228 matches
-
el ne ghidează (alături de analiza EEA) asupra funcției proximale și/sau distale a acestei structuri. Structurile cognitive implicate în depresie angajează un proces informațional numit generalizare excesivă. Aplicată diverselor conținuturi, aceasta produce două tipuri de structuri cognitive relevante pentru depresie: neajutorarea autoexcluderea. Pasul 3: Care este funcția distală a acestei structuri? Una dintre cele mai cunoscute teorii a avansat ipoteza că depresia este o adaptare. Evident, atunci când spunem că depresia este o adaptare, ne referim la structurile cognitive care generează tabloul
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
acestei structuri? Una dintre cele mai cunoscute teorii a avansat ipoteza că depresia este o adaptare. Evident, atunci când spunem că depresia este o adaptare, ne referim la structurile cognitive care generează tabloul clinic. Astfel, analiza structurilor cognitive descrise mai sus (neajutorarea și autoexcluderea), sugerează două funcții distale ale acestora. Prima funcție este una de ruminație socială. Depresia este asociată cu probleme sociale, astfel că funcția ei este de a orienta energia disponibilă de la activitățile sociale și fizice normale la problema specifică
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
complet această emoție, putem remarca faptul că invidia nu se manifestă în stare pură. Amestecată cu mânia, cu snobismul, cu ura, cu tristețea și/sau cu nefericirea, această descurajantă și epuizantă stare sufletească "ne conferă sentimentul întunecat și apăsător de neajutorare permanetizată" (Epstein, 2008, p. 137). Adeseori, în spatele invidiei se află resentimentul o emoție apropiată de mânie, de dispreț, provocată de o situație care lezează simțul dreptății. Avem tendința să îmbrăcăm invidia ostilă în haina dorinței de dreptate, atitudine desigur mult
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
s-a produs fixarea, de obicei acesta fiind o stare de insuficientă maturizare. Astfel, depresia este explicată prin apariția unor frustrări grave în perioada 0-1 an, corespunzătoare stadiului oral de dezvoltare, ceea ce determină fixația la nivelul acestui stadiu precum și redobândirea neajutorării specifice copilului aflat în această fază a dezvoltării. Autoacuzarea întâlnită în depresie este explicată prin mecanismul identificării inconștiente cu o anumită persoană care în trecut a fost iubită. Cum fixația se produce la nivelul stadiului oral, stadiu în care copilul
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
sursele externe de întărire, el nu va reuși să atingă scopuri pe termen lung constituindu-se un cerc vicios în care neatingerea scopurilor determină depresie, starea de depresie conducând la neatingerea scopurilor. 8.6.4. Modelele social-cognitive asupra depresiei Teoria neajutorării învățate O altă teorie explicativă asupra depresiei a fost elaborată în 1975, avându-l ca autor pe Martin E.P. Seligman 179. Teoria lui Seligman se bazează pe experimente cu animale, în special experimente cu câini, desfășurate în laboratorul său și
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
traversa cutia dintr-o parte în alta în care câinii au eșuat, aceștia dezvoltă o anumită pasivitate în noile situații de învățare a evitării șocurilor și chiar o reducere semnificativă a performanței. Acest fapt a fost explicat prin așa-numita "neajutorare învățată". Autorul consideră că teoria neajutorării învățate poate avea o largă aplicabilitate și în cazul oamenilor, în special pentru explicarea tulburării depresive la aceștia. Astfel, simpla observație asupra persoanelor depresive remarcă tendința acestora de a generaliza din înregistrarea unui singur
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
alta în care câinii au eșuat, aceștia dezvoltă o anumită pasivitate în noile situații de învățare a evitării șocurilor și chiar o reducere semnificativă a performanței. Acest fapt a fost explicat prin așa-numita "neajutorare învățată". Autorul consideră că teoria neajutorării învățate poate avea o largă aplicabilitate și în cazul oamenilor, în special pentru explicarea tulburării depresive la aceștia. Astfel, simpla observație asupra persoanelor depresive remarcă tendința acestora de a generaliza din înregistrarea unui singur eșec într-o situație specifică la
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
oamenilor, în special pentru explicarea tulburării depresive la aceștia. Astfel, simpla observație asupra persoanelor depresive remarcă tendința acestora de a generaliza din înregistrarea unui singur eșec într-o situație specifică la mai multe situații, eșecul determinând sentimente de inadecvare și neajutorare. Seligman consideră că neajutorarea este generată de credința potrivit căreia nu este important ce vom face pentru că rezultatele vor fi aceleași, adică rezultatul nu este contingent cu răspunsul. Autorul acestei teorii compară expunerea la șocuri inevitabile cu pierderile traumatice care
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
explicarea tulburării depresive la aceștia. Astfel, simpla observație asupra persoanelor depresive remarcă tendința acestora de a generaliza din înregistrarea unui singur eșec într-o situație specifică la mai multe situații, eșecul determinând sentimente de inadecvare și neajutorare. Seligman consideră că neajutorarea este generată de credința potrivit căreia nu este important ce vom face pentru că rezultatele vor fi aceleași, adică rezultatul nu este contingent cu răspunsul. Autorul acestei teorii compară expunerea la șocuri inevitabile cu pierderile traumatice care adesea precipită depresia (Wolman
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
expunerea la șocuri inevitabile cu pierderile traumatice care adesea precipită depresia (Wolman, 1990)180. Depresia este considerată a se naște ca rezultat al incapacității persoanei depresive de a controla în trecut evenimentele stresante și aversive și care generează sentimente de neajutorare. Aceste sentimente nu vor rămâne specifice pentru un anumit eveniment, ci vor fi generalizate și asupra altor evenimente Au fost realizate experimente analoage cu studenți care au fost expuși la zgomote inevitabile sau în sarcini de rezolvare a unor anagrame
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
unor anagrame nerezolvabile, aceștia înregistrând eșec sau întârziere în a rezolva sarcinile la care au fost supuși. În cazul oamenilor, expunerea repetată la evenimente aversive și a căror control sau anticipare nu poate fi monitorizat de către persoană duce la învățarea neajutorării care se exprimă prin deficite ale imboldului motivațional, deficite emoționale (anxietate, depresie) cu implicații psihosomatice, deficite de gândire. Cercetările actuale relevă că în cazul situațiilor incontrolabile oamenii nu cedează devenind apatici ori neinteresați, ci se comportă ca niște oameni de
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
că în cazul situațiilor incontrolabile oamenii nu cedează devenind apatici ori neinteresați, ci se comportă ca niște oameni de știință în abordarea realității, depun rezistență, testează ipoteze, se implică cognitiv sau încearcă un control secundar al evenimentelor, fără să învețe neajutorarea. Teoria neajutorării reformulată atribuțional La trei ani după elaborarea inițială a teoriei (1978), datorită evoluției cercetărilor s-au constatat anumite inconveniente ale teoriei ceea ce a stârnit cercetări mai amănunțite, astfel că Abramson, Seligman și Teasdale 181 au reformulat teoria. S-
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
cazul situațiilor incontrolabile oamenii nu cedează devenind apatici ori neinteresați, ci se comportă ca niște oameni de știință în abordarea realității, depun rezistență, testează ipoteze, se implică cognitiv sau încearcă un control secundar al evenimentelor, fără să învețe neajutorarea. Teoria neajutorării reformulată atribuțional La trei ani după elaborarea inițială a teoriei (1978), datorită evoluției cercetărilor s-au constatat anumite inconveniente ale teoriei ceea ce a stârnit cercetări mai amănunțite, astfel că Abramson, Seligman și Teasdale 181 au reformulat teoria. S-a pornit
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
au constatat anumite inconveniente ale teoriei ceea ce a stârnit cercetări mai amănunțite, astfel că Abramson, Seligman și Teasdale 181 au reformulat teoria. S-a pornit de la paradoxul legat de vină în depresie. Dacă teoria susține că depresia are la bază neajutorarea și perceperea noncontingenței dintre comportamentul individului și rezultat, este mai dificil de explicat care este cauza faptului că în depresie majoritatea persoanelor se autoblamează și se simt responsabile pentru evenimentele negative. Reformularea teoriei include câteva aspecte din domeniul psihologiei sociale
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
pentru evenimentele negative. Reformularea teoriei include câteva aspecte din domeniul psihologiei sociale. Contribuția majoră a celor ce au revizuit teoria constă în faptul că ei au legat concepția inițiala a teoriei de teoria atribuirii a lui Wiener. Autorii susțin că neajutorarea generată de perceperea noncontingenței dintre comportamentul persoanei și rezultat se datorează atribuirii de către persoana unor cauze interne sau externe, stabile ori instabile, globale sau specifice. Abramson și colaboratorii (1978) explică depresia prin atribuirile cauzale pentru evenimentele incontrolabile, stilul depresiv de
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
incontrolabile, stilul depresiv de atribuire fiind caracterizat de dimensiunile intern-stabil-global. Dimensiuni ale stilului de atribuire a) Intern versus extern: incontrolabilitatea este plasată în interiorul persoanei, prin asumarea responsabilității personale pentru evenimente, fapt asociat cu stima de sine scăzută și pierderea motivației; neajutorarea învățată pentru evenimente incontrolabile este atribuită altor oameni sau circumstanțe. b) Stabil versus instabil: caracterul stabil al atribuirilor duce la generalizarea și cronicizarea expectanței în viitor, fapt care duce la evaluarea inutilității și la reacții cronice de neajutorare. c) Global
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
pierderea motivației; neajutorarea învățată pentru evenimente incontrolabile este atribuită altor oameni sau circumstanțe. b) Stabil versus instabil: caracterul stabil al atribuirilor duce la generalizarea și cronicizarea expectanței în viitor, fapt care duce la evaluarea inutilității și la reacții cronice de neajutorare. c) Global versus specific: atribuirile globale duc la generalizarea expectanței asupra situației, fapt asociat cu neajutorare generalizată în plan comportamental Combinarea acestor trei dimensiuni ale stilului atribuțional este considerată a fi responsabilă pentru deficitele emoționale, motivaționale și cognitive ale persoanei
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
instabil: caracterul stabil al atribuirilor duce la generalizarea și cronicizarea expectanței în viitor, fapt care duce la evaluarea inutilității și la reacții cronice de neajutorare. c) Global versus specific: atribuirile globale duc la generalizarea expectanței asupra situației, fapt asociat cu neajutorare generalizată în plan comportamental Combinarea acestor trei dimensiuni ale stilului atribuțional este considerată a fi responsabilă pentru deficitele emoționale, motivaționale și cognitive ale persoanei cu tulburare depresivă. Cercetările realizate de Alloy, Clements și Kolden în 1985182 și cele întreprinse de
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
apariția deznădejdii poate constitui o "cauză contribuitoare". Inferențele unei persoane în legătura cu un eveniment crește probabilitatea că acea persoană va deveni deznădăjduită la apariția unui eveniment aversiv. Răspunsul la evenimentele aversive va fi de data aceasta deznădejdea și nu neajutorarea. Așadar, în cazul acestei teorii accentul nu cade pe perceperea incontrolabilității evenimentelor, ci mai degrabă pe posibilitatea apariției evenimentelor aversive. Acest fapt rezolvă contradicția apărută în cadrul teoriei neajutorării învățate, contradicție legată de faptul că persoanele depresive se învinovățesc pentru evenimente
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Răspunsul la evenimentele aversive va fi de data aceasta deznădejdea și nu neajutorarea. Așadar, în cazul acestei teorii accentul nu cade pe perceperea incontrolabilității evenimentelor, ci mai degrabă pe posibilitatea apariției evenimentelor aversive. Acest fapt rezolvă contradicția apărută în cadrul teoriei neajutorării învățate, contradicție legată de faptul că persoanele depresive se învinovățesc pentru evenimente percepute ca incontrolabile. Aspectele critice ale unui eveniment constau în: 1) cauza percepută a evenimentului; 2) consecințele judecate ale evenimentului; 3) statutul eului dat de evenimentul perceput. Unii
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
afectărilor cerebrale organice. Există posibilitatea ca depresia să fie confundată cu unele sindroame demențiale și anume: boala Parkinson și boala Alzheimer. Depresia la vârstnici are cauze psihologice și cauze somatice. În rândul factorilor biologici, vârsta înaintată constituie o stare de neajutorare psihosocială, fiind răspunzătoare pentru diminuarea capacităților fizice, fatigabilitate, scăderea rezistenței. Persoana în vârstă întâmpină numeroase dificultăți de adaptare, nu mai știe ce să gândească, să spună sau să facă. La această vârstă, depresia este corelată cu evenimente tragice de viață
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
izolarea, diminuarea resurselor, a confortului material, schimbarea locuinței, spitalizarea, aziluri și în unele cazuri cu abandonul din partea copiilor. Simptomele persoanelor în vârstă care suferă de depresie sunt: (1) stare afectivă negativă; (2) tulburări ale somnului și apetitului; (3) sentiment de neajutorare; (4) viziune negativă asupra viitorului. Depresia la vârstnici este asociată cu patologia cerebro-vasculară, pot apărea afecțiuni somatice grave (boli cardio-vasculare, cancerul, tulburări endocrine, infecții) și sunt afectate și funcțiile superioare, respectiv capacitățile mnezice. Riscul suicidar la vârstnici este o gravă
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
un memento al epuizării finale; pentru că numai în frăgezimea unui obraz de copil febra se vădește în toată puritatea ei, numai pe buzele unui copil bolnav murmurul și delirul își păstrează prestigiul intact, numai în ochii rătăciți ai unui copil neajutorarea este infinită și suferința completă, uimită și, în esența ei, de neînțeles. Toate aceste lucruri le-am trăit proiectiv, ducîndu-le dorul, crestat de lipsa lor până în străfundul sufletului, căutând să le compensez mai târziu și mutîndu-le, din prea lunga frustrare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu sexul frumos cu mai multă sau mai puțină responsabilitate. Reprezentarea anilor bătrâneții este diferită pentru femei și bărbați. În media din România se promovează o imagine degradantă a bătrâneții: persoane inactive, „urâte”, neîngrijite, bolnave, neajutorate (Grünberg, 2005, p. 244). Neajutorarea este însă diferit receptată: bătrânii sunt reprezentați ca având nevoi de susținere acute, care, dacă nu sunt satisfăcute, duc la moarte sigură, în timp ce bătrânele sunt mai ales reprezentate ca bunici, persoane de ajutor pentru familiile lor. Imaginea bărbaților bătrâni este
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
Ca și tăcuta Emilia, cu siguranță, are destule dorințe care nu au fost rostite, cu toate că sunt diferite de cele ale eroinei din Povestirea cavalerului.81 Sunt multe voci în Povestirile din Canterbury, dar sunt și multe tipuri de tăcere, de la neajutorarea Emiliei până la 78 Ibidem, p. 219. 79 Ibidem, p. 220. 80 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 390. 81 Priscilla Martin, op. cit., p. 220. 38 oportunismul lui Mai, de la rezerva fermecătoare și căutată a stareței până la zgârcenia diacului de a rosti mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]