373 matches
-
Se poate spune „I-am cumpărat bicicletă.”/„ I-am cumpărat o bicicletă.”/„ I-am cumpărat bicicleta.”, dar enunțuri precum „Are inteligență/frumusețe/prostie, etc.”, chiar dacă intervin uneori în vorbire, sunt nespecifice sau chiar contrazic spiritul limbii sau corectitudinea sintactică. Întrebuințarea nearticulată a substantivelor abstracte este condiționată de diferiți factori sintactico-semantici sau numai sintactici (verbe, prepoziții): „Dispune de (se caracterizează prin) inteligență, frumusețe, prostie, ticăloșieetc.”. Întrebuințarea cu articol nehotărât este condiționată de prezența unui determinant calificativ sau apreciativ: „Are o inteligență ieșită
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
realizează diversificarea „obiectelor” denumite: Costin cel mic/Costin cel mare; Tudor de azi/Tudor de ieri. CLASE FLEXIONARE DE SUBSTANTIVETC "CLASE FLEXIONARE DE SUBSTANTIVE" Gramatica tradițională distribuie substantivele limbii române în trei declinări, având în vedere terminația de nominativ singular nearticulat și într-o relativă corespondență cu diferențierea după gen. Declinarea I: substantive feminine terminate în -ă (casă, țară), -ea (stea), -à (mușamà), -i (zi) și substantivele masculine terminate în ă (popă, papă, pașă, tată, agă), -ea (beizadea, prâslea) și -i
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Paula Diaconescu 10, a identificat patru tipuri de flexiune, cu diferite subclase, diferențiate prin opoziția de dezinențe singular/plural, nominativ. Cele patru tipuri de flexiune se disting între ele prin numărul temelor omonime și prin raporturile dintre ele în declinarea nearticulată a substantivelor, la cazurile nominativ, acuzativ, genitiv și dativ (cele mai generale), singular și plural. Tipul I de flexiunetc "Tipul I de flexiune" Substantivele prezintă două (trei) forme în desfășurarea opozițiilor dezinențiale; se cuprind aici substantivele feminine din declinarea I
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu trenul.”, „Scrie cu stiloul.” Fac excepție substantivele singularia tantum: „A prăjit-o cu unt.”, „A spoit-o cu aur.”, „A învelit-o cu mătase.”, „S-au bătut cu zăpadă.” Celelalte prepoziții care impun cazul acuzativ se construiesc cu substantivele nearticulate: „Ceasul este pe masă.”, „El a plecat în oraș.”, „A scos merele din cutie.”, „Vorbește despre film.” Substantivele care denumesc grade de rudenie, expresia lingvistică a unor „obiecte” unice pentru subiectul vorbitor, caracterizându-se prin originea lexicală a sensului de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Copiii s-au ascuns în spatele blocului/unui bloc.” ș.a.m.d. Sensul de determinare categorială se supune sensului general al sintagmei în care substantivul este determinat sintactic prin pronume adjectivale nehotărâte, relative, negative; pronumele adjectivale fiecare, oricare, vreun lasă substantivul nearticulat, iar toți cere articularea lui cu articol hotărât: ”... Fiecare literă era un an, fiecare șir un secol de adevăr.” (M. Eminescu, P.L., p. 50), „Și cum vin cu drum de fier,/ Toate cântecele pier.” (M. Eminescu, I, p. 182) Observații
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
exemplare. În legătură cu realitatea extralingvistică și cu modul de a reflecta lingvistic această realitate, categoria numărului se organizează bipolar, prin opoziția singular vs plural: casă/case, bărbat/bărbați, curcubeu/curcubee etc. Termenul neutru al categoriei, din planul limbii, are forma singularului nearticulat: casă, bărbat, curcubeu etc. Sensul gramatical de singular rezultă din luarea în considerație, în actul de comunicare lingvistică, a unui singur exemplar dintr-o clasă de obiecte: „A rupt o floare.” Sensul gramatical de plural rezultă din luarea în considerație
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
strânsă legătură cu configurația constituenților funcțional-semantici dintr-un enunț maximal complet, categoria gramaticală a cazului se întemeiază pe opozițiile interne dintre cinci termeni corelativi: nominativ, acuzativ, genitiv, dativ, vocativ. Termenul neutru al categoriei din planul limbii are forma cazului nominativ nearticulat: floare, stea, profesor, curcubeu. În plan semantic, individualitatea termenilor corelativi este asigurată de natura relației în care intră substantivul, de poziția lui în această relație și, în legătură cu aceasta, de funcția sintactică dominantă care-i dezvoltă conținutul semantic, precum și de acțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
din adjective sau prin personificări și care tolerează numai dezinența -ule: urâtule, răule etc., dobitocule, măgarule etc. iar, în funcție de context, și alte substantive cu această dezinență: eroule, puiule, pigmeule etc. Unele substantive prezintă o formă de vocativ omonimă cu nominativul-acuzativul-genitivul-dativul nearticulat, ca o a treia variantă: chelner!, șofer!, birjar!, sau ca unică variantă: elev!, soldat!, tată!, caporal!, ofițer! etc. Încărcate de mai multă energie, aceste forme dezvoltă adesea diferite conotații stilistice, în interiorul funcției expresive a limbii (circumscrisă subiectului vorbitor: chelner!, șofer
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
familiar: copilo, fetițo, iubito, bunico, mămico, Mario, Zamfiro etc. și alte câteva. Mai numeroase sunt substantivele provenite din adjective: frumoaso, urâto, netrebnico, ticăloaso etc., marcate de conotații stilistice. Majoritatea substantivelor feminine se caracterizează prin omonimia vocativului cu nominativul și acuzativul nearticulat: mamă, bunică, doamnă, femeie, nevastă, cumnată sau, mai rar, articulat cu articolul hotărât: doamna. Observații: Dezinența -o apare, în limbajul familiar, și la unele substantive masculine, proprii sau comune, terminate la singular în -a, -ă sau -ea: Tomo! Mirceo! prâsleo
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nivelul dezinențelor și articolului deopotrivă (tata/tatei; cf. mama/mamei). 4. Elemente suprasegmentale. Intonația fixează definitiv identitatea specifică a cazului vocativ între celelalte cazuri. Marcă redundantă pentru formele distincte prin dezinențe specifice (omule!, copile!, surioaro!), intonația anulează omonimiile cu nominativul nearticulat: Andrei! Maria!, tată!, copii!, cetățeni etc. sau cu genitiv-dativul plural: domnilor!, doamnelor!, cazuri lipsite de o intonație specifică. 5. Elemente sintactice. Topica introduce o marcă în plus în conturarea identității vocativului; substantivele în vocativ au topică liberă; prin aceasta, vocativul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cursul flexiunii, adjectivul nehotărât își schimbă forma în funcție de gen, număr și caz, la fel ca pronumele corespunzătoare. La genitiv-dativ, adjectivele se deosebesc de pronume prin absența particulei deictice a: oricărei studente/oricăreia. Adjectivele corespunzătoare pronumelor unul, altul, vreunul prezintă forme „nearticulate”: un, alt, vreun (om), altă (fată). Variantele adjectivale ale pronumelor una și vreuna sunt o (fată) și vreo (fată). SINTAXA ADJECTIVULUI NEHOTĂRÎTTC "SINTAXA ADJECTIVULUI NEHOT|R~T" Adjectivul nehotărât ocupă de regulă poziția de determinant într-o relație adnominală realizând
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
casă. Stau lângă (la) fereastră. etc. Fac excepție prepozițiile cu și de-a, care impun substantivului, numai în planul expresiei, morfemul determinării - articolul hotărât: Ioana a plecat cu trenul. Se joacă de-a războiul. În cazul prepoziției cu, substantivul rămâne nearticulat, dacă face parte din clasa semantică a substantivelor continue, concrete: Și-a făcut cafea cu lapte. A mâncat brânză cu smântână. A scris cu var. vs A scris cu stiloul. Unele din aceste substantive pot, însă, realiza și opoziția categorială
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
scris cu var. vs A scris cu stiloul. Unele din aceste substantive pot, însă, realiza și opoziția categorială nedeterminare-determinare absolută: A scris cu var./ S-a jucat cu varul. Substantivele discontinue (trenul, stiloul etc.), precedate de prepoziția cu, pot rămâne nearticulate sau pot primi articol nehotărât, dacă, în plan semantic, realizează diferite grade ale „determinării” prin alte determinări sintactice: Ioana a plecat cu același (acest) tren. Ioana a plecat cu trenul de noapte. La genitiv-dativ, substantivele precedate de prepoziții primesc morfemul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Oameni ® caută oamenii oameni - complement direct Trecerea articolului hotărât de la un substantiv la celălalt reflectă (sau determină) schimbarea funcțiilor sintactice: complement direct - verb-predicat - subiect: Rolul articolului hotărât de marcă a identității funcționale de subiect a substantivului este condiționat de întrebuințarea nearticulată (când nu are alte determinări) a substantivului-complement direct. Într-un enunț precum Niște muncitori caută întreprinderea., topica redevine mijloc principal de marcare a identității sintactice funcționale; substantivul niște muncitori funcționează ca subiect. Același substantiv niște muncitori rămâne complement direct numai
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Niște muncitori caută întreprinderea. Articolul, hotărât sau nehotărât, se impune, în schimb, ca marcă absolută a identității de subiect a substantivului așezat după verbul-predicat: A revenit ministrul., S-a trezit deputatul., în opoziție cu identitatea de complement predicativ a substantivului nearticulat: A revenit ministru., S-a trezit deputat. și a identității de complement de comparație: El vorbește ca tata., în opoziție cu identitatea de complement predicativ a substantivului nearticulat: El vorbește ca tată. În legătură cu acțiunea principiului acordului, articolul posesiv-genitival marchează regentul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a trezit deputatul., în opoziție cu identitatea de complement predicativ a substantivului nearticulat: A revenit ministru., S-a trezit deputat. și a identității de complement de comparație: El vorbește ca tata., în opoziție cu identitatea de complement predicativ a substantivului nearticulat: El vorbește ca tată. În legătură cu acțiunea principiului acordului, articolul posesiv-genitival marchează regentul într-o relație de dependență de tip atributiv. În enunțul Acestea au fost principalele condiții de apariție a vieții pe pământ., forma de feminin singular a articolului genitival
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
necunoscut.” Dintre prepozițiile care cer acuzativul, doar prepoziția cu și locuțiunile în baza ei: împreună cu, la un loc cu etc. impun articularea substantivului: „Orice glas ascultă glas numai greierul prin ceas stă de vorbă cu tăcerea.” (L. Blaga) Substantivul rămâne nearticulat, dacă, sub aspect semantic, exprimă materia sau clasa de obiecte: „Și cum ospăta el, buf! cade fără sine în groapa cu jăratic.” (I. Creangă) sau dacă nearticularea lui este expresie a nedeterminării: „Cu sfetnici vechi de zile mă-întâmpinași în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
subiectului în plan logico-semantic: element cunoscut, anterior: „Viori sunt femeile, tremur în palmă răsfrânt.” (L. Blaga) Același rol de marcă distinctivă dețin împreună articolul și topica, în enunțurile cu predicat sintetic: subiectul, substantiv articulat, precede verbul predicat, complementul direct, substantiv nearticulat sau articulat cu articol hotărât, urmează verbul predicat: „Durerea fizică (S) nu poate produce dureri morale (C.D.), dar durerea morală (S) produce uneori dureri fizice (C.D.).” (M. Sadoveanu), „Bunul simț (S) poate înlocui câteodată inteligența (C.D.), dar inteligența (S) nu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
acestea stau în cazul acuzativ: „Nae Gheorghidiu socotea că fusese „lucrat” de către colegii de partid și că numai din pricina aceasta fusese remaniat.” (C.Petrescu, Procust, 192) Când circumstanțialul de cauză se realizează prin adjectivul relativ care, substantivul din locuțiune rămâne nearticulat. Ambii termeni stau în cazul acuzativ: „Recunoștea cu multă ușurință meritele altora și nemeritele sale din care cauză lumea-i zicea că e un spirit observator...” (M. Eminescu, P.L., 269) • dativul: datorită (improprie): „Datorită stării de letargie nu m-am
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pe undele de vad.” (M. Eminescu, IV, 432) Este atribut de identificare atributul realizat prin adjective pronominale, indiferent de articularea sau nearticularea substantivului. De altfel, când sunt determinate de unele adjective pronominale (alt, același, care, orice etc.) substantivul este totdeauna nearticulat: „Se pare cum că alte valuri Cobor mereu pe-același vad, Se pare cum că-i altă toamnă, Ci-n veci aceleași frunze cad.” (M. Eminescu, I, 204) iar când atributul se realizează prin adjectivul pronominal tot, substantivul e totdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
altă toamnă, Ci-n veci aceleași frunze cad.” (M. Eminescu, I, 204) iar când atributul se realizează prin adjectivul pronominal tot, substantivul e totdeauna articulat: „Toate turmele pământului au aureole sfinte / peste capetele lor.” (L. Blaga, 96) Când regentul este nearticulat sau articulat cu articol nehotărât (cu excepția situațiilor de mai sus), funcția se realizează ca atribut calificativ: „E-o noapte udă, grea, te-neci afară.” (G. Bacovia, 94) Dintre elementele relaționale, adverbul întrebuințat prepozițional cât marchează realizarea atributului ca atribut calificativ
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
întârzieri psihomotorii); • cauze externe (bolile din primii 3 ani de viață). Clasificarea Alalia motorie se aseamănă cu afazia motorie. Alalicul înțelege sensul cuvintelor, dar nu le poate pronunța, execută ordinele verbale și poate arăta obiectele indicate. Poate emite unele sunete nearticulate și cuvinte mono și bisilabice. Poate ajunge la 15-20 de cuvinte. Comunică printr-un limbaj bazat pe imitația fenomenelor din natură. Are dificultăți de motricitate și psihomotricitate. Subiectul își formează foarte greu schema corporală. Alalia senzorială. Alalicul nu înțelege sensul
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
deja, ai acestei noi meserii în țara noastră, pot reuși, în fine, coordona experiența concretă a medierii culturale, proces în care, cum spuneam, m-am angajat "spontan" acum aproape unsprezece ani, cu formele discursive deja existente, dar și cu cele nearticulate încă, de a transpune acest tip de experiență în regim academic. Cu alte cuvinte, a început să aibe din ce în ce mai mult sens pentru mine propria mea alegere, veche de când datează masteratul la care lucrez: aceea de a oferi ca "punct de
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
semnul tăcerii, nearticulând-o explicit. Forbes Hill se oprește un moment pentru a discuta alegerea lui Nixon de a "îngropa [...] suficient de adânc, dincolo de suprafața discursului său"240 orice întrebare cu care publicul său țintă ar întâmpina premisele sale majore, nearticulate, de altfel, explicit, în adresa sa din 3 noiembrie 1969. În principiu, explică Hill, nimeni nu este dispus să chestioneze astfel de "adevăruri", ca cele implicate de președinte, în calitate de premise majore ale raționamentului său. Chiar dacă acestea nu au valoare de
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
bazează, precum cea dintâi, pe predicția potrivit căreia retragerea imediată ar submina încrederea în calitățile de conducător (al lumii politice - adăugirea mea) ale Statelor Unite ale Americii; desigur, este vorba de încrederea aliaților. Premisa (majoră) pe care se bazează raționamentul, în aceeași măsură nearticulată în discurs ca și cele dinaintea ei, atestă că "aliații nu au încredere decât în cei care dețin puterea și, în același timp, sunt dispuși să acționeze în interesul lor"241. Dacă așa stau lucrurile, devine evident, iar Nixon nu
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]