128 matches
-
că lampa este aprinsă” - am gândit eu. Pe masă mă aștepta cina acoperită cu ștergarul pe care îl știam atât de bine... Am mâncat și m-am întins în pat, urmărit de gândul că în această noapte am să dorm neîntors, fiindcă am cam muncit în grădina din poiană... Somnul m-a cuprins curând... De această dată, un vis stăruitor mă purta pe Ulița Mare a Iașilor... Priveam dus la un călăreț care se vedea bine că fusese trimis de vodă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
camera ei. În buzunar îi găseau bucăți de scoțișoară și mărar. În păr, rămurele și, deseori, un cărăbuș de noapte strivit. Dar se trezea odihnită, neamintindu-și nimic din hoinărelile nocturne, festinurile din miez de noapte, insistând că a dormit neîntoarsă în timp ce familia ei, pământie la față și amețită din pricina lipsei de somn, îi punea întrebări dimineața la ceai. În grădină, pepenii creșteau într-o încrengătură pe care degeaba se străduiau să o smulgă. Era clar că înnebunea. Da, aveau dovada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Totuși, la gândul că Lina, Lenora, Lică, atâția alții, mulți, reți veneau de-acolo, de prin cuiburi obscure, în Cetatea ei vie, că ei îi compuneau existența, iar Cetatea, cea făcută de ei, îi prefăcea, Mini rămânea mirată, cu fila neîntoarsă la cartea basmelor de ieri. - Da! Lenora vine la noi cu precădere și fără să mă măgulesc socot că se înțelege mai bine cu mine decât cu Lina, care o slugărește, urmă doctorul Rim. Mini simți că răbdarea-i se
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
o dată cu apropierea nopții, dar nu neapărat din cauza refuzurilor, a mai mult din cauza perspectivei petrecerii încă unei nopți în camera de hotel cu tranzit sexual ridicat. Speram ca din cauza oboselii acumulate să nu mai aud nimic și să dorm în sfârșit neîntors. Nu s-a întîmplat decât peste câteva zile, când eram atât de obosit, încît nu cred că m-ar fi deranjat nici să vină să și-o tragă lângă mine. Mâncam un sandviș pe zi cam pe la ora 17, ca să
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
aventură care de obicei se termină brusc, fără curaj, cu dispariții neanunțate, totdeauna justificate de "nu am vrut să o rănesc, de aia am preferat să dispar fără cuvinte", rănind-o cel mai tare chiar cu această atitudine. Am dormit neîntors până la Constanța, după ce i-am dat suta comandantului, care nu s-a abținut să nu mă certe. "Bine, domnule, de ce nu ai venit direct la mine, că rezolvam treaba direct, fără să mai afle securistul ăla de la Atena." Și el
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
se trezea, de obicei, Lionel, pe vremea când avea toată viața înainte. Toți acești matinali au tremurat pentru românul condamnat, în timp ce și-au băut cafeaua și și-au uns bagheta cu unt și miere. Trebuie spus că Lionel a dormit neîntors, ca un mort. L-a ajutat la această scurtă nirvana și conținutul celor două sticle de șampanie băute cu o seară înainte. Primul lucru pe care-l face după ce se dă jos din patul primit ieri cadou de la hotelul de lângă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cap, în semn de salut, el făcu la fel. Se uită apoi înțelegător la cei care stăteau întinși pe plăcile puse pe băncile date la peretele opus ferestrelor. Erau cel puțin opt. Stăteau în diverse poziții, toate incomode, și dormeau neîntors. Zâmbi. Afară, printre fulgii care cădeau necontenit, se zăreau mici movile pe stradă și pe trotuare, iar cele mai multe erau în preajma corturilor Gardienilor. Oamenii prinși pe afară de îngheț muriseră aproape instantaneu. N-avuseseră timp să se adăpostească. Majoritatea erau Gardieni pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
din pădure. Hangița l-a privit în adâncul ochilor, murmurând înfiorată: ― Cum să ies din casă, bădie? Nu se poate. Dacă se trezește bărbatul meu?... După o scurtă gândire, bărbatul a vorbit tainic: ― Lasă că îl fac eu să doarmă neîntors cât îi noaptea de lungă. Am eu ac de cojocul lui. Fie el cât de mițos. Este o țigancă care știe și toca-n cer! A găsi ea un leac și pentru bărbatul tău!... Și dacă s-a adeveri gândul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
în bandulieră și a scos ulciorul cu fiertura primită de la Zaura. ― Uite aici leacul pentru bărbatul tău. În fiecare seară îi pui în băutură sau în mâncare doar o linguriță din ea - nu mai mult - și să vezi cum doarme neîntors până dimineață. Încearcă și să-mi spui cum s-au petrecut lucrurile când oi trece pe aici. ― Daaa’... când... - a încercat ea să întrebe, dar și-a stins vorbele cu o umbră de tristețe în ochi. ― Acum... du-te, dar
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mai urmat, frate? - a întrebat unul căruia i se cam împleticea limba. ― Uite cum întrerupi povestea tocmai când devine mai frumoasă! Mergi mai departe, omule - a intervenit țârcovnicul. ― Și fiertura ceea avea chiar așa o putere de să doarmă acela neîntors? - a întrebat altul. ― Apoi și aici e o poveste. Dacă aveți răbdare, am s-o depăn - a răspuns povestitorul. ― Păi, un artilerist fără răbdare e pierdut, domnilor. Așa că „dă-i înainte”, vorba lui nenea Iancu - a intervenit profesorul. ― Ei, dar
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
să auzi ce îmi răspunde, prostănacul: <O înham eu, da’ ce să-i fac dacă ea se deshamă repede?> Apoi da. Atunci vine al lui Cocostârc și pune hamul pe ea de o trec toate sudorile! Pe urmă doarme puicuța neîntoarsă. Parcă numai o dată s-a întâmplat ca în vreo seară când ar fi avut și el poftă - de, ca orice bărbat - ea să-i răspundă că nu mai poate de ostenită ce e? Și el o credea. <Săraca, o muncit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
să transpire, astfel că, la un moment dat se trezi strigând: “lasă-mi nevasta În pace, americanule, că altfel, Îți crăp capul În două”! Se ridică În șezut, Își scutură capul de două ori, privi la zâna lui cum doarme neîntoarsă și zise În gând: “ a Început să mă obsedeze americanii”! Se uită la ceas; mai avea pâna să plece Încă vreo două ore. Nu mai putu să doarmă. Stănică avu și el un vis: se făcea că cele trei fete
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
În timp ce două lacrimi mari cât boabele de mazăre se rostogoleau peste obrazul lui, deși tânăr, adânc brăzdat de riduri, a continuat să-mi spună: -Uite amu-i sara și pentru că am stat de vorbă cu tine, la noapte o să dorm neîntors, înțelegi tu, ca un butuc. -O să mai vin bădie, i-am promis eu în timp ce am sărit peste șanț în șosea, am aruncat încă o dată ochii spre locul unde era. Omul stătea cu privirea îndreptată în direcția în care mergeam
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
îl visezi pe el, alergând, scoțând din desaga-fără-fund arcul uriaș de lapis lazuli, apoi înfigând săgeata galbenă a clanului urșilor abenaki în pictatele floricarnivore de sub nisipurile albe, trecând mai departe către tine. onestitatea ta îți aduce mare noroc, dormi nemișcată, neîntoarsă de pe o parte pe alta, până la ivirea dimineții de lapte. plimbare mă îndrăgostesc de tine și plec să mă plimb prin oraș plouă și e destul de frig, zilele mele din urmă s-au îngrămădit ciufulite, sub streșini troleibuzele, cu ușile
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cotlon al casei. După care, ridicându-se cu un oftat de pe scaun, își agăță cu băgare de seamă scripca strămoșească la loc în perete și-i arătă băiatului patul din colțul odăii, poftindu-l la odihna binemeritată. 2 Culae dormi neîntors și liniștit ca niciodată și avu parte numai de vise frumoase, în care se făcea cum că se întorsese la el în sat și le cânta din găidulcă oamenilor strânși cu mic și cu mare, ca să-l asculte pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
impus În istoria picturii băimărene. 10. În timp ce el se mulțumea să o admire, ea citea aceleași câteva pagini scrise cu un rotring negru, când Încruntată, când zâmbitoare. Mobilitatea feței contrasta vizibil cu trupul ei destins ca un arc de ceas neîntors, sau ca un braț de tutun verde pus la uscat. El nici măcar nu deschise cărțile pe care tocmai le primise după o lungă așteptare. Se mulțumea cu micile sale exerciții de stil și cu impresia că lipindu-și urechea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
împînzind nu numai ulicioarele dimprejur, ci și întregul labirint al stradelelor, încolăcindu-se, blocîndu-se, tăindu-și răsuflarea și, abia într-un târziu, deschizându- se într-un mănunchi către limanul calm, dar încă incomplet domesticit al Parcului Tineretului. Doru Sinistratul dormi neîntors toată seara de vineri, noaptea de vineri către sâmbătă și întreaga zi și noapte de sâmbătă, de 23 aprilie 1988, dintr-o bornă în alta. Păturile mîțoase ce-i fură răsturnate, în noaptea ghețoasă, peste plapumă, se strânseră, zbicindu-se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
el am furat în mahalale... - Zi, te-ai făcut stăpîn? -Stăpân. Codoșul rumega. - Băga-mi-aș rafa-n ea de viață! Bă, să am un copil, om cinstit -la$ face. - De ce? - Așa. Să nu știe ce-i aia frica. Să doarmă neîntors! - Păi că nu ți-o fi frică?! Gheorghe se gândi puțin. Își frecă fruntea cu palma lui aspră. - Nu, frică nu mi-e... Ehe, pe unde-am fost eu... Ce frică să-mi mai fie? Pe toate le știu. Da
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
decât m-a surprins. La ce le folosea să mă mai și supravegheze? Poate doar ca să se asigure că n-am de gând să mă sinucid. 11 N-aveam. Nici să mă sinucid, dar nici să altceva, indiferent ce. Dormisem neîntors cele câteva ore - În medie cinci - În măsură să mă repună În stare de funcționare, oricât aș fi fost de obosit sau de preocupat. În clipa când am deschis ochii eram lucid, echilibrat și deplin conștient de locul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
prânz, ocupat până peste cap cu treburi gospodărești, nu a avut timp de odihnă. Spre seară însă, oboseala l-a răpus în sensul că, la câteva minute după ce a pus capul pe pernă, l-a și furat somnul. A dormit neîntors întreaga noapte. Chiar și a doua zi dimineață, în timp ce soarele își făcuse deja apariția și urca de zor spre crugul cerului, când soția se săturase de treabă, Bidaru încă dormea. L-o fi ajuns oboseala sau, poate, nu se simte
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu doi însurăței veseli și bine dispuși ce târau după ei un răstignit. Răstignitul eram eu. La întoarcere, după masa de la restaurant, în toiul nopții, în drum spre bârlogul nostru, în timp ce eu, dus cu sorcova, îi priveam, iar bucureștenii dormeau neîntorși, ei dansau de mama focului pe mijlocul trotuarului până li s-au făcut din nou foame. Ar fi mâncat și ceapă cu măliguță rece, dar de unde să le ia? "[...] 9 octombrie 1962. Cele mai fericite clipe din viața mea s-
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
voia doar o probă, să vadă ce se poate întâmpla dacă-i merge gura fără rost, că doar n-avea nici urmă de valută în casă. Păi n-a dato-n bară în proxima noapte, dar nici n-a scăpat neîntors pe dos, cu podele cu tot... Dacă în ceea ce privește răbdarea de a nara ceea ce ți s-a întâmplat, n-ar trebui să țină de eventuale descinderi la domiciliu, ale cuiva, și de răvășirea inclusiv a podelei, ca să ți se găsească ceea ce
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
În tot acest interval, În apartamentul acela modern, doamna Eckman va sta pe sofaua ei de inox, Împletind hăinuțe de bebeluș pentru misiunea anglicană, iar Biblia aceea mare și ferfenițită, prima impostură a domnului Eckman, va aduna praf pe paginile neîntoarse. Q.C. Savory apăsă butonul storului cu arc, iar lumina lunii Îi atinse fața și cuțitul pentru pește și transformă șinele de oțel de pe linia pustie din față În șine de argint. Zăpada Încetase să mai cadă și zăcea troienită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
spaimă a curgerii Dinspre A, Niciodată spre A, Această spaimă De-a trece Prin toate literele Pe care le știi dinainte Care le-au străbătut Cum le-a fost norocul, Până la Q, până la T, Cei mai fericiți până la Z, Dar neîntorși niciodată Nici unul, Nici unul în stare Să sară înapoi Peste A, Nici unul care să bănuiască măcar Ce este înainte Sau după sfârșitul alfabetului: Tot litere? Tot litere? Tot litere?
ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_519]
-
putea merge în acest secol XX, cât de mult însemna "a fi modern" pentru o femeie a acestei vremi. A învățat să fumeze, deși, la început, simțea că se sufocă. A învățat să bea, deși, după primul pahar, a dormit neîntoarsă timp de o oră. Și-a găsit o slujbă, la un magazin. Patronii au fost de părere că accentul ei demodat le va face plăcere clienților. A fost concediată în mai puțin de o lună, motivul principal fiind acela că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]