1,317 matches
-
în casă. Băgând de seamă, Măriuca a intervenit. Îi băiatul, s-o întors de la școală. Costăchel și-a revenit din derută și, cu privirea îmblânzită, a grăit: Hai, voinicule! Vino să te văd de aproape! Voinicul rămas în poartă privea neîncrezător... Îi tata, s-o întors acasă. Hai, vino! a răspuns Măriuca întrebării nepuse din ochii flăcăului. Privirea lui Tăchel părea să spună: „Nu se poate... Tata era voinic și falnic”... În această frântură de timp, cu sufletul greu, Costăchel se
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
noaptea călare sau cu căruța? Cu trenul ar fi altceva” - o vorbit Filip visător. „De unde tren? Și chiar dacă ar fi, cum te urci în el? Asta ar însemna să intri în gura lupului de bună voie” - m-am arătat eu neîncrezător. „Doar nu-i vrea un tren accelerat. Mulțumește-te și cu un marfar amărât” - a insistat Filip. Într-o seară, înainte de a porni la drum, am auzit - ca prin vis - fluier de locomotivă. „Ai auzit? Undeva spre stânga este sigur
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
-s. Ia spune! Mai trăiește invalidul cela de la târg, care vindea tiutiun și jurnale? Taie-mă, da’ nu ți-oi putea spune. Poate. Cine știe? Dacă am avea măcar un jurnal... Tu crezi că aiștia spun adevărul? - a întrebat Petrache neîncrezător. Da! Sigur că da! Adevărul lor. Dacă citești printre rânduri, poate înțelegi ceva. Altfel... Cum se întâmplă primăvara, treburile nu l-au lăsat pe Costăchel să mai ajungă la târg. Nici pe la inginerul Cicoare n-a mai avut timp să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
să afli de la dânsul cine știe ce secret. Tocmai de aceea, el răspundea întotdeauna la întrebări sec, mohorât și cu zgârcenie-n cuvinte. Acesta este și motivul pentru care el aproape că era obișnuit să apară n ochii lumii ca fiind un neîncrezător, un nesociabil și un ursuz, dar, deși cunoștea lucrul acesta bine, nu se obosea deloc să-l schimbe; n-avea de ce. În fond, cu cât ești mai necomunicativ, cu atât pari mai filosof, nu-i așa? Iar această postură chiar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Aceste persoane vor găsi tot felul de amănunte care, din punctul lor de vedere, vor fi foarte importante, dar care, în realitate, nu sunt realmente atât de importante. Această mentalitate nu blochează implementarea de proiecte, dar o frânează. 4. Profilul neîncrezător se caracterizează prin faptul că astfel de membri de sistem sunt foarte ușor de dezechilibrat din punct de vedere psihic și vor formula tot timpul întrebări referitoare la problematica pusă în discuție. Astfel de persoane au nevoie de foarte multe
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
îndepărtate. Îmi amintesc foarte clar că, încă de mici, când ne culcam unul lângă altul, soția mea și cu mine, în leagănul nostru, un leagăn încăpător cu două locuri, doica ne spunea aceleași povești. Anumite episoade care mă făceau altădată neîncrezător îmi păreau acum perfect credibile. E adevărat, boala a provocat în mine nașterea unei lumi noi, a unei lumi necunoscute și tulburi, plină de forme și culori și ascultând de tendințe despre care oamenii sănătoși n-au cea mai precară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
birou, totu-n regulă. Cân' mă întorc, ce să vezi? Diplomatu' aruncat pă jos, dăsfăcut, și banii zbura literalmente pă fereastră afară, direct în bulevard. S-a dus dracului toți o sută. Toți, toți, înțelegeți?" "Ce vorbești, mă?", se miră neîncrezător ministrul. "Am martori care a văzut toată tărășenia, domnu' Sandu, nu așa. Am martori o grămadă. Bine, i-am băgat io în ședință și le-am zis să-și țină gura. Adevăru' e că n-a răsuflat nimic. Am zis
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
aici o morală reală. Ce are în cap și în inimă, unui om onest i se întipărește pe figură, - de ce nu am da o șansă cinstită celui care acționează în mod cinstit, - complexitatea venind din partea felului tău de a fi, neîncrezător? E, ca în societățile primitive, această tactică super-civilizată, - ce ai în gușe și în căpușe. Aproape un fel de religie a comportamentului onest, vasăzică. Cu precizarea că lucrul se produce cu o înaltă tehnică psihologică. Se minte..., se va minți
Molto vivace... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9185_a_10510]
-
În Atlantida se foloseau cristale care concentrau energia telurică și o transformau În electricitate. Așa s-au construit piramidele! Intervenția ei avu darul de a crea o nedorită tensiune În rîndul celorlalte membre ale Cercului. Doamna Tamara ridică din umeri, neîncrezătoare și vădit nemulțumită. — Mă rog, În măsura În care considerați necesar... Deși nu văd la ce ar folosi. Din cîte știu eu, Joanna-Jeni nu are nevoie de așa ceva, ea lucrează cu alte metode. Și apoi, de unde să luăm dintr o dată atîtea cristale? — Fără
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ceai, Îl durea stomacul. Aici, banda Înregistră o scurtă pauză de reflecție, În care căpitanul Jegg Își punea, pesemne, perspicacitatea la lucru. — Hm. De ce nu i-ai dat un ceai la cabinet? Întrebă apoi, cu voce mai domoală, totuși Încă neîncrezătoare. — Tocmai, că i-am dat. Și, din neatenție, i-am pus În loc de zahăr, bromură. Așa că, chiar dacă ar fi vrut să-mi facă ceva, nu ar fi putut. — Ei, bravo! strigă Jegg. Dar dacă ar fi putut? - moment În care maiorul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
răspunzînd Întrebării puse de reporterul unui post local de radio, Își amintea: „mă simțeam ca și cum aș fi mîncat dintr-o dată prea multe măsline!“ Ca nu cumva să fie luat de fraier, Pablo dori să-l contrazică, sau măcar să se arate neîncrezător. — Hai, că asta e prea de tot! Cum ar putea așa de mulți oameni să vadă ceva ce nu este? — Ai Înțeles greșit: ei văd ceva ce este, nu ceva ce nu este, răspunse Michel pe un ton ce s-
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Nu pretind că am știut din prima clipă despre ce e vorba, dar a fost de-ajuns să citesc cîteva rînduri, ca să-mi dau seama. Firește, lui Bazil i-am spus că sunt niște documente de șantier. S-a uitat neîncrezător la mine, fiindcă „documentele“ miroseau a urină și a mucegai, dar nu a comentat nimic. Aștepta banii - și În cele din urmă i-a primit, deplin conștient de faptul că Îi merită și ferm hotărît să nu mi-i Înapoieze
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
bucur că te-am Întîlnit! — Dumnealui cine e? Întrebă ea cu oarecare prudență leneșă. — Un prieten, scriitor. Scrie o carte despre insula Roland. Nu ne făcu Însă cunoștință, nu-i spuse cum mă cheamă. Ea clătină din cap, mai curînd neîncrezătoare. Apoi se Întoarse să vadă ce face cățelul și Îi porunci: — Pufi, să stai cuminte, să nu pleci departe! Pufi nu prea o luă În seamă. Se lupta cu o rădăcină sau cine știe ce altceva găsise acolo, mîrÎia, se retrăgea cîțiva
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cel mult putem spera că și acul pentru benzină e defect și indică prost. — L-am purtat o singură dată, mai ține domnul Președinte să specifice. — Zece mii de kilometri, se indignează și Petrică. Nu se poate, e blocat angrenajul, zice neîncrezător Monte Cristo, dacă ar avea numai atît, nici nu i s-ar auzi motorul. — Ăsta e riscul oricărei discuții delicate, abaterea de la subiect, alunecarea către divagații, perorații, zice domnul Președinte ridicîndu-se primul de la masă, dînd tonul plecării. — La dracu’! se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cap, o s-o ținem una și bună. N-o să aibă încotro decît să ne creadă pe cuvînt, se gîndește. — Și sfîrșitul ăsta o să fie un alt început, se dezmeticește cu totul Tîrnăcop, începînd să tremure. — începutul la nimic, spune Dendé neîncrezător — Ce mai contează? îi răspunde Gulie, și toți trei își opresc prvirile tulburi asupra lui Roja care răcnește din toate puterile. — Zero ! Ăsta e momentul, se impacientează, nu vă apropiați mai mult de atît, lăsați-mă pe mine singur, și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Ne uităm la cei din jurul nostru. Fac poricine dintre voi Într-o luptă cinstită! Puțoi căcănari de rahat! mîrÎi eu la ei. Ne putem da seama că am nimerit-o la fix În psihologia lor de bulangii. SÎnt șocați. RÎzînd neîncrezători, dar surprinși. Știu că o să aibă de muncit pentru ce credeau a fi floare la ureche. O să trebuiască să se pună Într-un fel În pericol. Le-am spart codul de rahat și Îi provocăm ca să ne dovedim nouă Înșine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
laolaltă de arc alungit În spate și o Încuietoare mică În față. De-a lungul suprafeței se intersectau niște linii subțiri ale unui model abstract, iar marginile celor două jumătăți erau șlefuite să semene cu niște... — Labii? Vocea Dorei suna neîncrezătoare. — Uită-te aici. Complet jenat, am ridicat cheița și am deschis caseta. Interiorul era căptușit cu catifea purpurie, și era destul spațiu pentru două rânduri a câte opt țigări. I-am arătat scrisul aurit, brodat pe elasticul care ținea țigările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Bull era neobișnuit de țâfnos în ziua aceea. — Poftim? — Păi, pentru că... mmm... Știu că și Juniper a scris câteva rânduri despre Razza Rob și cred că este inclusă și o scurtă recenzie a momentul lui său comic. — Cum? spuse Bull neîncrezător. Tipul ăsta nu merită cincizeci de cuvinte, darămite un articol întreg. E prost, obscen, plictisitor și insipid. Bull se răsucise cu scaunul pentru a-l putea privi în față pe director. — Se poate să fie cum spui tu, John, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mai mult de capul tipului ăstuia, Tiresias, decât pare la prima vedere. E o fațadă, Alan. — O fațadă? O fațadă pentru ce? Pentru una dintre cele mai mari rețele de prostituție și pornografie din zona de sud-vest! — Mamă! exclamase Alan neîncrezător. Când Krishna îl chemă cu un semn pe Tiresias, se pregăti sufletește pentru o scenă. — Sunt un prieten al „domnului Poole“. Krishna pronunțase numele ca pe o parolă. — A, domnu’ Poole, veni replica grecului, pe același ton. Domnu’ Poole e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
a văzut că gura dragonului orientată către vest s-a deschis și bila de bronz a căzut în gura broaștei de dedesubt. Dar oamenii n-au simțit nici un fel de mișcări ale pământului. În această situație, unii savanți care păreau neîncrezători în performanțele aparatului, au spus că acesta nu este precis și că poate măsura doar cutremurele de la mică distanță. După 3-4 zile însă, a sosit în capitală un sol trimis de prefectura provinciei Gansu din partea de vest a Chinei. Acesta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
că altă cale nu există: n-avea tăria să plece și să-l lase pe moșneguțul acela să care singur atîta greutate. Coborî din taxi cu valiza, sub ochii bănuitori ai portarului. — Ați reținut o cameră,... domnule? Îl Întrebă acesta, neîncrezător. — Nu locuiesc aici, vreau doar să las valiza asta domnului Travers. — Întrebați, vă rog, la recepție, zise portarul - și alergă În Întîmpinarea unor persoane mai simandicoase. Anticarul avusese dreptate: era greu de cărat o asemenea valiză pe scările lungi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
am tras un șut în cap. Nu mă credeam, fizic, în stare de așa ceva. Începusem să obosesc și mă dureau mâinile, dar prinsesem gustul sângelui. Un picior în inimă aruncă colosul nefolositor pe jos. Am privit în jur, văzând chipuri neîncrezătoare, uimite, șocate. Probabil că toți se așteptau ca Alexandru Gheorghe să se ridice și să măture orașul cu mine, dar eram hotărât să nu îi ofer o asemenea șansă. Am plasat un șut năprasnic în gâtul lui și, deși arbitrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
că sînt un mort viu, un zombi haitian pe care i-l trimisese o zeiță vodoo. După cum puteți vedea, și-a petrecut pare-se noaptea făcînd sacrificii și vrăji... Cred că e beat... sau nebun. Bătrînul dădu energic din cap, neîncrezător, Îi dădu tîrcoale prizonierului, exact cum făcuse acesta cu un ceas cu negrul, apoi tăgădui, spunînd foarte rar, convins: - Nu. Nu cred să fie nebun... Am mai auzit vorbindu-se de el... Iguana Oberlus, harponierul roșcovan... Ai fost pe același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de ouă și sute de puișori, smulși de vii din cuiburile lor. Efectul cutremurului marin a fost, fără Îndoială, infinit mai devastator decît seismul care-l provocase, iar cînd, după retragerea apei, Oberlus se ridicase foarte Încet pentru a contempla neîncrezător amploarea stricăciunilor, Înțelese că acel loc nu fusese o adevărată insulă pustie pînă În noaptea aceea. O lumină roșie, ireală, Îndepărtată și străină scălda totul, Înfricoșător incendiu ce se Întindea, pare-se, la linia orizontului, spre nord-est, și din al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu femeile și a unui aplomb recunoscut care-i permisese odată să cîștige o adevărată avere la jocul de cărți, cavalerul de Arriaga fu nevoit să se așeze, buimac, și să scuture din cap de două ori Înainte de a Îngăima, neîncrezător: - Ce-ai spus? - Că mă duc la Sevilla cu contele de Rioseco. - Nu poți vorbi serios! - Ba vorbesc cît se poate de serios... Am pregătit bagajul și o să treacă să mă ia În zori... - Dar de ce? - Pentru că așa am eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]