1,263 matches
-
nas. Cearta noastră e cu acea parte a intelectualității de stânga care s-a lăsat îmbrobodită, ori cumpărată cu glorie, de comuniști. În logica, validă, a lui Ion Solacolu, aceasta ar trebui să-și pună în legătură cu comunismul și nu cu nazismul întrebarea: cum am putut? Se pare că n-au timp să și-o pună fiindcă pericolul e altul acum, și anume xenofobiile, iar acestea, îl citez pe Ion Solacolu, "fac parte din apanajul extremei drepte". Este și nu este adevărat
Păreri inconfortabile by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/17259_a_18584]
-
intre cu fruntea sus în mileniul care vine aproape împreună cu alegerile, România trebuie să se debaraseze rapid de Ion Iliescu, jalnică epavă a unui veac teribil - care a inventat lagărul de concentrare și a născut hidra totalitară cu capete gemene: nazismul și comunismul. Sub semnul celui din urmă, fostul președinte pedeserist s-a fixat pentru totdeauna. Și nu ne mai putem permite în viitor luxul unei sechele a trecutului ca Ion Iliescu.
Sechele ale unui trecut bolnav by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/17293_a_18618]
-
nemijlocită. În al doilea rând, Adorno vorbește despre aproape orice: de la Hegel la Proust, de la Sade la Kafka, de la muzică la cinematograf. Tonul este aspru, autorul nu iartă nimic. Bineînțeles, o mare parte din invective sunt rezervate poporului german și nazismului în general. Formulările sunt surprinzătoare - este cunoscută stăruința cu care Adorno își lucra frazele, rezultatul constând în mari concentrări de înțelesuri și de trimiteri livrești. La un moment dat amintește de sexualitatea lui Schiller și, trecând prin fanatismul idealiștilor, concluzionează
O știință nu tocmai veselă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17330_a_18655]
-
om rămas fără țară) se manifestă "negativ" prin extinderea invectivei. În chiar țara de adopție nici un lucru nu-i e pe plac filosofului de la Frankfurt: "în țările anglo-saxone prostituatele arată de parcă ar livra, o dată cu păcatul și chinurile iadului". Adorno vede nazism în orice manifestare ("capitalistă" ar completa el). Pericolul este peste tot. Însă, cum spuneam, Minima moralia nu este doar atât. O puternică tendință este aceea, recunoscută de altfel, de a întemeia o doctrină privitoare la "viața justă". Negativitatea lui Adorno
O știință nu tocmai veselă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17330_a_18655]
-
limbă germană din secolul 20, în toate etapele ei. În acest fel, autobiografia se constituie și ca o istorie a criticii literare germane, sub forma ei în principal jurnalistică, și ca un capitol - surprinzător în multe aspecte - al istoriei începuturilor nazismului în Germania, al pătrunderii naziste în Polonia, cu toate grozăviile petrecute în Varșovia. De un mare interes e și episodul (mai puțin cunoscut în detaliile lui) ce relatează prima perioadă a pătrunderii armatelor sovietice în Polonia și legăturile cu reprezentanții
Cele două destine ale criticului by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/17342_a_18667]
-
de clasa a XII-a (și probabil că are - nu în ultimul rând datorită lipsei de experiență a autorilor, dar și timpului scurt în care a trebuit redactată lucrarea) o astfel de poziție publică e mai mult decat fascism - e nazism curat. Pot înțelege de ce o țară fascista are nevoie de istoire. Dar una nazistă? Să le mulțumim celor care, în nici două săptămâni, au reușit să creeze României în străinătate o astfel de imagine. Iar "istoricilor" de ocazie nu-mi
Istoricule, deparazitează-ti creierul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17530_a_18855]
-
chiar astfel: inoportune. Fostul ideolog de înaltă clasa - faptul că e dublat de un cărturar nu i-a schimbat orientarea - susținea între altele existența unei "literaturi sovietice" sau, prin extensie, "realist-socialiste", valida în planul valorilor, ca și "superioritatea" comunismului în raport cu nazismul. Contraargumentele noastre se văd acum substanțial îmbogățite de paginile sobre, clare, convingătoare ale d-lui Mihai Zamfir, care alcătuiesc un excelent conspect al criticii comunismului. Infrastructură lor de atentă documentație le acordă un aer inebranlabil. Am recomandă lectură lor tururor
Un antiideolog (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17584_a_18909]
-
ci transcendență energetică, născută din sămînță imanentei însăși. Democrația transcendență va transfera în plan politic idealul ontologic al "transcendentei în și prin imanenta". Acest ideal a însuflețit revoluția suprarealista și arta avangardista dar a fost spulberat ulterior, recuperat fiind de Nazism și Comunism. Ceea ce s-a vrut a fi o libertate adevărată, fundamentata ontologic, superioară oricărei libertăți "burgheze" a liberului arbitru, s-a transformat în sclavie absolută. Noțiunea de "transcendență", concepută că "suflet" sau "cîmp", ca energie ce transfigurează imanenta dar
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
filozofica franceză (Pierre Manent, Marcel Gauchet, Luc Ferry, Alain Renault). Alți gînditori (Heidegger, Foucault, Horkheimer, Adorno) au mers chiar mai departe cu critică lor și au văzut în individualismul de sorginte raționalista sursă întunericului însăși. Astfel s-a afirmat că nazismul și comunismul își au rădăcini comune în obsesia rațiunii instrumentale de a domina și obiectiviza natură externă și de a reprima sau normă natură internă, subiectivitatea individuală. (Afirmația, oricît ar părea de "enormă", o găsesc perfect întemeiata; comunismul este un
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
tîrziu, în numeroasele sale pagini, încă în mansucris, de Revizuiri și Adăogiri, puse la contribuție, cu o lăudabila conștiinciozitate, de alcătuitorul ediției, Constantin Schifirnet, a afirmat însă, răscumpărător: "Comunismul rusesc este oarecum a doua ediție corectata și mult adăugita a nazismului"), dar el a avut în vedere, în principal, relația dintre cultură germană și cultură celorlalte țări angajate în conflict, comasîndu-i pe ruso-anglo-americani, în baza unui "instinct de dominație" ce ar urma să impună un internaționalism în diferite variante. Ceea ce nu
Rădulescu-Motru a avut dreptate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18194_a_19519]
-
înfrățirea sportivilor din întreaga lume. Coubertin spunea: "Important este nu să cîștigi, ci să participi". Sloganul ar fi putut fi la fel de bine: sportivi din toate țările, uniți-vă! Să nu uităm că, în 1936, la olimpiada de la Berlin, în plin nazism, celebrul Owen, alergător american de culoare, cîștiga patru curse și stabilea cel mai longeviv record atletic: paradoxal exemplu de toleranță culturală îngăduit de Germania hitleristă, ai cărei sportivi și artiști emigraseră de ani buni. După război, împărțirea lumii în zone
Deriva spiritului olimpic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16709_a_18034]
-
prin scriitori mari totuși (plătiți, se șoptește), poziție împărtășită și azi de elemente nostalgice... Astfel, este de înțeles întîlnirea Stalin-Molotov și pactul lor istoric: cine se aseamănă, se adună. Victoria sovieticilor contra naziștilor fiind un paradox, întrucît și stalinismul și nazismul erau, de fapt, ambele contra democrației capitaliste, după cum s-a văzut ulterior. Cartea lui Ernst Nolte, apărută în 1989, cu puțin înainte de căderea cortinei de fier e, prin complexitatea ei, o piatră de hotar în istoria recentă a Europei secolului
Marchizul în răsărit by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16863_a_18188]
-
celor două curente de gîndire - și aceasta fără procese de intenție. De ce apreciază diverși autori, îndeobște evrei, ca și mulți intelectuali de formație comunistă ca o minimalizare a Holocaustului, și deci ca o manifestare larvată de antisemitism, comparația dintre crimele nazismului și comunismului? În primul rînd pentru că, spun ei, trebuie ținut seama de o serie de factori foarte importanți care diferențiază cele două sisteme totalitare. Nu e totuna să ucizi, depinde și de cum ucizi, pe cine și în ce fel. Staliniștii
Ce morți trebuie plânși? by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16889_a_18214]
-
revendică de la idealismul filozofic hegelian, utopiștii sec. 19 și teoriile lui Marx, nu numai că nu era criminală ca atare, ci pornea inițial de la principii nobile, umaniste și progresiste, care au fost pervertite ulterior în practica socială, pe cîtă vreme nazismul nu putea invoca nici o tradiție filozofică respectabilă, exterminarea rasială devenind pentru el o tehnologie și un scop în sine, cu justificări incomprehensibile dincolo de ura furibundă și primitivă a unor anti-oameni (nu folosesc cuvîntul "monștri" pentru că am în minte teoria Hannei
Ce morți trebuie plânși? by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16889_a_18214]
-
în primul rînd propriii lor morți și să încerce prin toate mijloacele să le perpetueze memoria, să-i apere de uitare și de obnubilarea conștiințelor. Dar și mai de admirat sînt aceia care, precum Vassili Grossman, după ce au luptat împotriva nazismului au denunțat cu aceeași înverșunare opresiunea comunistă. Sau cei care, după ce au ieșit din lagărele morții naziste, au simțit nevoia să militeze împotriva tuturor lagărelor concentraționare. Cei pentru care, cum frumos scria Virgil Duda într-un apendice la romanul său
Ce morți trebuie plânși? by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16889_a_18214]
-
a freudismului: căci se simte nevoia unei completări de substanță a viziunii macrosociale cu trimiteri la individualitatea concretă, complexă, vie, fără de care nu se poate concepe autentic un tablou de ansamblu. Analizând cauzele care au generat succesul de masă al nazismului, Fromm întreprinde un larg ocol (de proporțiile unui studiu independent) până în epoca Reformei. Argumentele sale sunt, evident, în primul rând psihologice, iar tema de fond (sau "tema-ecran", pentru a parafraza oarecum un concept freudian) o constituie, ca și în alte
Vindecarea eului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16998_a_18323]
-
de primă importanță ale spațiului cultural german - ca Jaspers, cu Conștiința culpei (1946), sau Jung, cu Wotan (1936), După catastrofă (1945), sau Lupta împotriva umbrei (1946) - au încercat încă de foarte devreme să deceleze și să elucideze accentele iraționale ale nazismului. În ceea ce ne privește, asemenea tentative - având ca obiect comunismul - încă lipsesc, cu foarte rare excepții. Erich Fromm, Frica de libertate, trad. Magdalena Măringuț, Universitas, Editura Teora, col. "Archetypos", București, 255 de pagini, preț nemenționat.
Vindecarea eului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16998_a_18323]
-
ați terminat o altă carte, care va fi tipărită și în România, la Editura Humanitas. Se pare că e vorba despre un alt palier al preocupărilor dvs. istorice... Înainte de a fi reflectat asupra artei, am reflectat mult asupra comunismului și nazismului secolului XX. Și, à propos de controversele care au avut loc în Franța recent, am vrut să fac un mic bilanț al distrugerilor naziste și comuniste. Am încercat să situez în acest context problema foarte controversată, foarte dificilă, a unicității
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
1965), Wilson Center (1979), Hoover Institution (1983), Oxford (1986), Academia de Științe a U.R.S.S. Discipol al lui Raymond Aron, Alain Besançon este autorul a numeroase studii și volume vizând istoria rusă și sovietică, în care se specializează, dar și nazismul și comunismul - acestea din urmă privite ca "nenorociri ale secolului". Printre titlurile importante: Istoria și experiența Eului, Educația și societatea în Rusia, A fi rus în secolul al XIX-lea, Originile intelectuale ale leninismului (tradusă în 1993 la Editura Humanitas
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
și crimă. Fanatizați religios, mulți tineri au devenit kamikadze. Caliban și-a pierdut orice blîndețe, s-a făcut agresiv, răzbunător și ucigaș. Calibanismul e o premisă a talibanismului, cum e a tuturor extremismelor. Incultura e o trăsătură de bază a nazismului, a comunismului sau a fundamentalismului islamic. în punctul de plecare, aceste totalitarisme neagă culturii două rosturi esențiale: libertatea și diversitatea. Aculturalismul taliban nu admite, o dată cu instaurarea unei cenzuri draconice (toate regimurile totalitare s-au închinat zeului cenzurii), nici o abatere sau
Caliban și Taliban by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15836_a_17161]
-
înșine, civilizații, în pseudocultură? Nu se întinde și sub noi pînza freatică a unui aculturalism de masă? Avem educația care ne trebuie? De răspunsul onest la aceste întrebări depind multe. Căci talibanismul nu e numai problema afganilor, așa cum comunismul și nazismul n-au fost doar problema țărilor în care au fost puse în practică prima oară. în orice subcultură crește germenul nociv al fundamentalismului. în orice spectator inocent și cumsecade care privește ore în șir pe zi emisiunile inculte ale majorității
Caliban și Taliban by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15836_a_17161]
-
pentru a nu-și face păreri eronate (a se citi edulcorate) despre fenomenul comunismului. Marea amărăciune e că exterminările umane de durată și în secret, cu un caracter "realist" nu au impresionat, din păcate Europa, așa cum a făcut-o transparența nazismului: "Si l'on persiste dans la volonté, d'empêchér un Nuremberg du communisme, l'Europe ne sera pas [...] Il ne s'agit ni de vengeance, ni de chasse aux sorcières. Il s'agit de rendre l'air enfin respirable". (p.
Însemnări despre alții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15853_a_17178]
-
se sfiește să amenințe cu închisoarea pe cei care-și vor spune părerea despre "opera" sa, dar dă speriat înapoi când e confruntat cu textele propriu-zise: "N-am scris eu așa ceva! Eu doar am citat!" A citat, firește, din clasicii nazismului. Foarte bine. Dar a citat, cumva, pentru a-i combate? Sau pentru a pune în gura altora ceea ce nu are încă îndrăzneala să afirme, cum se spune, "cu propriile cuvinte"? Această sofistică a nemerniciei o fi ținând în partidul lui
Un "Mein Kampf" românesc? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15897_a_17222]
-
descrie în primul rînd un tip de naționalism". În definiția propusă de Const. Rădulescu-Motru, cel care consacră definitiv termenul, acest naționalism apare ca o reacție față de "liberalism și individualism"; era vorba de un "naționalism totalitar" înscris într-o serie europeană" (nazism, fascism), subliniindu-se că Rădulescu-Motru preciza "românismul este spiritualitatea care pune în acord cerințele vieții românești cu noua spiritualitate europeană"). Evident, dl Constantin Preda se delimitează răspicat de puncte de vedere ale unor noi editori ai lui Rădulescu-Motru (ca, de
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
cel din vremea lui Ștefan cel Mare. Însă Motru, neclintit în convingerile sale eronate, continua să investească încredere, repet, în raseologie, rasism anistorice. În 1936, în amintita carte Românismul... Rădulescu-Motru afirma că, de fapt, ceea ce italienii numesc fascism iar nemții nazism, românii numesc românism. Și deși prin conceptul propus de românism credea că el va reabilita spiritualitatea creștină, cu deosebire a ortodoxismului, tradițiile și instituțiile de baștină (adică acelea antepașoptiste) și latura biologică și etnică a populației românești, unele accente favorabile
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]