262 matches
-
mai bine și sunt cei mai seducători? Efectul de omenie al gesturilor Oamenii cei mai seducători sunt, fără îndoială, cei care au cel mai simplu mod de comunicare. Foarte departe de perfecțiune, prin felul lor de a fi sunt uneori neîndemânatici și pot chiar să aibă unele ticuri în comportament, gesturi sau atitudini pe care nu le regăsim la nimeni altcineva. Dar, lucru straniu, tocmai ciudățeniile modului lor de comunicare îi fac seducători. Politicienii știu foarte bine acest lucru. Ei știu
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
a face promisiuni pe care nu avem intenția de a le respecta ar submina în mod iremediabil relațiile de încredere reciprocă între oameni.29 Iar Ludwig, referindu-se la exemplul patru, susține că unele din formulările lui Kant ar fi „neîndemânatice” deoarece ele lasă să se înțeleagă faptul că ne putem simți obligați să-i ajutăm pe cei care nu se pot ajuta singuri gândindu-ne că și noi așteptăm, în asemenea situații, ca alții să ne ajute.30 Sugestia că
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
exemplu al lui Kant n-ar spune decât: Dacă vrei ca să fii ajutat la ananghie trebuie să-i ajuți tu însuți pe oamenii care sunt la ananghie! Kant nu ar fi putut avea în vedere acest lucru, în ciuda formulării sale neîndemânatice.” (R. Ludwig, Op. cit., pp. 83-84.) 31. Întemeierea metafizicii moravurilor, ed. cit., p. 21. 32. Ibidem. 33. Vezi M. Ruse, Op. cit., îndeosebi pp. 219-69. 34. Ibidem, p. 235. 35. Ibidem, îndeosebi pp. 238-242. 36. „Utilitarismul pretinde agentului să fie tot atât de imparțial
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
În acest caz, controlul obsesional uzează de clivaj pentru a alimenta rezistența individului. Fenomenul conversiei isterice poate decurge din procesul de clivaj, într-un mod care-i este propriu. Anumite tulburări elective ale grafismului la copii care nu sunt nici neîndemânatici, nici dispraxici țin de simptomul isteriform (Du Pasquier și Schnaidt, 1994). Aceste tulburări pot fi puse pe seama unor crampe dureroase ale mâinii sau pot fi cauzate de înțepenirea unui braț care duce la frânarea mișcării ori de o serie de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
încetinească în jurul meu. Creierul îmi înghețase! Inima îmi pompa gheață prin venele cristaline. Totul în jurul meu se mișca mai greu, încetinit, parcă, de frigul care mă cuprinsese pe mine. Și eu mă mișcam mai greu. Degetele le simțeam greoaie și neîndemânatice. Mă dureau. În fiecare celulă a corpului meu, mii de ace își găsiseră calea. Mă dureau încheieturile din cauza frigului. Îmi simțeam corpul rece, arctic. Ochii îmi erau sticlă, iar unghiile firave, casante. Eram o statuie fragilă din gheață. Eram speriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de ce nu așezi cârpele lângă ventuză? Data viitoare când va trebui s-o folosești, cum ai să produci aderența dacă nu ai la îndemână zdrențele alea să le dai foc? Asistentul roșește până în vârful urechilor și execută comanda cu gesturi neîndemânatice. Pregătindu-se de plecare, Themison se adresează principelui: — Nu uita, slăvite stăpâne, de abluțiunile matinale cu apă rece. Biciuie organismul, dar îl și întăresc. Livia protestează violent: — Ba o să se spele cu apă călduță, ca până acum. Ce, vrei să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
roagă din priviri soția să-l ajute pe cubicular. Suspină sub mâinile experte și îngemănate ale celor doi. Greu e să-i păstrezi echilibrul în agitația mersului. Morfăie printre dinți: — În focul discursului sau în îmbulzeala mulțimii... Schițează o piruetă neîndemânatică. — Să-i suporți greutatea e o povară intolerabilă, șoptește ostenit. — Nu mă întrebați pe mine cât trebuie să o spăl și să o frec ca să-i întrețin albeața, completează pesimist Parthenicus. — Aha! se zbârlește principele. De aceea țesătura se roade
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pentru ei. O ustură pielea pe braț. De ce? Aha! Contactul cu Asinia. Parcă ar arde-o. Îi desface degetele și o împinge ușurel. Fata se bă lăbăne greoaie. O apucă strâns din nou ca s-o echilibreze. Tare mai e neîndemânatică! Și înceată la minte. Zgomotele din jurul altarului îi atrag din nou atenția. Cu cât bănet o fi cumpărat parvenitul privilegiul ca fiică-sa să fie destinată acestui sacerdoțiu? Căci viața lor, a slujitoarelor Vestei, este într-adevăr plină de măreție
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai conștient de decrepitudinea care l-a cuprins. De mușchii lăsați. De carnea care se fleșcăie pe zi ce trece. Se întâmplă ca nici măcar amândouă la un loc să nu mai reușească să-l stârnească. Sunt atât de prostuțe și neîndemânatice! Uneori și-ar dori să le bea sângele. Să se contamineze de tinerețea lor! Clănțăne convulsiv din dinți. Până acum a reușit să se stăpânească. Îi e de ajuns cea care doarme în pământul rece de sub piatră. Se răzvrătește. A
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Suntem îndrăgostite, spune Lisa în cele din urmă, uitându-se la mine pentru prima oară în seara asta. Avem un nou client, absolut uluitor. Acum Sophie pare interesată, iar eu mă așez pe podea, cu picioarele încrucișate și luându-mi neîndemânatic rolul de curierul inimilor. ― Sincer, Mimey, tipul ăsta chiar era superb, dar nu știm pe care dintre noi o vrea. Sophie se preface că-i aruncă o privire urâtă Lisei, care zâmbește larg. ― Deci sigur o vrea pe una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de mână. Așa se merge, mai spune, și-mi arată cum să încep cu picioarele ținute în unghi drept unul față de celălalt, cum să împing cu dreptul și să alunec cu stângul în față, și e o minune, dar eu, neîndemânatica, grosolana de Jemima Jones, reușesc. Nu sunt extraordinar de bună, ce-i drept, dar Brad mă ține în continuare de mână cu brațele lui puternice și mă echilibrează de fiecare dată când mă sperii că o să cad. Durează ceva vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
din nou în minte chipul nătângului său confrate mai tânăr cu ochii mereu roșii și lăcrimoși. „A trecut o lună de când ai plecat din Edo. Lucrurile nu sunt nici mai rele, dar nici mai bune.” Scrisul lui Diego era la fel de neîndemânatic ca al unui copil și se înghesuia umplând foaia, ca o mărturie a firii sale simple. „Nici acum nu ne lasă să propovăduim nestingheriți și trec cu vederea faptul că locuim aici doar pentru că judecătoria știe că nu mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Valente care stătuse până atunci cu capul plecat, ridică ochii spre el. Velasco văzu cum i se așternea încet pe chip un zâmbet abia mijit. Surâsul acela semăna cu zâmbetul plin de milă al unui om mare față de un măscărici neîndemânatic. Velasco își stăvili furia care îi răscolea sufletul și vorbi mai departe: — Solii, mai bine zis japonezii, încearcă să obțină câștig din negoțul cu Nueva España. Japonia este o țară mică și săracă. De aceea, japonezii sunt gata să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o aduc pentru signora. Capitolul 11 Mulțimea striga Întruna și arunca În arenă cu bucăți de pâine, cu pernuțe și cu câte-o ploscă de vin din piele, fluierând și strigând Încontinuu. În cele din urmă, epuizat de la atâtea Înjunghieri neîndemânatice, taurul Își strânse picioarele și se lăsă la pământ, și cineva din cuadrilla se aplecă peste el și-l ucise cu un puntillo. Mulțimea trecu peste barrera și-l Înconjură pe toreador; doi bărbați Îl ținură cât Îi tăie cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o spăl... Nu, nu-i nevoie. O să-l hrănim cu o pipetă. Până crește mai mare. La scurtă vreme după această întâmplare, celui mai tânăr „membru” al familiei bunicilor îi apărură ochii, mici cât două măslinuțe. Iar lăbuțele, firave și neîndemânatice la început, încercau acum să părăsească culcușul înjghebat de copii. Când reuși și se treziră cu el prin bucătărie, bunica le spune tuturor: Să fiți cu mare băgare de seamă pe unde călcați” Să nu striviți țâncul! Peste alte câteva
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
ceva, spuse domnișoara S, încercând să închidă cu piciorul ușa salonului. Filip luă păhărelul de pe tavă "Să vă trăiască logodnicul, să fiți fericiți, casă de piatră" și-l dădu pe gât "întru Domnul". Apoi urmă o scenă jenantă, cu gesturi neîndemânatice, când Filip, cu melonul într-o mână și farfurioara în cealaltă, nu știa cum ar putea gusta din cozonac. Schiță un gest să-și pună pălăria pe cap. Renunță însă, căci nu se cădea să mănânci cu capul acoperit și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
care se strânseseră o mulțime de lucruri mici și inutile dar care, privite laolaltă, indicau într-un fel o dimensiune a condiției cazone a gornistului: două cheițe, o cruciuliță de tablă, un blacheu îndoit, un nasture de manta, o brichetă neîndemânatic meșterită dintr-un cartuș, un pachețel aproape gol de hârtie "LUX" pentru țigarete, un ban găurit pe care era scris "Bun pentru un leu", un ac de siguranță ruginit, un mic magnet, o bucată arsă de tămâie, un cărăbuș cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ceva, spuse domnișoara S, încercând să închidă cu piciorul ușa salonului. Filip luă păhărelul de pe tavă "Să vă trăiască logodnicul, să fiți fericiți, casă de piatră" și-l dădu pe gât "întru Domnul". Apoi urmă o scenă jenantă, cu gesturi neîndemânatice, când Filip, cu melonul într-o mână și farfurioara în cealaltă, nu știa cum ar putea gusta din cozonac. Schiță un gest să-și pună pălăria pe cap. Renunță însă, căci nu se cădea să mănânci cu capul acoperit și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
care se strânseseră o mulțime de lucruri mici și inutile dar care, privite laolaltă, indicau într-un fel o dimensiune a condiției cazone a gornistului: două cheițe, o cruciuliță de tablă, un blacheu îndoit, un nasture de manta, o brichetă neîndemânatic meșterită dintr-un cartuș, un pachețel aproape gol de hârtie "LUX" pentru țigarete, un ban găurit pe care era scris "Bun pentru un leu", un ac de siguranță ruginit, un mic magnet, o bucată arsă de tămâie, un cărăbuș cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
viziunea activităților ei. Arhaică din punct de vedere psihologic -, toate fosilele din straturile ei mintale pe deplin active (și luna e un fel de fosilă) - visează la viitor. Cu toate acestea toată lumea se luptă din răsputeri, fiecare În modul său neîndemânatic și În surdină, cu o putere, un Înger al lui Iacob, să obțină o satisfacție finală sau gloria ce Îi este oprită. În orice caz, vă rog frumos să cereți autorităților să-și Înceteze căutarea. Vă implor. Fiica mea evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
au uitat împreună la schițele lui - pe toate, ținând cont de ce-i spusese ea, le făcuse după natură. Apoi s-au uitat împreună pe leii și urșii panda făcuți de cei dintr-a șaptea și au râs de cele mai neîndemânatice. La un moment dat, Sheba a început să-i explice principiile ceramicii. A fost impresionată de cât de atent o asculta. Părea sincer interesat, și-a zis ea. Atent și doritor să învețe. Așa își imaginase ea că va arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
am amintit că era weekendul de după 4 iulie, dacă avea să fie plecat? Și iar am revenit la starea mea. Avusesem o săptămână nasoală la serviciu. Fusesem extrem de irascibilă și, deși genunchiul meu dislocat era oficial în convalescență, devenisem foarte neîndemânatică, ca și cum o jumătate a corpului era mai grea decât cealaltă. Mă tot ciocneam de diverse lucruri; răsturnasem o ceașcă de cafea în sertarul de la biroul lui Lauryn și dărâmasem un whiteboard la o ședință de informare, care îl pocnise pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nedumerirea ei. La ieșirea din sufragerie Grimus s-a ciocnit de Prepelicar. Femeii i-a scăpat farfuria pe care o ducea. El s-a șters în locul unde corpurile li se atinseseră, părând dezgustat, și a spus: — Prepelicarule, ești o proastă neîndemânatică. — Da, Grimus, a răspuns ea. Vultur-în-Zbor și-a înăbușit o izbucnire de mânie, amintindu-și sfatul lui Virgil: Așteaptă momentul potrivit. Hipnotizarea Mediei a fost un succes total. Sugestia post-hipnotică i-a îndepărtat complet din minte vuietul. Vultur-în-Zbor s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și adresase Bill. Așa că i-am aruncat o privire sinceră, fără urmă de suspiciune. Nu-mi mai fac griji în privința asta, dacă la asta te referi. —M-ai prins. Voiam doar să mă asigur că ești OK, în felul meu neîndemânatic. —Mulțumesc. Băusem destul vin ca să ne simțim mult mai relaxați unul în compania celuilalt. Folosind cu viclenie trucul la care recursesem și eu mai devreme, Sebastian nu numai că mă întrebase despre mine, dar reușea să și pară interesat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
adus aminte că doctorul Billings îmi spusese că porțile erau încuiate. în ziua când venisem, tata trebuise să se prezinte prin intermediul unui interfon ca să i se deschidă poarta. Iar zidurile erau într-adevăr înalte. Mult prea înalte pentru ca o gogoașă neîndemânatică, așa cum eram eu, să le poată escalada. Mă întrebam cum Dumnezeu ajunsesem în situația asta. Probabil că așa se simțiseră și Brian Keenan și John McCarthy când se treziseră legați cu lanțuri de un calorifer, într-un subsol făcut în întregime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]