132 matches
-
În câmpul pînă-atunci transfigurat De calda revărsare de lumină. O! valul tău trufaș și-mpotrivirea Celor din urmă insule-aurii... O, moartea strălucirilor târzii Și doliul ce-nvestmîntă iarăși firea! Căci nu e loc unde să nu fi pus Temeinic gheara ta, neîndurato! Câmpia vastă ai înveninat-o Și în curând nu va mai fi Apus. Te uită, Zările se împreună. Un ocean, talazul tău cernit; - Când, Umbră, sub zenitul poleit, Te vei preface-n mistic clar de lună? DIONISIACĂ Plecați-vă, în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
starea în care se afla în acea dimineață de 23 februarie, acum 100 de ani. În lumina galbenă, aproape mistică, ce cădea din fereastră, simplicitatea lucrurilor din jur căpăta nu știu ce omogenitate, ce unitate severă. Orice podoabă ar fi fost de neîndurat, o incongruitate și o pată de stil. Iată jilțul în care a ațipit de veci; aici gherocul lung, descris de Dedekind, în care apărea studenților; mai departe, pupitrul alb, de mesteacăn, pe care supunea adevărul. Impresia e copleșitoare. Această cameră
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cutremur, Tresar la pasul tău, când treci, De-al genei tale gingaș tremur Atârnă vieața mea de veci. Te duci și rău n-o să-mi mai pară De-acum de ziua cea de ieri, Că nu am fost victimă iară Neînduratelor dureri. C-auzu-mi n-o să-l mai întuneci Cu-a gurii dulci suflări fierbinți, Pe frunte-mi mâna n-o s-o luneci Ca să mă faci să-mi ies din minți. {EminescuOpI 212} Puteam numiri defăimătoare În gândul meu să-ți iscodesc
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de-a sosi la tine-n țară/ Ai sta cu mine - aici, În casa asta... De ce te uiți așa bănuitoare? Callypso spune asta, draga mea, nu tu! Nimfa Callypso! În Odiseea! Zeilor, răi sunteți voi, mai geloși decât orice făptură!/ Neîndurați v-arătați cu o zeiță care pe față/ Îndrăgosti un bărbat muritor și-l ținu de tovarăș./ Doară eu Însămi l-am mântuit de la moartea din valuri/ Când pe o luntre zdrobită de trăsnetul marelui Zeus/ Greu rătăcea pe roșcatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nu răspundeam, m-a zgâlțâit de umăr țipând: —Rachel! DORMI? A fost îngrozitor. Aproape că îmi venea să plâng de oboseală și frustrare. Mă simțeam ca o foiță subțire de sticlă gata să se facă țăndări sub presiunea aceea de neîndurat. De ce nu TACE ODATĂ DIN GURĂ?! mă gândeam în timp ce prin vene îmi curgea un fel de furie somnoroasă. Eram așa de furioasă că aș fi strălucit pe-ntuneric. Mă rog, asta dacă Chaquie ar fi stins odată nenorocita aia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
s-a îmbunătățit fără sincope. La doi pași înainte, făceam și unul înapoi. Erau momente când nu-mi doream altceva decât să trag obloanele, să evadez din realitate pentru o vreme, să scap de deprimarea pricinuită de luciditatea aceea de neîndurat. Nu mi se întâmplase nimic rău. Pur și simplu, mă săturasem de toate sentimentele. Ca să nu mai pomenesc de zilele în care tristețea pe care o simțeam gândindu-mă la anii irosiți mă țintuia la pământ. Mai aveam și puseuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
era demult în limitele normalului. Priveliștea aceea grozavă îl scăldase-n toate spaimele și-i suci cu totul mintea. Aproape că nu mai putea respira; tot aerul îi devenise înăbușitor. Covârșit de un sentiment de oroare crescândă, indescriptibilă și de neîndurat, scoase la iveală în grabă, dintr-un ungher dosnic al încăperii, un ciocan - sau dracu’ știe ce era - și, presimțind parcă cum măreața oglindă se clatină pe tronul ei, în încercarea lui de a se elibera, își slobozi cumplit toate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cât teren am câștigat din teritoriul inamic. La început, unchiul meu n-a vrut să-mi aprobe planul. Ar trebui să lase totul în seama mea și să privească de pe margine, o zi-două. Mâhnirea și nenorocirea lui Katsuie erau de neîndurat. El, mai mult decât oricine, cunoștea valoarea de general a lui Hideyoshi. Toate comentariile pe care le făcuse față de Genba și ceilalți vasali nu fuseseră niciodată nimic mai mult decât remarci strategice menite să le alunge teama de dușman. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
referiri pe care indivizi însingurați și le comunică unul altuia când, cu prilejul întâlnirilor întâmplătoare, se recunosc ca purtând același semn. Și-ar dori să transmită această cultură, să permită fiecăruia să devină ceea ce este, să se sustragă neajunsului de neîndurat al universului tehnico-mediatic, drogurilor sale, excrescenței sale monstruoase, transcendenței sale anonime, însă acesta i-a redus la tăcere odată pentru totdeauna. Mai poate oare fi salvată lumea de unii dintre ei? CUPRINS Ce nu s-a mai văzut vreodată I.
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de pe scară, încremenit în locul în care-l lăsaseră, se uită după ei cum coboară spre oraș. Janine mergea fără să vadă nimic, apăsată dintr-o dată de o nesfârșită oboseală, târându-și trupul a cărui povară i se părea acum de neîndurat. Exaltarea o părăsise. Se simțea prea mare, prea greoaie, prea albă pentru împărăția în care pătrunsese. Un copil, o fată tânără, bărbatul cu trup uscățiv, șacalul cu mers furișat erau singurele ființe în stare să umble cu pași ușori pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
orașul se liniști treptat, ușa s-a deschis, am rămas singur, cu sufletul ars, amar, singur cu idolul, și i-am jurat atunci că voi scăpa de la pieire credința mea cea nouă, pe adevărații mei stăpâni, pe Dumnezeul meu cel neîndurat, că voi ști să trădez, oricât de scumpă va fi plata. Acum, căldura a început să mai scadă, pietrele nu mai vibrează, acum pot să ies din adăpost și să privesc deșertul cum se acoperă treptat cu galben și portocaliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
în cămașa de forță, au impresia că numai ea îi apără, i-am spus, înfuriat, lui Dinu. Sclavii din ei nu pot trăi liberi. Cum, să nu se mai sperie de nimeni? Nu se poate. Așa ceva li se pare de neîndurat. A fi liber e, probabil, pentru ei un pericol, un risc. Află că mă cam plictisește povestea asta. Îmi închipui ce liniștiți ar fi unii, care nu mai au ochi pentru mine, să-l vadă acum pe Bătrânul ieșind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
În pragul casei alături de dna Anderson și urmărindu-l pe Burgess cum se Îndepărtează coborând strada pavată Împreună cu dl James, se gândi pe neașteptate că s-ar putea să nu Îl mai vadă niciodată și gândul i se păru de neîndurat. În clipa aceea, Burgess se Întoarse și le făcu vesel cu mâna, iar Minnie Îi răspunse la gest, dar izbucni În lacrimi și nu se opri din plâns tot restul zilei, obligând-o pe dna Anderson să Îi poruncească să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
atunci să fiarbă În sufletele june. Condamnați la nemișcare de către suveranii lumii, lăsați la cheremul tuturor pedanților, al trândăvelii și plictisului, tinerii vedeau cum le pier puterile. Toți acești gladiatori Îmbibați În uleiuri purtau În adâncul sufletului o suferință de neîndurat. Cei mai bogați au devenit libertini; cei cu o avere modestă au ales fie roba, fie spada; iar cei săraci s-au aruncat cu entuziasm În marile cuvinte și-n acțiuni fără de scop”. Dar dacă refuzai aceste căi? Dacă alegeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mai, comunică prin radiograme tuturor diviziilor proclamația redactata de Murias și pe care alte nuclee revoluționare o difuzează în Capitală și în, orașele din Nordul țării. "Portughezi! Pentru oamenii de demnitate și de onoare, situația politică a țării e de neîndurat. Strivită sub acțiunea unei minorități corupte și tiranice, națiunea, umilită, stă gata să moară. Eu, în ceea ce mă privește, mă revolt pe față! Și oamenii de valoare, de curaj și demnitate, să vină la mine cu armele în mâini, dacă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a fost?“ și totuși, nefericitul moșier... dorea să vâneze un lopătar. Când se uita la tine, bărbos, îndoit de șale, sprijinit în toiag, doar din ochiul adânc, cenușiu și lăcrimos, țâșnea ca o suliță, o privire vie care te pătrundea neîndurat, te făcea să-l asculți și să-l respecți. ...Acum, cu mintea scăpătată, umbla himeric prin pădure, căutând lupul sur să-l ucidă. - Nu mai căta „lupu‟ sur“, boierule... c-o murit dimult!“ îi spunea fostul hăitaș moșierului, când pornea
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de tutun. O sorbea din ochi și râdea din toată fața lui, când fata îl prindea în brațele ei lungi și surprinzător de vânjoase... Cât de mult își iubea Anton pădurarul fata, cât de mult!... Și, așa, zilele, săptămânile... treceau neîndurate... A trecut mai puțin de un an și, s-a învățat numai cu tătaica și bunicul... și cu mătușa Domnica, mămuța ei, care venea, din când în când, s-o vadă. Dar, de la o vreme, un gând o tot muncea
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
moartea. Cât de mult a regretat că n-a fost lângă el în ultimele clipe de viață! Își ascunse obrazul în palme... îi era frică să-l vadă agonizând. După aceea, zilele și nopțile ploioase de toamnă mohorâtă, se scurgeau neîndurat. Moartea bunicului o urmărea necontenit. Nu știa ce e moartea, dar când se gândea la ea îi era frică. Amintirea agoniei lui îi mai stăruia încă în minte. - Odihniți-vă în pace, mamăică și matale bunicule... Dumnezeu să vă aive
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
era demult în limitele normalului. Priveliștea aceea grozavă îl scăldase-n toate spaimele și-i suci cu totul mintea. Aproape că nu mai putea respira; tot aerul îi devenise înăbușitor. Covârșit de un sentiment de oroare crescândă, indescriptibilă și de neîndurat, scoase la iveală în grabă, dintr-un ungher dosnic al încăperii, un ciocan - sau dracu’ știe ce era - și, presimțind parcă cum măreața oglindă se clatină pe tronul ei, în încercarea lui de a se elibera, își slobozi cumplit toate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
a gâtului cu ocazia proximei curse de raliu. Insă pentru onor-președintele cotrocenist, Crin Antonescu e de-a dreptul enervant. De ce? Fiindcă își vopsește părul! Și mai are și ochi albaștri, pe deasupra. Se mai și trezește târziu dimineața. Asta este de neîndurat pentru o politică dinamică, precum e cea dâmbovițeană! Alt cuplu rău: Hortefeux-Maiziere. Veți obiecta poate că ăștia nu sunt de-i noștri, dar ce are a face? Brice Hortefeux și Thomas de Maiziere, consideră făuritorul ghidului de cupluri, că trebuie
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
fixitate. Și totuși dedesubtul lui apele foșnesc din aripi de valuri sau palpită domol, iar pe deasupra, norii aleargă suri, în caiere destrămate sau înfloresc vertical în uriașe buchete de crini și liliac. Două lumi în veșnică mișcare, despărțite prin linia neîndurată a infinitului. Și cortegiu de imagini și de sunete se desfășoară din această monotonie a elementelor! Bubuitul necontenit al valurilor de țărm, vaietul pescărușilor răpiți de vânturi, o pânză albă clătinându-se în zare, se îndoaie și explodează într-un
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
fie viezure, fie gușter, fie porumbel sălbatic, fie nevinovată turturea. Într-o zi, se pomeni față în față cu un cerb tânăr și frumos, care-l privi cu ochii plini de lacrimi, parcă rugându-l să-l cruțe. Dar împăratul neîndurat întinse arcul și trase o săgeată care nimeri chiar în grumazul sălbătăciunii. Cerbul o luă la goană, împăratul după el. Au alergat așa, amândoi, până ajunseră la marginea pădurii. Acolo era coliba unui pădurar. Cerbul sări gardul și se ascunse
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Bor-ghe-se, iată cele trei silabe eterne cu care e format numele celui de nenumit, al celui de neprivit [hidos - n. m.], al celui de neapropiat, al celui ce infectează orice, al celui ce înciumează totul, al absolutei bestii triumfătoare, al neînduratului exterminator al celui ce este. - El (acest înspăimîntător Leviatan al băligarelor) a scos coroana regilor, a batjocorit preoți, a mecanizat luptători, a falsificat pe eroi, a conrupt pe judecători, a reînviat sclavismul, a dezonorat libertatea, a înlocuit soarele cu lumina
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
epistaxis este semn tuberculinic. Prosopalgia sau cefaleea persistentă, care nu se ameliorează ușor la tratament, sunt tot simptome de tuberculinism. Durerile cronice aparțin de obicei miasmei sicotice. Cefalea tuberculinică sau luezinică ține de obicei zile și este foarte severă, de neîndurat, uneori cu senzație de bandă în jurul capului. În cefaleea tuberculinică sau luezinică a copilului, ei țipă, lovesc sau izbesc picioarele cu mâinile sau asupra altui obiect. Capul - la exterior: Păr uscat ca și câlții, ca și cânepa din frânghiile vechi
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
pasaj în care se descrie și se însuflețește natura face o dëosebită impresiune. Nu putem încheĭà această notiță asupra mareluĭ prozator fără a exprimà o dorință foarte vie, anume aceea ca autorĭul să nu maĭ fie lăsat a luptà cu neînduratele greutățĭ ale vĭeței, cum luptară atâțĭa oamenĭ de talent și pe cari îĭ pĭerdurăm: Bolintineanu, Lambrior, Conta etc. etc. Asigurarea zileĭ de mâĭne ar fi un nemăsurat bine pentru autorĭu, care ar puteà atunce să se dedeĭe cu totul literatureĭ
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]