945 matches
-
Constantin se străduiește a contrage factorii contingentului într-un orizont al limbajului meditat, cristalizat într-o prozodie meșteșugita. Gesturile d-sale lirice predilecte șunt cele ale delimitării, comensurării, evaluării și corecției geometrice: "Visăm o insulă enormă/ ieșind din mare în neștire,/ și-i căutăm duios o formă/ alcătuind-o din privire:// muntoasă că o lună nouă,/ cu piscuri ațintite, pure,/ c-un rîu o împărțeam în două,/ o adunăm cu o pădure.// Se prelungea în promontorii/ pămînt de pază, neștiut,/ ademenind
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
nu existe zaț și sentimente ieftine. Lumi pe care mi le deschidea, ca un vrăjitor, una cîte una, Moțu. Tot el mă inițiase, pe cînd eram în liceu, în istoria rock-ului. Știam despre Beatlesi, ascultam cu ai mei în neștire, dansam la chefuri pe muzica lor sau a Phoenix-ului. Istoria unui fenomen, a unui curent fantastic am aflat-o, însă, de la Florian Pittiș, din spectacolele puse la cale de el la sala Grădina Icoanei. Acolo, umăr la umăr, sute
Mica Sirenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9364_a_10689]
-
predilecție de noi, el făcea o sumedenie de lucruri importante. Non-stop. El crea, construia cu aceeași fervoare ca întotdeauna. Cu aceeași intensitate a unei nebunii pătimașe. Cînd Luca era mai mic, în drumurile noastre cu mașina prin țară ascultam în neștire "Mica sirenă", un cd pe care povestea era citită, aproape alb, dacă vreți, de Florian Pittiș. Aveam multe discuri cu povești și cu multe alte interpretări. Le parcurgea din politețe. Fascinația și gustul pentru tîlcul unei povești, pentru cum poți
Mica Sirenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9364_a_10689]
-
leațuri fine, ademenitoare întru pipăit noduri și fibre tari, îmbujorat de răsuflarea lacomă a fîntînilor adînci, absorbante, umblînd nonstop și liric prin cămeruța mea cam pustie ziua, cu asupra de măsură de amoroasă noaptea, da, am reînceput să scriu în neștire. Versurile deveniseră proaspete, șiroiau de pofte, le simțeam ale mele, parcă aș fi ținut în brațe o femeie tînără, atîrnată cu mînuțele de gîtul meu, uimită de popoul ei cam măricel, de buzele ei cam umflate, de limba ei cam
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
care rahatul a căzut, ca o broască moale, îl face să tremure - palmele ei uscate sunt potrivite pentru lins. Ia un pahar și soarbe ultima gură de apă rămasă pe fund, amplificând mișcarea stranie a luminilor. Aksinya își mângâie în neștire o fesă, aproape goală, mutându-se ușor spre vagin. Fotogramele s-adună într-un montaj, camerele îi intră-n creier - adânc, undeva, o picătură de spermă sfârâie pe un asfalt fierbinte; ea îngenunchează, o miroase și-apoi o linge. Miroase
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
ne însângerează memoria, vibratile polenuri, hrănitoare și dense ca mierea, ni se adaugă continuu în locul unde ne depozităm comorile iluzorii, smulse din noaptea ce-și închide pleoapa peste tot. chiar și incompletă, lumea germinează în cernoziomul ce se îngrașă în neștire, din noi. mângâios mângâios sună cornul lunii celei noi, surditatea pământului doarme somn faraonic, totul cade în ea ca într-o gaură neagră și se prinde în capcane ce n-au dezlegare. atotputernică, noaptea devoră totul și pe sine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
nicidecum de furnizori de imigranți și că, atenție, 25 de ani umilință au fost suficienți. Păi din cei 25 de ani, 10 n-au fost cu Băsescu, întreabă Radu Banciu? Nu e bine să-l lăudați pe Traian Băsescu în neștire. Sunt 25 de ani de umilințe, dar 10 au fost cu Băsescu. Domnule Ungureanu, nu vă băgați în astea pe care nu le cunoașteți. Ce ușor vă ies din gură vorbele astea. Nea Traian n-a colcăit în acea umilință
Gafă penibilă găsită de Banciu în ”servilismul” lui MRU by Ion Voicu () [Corola-journal/Journalistic/77382_a_78707]
-
cuplu,/ E liniște./ Nimeni nu mai râde,/ Nimeni nu mai plânge,/ Nimeni nu tresare./ Muzică aceea nu se mai aude,/ Viața... cameră goală,/ Din care cineva s-a mutat irevocabil,/ Lăsând în urmă un disc mut/ Care se învârtește în neștire." (p. 49) Fericirea conjugala" devine o banală formulă matematică îndărătul căreia se ascunde o exasperanta rutină. Deloc avara cu formulă fericirii, Mihaela Mâlea Stroe o face publică, deși, cu siguranta, nu sunt puțini cei care au descoperit-o empiric și
Jurnal liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8186_a_9511]
-
între sprincene, călcând apăsat și abia răspunzând la binețe. Petrache! Vezi ce treburi au oamenii pe la percepție și, când termini, vii la mine. Abia a rostit ultimul cuvânt și a ieșit, cum intrase... Numai el cu gândurile lui învălmășite în neștire. Toate câte le aflase de la inginerul agronom i s-au părut lucruri ușor de înțeles, dar... luându-le din nou pe bucățele, a constatat că de fapt nu pricepuse mare lucru... „Ce-i cu nazismul lui Hitler sau cu fascismul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Peste câteva clipe, ochii lui Costăchel s-au deschis. Privirea tulbure se plimba de la unul la altul, fără să dea semne că pricepe unde și cu cine se află. Costăchele! Suntem aici lângă tine. Spune ce te doare? vorbea în neștire Măriuca. A trecut destulă vreme până Costăchel a arătat că înțelege ce-i cu el. A pus o palmă pe mâna Măriucăi, încercând s-o mângâie. În clipa următoare, mâna i-a căzut, vlăguită... Apăă! Apăăă! a îngăimat cu mare
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pericol. Deodată, auzise scrâșnetul strident al unor roți de cauciuc pe asfalt, urmare a unei frâne bruște pusă de un taxi care ajunsese pe contrasens. Dar ceea ce-i atrăsese în mod deosebit atenția era un copil care alerga zăpăcit, în neștire, când într-o parte, când în alta, putând fi accidentat în orice clipă de mașinile care circulau fără contenire. Avusese o strângere de inimă. Întâi crezuse că e un copil din clasa ei, dar când s-a apropiat de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
vină. Îi plăcea așa de mult să ia masa împreună cu el! Aștepta un timp până uita de mâncare, de ea și de toate. Zdrobită de gânduri, halucinând, pierzându-și controlul, adormea îmbrăcată. Intra în noapte ca într-o lume a neștirii. Îmbrățișa o pernă. Avea în acest fel senzația că puiul ei doarme lângă ea. Nu strângea prea tare perna, nu voia să-l trezească. În zori, când nu-l găsea, plângea, striga, ieșea din bloc și întreba pe toată lumea: Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
o așezase jumătate în apă, jumătate pe malul lutos. Simona o privi un timp, apoi gândul o duse către ideea că și viața ei poate fi asemuită cu această salcie, care dezrădăcinată de toate ale ei va fi dusă în neștire, când vor porni puhoaiele de toamnă. Salcia îi răscoli întreaga ființă. Își dădu seama că viața ei este searbădă, că nimic nu merită a dori să aștepte chemări spre zile senine. Apoi, cu fiecare filă ruptă din calendar, se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
atrage pe oameni pe nesimțite și vrând-nevrând, cu un foc pervers de ademenitor, aceștia nu se simt nicidecum vrednici să mai întrevadă o atare poartă de salvare, o mână de ajutor pentru forfota și zbuciumul în care trăiesc în deplină neștire. Mai cu seamă, curios este faptul că, dacă i-ar întreba cineva pe toți aceștia dacă simt, într-adevăr, domnia haosului peste tot în preajma lor și dacă își doresc să fie scăpați de sub povara acestui jug greu, din aceste lanțuri
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
zăpada pufoasă și se încălzea la soare. Se întorcea și se afunda într-o carte, ale cărei înțeles nu prea îl deslușea, dar o ajuta să-și omoare timpul. Erau zile scurte și nopți negre ca smoala, atunci cânta în neștire la pian și citea de parcă s-ar fi îmbătat. Sandei a ieșit din peșteră pe înserate cu gândul precis de a ajunge la Clădirea Albastră. I se făcuse dor de băiatul care îi umplea trupul de un fel de căldură
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
izbi În față. Se retrase Îngrozit când surprinse capul bătrânei Întors spre el, cu o privire languroasă, satisfăcută. Începu să alerge din nou. Avea cămașa udă În spate, iar În auz distingea o muzică cu tonalități ridicate. Galopa aproape În neștire, ocolind străduțe obscure, cu clădiri dărăpănate și puzderie de sârme cu rufe Întinse la uscat, un teren viran, plin de gunoaie și gropi la tot pasul. Încetini când descoperi lângă un pietroi ceva strălucitor. Era un ciob de sticlă colorată
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Total absent, el refuzase cu indiferență dovezile ce voiau să-i demonstreze cât de mult îl iubea, considerându-le mai mult decât facile. În stradă, ploaia o întâmpină întețită. Dar chiar așa, fără umbrelă, se hotărî să colinde străzile, în neștire. Era prea tulburată ca să meargă direct acasă. Sârmele ploii îi biciuiau fața, înmulțindu-i lacrimile ce izvorau fără contenire. Răceala apei însă îi făcea bine. Gândurile pline de o nebulozitate fără precedent își urmară nestingherite traiectoriile. Sub pașii ei, simțea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Cetatea ei de optimism construită cu atâta migală devenise o movilă de moloz sub care își simți strivite toate visele, nădejdile, întreaga ființă. - Hai, hai nu plânge, și mama lipind-o de ea, îi șterse câteva lacrimi care alergau în neștire pe obraz. Ea căută apoi o batistă și o sfătui să-și șteargă șiroirile care-i năpădiseră obrazul. Batista se udă în câteva clipe; apoi continuă: - Ce poate fi atât de grav încât să nu mai poți să-ți stăvilești
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
fie în stare să iasă la libertate, să se debaraseze de ireal. După un efort, care-i stoarse toate puterile, reuși. Când ajunse dincolo de somn, se trezi. Nu bănuia că va fi întâmpinat de un vânt furtunatic ce alunga în neștire frunzele arămite ale copacilor, ca pe niște pagini de carte uitate mult timp sub dogoarea soarelui. Privea nostalgic aceste foi pe care vara scrisese toate întâmplările ei și ale oamenilor ca un cronicar aflat sub efemera și ireversibila trecere a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
colecționeze timbre și fluturi în jumătatea sa de apartament. Nu am vrut să par prea interesat de soarta lor, așa că de dimineață până spre asfințit stăteam din nou în balcon cu fluturii mei, citind tot felul de jurnale, fumând în neștire și ațipind peste cuvintele ce-mi susțineau brațul peste fața de masă. Noaptea încercam să îmi amintesc sau să visez, să mă întind până peste prezent spre ceva ce nu eram sigur dacă era adevărat. Toate astea până când am să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
pe muche de cuțit, privește în toate părțile și-și pleznește palmele să le rupă nu altceva.) Știe de repetiție?-făcu contele. Știe. Strigați-l. O fi prin spate, pe la magazie - preciză o altă voce-Precis iară-l vezi citind în neștire în magazie, cocoțat pe bănci și pe saci, aproape de tavan. Toți strigară în gura mare: Castelane! Castelane! Castelane! Vă rog frumos căutați-l peste tot, că nu-i de joacă. Ce mama dracului! Ne înecăm la mal? - zise regizorul, cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mormanul ista”. A lăsat biciul și s-a apucat să scormonească cu mâinile... I s-a părut chiar că aude un geamăt... Ioaneee! Aleculeee! Veniți! Veniți! L-am găsit! Îi aici sub troianul ista! - a început să strige Mitruță în neștire, continuând să răscolească din ce în ce mai repede în morman.... Sub lumina slabă a felinarului, a apărut trupul chircit al lui Hliboceanu... Căciula era căzută alături. Mitruță i-a băgat mâna sub cap, cu gând să-l întoarcă cu fața în sus, dar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a lipit botul de pieptul meu, căutând parcă mângâiere. Tremura din toate încheieturtile și ofta din străfunduri...L-am mângâiat pe frunte și am privit în ochii lui... Lăcrimau!!! Câtă durere să fi avut sărmanul!!! Îl mângâiam pe bot în neștire. Parcă îmi pierise glasul...Într-o clipită, m-am gândit: „Da’ mama de ce nu-i aici? Ea știe ce s-o întâmplat?” Nu. Nu știa nimic de groaznica întâmplare! Din ce cauză și-a rupt calul pieptul în bucăți? - a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de zăpadă culeasă din zbor... Trezit din visare, a privit în jur. În clipa aceea, a văzut cum totul se mișca... Omătul moale, răscolit din locurile mai înalte se aduna în gârliciul drumului... Ninsoarea se prefăcea în fuioare răsucite în neștire, care păreau că se fugăresc unul pe altul. Îndată mersul săniilor a devenit mai anevoios. Unde nu te așteptai te întâmpina câte un mal de zăpadă... Cu mare trudă au zărit cumpăna fântânii de la Crâșma din drum. Ia te uită
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
-te. Hai, că altfel îngheți aici, omule! Deschide ochii, că acușica plecăm acasă! Nu mai dormi, băiete, că îndată se întorc flăcăii cu sania și îi mai mare rușinea să te găsească încă dormind” - a început să vorbească Cotman în neștire. Din când în când, își arunca privirea în direcția de unde ar fi trebuit să apară cei plecați după sanie. Dar... nu se zărea nici o scânteie de lumină. Continua să-i frece când mâinile când obrajii, vorbind mereu: „Mai ai oleacă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]