825 matches
-
Melinte, Serenus. În culegerea Dintr-un vârf de tufan Ș. observă cu încântare aspecte ale naturii, descrise în secvențe animate antropomorfic, dar fără efuziuni lirice. În proza scurtă - Regina balului (1946), Povestiri pestrițe (1974) - se poate constata mai degrabă atitudinea naturalistului, a cărui atenție e reținută de anumite cazuri, pe care vrea să le prezinte cât mai exact. Critica a relevat o „adâncă înțelegere a sufletului inocent sălbatic”, schițarea unor personaje „fără complicație psihologică” (Al. Piru), darul observației, descrierea cu mijloace
STEFANOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289911_a_291240]
-
prin pregătirea sa multilaterală, membru în Comitetul academic, desfășurând o bogată activitate didactică la Academia Mihăileană, ceea ce i-a adus, în 1843, rangul de paharnic. Între 1847 și 1850 ocupă postul de conservator al colecțiilor de la Societatea de Medici și Naturaliști, al cărei membru era. Își reia ulterior activitatea didactică, ca director al școlii de fete de la Sf. Spiridon și ca profesor de științele naturii la gimnaziul internat de băieți (1851-1852). A condus trupa românească de teatru din Iași, în stagiunea
STAMATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289845_a_291174]
-
un an se stabilește la București. În 1861 figurează ca membru al Curții Criminale, un an mai târziu al Curții Apelative, iar în 1866 va fi instalat director general la Regia Monopolului Tutunurilor. „Membru onorariu” al Societății de Medici și Naturaliști din Moldova, al Astrei și al Societății Junimea din Cernăuți, în 1868 este ales membru al Societății Academice Române. Fiica lui S., Marica, a devenit soția lui Mateiu I. Caragiale. Cu nonșalanță de poligraf, S., care mânuiește pana cu multă
SION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
ale multor plante și medicamente orientale 11. În aceste volume poate fi găsită o serie Întreagă de descoperiri, experimente interesante și incidente remarcabile Înregistrate de-a lungul mai multor ani. Nădăjduiesc ca acestea să se dovedească a fi folositoare atât naturaliștilor, cât și istoricilor. În timpul celor cincisprezece ani de rezidență În Lahore, precum și pe parcursul frecventelor mele călătorii, am profitat de fiecare ocazie, dedicându-mă cu toată atenția examinării ultimelor sisteme medicale apărute și experimentării diverselor medicamente, cunoscute sau nu practicanților. Fără
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
stânci, faimoasele ruine ale templului soarelui (Heliopolis), admirate și acum de călători ca unul dintre cele mai remarcabile monumente ale Antichității. Doctorii Hemprich și Ehrenbergtc " Doctorii Hemprich și Ehrenberg" Întrucât locuiam În apropiere, i-am Însoțit atunci pe cei doi naturaliști prusaci - dr. Hemprich și dr. Ehrenberg - În drumul lor către Baalbek. Ultimul este chiar celebrul naturalist din Berlin. Din Sahli m-am Îndreptat apoi către Damasc (prin care trecusem și mai Înainte) pentru a-mi exercita acolo profesia. La acea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
mai remarcabile monumente ale Antichității. Doctorii Hemprich și Ehrenbergtc " Doctorii Hemprich și Ehrenberg" Întrucât locuiam În apropiere, i-am Însoțit atunci pe cei doi naturaliști prusaci - dr. Hemprich și dr. Ehrenberg - În drumul lor către Baalbek. Ultimul este chiar celebrul naturalist din Berlin. Din Sahli m-am Îndreptat apoi către Damasc (prin care trecusem și mai Înainte) pentru a-mi exercita acolo profesia. La acea vreme, În mănăstirea capucinilor trăia un călugăr, părintele Tomaso, care obișnuia să vaccinze și, În afară de aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
fi foarte eficiente. Medicii veterinari francezi administrează În cazurile de răpciugă acid clorhidric diluat cu apă, pe care Îl toarnă direct animalului pe gât sau, după caz, Îl folosesc sub formă de cataplasmă locală. Informația aceasta o dețin de la celebrul naturalist Victor Jacquemont 138, care, În timpul vizitei sale În Lahore, În drum spre Kashmir, spunea că răpciuga este imposibil de vindecat. De bună seamă, la Viena sau În Anglia, caii afectați de această boală sunt uciși de Îndată ce au contractat-o. Generalul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
să ții cont de faptul că aceste creaturi sunt sfioase, solitare și trăiesc În crânguri, unde Își construiesc vizuinele la adâncime, În spatele tufișurilor. Din această cauză specia despre care vorbim este departe de a fi exterminată. O serie Întreagă de naturaliști sunt de părere că animalul găsit de noi ar fi fost, de fapt, un exemplar aparținând altei specii care emană totuși un miros similar, așa cum și plante diferite au aceeași mireasmă. Exaltarea care mă cuprinsese descoperind un mosc În carne
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
bord aveau rău de mare. Dacă aș spune că ne simțeam ca și cum măruntaiele ne-ar fi fost străpunse de niște cuțite ascuțite, comparația rămâne totuși cu mult În urma realității. La Berlin m-am Întâlnit cu un vechi prieten, doctorul Ehrenberg, naturalistul, pe care-l Însoțisem cu mulți ani În urmă până la ruinele din Baalbeck 199. Se bucura de o sănătate excelentă și am conversat despre acea călătorie. Doctorul Hemprich Însă, care fusese pe atunci tovarășul său de drum, părăsise deja această
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
unde au fost Închise Într-o stare de somn sau torpoare timp de mai multe secole, conform calculelor care s-au făcut, și nu și-au recăpătat acestea vitalitatea după ce au fost readuse la aer? Nu e necesar să reamintim naturalistului faptul că multe specii de animale Își petrec invariabil sezonul de iarnă Într-un fel de somn, trezindu-se primăvara cu energii neslăbite și Înnoite. Printre cazurile recente, care demonstrează marea rezistență a vieții umane, se află următoarea relatare. La
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de către prietenele lor reptilele. Am Întâlnit puțini care voiau să fie mușcați de două ori pe an, și doar unul care dorea să fie mușcat o dată pe lună. Ceea ce am relatat e cu siguranță un fapt singular, extrem de interesant pentru naturaliști. Dar cum se face că această boală e specifică Panjabului? Localnicii sunt de părere că pricina bolii e mușcătura șarpelui tânăr Amphisboena (eronat numit dumuha, șarpele cu două guri), despre care se crede În general că nu e veninos, precum și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
care mă voi strădui să o explic. Știm bine ce puternică influență exercită fluidele electrice și magnetice asupra lumii materiale, precum și faptul că ele produc multe dintre acele minunate fenomene pe care Înțelepciunea Antichității era incapabilă să le explice. Dar naturaliștii noștri moderni au reușit să descopere secretele ascunse până atunci ale naturii - ridicând dacă nu În totalitate, cel puțin o parte a vălului care le tăinuiește. Fără Îndoială că fluidul electromagnetic e difuzat prin nervii noștri cei mai subtili, sursa
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
nivel administrativ și științific, la o dată la care diferitele companii orientale din Occident se instalează pe subcontinent, iar Rembrandt pictează portretul lui Akbar 2. Mai târziu, acel straniu, redutabil și deopotrivă naiv și cinic Victor Jacquemont este unul dintre primii naturaliști europeni călători În Asia, preconizând cu instrumentele salonului parizian și ale uluitoarei corespondențe succesul de mai târziu al Kosmos-ului lui Humboldt 3. Născut la 1801, În anul când murea Novalis, Jacquemont este teribilul fiu precoce al mariajului dintre romantismul cel
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
1810-1895) era maior În Persia În 1833 și abia În 1839 trimisul diplomatic englez la Kandahar, post care Îi va permite să-și asocieze numele la semnalarea și descifrarea inscripțiilor de la Behistun. Paul-Émile Botta, descoperitorul cetății Ninive, e medic și naturalist ca și Honigberger, naturalist și diplomat ca și Jacquemont. Dar cel dintâi care se aventurează În expedițiile dificile ale săpăturilor e, În 1826, Claude-Auguste Court. Acesta va publica În același volum din Bombay al orientaliștilor coloniști englezi În care a
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Victoria neînaripată (1985), Privighetoarea de ziuă (1986), O sută una lovituri de tun (1989), Sub 0 grade (1994) -, ce acoperă istoria secolului al XX-lea până la sfârșitul lui august 1944. A tradus și stilizat traduceri din Charles Darwin (Călătoria unui naturalist în jurul lumii), I. A. Goncearov, Jules Verne, Lev Tolstoi, A. N. Tolstoi, A. A. Fadeev, N. N. Nikitin, A. N. Râbakov, T. Z. Semușkin, Boleslaw Prus ș.a. I s-a acordat Premiul special al Uniunii Scriitorilor pe 1980. Narațiunile din Orașul
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
Telemac]); Jules Verne, Cinci săptămâni în balon, București, 1955, Ocolul pământului în optzeci de zile, București, 1956, Arhipelagul în flăcări, București, 1957; I. A. Goncearov, Fregata „Pallada”, I-II, București, 1956 (în colaborare cu M. Mihail); Charles Darwin, Călătoria unui naturalist în jurul lumii pe bordul vasului Beagle, București, 1958 (în colaborare cu Dinu Bondi); A. N. Tolstoi, Aelita, București, 1968 (în colaborare cu Andrei Ivanovski), Opere alese, București, 1958 (în colaborare cu Andrei Ivanovski). Repere bibliografice: Streinu, Pagini, V, 283-286; Constantinescu
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
Predeal, 1911), Bucegicus, Ortens, Arineanu, Simeon Rufu, N. Pan, N. Jnepeanu (împrumutat ca nume și personajului principal din În Bucegi, 1907), Stroe Miclescu, Spiriduș, Fantasio ș.a. A conferențiat la Ateneul Român, la Fundația Regală, la Societatea Geografică Română, la Societatea Naturaliștilor și a fost un fervent susținător al Turing Clubului României. Împreună cu D.R. Rosetti-Max a scris și o piesă pentru revistă, cam frivolă, Șahăr-Mahăr, publicată în 1884 în „Convorbiri literare”. O prietenie superior intelectuală l-a legat de Al. Vlahuță, B.
URECHIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290373_a_291702]
-
și cu Timotei Cipariu, a împărtășit ideile lor reformatoare, naționale și social-culturale, susținându-le printr-o îndelungată și variată colaborare la publicațiile românești din Ardeal. Este membru al Societății Literare, iar din 1843 membru corespondent al Societății de Medici și Naturaliști din Iași. O traducere, Macroviotica sau Măiestria de a lungi viața (I-II, 1844-1845), după Christoph W. Hufeland, foarte răspândită, se remarcă prin încercarea de a îmbogăți vocabularul științific românesc cu termeni din vorbirea populară. Ales deputat în Dietă, se
VASICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290442_a_291771]
-
minor” (Nicolae Manolescu), situat departe de estetica vizionară și efervescența deschizătorului de drumuri. Proza lui V., a cărei diversitate pare a îmbrățișa întregul spectru al preocupărilor pentru tehnicile moderne, de la impresionismul poemului în proză simbolist la meticulozitatea observației specifice romanului naturalist, trecând prin tipare compoziționale expresioniste și suprarealiste, își afirmă unitatea de substanță în respectarea programatică a unei orientări care, redefinind ierarhia tradițională a genurilor, s-a impus odată cu revoluția romantică drept unul din principiile modernismului literar: preeminența lirismului. Într-un
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
copiate întocmai. Menirea frumosului este de a-l înălța pe acela care îl contemplă. S. este un maiorescian și un adept al teoriilor idealiste, schopenhauriene asupra artei. Sprijinit pe autoritatea lui Ferdinand Brunetière, deschide un „proces” romanului „realist” (de fapt, naturalist) în Studiu asupra romanului realist din zilele noastre („Convorbiri literare”, 1884). Blamând literatura naturalistă, imitatoare „slugarnică” a naturii, junimistul îl viza pe Émile Zola și romanele „experimentale”, „patologice”. Reluând idei mai vechi, el se arată adeptul unei arte desprinse de
SUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290025_a_291354]
-
volumul conținea scrierile altor postmoderniști, precum Huebner, Apple și Mann. Încă nu-și expuneau pe larg „ideile noi” - deocamdată le criticau pe cele vechi. În mod special erau „puși la zid” Tyler și epigonii săi - dar și ceilalți moderniști, precum naturaliștii și cognitiviștii. Schools in Search of Meaning nu dezvăluia încă un „sens nou” al educației și curriculumului - doar pregătea această dezvăluire. Rostul de bază al lucrării era altul - era un „act de deces”; confirma prorocirea lui Joseph Schwab și o
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fost și cu care va fi comparat, deoarece - scrie Șerban Cioculescu - „de la Mihail Sadoveanu încoace, marele lui prieten, nimeni nu a reușit să îmbine artă povestirii cinegetice cu vibrația simțirii, într-o formă proprie”. P. își relevă bogatele cunoștințe de naturalist în lucrări precum Capră neagră (1957), Vulpea (1957) și Mamifere din România (I-II, 1971, în colaborare cu Vasile Homei) ori în române, cum se întâmplă în Inima pădurii (1986). Dar mai la îndemână îi este povestirea, exersata cu succes
POP-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288889_a_290218]
-
sub semnul competiției dintre clasicism și romantism. Acolo unde G. Călinescu descoperă „micul romantism” (Barbu Delavrancea, I. Al. Brătescu-Voinești), discipolul său află o pendulare între clasicism și naturalism, asociind la această tendință și pe Duiliu Zamfirescu. C. Dobrogeanu-Gherea deschide capitolul „naturaliștilor umanitari”, iar St. O Iosif anunță „revirimentul romantismului”, altă formulă pentru a numi pe sămănătoriști. Autorul evită terminologia lui E. Lovinescu (sămănătorism, poporanism, tradiționalism), cum o evitase și G. Călinescu, introducând titluri noi. Poporaniștii sunt cuprinși în capitolul Realismul democratic
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
ia parte la evenimentele ce au loc aici în 1848, către sfârșitul lui martie. Director în 1849 în Departamentul Dreptății, va fi numit în 1854 vornic al averilor mănăstirești. În 1855 a fost ales președinte al Societății de Medici și Naturaliști din Iași. În același an este trimis, împreună cu C. Negri, de domnitorul Grigore Al. Ghica, la Constantinopol, în chestiunea spinoasă a averilor mănăstirilor închinate. Întors la Iași în vara lui 1856, se angajează, intrând în felurite comitete și comisii, în
RALET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289122_a_290451]
-
spinoasă a averilor mănăstirilor închinate. Întors la Iași în vara lui 1856, se angajează, intrând în felurite comitete și comisii, în campania de înfăptuire a unuia dintre marile sale idealuri - Unirea. În locuința lui din clădirea Societății de Medici și Naturaliști se desfășoară adunarea care va propune susținerea candidaturii lui Al. I. Cuza. Dar R., care se îmbolnăvise în timpul misiunii pe care o îndeplinise la Constantinopol, se stinge înainte ca marele act al Unirii să fi fost un fapt împlinit. A
RALET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289122_a_290451]