415 matches
-
bine în gară în așteptarea trenului de la Brașov, care întotdeauna avea întârzieri de peste treizeci de minute, ne urcam în vagoanele înghețate și pline de promoroacă prin exterior, dar și prin interior. În tren, gerul era crâncen. În compartimentele pline de navetiști nu era gheață, dar pe hol totul era înghețat. Stăteam nemișcați, lipiți unul de altul, pentru a ne încălzi și când trenul oprea în gara orașului reședință de județ eram aproape fericiți. Din gară alergam până în centru pentru a ne
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
meu era cel mai gras și mai frumos. Toți ceilalți erau ca vai de ei. În ziua aceea, când am predat așa frumusețe de porc la achiziții, demonstrând că se poate crește un porc pentru stat chiar și de către un navetist, mi-am pierdut mulți prieteni, dacă nu chiar pe toți. Această lipsă de solidaritate din partea mea, cu refuzul țăranilor de a crește porci pentru achiziții, nu a fost bine primită de către săteni. Proastele astea de primărițe, așa cum ne spuneau țăranii
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
unde se afla sediul acestuia. Majoritatea celor care erau chemați la aceste ședințe de transmitere de sarcini erau bărbați. Eram însă și câteva femei. Comuna Livezi era așezată pe deal, destul de departe de calea ferată. O cursă venea dimineața cu navetiști, iar ultima cursă rămânea peste noapte acolo. De câteva zile ploua într-una, ploaie mocănească, rece și măruntă. Camionul în care ne-am urcat cu toții era doar pe jumătate acoperit și avea două bănci. Eu, împreună cu o ingineră agronomă, am
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
am fost treji, a trebuit să ne ocupăm de cursa rapidă, c-așa dădea dispoziție tovarășul Andrei. Mai du-te...!... Tovarășe Anton, să știi... Alo! Alo! bate șoferul nervos în furcă. Domnișoară, dă-mi te rog, urgent, autogara!... *** Grupul de navetiști pleacă spre sala de așteptare a gării. Singur pe peron, Vlad umblă de ici-colo, să se încălzească la picioare. Cînd simte că nu mai rezistă, intră din nou în biroul șefului autogării. Și ce vrei de la mine, Andrei, ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu-i dezvălui numele adevărat, o să-l botez, după mine, „Orașul lui N“ sau, hai să-i spunem „Ennistone“. Ennistone e situat în sudul Angliei, nu departe de Londra. O legătură de cale ferată, foarte convenabilă, îi transportă zilnic pe „navetiști“ în metropolă și-i aduce seara acasă, în ținuturile înverzite. Cea mai mare parte dintre locuitorii din Ennistone lucrează însă în aproprierea orașului, iar ennistonienii de modă veche ar fi șocați să-și considere urbea doar „un oraș dormitor“. Ennistone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ale precogniției... În fine: Mi se părea că merg, în dimineața prospătă de iunie, echipat cum se cuvine, ca pentru o drumeție montană premeditată, pe un traseu bătut și răs-bătut. În gara Slănicului de Prahova, cobor din trenul vetust, de navetiști și mă îndrept, la pas, înspre zona din dreapta munelui de sare numit Grota Miresei, pe drumul turistic marcat și betonat. Urc printre case tot mai rare și, de pe o culme cu livezi de pruni, o iau în jos, la vale
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Și din luna de dinaintea aceleia. Numai să nu se pornească ninsoarea și cu viscolul! Nu acum... Mă voi echipa cum se cuvine și voi porni în călătorie. Pe un drum bătut și răs-bătut. De dimineață, voi lua trenul vetust, de navetiști, până la capătul liniei, în gara veche a Slănicului. Voi coborî și mă voi îndrepta, la picior, înspre partea dreaptă a muntelui de sare zis Grota Miresei, pe drumul turistic betonat, apoi pe cel forestier, către Scurtești și către Steiul Grohotișului
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Termini se ridica, iar lumina verde anunța POSTURI DISPONIBILE. Apăsătorul acoperiș din ciment armat, boțit ca În urma unui seism, Îl Întâmpina, și acum erau În imensa sală a caselor de bilete, Înconjurați de o avalanșă de valize, turiști, rucsacuri și navetiști. Era vineri. Oamenii plecau În week-end. Sau se Întorceau acasă. Doar Antonio nu mai avea unde să meargă. Nu mai avea casă. Apartamentul din Carlo Alberto semăna mai mult cu o cutie goală și, oricare i-ar fi fost conținutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
gării, dar nu am ce să caut acolo. Iese din el un grup de bărbați rumeni, vorbind tare și cu chef, aleargă printre călători spre trenul care s-a pus deja În mișcare și se suie În el, amuzîndu-se. SÎnt navetiști și pentru ei asta trebuie să fie un ritual zilnic. Nu pot decît să-i invidiez pentru că reușesc să se distreze din ceva atît de simplu, pentru că măcar pentru o clipă sînt vedetele gării. Dar mie Îmi e foame și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și se poate interpreta - Îmi dau seama de asta cînd un locotenent dintr-o patrulă mă fixeză Încruntat. Dracu’ știe ce e În mintea ăstora, nu prea știi cum s-o scoți la capăt. E plin de studenți și de navetiști care Își Împart o sticlă În care se găsește un Înlocuitor de cafea - Îmi vine greu să cred că vreunul dintre ei Își amintește ce gust are cafeaua naturală. SÎnt foarte puțini călători care par mînați de acasă de altceva
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cafeaua naturală. SÎnt foarte puțini călători care par mînați de acasă de altceva decît un interes de serviciu. Se recunosc În mulțime prin aerul timid, pierdut, aproape umil, privindu-și biletele și Încercînd să Înțeleagă ce naiba e scris pe ele. Navetiștii sînt mai nonșalanți, gara e teritoriul lor; stau adunați În grupuri și nu prea le pasă de ceilalți, care trec cu aere dezorientate. Deși uneori Îi vezi cum se opresc din conversație brusc, rîsul le Îngheață pe buze sub forma
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să ajung În seara asta la noua unitate. După ce schimb trenul În București, mă interesez cu scrupulozitate cîte stații sînt pînă la Caracal, cîte minute face Între stații, multe amănunte care probabil că-l uimesc pe interlocutorul meu. E un navetist aproape de pensie, obișnuit cu genul de soldați care fac scandal În trenuri, se Îmbată și cîntă chestii dure, de armată. Nu prea știe cum să mă ia, așa că, după ce epuizăm discuția pe teme impuse de nevoia mea maniacă de a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
despre ce e vorba pentru că ei sau cineva din familia lor a făcut armata. NU știu. Se Înșală. Dar, la cît e de aglomerat, e foarte puțin probabil să scap... Rumoarea vocilor pare să se aprindă cînd trenul pleacă, mulți navetiști, oameni care circulă cu diverse probleme, țărani... — Deci, domnu’ profesor, să reluăm de unde am rămas... mie mi se pare foarte interesant ce spuneți... Respectul acestui om simplu se exprimă prin poziția incomodă, venind cu partea pe care orice om se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vai de mama lor. Pierdeau toată ziua cu drumul dus-Întors la oraș, cu orele de la școală și ajungeau pe la casele lor numai ca să doarmă. Pe urmă iarăși, trezit la cinci dimineața - autobuz-școală-autobuz-somn. Cam așa era programul de viață al unui navetist. Mulți nu aveau ce căuta În Învățământ: erau lipsiți total de talent pedagogic, țipau la copii și nu știau să explice. Una dintre ăștia era madam Lizi, a cu ouăle lui Tatapopii. Așa zisese chiar ea: „Foarte bune și proaspete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
conflictul, așa că ăia n-au stat prea mult pe gânduri și l-au mutat cu serviciul Într-un fund de țară, unde a rămas până În zilele noastre. Nițel scrântit, cum am zis, omul ăsta, dar avea un suflet mare. Ceilalți navetiști abia așteptau să fie viforniță și să se Înzăpezească drumurile: aveau prilejul să chiulească În mod oficial. Iar când Ministerul declara Întreruperea cursurilor pe motiv de condiții meteo neprielnice, parcă Îl apucau pe Dumnezeu de picior. Într-o iarnă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lucrurile erau foarte clare, pentru că nici nu mai exista alt magazin de încălțăminte prin preajmă. Cartierul este foarte mare, era și pe atunci foarte mare, era numit cartier muncitoresc și deci vă dați seama că era compus din foarte mulți navetiști. Ca o precizare că nu era nevoie de prea multă politețe... sau foarte multă... ăăă... Adică oricum nu era stăpânul nostru. Adică, indiferent de situație, trebuia să cumpere, să se încalțe, să încalțe copiii... Deci aveam cereri care trebuiau satisfăcute
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de a colapsa. Acestea sunt niște fatalități istorice care nu pot fi negate, care Îi marchează pe optzeciști la toate nivelurile: posturi blocate peste tot (nu mai existau poziții În facultăți, la reviste), ceea ce a făcut din toți optzeciștii niște navetiști la vremea lor, doctorate Închise, burse inexistente etc. Toate acestea sunt niște realități sociale ce nu pot fi negate. Totuși, nu aș fi atât de pesimist sau atât de sceptic precum este Ștefan. În momentul În care el spune că
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
peisajul puternic spiritualizat, fuga din contingentul mărginit în vis. Aceleași preocupări pentru o arheologie recuperatoare a unor arhetipuri o manifestă M. și în romanele sale. Vina este un bildungsroman al transformării unui tânăr țăran, Traian Laru, într-un om hibrid, navetist pe Marele Șantier, acest traseu fiind dublat de radiografia sentimentului culpabilității pe care personajul principal, un inocent, îl simte față de moartea tânărului Sebastian, precum și față de părăsirea satului natal, loc al legăturilor ancestrale. Prozatorul dovedește o oarecare adecvare în radiografierea mediilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288247_a_289576]
-
lungi, care presupune mișcarea populației între orașele din vestul țării către cele din est, după ce a avut loc decolectivizarea agriculturii. Pe de altă parte, „nu toate modificările din câmpul muncii sunt legate de schimbarea domiciliului din urban în rural. Mulți navetiști care au lucrat în industriile dezvoltate în orașe puteau implica o întoarcere temporară și involuntară către agricultură”. Însă o parte dintre cei care se întorceau în mediul rural pentru practicarea agriculturii, ca singură variantă la pierderea locului de muncă, puteau
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
De fapt, nu mai este, dar a fost. Patruzeci și opt ani a condus trenul pe același itinerar: Robend Lugosh Brandul de Sus. Nu era o garnitură de lux, nici vorbă, dar era o cursă extrem de utilă, fiind folosită de navetiștii din toate localitățile de pe traseu. Iar Dodo Buddenbrook oprea trenul în fiecare gară, în fiecare haltă. Era un tren sigur, care, deși mergea încet, ajungea întotdeauna la timp la destinație. Pasagerii, aproape mereu aceiași, se cunoșteau între ei, formând o
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
s-au născut și familii mai mici. Majoritatea dintre ele mai rezistă și astăzi. Numai că după ce Regatul Vandana (de tristă amintire) s-a divizat în cele două republici surori, Republica Umanistă Vandana și Republica Democratică Vandana, itinerarul cursei de navetiști s-a rupt și el în două și ca să ajungi de la Robend la Brandul de Sus, nu mai treceai prin Lugosh, ci făceai vreo cinci sute de kilometri în plus. Și asta numai dacă aveai norocul de a poseda viza
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
unde trenurile nu mai circulau. S-a oprit în fiecare gară, în fiecare haltă (unele sunt gata să se prăbușească, altele au fost transformate în birturi sau magazine alimentare). S-a bucurat când mai întâlnea câte unul dintre puținii foști navetiști ce pierdeau vremea prin acele locuri. La Lugosh, ca pe vremuri, și-a scos mâncarea din vechea sa cutie din tablă și a rămas mai mult. Ca pe vremuri. După care a plecat mai departe, până ce a ajuns la gardul
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
spune D. Sandu 192, se prezintă ca o "piramidă" în care vârful este format din câțiva calificați, iar baza e formată de agricultori cu situație materială proastă. Oamenii care trăiesc în sate dezvoltate, cu drumuri bune și în gospodării cu navetiști, cu migranți plecați la muncă în străinătate, cu un stoc ridicat de educație, cu un șeptel bun și ocupații rurale neagricole înregistrează venituri totale mai mari. Sărăcie urbană În mediul urban, lupta pentru existență este dură, mai ales pentru cei
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
de formare a competențelor, o coeziune socială importantă, urmărindu-se accesul la piețe mai mari (asemenea teritorii aflăm în zona Veneției, Lombardiei, în anumite zone rurale ale Franței Jura). Unele sate au devenit așezări periurbane, caracterizate prin prezența mare a navetiștilor, servicii, activități care au de suferit din cauza concurenței orașului apropiat, habitat predominant rezidențial, cu identitate socioculturală erodată. Numeroase teritorii rurale au populație îmbătrânită, dependentă de asistență medicală și socială, în care sunt vizibile declinul economic si social, rata scăzută a
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
mari șanse de reușită copilul din familia cu locuință decentă, cu toate condițiile prielnice învățării. Familia sănătoasă moral este benefică pentru reușita comportamentală a copilului 428. Contează legătura familiei cu școala, impactul părinților cu nivel de educație scăzut, părinților șomeri, navetiști, plecați "în străinătate", "deresponsabilizați" etc. Copiii Toți cei care iau decizii, măsuri și întreprind acțiuni ce vizează copilul au obligația să sprijine îngrijirea, creșterea și formarea, dezvoltarea și educarea acestuia în cadrul familiei. Răspunderea pentru creșterea și dezvoltarea copilului revine în
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]