24,732 matches
-
lecții pe care le poate învăța tînărul scriitor al zilelor noastre ar fi să nu mai scrie pentru critici, ci pentru cititori adevărați. Criticii își vor face treaba și fără tratament special din partea scriitorilor. Revin și în acest volum Badislavii, neamul mitic, mîncător de fluturi, în care naratorul își identifica strămoșii. De data aceasta poveștile sînt și mai suculente, cu orgii sexuale, cu mistere de nepătruns, cu personaje care își duc povara originilor (destinul tumultuos al căpitanului Vasile Badislav). Epicul de
Complexul "Mendebilul" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15108_a_16433]
-
pun obroc acolo unde li se pare că "respiră" ceva și ies în avanscenă victorioși, pentru că în culise se proiectează nu numai prosperitatea materială, ci și intrigi, strategii oportuniste, delațiuni. Nepotolitul Eminescu apare astfel ca unul din marii martiri ai neamului, iar finalul spectacolului, când poetul, într-un gest de supremă deznădejde, recită cu patos primele versuri din celebra sa Doină: "De la Nistru pân' la Tisa/ Tot românul plânsu-mi-s-a...", tocmai aceasta vrea să exprime: nevoia de ozonare a unor oameni încătușați
"Și mai potoliți-l pe Eminescu" by Valentin Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/15146_a_16471]
-
cu murături/ sub plăpumi". Dar și parodii ale limbajelor: "a trepidațiilor reproduse de tranziență/ (și Toeffler și postmodern aspect)/ și verdictele și la obiect etc.", "în temnița lui iată poetul/ vai pasul iuțește-l nu plînge/ fereacă-ți matale femeea/ hii neam de curcan sau de hiară"; sau reciclări: "oareșicare ar fi și oareșiunde/ voa ea să mă lepede de la ea// au prin miroasele floarei au/ cu femei tîmplătoriu din scăldătoare// cu dobîndă va să zică/ numai ruinuri în pîntece". Amorul se topește în
O carte care se vrea șocantă by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15166_a_16491]
-
încă din primii ani pe măsura așteptărilor. Ernst Wagner "domolește" viziunile romantice asupra motivelor colonizării (le plăcea sașilor să spună că au venit de bună voie "într-un ținut nelocuit unde trăiau doar urși, râși și lupi", și că acest "neam nobil" nu cunoștea stăpâni sau slugi - în stilul reformei luterane, democrația perfectă înflorind mai ales în țările nordice). în 1210, regele Andrei a oferit cavalerilor teutoni Țara Bârsei. în numai 14 ani aceștia au construit 5 cetăți și au întemeiat
Cuvintele sub cristal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15160_a_16485]
-
Așa am aflat că în acel ajun de Paște 1986, urma să fie înmormîntată doamna Ecaterina Logadi, fiica lui Caragiale. În loc să mă adaug cozilor, m-am hotărît să sporesc cu unul numărul celor care se despărțeau de ultima urmașă a neamului Caragiale din România. Puteam, așadar, să ies din "contextul" previzibil, participînd la o împrejurare ce nu mi-ar fi cerut neapărat prezența. Pe doamna Logadi o cunoscusem puțin, în 1962, cînd îi luasem un interviu pentru Gazeta literară; fusesem încîntată
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
credeam că la plecarea doamnei Logadi ar fi trebuit să fie mai multă lume; mă uitam la eleganta ei arcadă orbitală, de culoarea fildeșului mat și încercam să reconstitui singura împrejurare cînd întîlnisem acea ființă care încheia acum soarta unui neam. Teribila spiță. De la nașterea lui Costache Caragiale, unul din strămoși, primul director al Teatrului Mare din București, pînă la moartea lui Mateiu I. Caragiale trecuseră cam vreo 120 de ani. Ce țară fusese acea Românie în care o familie de
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
De la nașterea lui Costache Caragiale, unul din strămoși, primul director al Teatrului Mare din București, pînă la moartea lui Mateiu I. Caragiale trecuseră cam vreo 120 de ani. Ce țară fusese acea Românie în care o familie de artiști de neam străin, împămînteniți aici, apucase să întemeieze, în timp puțin, o lume atît de vie și cuprinzătoare, de la strălucirea primei scene pînă la tumultul aevea al străzii caragialești și la paloarea de vis otrăvit al Bucureștilor mateini? Acum, la despărțirea de
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
dovedit, apoi, că era totuși unul, care orbea din cînd în cînd asistența cu lumina intensă a blițului: Iosif Constantin Drăgan. El venise să petreacă pesemne Paștele pe plaiurile strămoșești și aducea acum un pios omagiu ultimei reprezentante a ilustrului neam. Momentul căpătase o perfecțiune indicibilă, greu de uitat.
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
o investiție avantajoasă și liberă, dar nu dă nici un ajutor pentru liceu: nici profesorilor, nici elevilor, nici editorilor, nici autorilor. Cînd ies profesorii sau studenții în stradă, guvernanții se plîng că nu sînt bani. Cînd e vorba de Catedrala mîntuirii neamului, de sosirea lui Lou Bega la București sau de Dracula Park, miliardele curg. Nimeni dintre cei de la putere nu pare să vadă că adevărata catedrală a mîntuirii neamului este școala. Mă întreb de ce Ministerul și guvernul nu stabilesc, din marea
Prețul manualelor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15187_a_16512]
-
se plîng că nu sînt bani. Cînd e vorba de Catedrala mîntuirii neamului, de sosirea lui Lou Bega la București sau de Dracula Park, miliardele curg. Nimeni dintre cei de la putere nu pare să vadă că adevărata catedrală a mîntuirii neamului este școala. Mă întreb de ce Ministerul și guvernul nu stabilesc, din marea lor grijă pentru părinți și elevi, un preț eliminatoriu și la alte produse: la pîine și carne, la role, la blugi, la computere etc. în loc de carne, ca să economisească
Prețul manualelor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15187_a_16512]
-
ei ar trebui să și-o pună "distinșii politicieni la fiecare sfîrșit de an". Citez concluzia acestui editorial aniversar: "Ar fi nedrept ca din cortina neagră ruptă în decembrie '89 să se confecționeze doar prapuri de doliu pentru speranțele unui neam întreg și draperii care să ascundă învîrtelile și fripturiștii tranziției." Din păcate, această nedreptate se manifestă din plin, iar învîrtelile și fripturiștii tranziției se văd fără nici un efort. * Cu prilejul reuniunii BERD de la București, premierul Năstase a declarat că guvernul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15184_a_16509]
-
a intra într-un orfelinat al partidului, în care se formează "oameni noi" cărora le e interzis să vorbească sîmbăta și duminica. Dar Simon e, poate, salvat; înainte de a muri, bunicul i-a spus povestea familiei, care e și povestea neamului evreiesc - cu acest ultim membru se încheie al șaptelea cerc, cel mai îndepărtat de Dumnezeu. E greu să vorbești despre romanul lui Nádas Péter, nu e o carte generoasă pentru cronicari (sau dimpotrivă, e prea generoasă), în primul rînd pentru că
Istoria într-o țară mică by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15212_a_16537]
-
etc.: "dalmaca (dispărută azi, s-a vorbit pe coasta de răsărit a Adriaticii)" (= dalmata); "Biserica a constituit pentru toate popoarele o pâlghe a puterii în statul feudal" (= pîrghie); "au lăsat populația daco-romană fără apărare în fața goților, vizigoților, hunilor, gepizilor. Aceste neamuri erau normale (călătoresc)" (= nomade). Și etimologiile prezintă un risc mare de alterare a cuvintelor citate ca sursă: "botez (din baptism)", "înger (din duiangelus)" etc. Dramatică e mai cu seamă deformarea numelor proprii: Augus Trebonium Laurean, Kappadacia, Monte Squien (autorul Scrisorilor
Iarăși despre referate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15222_a_16547]
-
Constantin Țoiu Prima și cea mai frumoasă excursie am făcut-o cam pe la opt ani împreună cu prietenul meu greu, Garabet, și cu Mița lui, despre care am mai scris. Mița avea niște neamuri de-ale ei, la Speteni, sat măricel, cu oameni harnici și fete frumoase, la vreo trei kilometri după ce treci podul de peste Ialomița. Tot la Speteni, zece ani mai târziu, aveam să particip la balul de pomină în întunericul sălii de
La gârlă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15247_a_16572]
-
te izbeau în trecere peste față dacă nu înaintai cu cotul în sus, cum făcea, masiv, Garabet. Era prin luna mai, de Sfântul Constantin. Țin minte că Mița mă pupase cu foc, făcându-mi urări. În sat ajungând, trăseserăm la neamurile ei. Garabet, care le adusese rahat și cafea într-o legăturică neagră de pulberea râșnită, mă prezentase tuturor zicând ca de obicei despre mine că ajungeam om mare la imperfectul lui caraghios. Tot în ziua aceea, armeanul, plictisindu-se probabil
La gârlă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15247_a_16572]
-
o emisiune în care România își poate recunoaște și copiii străzii, dar și imaginile care o pot ajuta să pară țară normală. * Un editorial peste care nu putem trece e cel apărut în JURNALUL NAȚIONAL și intitulat Vadim, trădător de neam și de țară semnat de Florin Diaconu. Cităm finalul acestui editorial: "Vadim nu ofensează numai Franța, ci și pe toți democrații și moderații din Europa.(...) Vizita lui Vadim la Le Pen nu-i doar o simplă gafă politică, ci un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15257_a_16582]
-
de Florin Diaconu. Cităm finalul acestui editorial: "Vadim nu ofensează numai Franța, ci și pe toți democrații și moderații din Europa.(...) Vizita lui Vadim la Le Pen nu-i doar o simplă gafă politică, ci un act de trădare față de neamul românesc și față de țară." Aceasta e reacția editorialistului de la Jurnalul național față de vizita, chipurile personală, a lui CVTudor făcută liderului ultranaționalist Le Pen, înaintea celui de-al doilea tur de scrutin din Franța. Cronicarul reamintește că CVTudor și-a declarat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15257_a_16582]
-
de la raportarea celebrului profesor la "generația interbelică" sau "criterionistă", care a reprezentat rodul său cel mai de seamă. E o generație a aspirației spirituale prin excelență, deoarece, prin înfăptuirea idealului întregirii naționale, simțea "a nu mai avea datorii politice față de neam", precum cele precedente, socotindu-se "liberă să descopere noi orizonturi, noi culturi, să se avînte spre zările deschise". E drept că "lichidarea conturilor istorice" a constituit doar un intermezzo, căci, în scurt timp, dictatura regelui Carol al II-lea va
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
timp de la căderea comunismului, noi nu numai că nu ne-am dezis de crimele lui abominabile, dar l-am integrat ființei noastre naționale, ca cheie de boltă a românismului post-decembrist; cine nu iubește trecutul comunist al patriei este „trădător de neam și țară” și cine nu participă la delirul demagogiei naționaliste de azi nu este patriot. Cât despre mimarea periodică a convertirii noastre la valorile democrației europene, aceasta nu este decât un truc al strategiei balcano-pontice prin care sperăm să obținem
Absurdul continuu () [Corola-journal/Journalistic/13402_a_14727]
-
prin măruntaiele hidrei roșii încât au ajuns să-i confunde pe cei înghițiți de fiară cu organele proprii ale acesteia. Și tot căutând prin burta monstrului proteic, i-au găsit acolo și pe doi dintre marii poeți damnați ai acestui neam ingrat, Ion Caraion și Ștefan Augustin Doinaș, două dintre figurile tragice ale culturii românești postbelice, și i-au scos la lumină ca turnători infami ai bravei noastre securități. Și ca absurdul să fie deplin, cel „vătămat” de cei doi „delatori
Absurdul continuu () [Corola-journal/Journalistic/13402_a_14727]
-
Termeni precum „patriotism civic” ori „comunitate de idei” sunt la noi lucruri de ocară: aici, la Porțile Orientului, trebuie să rostești cu voce tremurată numele lui Ștefan sau Mircea, al „Crăișorului” Iancu, al lui Decebal sau al altor embleme ale neamului pentru a fi luat în seamă. Eternul caz Vadim, preșul de care iliescienii s-au folosit ani de zile pentru a-și compromite adversarii, ridică o problemă de principiu vizând legitimitatea puterii de azi. Oare de ce vor toți acești indivizi
Triumful resentimentului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13376_a_14701]
-
boală incurabilă emană din curtea „emanaților”. Dacă punem la socoteală și tot mai plauzibila trântire a ușii în nas de către Europa, situația nu e trandafirie deloc. Poate c-a sosit momentul ca între o chermeză și alta pe soclul eroilor neamului să ne întrebăm cine e de vină și cui să cerem socoteală. Sigur că de vină suntem toți, după cum îi place lui Iliescu să spună, pentru a-și diminua propria contribuție la soarta funestă a țării. Dar câțiva oameni, cu
Detergenți pentru spălarea creierului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13430_a_14755]
-
ca pe unul din cei mai feroci și activi antisemiți din perioada celui de al doilea război mondial, cînd prin articolele sale inflamatorii și turneele sale de conferințe lansa neobosit, de la înălțimea staturii sale poetice, cele mai otrăvite atacuri împotriva neamului evreiesc... De același Ezra Pound, care, judecat după război în America, s-a declarat nebun pentru a scăpa de pedeapsa cu închisoarea pe viață sau chiar scaunul electric, petrecînd 13 ani într-un ospiciu. Spre deosebire de Céline (sau de Richard Wagner
Alb și negru by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13431_a_14756]
-
lui) îi atacă pe liberali (18 martie 1947) și memoria lui I. I. C. Brătianu, el îi ia apărarea (în însemnările lui jurnalistice) marelui om politic. Deși nu l-a iubit, recunoaște onest că acesta „rămâne un fel de Prometeu al neamului nostru. Din cer a voit să smulgă pentru noi focul soartei definitive”. De subînțeles, Marea Unire din 1918. Din păcate, lipsește din Jurnal perioada 18 martie 1947-1952, astfel încât nu știm ce părere va fi avut, printre altele, despre abdicarea forțată
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
Nu dau încă de ea... De ideea că nici o înfumurare teoretică nu trebuie să întreacă experiența ta, ca om... Nu-i vorba de nici o modestie; e vorba de echilibrul între zis și făcut. De șapte milenii, de când este presupusă Facerea, neamul iudaic, scrie, învață, citește, se instruiește, provocând Universul... Nici o altă rasă omenească nu a îndeplinit și nu îndeplinește acest ritual, și el de foc... Nici una în schimb nu a fost atât de des atacată; nici uneia nu i s-a dărâmat
Talmudul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13474_a_14799]