordarea "influenței", ca procedeu de relaționare benefică a două opere din câmpuri literare străine unul de altul. Explicația este dată de efortul principial de a respinge orice tip de conexiune care
Modelul junimist by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/7830_a_9155]
-
și Dostoievski. Cel de al doilea a fost citit cu amănunțime în special de Duiliu Zamfirescu 14, ecourile vădindu-se atât în plan exegetic, cât și în planul creației, precum în câteva capitole ale romanului În război. Adversar tenace al naturalismului, în general, și al lui Emile Zola, în particular, Duiliu Zamfirescu nu rezistă tentației de a configura un model de epic romanesc european, ale cărui linii directoare s-ar întemeia pe doi poli: Dickens și Tolstoi. Este limpede că modelul
Modelul junimist by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/7830_a_9155]
-
a ceea ce psihanaliza va numi mai târziu acte ratate", fenomen care, conform verdictului unanim acceptat, ar fi fost descoperit de Freud." (Dana Pârvan-Jenaru, p. 10, coloana 3). La rândul său, Caius Dobrescu descoperă în opera poetului "rezonanțe nietzscheene", "afinități cu naturalismul ibsenian, cu estetismul și decadentismul" etc., etc. Dar nu s-ar putea, oare, ca toate aceste "anticipări", fără îndoială, adevărate și legitimate de lectura atentă a operei, să cadă sub incidența unei ideologii protocroniste, vestejită vehement în chiar pagina următoare
O dezbatere profitabilă by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/7699_a_9024]
-
o vădită notă ironică, și un film care amintește mai degrabă de viața sălbatică, tribală din favelele metisate și stropite cu sânge, excremente, spermă și cocaină din Cidade de Deus (Orașul zeilor, 2002) al lui Katia Lund și Fernando Meirelles. Naturalismul tablourilor decupate din periferia Mumbaiului cu gunoaie mustind în fermentație, cu apele cu solzi grași, aproape cleioase, cu cârdurile de copii în maieuri murdare și păsări necrofore, cu slum-urile văzute de sus ca un puzzle imens, carnivor, ca o boală
Love story de Mumbai by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7529_a_8854]
-
nuvela lui Mihail Sadoveanu, pentru a nu mai vorbi de Moromeții lui Marin Preda, primul volum. Gulea este unul dintre puținii regizori care s-au apropiat cu o anumită delicatețe de lumea rurală, fără a o falsifica grosolan, păstrând un naturalism bine temperat și inclusiv un film evident tezist precum Iarba verde de acasă (1977) are o stranie candoare, o anumită naturalețe care nu decurge din intriga de doi bani - un tânăr vrea să se întoarcă învățător la țară și dă
Tablou de familie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7482_a_8807]
-
existența individuală și colectivă într-o anumită perspectivă ideologică, economică și politică, pictorul încearcă să argumenteze necesitatea înțelegerii actului creator ca act de construcție, ca formă de intervenție rațională și decisă dincolo de orice conjunctură. Calificarea curentelor mari din istoria artei - naturalism, clasicism, idealism, romantism, impresionism, cubism, futurism, constructivism, suprarealism, realism - drept forme repetitive, recurente, în dinamica existenței societății umane, afirmația că ,,tema este socială, forma e real constructivă" sau că ,,omul social este condus prin artă spre o viață superioară, spirituală
Hans Mattis Teutsch, de la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7483_a_8808]
-
Macedonski, dintre Junimea și cenaclul macedonskian, trece - în literatura română - frontiera care separă secolul al XIX-lea de secolul XX. Poezia lui Macedonski, adică arta ce i-a adus autorului faima, este pusă în legătură, în exegezele curente, cu romantismul, naturalismul, parnasianismul, neoclasicismul și simbolismul, în funcție de variatele elemente întîlnite în această operă imensă, întinsă pe 50 de ani și pitoresc pluriformă. Dincolo însă de aparențe, traiectoria poeziei macedonskiene rămîne destul de clară: pînă către 1890, prin volumele Prima verba, Poezii, ca și
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
Eminescu a sintetizat cultura europeană din perioada Antichității și pînă în romantism, avînd antenele întoarse spre trecut și simțindu-se la largul său doar în romantismul incipient de la finele secolului al XVIII-lea; Macedonski și-a trăit intens epoca (ultra-romantismul, naturalismul, parnasianismul, simbolismul) și a avut antenele îndreptate decis către viitor. Din multe puncte de vedere, el îi anticipă pe literații secolului XX, fără a fi ajuns însă, structural, unul dintre ei: s-a văzut pe sine poet și, concomitent, teoretician
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
altfel, o bună parte din roman se încheagă din confesiunile intersectate ale lui Ierusalim și Dorel, fiecare intervenție având darul să adauge carne pe propria poveste. Chiar dacă impresia generală este aceea de scriere expresionistă, combinată cu o doză consistentă de naturalism, Radu Aldulescu are și destule momente de poezie sau de realism în care se simt pulsațiile unui destul de bine camuflat sentimentalism. Peisajul estival al Parisului este impresionant, chiar și pentru micul cerșetor abia ieșit din marasmul economic și social al
Fără iluzii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7155_a_8480]
-
nu este deloc întâmplător, maeștrii Renașterii pot fi văzuți la o simplă răsfoire a sa și deodată devine izbitoare imaginea tatălui așezat pe pat cu tălpile goale, imaginea Cristului întins pe catafalc al lui Andrea Mantegna, Crist mort(1480). Acest naturalism crud al picturii renascentiste va ghida fiecare episod al relației dintre tată și fii, un tată a cărei moarte domină și scurtul interval al excursiei alături de copiii săi. Celălalt episod esențial care servește drept reper este un test de curaj
Tați și fii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6006_a_7331]
-
desfăcute sau niciodată legate, toate acestea într-un singur moment de o maximă intensitate urmate de accidentul care-i aduce moartea, căderea de pe schela pe care fiul său se cățărase căutând acolo un refugiu. Ceea ce urmează este aproape halucinant prin naturalismul scenelor. Cei doi copii își recuperează tatăl, este tot ceea ce au acum, un cadavru pe care-l târăsc pe un pat de crengi până la barcă, un cadavru care se va scufunda odată cu ea după ce aceasta lovește un obstacol subacvatic. În
Tați și fii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6006_a_7331]
-
o conduce spre evaziunile în irealitate și valorificarea fanteziei și a imaginației. Ana María Matute nu întreprinde experimente radicale la nivelul limbajului artistic. Cu toate acestea, după o primă fază de creație, în care abordările sale realiste (cu derapaje spre naturalism, fantastic sau grotesc - un grotesc care bunăoară în Fiesta al Noroeste amintește de esperpentoul lui Valle-Inclán) valorifica cele mai bune tradiții ale literaturii spaniole din secolului al XIX-lea, Ana María Matute introduce în scrierile sale noi procedee și modalități
Premiul Cervantes 2010: Ana María Matute by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5718_a_7043]
-
bine de cinci secole de când Giorgio Vasari a folosit, în a doua ediție a Vieților..., expresia „maniera modernă” pentru a caracteriza pictura contemporanilor săi, manierismul este încă o mișcare artistică destul de vag definită. Pentru unii, este doar o reacție la naturalismul Renașterii târzii, o fluidă etapă intermediară în istoria artei între Renaștere și Baroc... Jacob Burckhardt, exegetul elvețian de la începutul secolului al XX-lea, a folosit termenul pentru a descrie întreaga artă peninsulară din Cinquecento care a abdicat, după moartea prematură
Reprezentanți ai manierismului by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5745_a_7070]
-
prost scrise, ele nu depășesc interesul documentar. In schimb, ceva mai interesantă devine ambiția lui Delavrancea de a introduce în proza românească vibrația marelui oraș, a Bucureștiului; Parisul, orașul tentacular, arunca astfel o primă umbră peste România, umbră datorată tot naturalismului. Mahalaua Grădinii Icoanei în Iancu Moroi, centrul capitalei sufocat de o vară caniculară în Paraziții, străzile parcurse de Iorgu Cosmin de la grădina de vară, unde se cîntau romanțe de Cavadia, pînă acasă (pe Calea Victoriei, pe lîngă Biserica Crețulescu, pe Academiei
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
cu materialul cel mai viu, împotriva a tot ceea ce-i contrazice flagrant libertatea. Majoritatea cadrelor ilustrează evazionismul și versatilitatea cineastului, camera degajă din fundal detalii care impresionează altfel scena - imaginea vulcanilor noroioși scufundă optimismul fluvial al clasei muncitoare într-un naturalism mizerabilist -, motivațiile personajelor se sustrag angajamentului ideologic explicit, pentru a focaliza un pariu personal. Filmul este plin de culoare de fugă din convenția prescrisă și revăzut îți dă o măsură a ingeniozității lui Ciulei. Așa cum regizorul își salvează propriul film
Liviu Ciulei – regizorul, actorul și sălbaticii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5155_a_6480]
-
a unei fericiri fade, lipsite de tensiune, previzibile până la cel mai mic detaliu sau, în voletul paternalist-patronal, o imagine a puterii și satisfacției care decurge din prerogativele exercitării ei. Justine respinge organic cele două oferte cu două reacții pure în naturalismul lor frust: urinând pe pajiște cu fața la planeta care s-a ivit din necunoscut și făcând sex pe aceeași pajiște impecabilă, după ce tocmai îi refuzase soțului privilegiul conjugal, cu un nou angajat al șefului ei și pus sub patronajul ei asemeni
Apocalipsă și melancolie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5206_a_6531]
-
din New York a organizat-o împreună cu Muzeul Orsay, respectă, în principiu, același șablon. Organizatorii au pus un accent mai mare pe anii formativi, încercând să explice explozia de creativitate din anii 1880. Ensor a început prin a fi ancorat în naturalism, răspunzând, treptat, schimbărilor aduse de paleta impresionistă. Unul dintre importantele tablouri de tinerețe - "Femeie mâncând stridii" (1882) - este foarte aproape de Manet. "Acoperișuri în Ostende" (1884) îți aduce aminte de Pissarro. Scăldat în nuanțe de galben, "Copii îmbrăcându-se" (1886), ar
Colecția de curiozități a lui James Ensor by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6673_a_7998]
-
activi în perioada comunistă care îi influențează pe realiștii sceptici ai generației tinere, dintre care cei mai mulți disprețuiesc perspectiva obtuză și alegorică, precum și politica de compromis a vechii generații. Filmul «Niki Ardelean, colonel în rezervă» are un stil hibrid, fascinant, un naturalism atent, infuzat de un delicat, aproape timid, simț al absurdului", continuă A.O. Scott.
Lucian Pintilie, omagiat de New York Times - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/67183_a_68508]