440 matches
-
cît să mai strîngi cureaua și ăia de la servici spuneau că le-a mărit contribuția și nu mai merg la bere decît la chenzină auzi numai două filme pe săptămînă la televizor și alea văzute și răzvăzute ca și cum aș fi naufragiat pe o insulă și neavînd altă carte decît biblia ar trebui s-o Învăț pe de rost ți se face și frică dacă te gîndești că și creierul) — ...suflet și el acolo, amărît, fără căpătîi, un pechinez, că e așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lui. Dumnezeu, În infinita sa Înțelepciune și, poate, plictisit de avalanșa de petiții ale atîtor suflete chinuite, nu-i răspundea. În timp ce Antoni Fortuny se topea În remușcări și supărare, Sophie, de cealaltă parte a zidului, se stingea Încetișor, văzîndu-și viața naufragiind Într-o boare de Înșelăciuni, de delăsare, de vinovăție. Nu-l iubea pe bărbatul pe care Îl slujea, dar simțea că Îi aparține, iar posibilitatea de a-l părăsi și de a-și duce copilul altundeva Îi părea de neconceput
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mai puțin celebru decât primul. Flota engleză, nou-apărută pe mări, având în fruntea ei mari căpitani ca Francis Drake și Thomas Cavendish, își propune să prade aurul spaniol adus din America. în 1588, invincibila Armada spaniolă, greoaie și prost înarmată, naufragiază în fața coastelor Angliei; două treimi dintre marinarii și navele ei se scufundă sub ochii echipajelor de pe vasele englezești înarmate cu tunuri mult mai precise. Atlanticul se deschide atunci din nou vaselor comerciale, îndeosebi genoveze, olandeze, englezești și franceze, redevenind un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
care președintele preferă să-l interpreteze ca pe o consimțire și conflictul nu merse mai departe, la aceasta contribuind mult și faptul că reprezentantul p.d.c. a amintit de propunerea secretarului, De fapt, adăugă el, ne aflăm aici ca niște naufragiați în mijlocul oceanului, fără pânze, fără busolă, fără catarg, fără vâsle și fără combustibil în rezervor, Aveți perfectă dreptate, spuse președintele, voi suna la minister. Exista un telefon pe o masă îndepărtată și se îndreptă într-acolo luând foaia cu instrucțiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
calculeze... Asta voise să Îi spună Arrigo lângă zidurile Baptisteriului, prețios numai pentru bezna Închisă sub bolta sa. Un lac de beznă de care filosoful avea nevoie pentru a transpune În faptă vechiul vis al tatălui său. Nu renașterea imperiului, naufragiat În furtuna vremurilor. Acesta era planul celor de la miazănoapte, de la Veneția, al templierilor. Arrigo luase doar parte la el. Cu generozitate, pusese inimă În această Încercare. Însă mintea sa era altundeva, pierdută În urma unui alt vis. Un vis pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ce mirosea a canal. Îmi trăgeam forța din sticle. Uneori urlam și loveam în pereți. I-am dat afară pe cei câțiva vecini care veniră să mă vadă. Și apoi, într-o dimineață, când mă speriasem văzându-mi figura de naufragiat în oglindă, o asistentă de la clinică bătu la ușă. Ținea în brațe un mic pachet de lână care se mișca încet: era copilul. Dar voi povesti asta puțin mai târziu, după ce voi fi terminat cu ceilalți. XX Mierck îl închisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Început să fie cu adevărat prieteni. — Ai aflat ultimele vești? l-a Întrebat Tom, venit acasă târziu Într-o seară ploioasă, cu aerul triumfător pe care-l avea Întotdeauna după o conversație izbutită. — Nu. A fost exmatriculat careva? A mai naufragiat vreun pachebot? — Mai rău. Cam o treime din studenții din anul al treile demisionează din cluburi. — Ce?! — Purul adevăr. — Din ce motiv? — Spirit reformist, bla, bla. Burne Holiday e creierul. Președinții de cluburi se Întrunesc deseară, să vadă dacă găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Poeme > Rasfrangere > PORTRET CU AROMĂ VECHE Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Portretul tău abia șopti, În briza nopții stă gravat, Pe umedul nisip de valuri netezit. Acolo, visul meu a naufragiat. Și tinerețea mea, epavă eșuată, Abandonată amforă-n nisip, Treceai și tu pe-acolo câteodată, Și strecurai o șoaptă pe-al meu chip. La țărm corbia își doarme somnul, Precum un cetaceu ucis la mal, Și-aștept privind ca orizontul
PORTRET CU AROMĂ VECHE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364520_a_365849]
-
timp pe acest pământ, și după aceea mă îmbrățișează veșnicia. Dar... unde mă aflu eu? Mă aflu pe un pământ blestemat iar deasupra mea este cerul infinit din care ar putea să izbucnească oricând o mare furtună pe care să naufragieze corabia vieții mele. Și - unde mă aflu? Mă aflu într-o lume în care stăpânesc și mișuna demonii, într-o lume în care există mereu războaie și vârșari de sânge. Într-o lume în care domnește desnădejdea, brutalitatea și frica
2014 ... UNDE MĂ AFLU EU !? de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363814_a_365143]
-
el avea locul lui, era respectat de aceasta așa cum îi erau respectate și rătăcirile sale prin lumea simezelor. De câte ori îi vorbea despre Georges, i se umplea sufletul de bucurie. Era ca și cum o mare își revărsa toate valurile peste sufletul său naufragiat pe o insulă mirifică. - Promit că n-o să vă lipsească nimic, îi repeta, din când în când, Tudor Cristache. Și se ținea de cuvânt. Tudor înlocuise toată mobila din locuința acestora din Bruxelles. Lui Georges îi dăruise, de ziua lui
PROMISIUNEA DE JOI (XVIII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363869_a_365198]
-
praf pe mare. Barca se pierde, corăbierii trudesc peste întinderea de sticlă din trupul trist o undă se mișcă văpaia văpăilor e tristă ca și trupul ce zace în sticlă Am văzut un vapor îngropat într-o sticlă ce a naufragiat. Referință Bibliografică: Vapor naufragiat / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1600, Anul V, 19 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Petru Jipa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
VAPOR NAUFRAGIAT de PETRU JIPA în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362980_a_364309]
-
Acasă > Strofe > Timp > E TIMPUL SĂ NU MAI AVEM TIMP Autor: Lorena Georgiana Crăia Publicat în: Ediția nr. 2074 din 04 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Iubirea ta de la amiază -n suflet naufragiază; Închide geamul, trage storul, Privește-n zborul lui condorul! Și s-a tot dus, atât de sus, De toate tainele răpus Și am privit necontenit La zborul tău de neoprit... Zburai cu el pe șapte ape Și din pianul fără
E TIMPUL SĂ NU MAI AVEM TIMP de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361046_a_362375]
-
cere azi recurs - Un veac ce parcă nu s-a scurs, O vreme tulbură-ntre noi, Pentru secunda-n care voi Adulmeca putredul pod, Sub care seară, în năvod, Voi prinde, poate, cerul viu Al unui pește auriu: În suflet naufragiez, Iar pe nisipul de orez Voi căuta clepsidra ta, Cu timpul nostru, scurs, cândva... 12-24 august 2016, Constantă Sursă foto: The #Brave #Archer and His #Mate - #Hiliuyun #ArsMuriendi #literatura #poezie #poezii Referință Bibliografica: E timpul să nu mai avem timp
E TIMPUL SĂ NU MAI AVEM TIMP de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361046_a_362375]
-
zare Epava iese-ncet dintre limanuri. Se leagănă o umbră-n glasul apelor ridate, Banchizele de fier abandonate în rugină, Parâme desfăcute în uitare își suspină Tăcut și resemnat eterna imobilitate. Himera de oțel se-nvăluie în ceață, Povestea ei a naufragiat la mal, Un pântece metalic izbit de-al mării val Doar liniștea scufundă, tăcerile prind viață. Nu sunt sirene vocile ce-ngână vântul, Nu-s păsări săgetate într-a zborului derivă Și nici meduza mării cu mișcarea ei lascivă; E
CÂNTECUL EPAVEI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361120_a_362449]
-
grele ca o pînză de corabie, stoarse de Aureliano și de tînăra mulatră cu sîni de cățea, Ignatio își boteza cel de-al treilea copil, naș fiind sexagenarul Caiafa, cel tare-n vintre, taurul comunal, porcul lui Vascodagama, un italian naufragiat pe tarlaua de porumb, îi rupsese gardul Afroditei, Adelina încă nu intrase în vizorul lu' madam Jorjet, Cezar Dunăreanu nu-și descoperise vocația de numărător al picioarelor în campania de recensămînt modern al populației, responsabilul cu protecția socială încă nu
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361106_a_362435]
-
se întorc dintr-o data / amestec de fier în zori. / Claritatea sângelui. În crepuscul / s-au alipit chipuri tăcute. / În toate umbrelele durerii răsunau / îndurările ploii. // ***// ERA un cimitir / lângă mare. Devastate, / pietrele dăinuiau / în aerul cald. / Dăinuiau, tăcute, / șterse. Au naufragiat / în lumină. Le-ai văzut / rezistând, încă, asemenea astrelor. / Soarele / Ștersese numele / risipite, sub cer, / în lumina flăcării”. Un poet foarte interesant. Un altul, Elkin Restrepo, - precizează traducătorul - “poet, prozator și desenator, s-a născut la Medellín, Columbia, în 1942
GÂNDURI ŞI SENTIMENTE. CRONICĂ LA VOL. EUGEN DORCESCU TĂLMĂCIRI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361127_a_362456]
-
spirituală a Culturii? Rațiunea a suferit mutații ontologige detractoare și mulțumirea căutarea de sine și nu ai cui să-i mai spui: Ascultă cum respiră Cerul; ascultă cum respiră Terra, în timp ce se-ntinde incendiul târând verdele din frunza-i ce naufragiază la orizontul firii; vocea aurului negru e întărită-n sfârșire și nici nu ne putem închipui cât de mulți sunt sclavii ce așteaptă să fie dezrobiți de fericire. Pe un vid stingher s-ar abandona-n cunoașteri, desprinzându-se de
ÎNCOTRO ROMÂNIA? ÎNCOTRO CULTURA EI! de MARIA COZMA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361217_a_362546]
-
mereu plânsă și desculță, Femeia - Jurist, ba în uniformă , ba cu o feregea albastră, piratul Stancagri, mincinos, compilator de calomnii, Platon din Texas, politicos, dar gata să-njure, ehei, mulți. Grădina e mare, bostanii -numeroși. Mă aflam pe un velier naufragiat în largul coastelor africane, nu prea mai erau supraviețuitori, strigam în zadar. Trăim între soare și oțel. Soarele- viața, oțelul-moartea, ambele strălucesc, ambele ne hipnotizează. „Hoinari pe pământ, cutreierăm drumuri și pustiuri, uneori ne târâm, alteori mergem drept și ne
PROZĂ AMARĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367456_a_368785]
-
După asta, am mai discutat cu domn’ profesor, un pic mai mult. I-am destăinuit că mă atrage jurnalistica. A tușit, dregându-și glasul (tic de-al său, prezent și când nu trebuia) și mi-a spus: „Dragă, să nu naufragiezi în gazetărie!”... Nu l-am ascultat. Erau și alți magnifici dascăli, pe care-i iubeam. Iar de-nvățat pentru examene, învățam după cursurile aproape stenografiate ale unora dintre colegele mele - nu duceam lipsă de o anume simpatie a câtorva dintre
ÎNTÂLNIRILE MELE CU... „DIAVOLII” de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367704_a_369033]
-
cerc”, „Banchetul învingătorilor”, „Republica muncii” și poeziile despre lagăr. Această lovitură sub centură îi provoacă scriitorului o mare suferință: „(...)iată, a fost suficient un pas greșit, a fost suficientă o stângăcie, și tot planul, toată munca de-o viață a naufragiat. Și nu numai munca mea de-o viață, ci și testamentul milioanelor de dispăruți, al celor care nu putuseră să-l șoptească pe-al lor, al celor care, muribunzi pe-o dușumea într-o baracă de lagăr, nu putuseră să
A. SOLJENIŢÎN. VIŢELUL ŞI STEJARUL. de ALIONA MUNTEANU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349388_a_350717]
-
același iulie cu o ploaie pe jumătate întreagă numai dragostea și după-amiaza cu tine deasupra grădinii care-a închis ochii străini doar cameramanul strigă să fie lăsat în pace n-are cum filma cântecul palmelor care ating infinitul atunci când îmi naufragiezi printre mângâieri mestecenii mână turmele văzduhuluideasupra grădiniicare-a închis ochii străinidoar cameramanul strigăsă fie lăsat în pacen-are cum filmacântecul palmelorcare ating infinitulatunci când îmi naufragieziprintre mângâieri un fir de sânziană îmi atinge glezna apoi brațele apoi părul revărsat necuviincios peste gândul
ALB GUSTUL DE MIERE AL IERBII de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344472_a_345801]
-
ceva și pe cineva să o readune și să o reașeze. Încă din pruncia republicii s-a declanșat în România chinuirea până la insuportabil a națiunii, pentru ca azi să ajungă o navă ancorată în cherhanaua vapoarelor eșuate iar românii un popor naufragiat pe insula corsarilor. O insulă devastată de uragane, intrigi, ură, mitocănie, învrăjbire națională! O insulă descurajatoare în care este culcată la pământ crucea spiritualității românești. O țară în care fratele îl trădează pe frate, oamenii nu mai au mamă și
ARGUMENT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347601_a_348930]
-
Este de remarcat, însă că toate aceste referințe aparțin unor bărbați călători. Primele femei de renume care au poposit în Cipru au fost, probabil Sfânta Elena, mama lui Constantin cel Mare, când, în anul 326, întorcându-se de la Constantinopole, a naufragiat pe insulă, lăsând ca monument impresionant Mănăstirea Sfintei Cruci (Stavrovouni). Secole mai târziu, prințesa Berengaria de Navarra a avut o descindere destul de spectaculoasă la Limassol, în 1191, unde în final și-a celebrat căsătoria cu Richard Inimă de Leu. În
LANSARE DE CARTE LA AMBASADA ROMÂNIEI DIN CIPRU de VERONICA IVANOV în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364866_a_366195]
-
să înceapă. Clocotesc și evapor înlăuntrul meu... doar așa dispare râul.. așa cred. Astăzi am fost la olimpiada la religie. Cred că sfârșitul de săptămână la bunici se face simțit. Am zăbovit, însă, ore bune în Timișoara după proba. Am naufragiat prin oraș, târât de valuri și valuri, făcând poze la tot ce mi s-a părut un altceva.. Nu am făcut nicio poză. Doar am zburat printre blocuri, cu toate pânzele sus, zdrențuite fâșii ale sufletului.... Cânt, până când ajung în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366482_a_367811]
-
să înceapă. Clocotesc și evapor înlăuntrul meu... doar așa dispare râul.. așa cred.Astăzi am fost la olimpiada la religie. Cred că sfârșitul de săptămână la bunici se face simțit.Am zăbovit, însă, ore bune în Timișoara după proba. Am naufragiat prin oraș, târât de valuri și valuri, făcând poze la tot ce mi s-a părut un altceva.. Nu am făcut nicio poză. Doar am zburat printre blocuri, cu toate pânzele sus, zdrențuite fâșii ale sufletului.... Cânt, până când ajung în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366482_a_367811]