378 matches
-
nobilă, cultă arată o domnie liberă asupra corpului sunetului în toată coprinderea lui. Această pronunție nimenea nu are o dătorie mai mare de-a cata s-o posedeze decât actorul, a cărui cel mai principal instrument este sunetul articulat. Sunetul nearticulat e instrumentul muzicului. Sunetul nearticulat e cu deosebire obiectul de cultură al cântărețului nu însă a actorului la care articulațiunea, însuși corpul și espresiunea acelei articulațiuni, sufletul sunetului constituie elementul în care el înoată și se mișcă cu ideea poetului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
liberă asupra corpului sunetului în toată coprinderea lui. Această pronunție nimenea nu are o dătorie mai mare de-a cata s-o posedeze decât actorul, a cărui cel mai principal instrument este sunetul articulat. Sunetul nearticulat e instrumentul muzicului. Sunetul nearticulat e cu deosebire obiectul de cultură al cântărețului nu însă a actorului la care articulațiunea, însuși corpul și espresiunea acelei articulațiuni, sufletul sunetului constituie elementul în care el înoată și se mișcă cu ideea poetului, cu intuițiunea sa proprie. O
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
numai, esprimă intuițiunea obiectului. Cu toate astea s-a păstrat în limbă o mulțime de elemente în cari nu se poate recunoaște o asemenea înrudire a sunetului cu sensul celor ce el semnifică. Noi nu vorbim aicea despre imitarea sunetelor nearticulate pe cari le prezintă fiece limbă, ci despre însemnanța simbolică a multor concepte prin sunetele ce le corespund lor. Frumusețea pronunției va sta dar într-aceea de-a face observabilă și pentru ureche această coeziune și de-a estrăda sufletului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
oarecum noțiunea prin ton deja în vorba pronunțată. {EminescuOpXIV 313} Accentul simbolic însă își are și el scala sa. El se arată în forma sa primitivă, adică în cea mai nemijlocită, atuncea când predă vorbe cari imită și zugrăvesc sunete nearticulate. Fiecare limbă posedă astfel de espresiuni, în care sunetul articulat reflectă tonuri nearticulate auzite de ureche și ne însemnează astfel imitativ întreaga impresiunea a lor (ciripește, scârție, foșăie, urlă, fâșâie, șuieră). Însă aceste espresiuni aparțin începutului limbelor; omul, care caută
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
își are și el scala sa. El se arată în forma sa primitivă, adică în cea mai nemijlocită, atuncea când predă vorbe cari imită și zugrăvesc sunete nearticulate. Fiecare limbă posedă astfel de espresiuni, în care sunetul articulat reflectă tonuri nearticulate auzite de ureche și ne însemnează astfel imitativ întreaga impresiunea a lor (ciripește, scârție, foșăie, urlă, fâșâie, șuieră). Însă aceste espresiuni aparțin începutului limbelor; omul, care caută a reda prin sunetul articulat întreaga abondanță a impresiunei, își îndreaptă sub presiunea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lor (ciripește, scârție, foșăie, urlă, fâșâie, șuieră). Însă aceste espresiuni aparțin începutului limbelor; omul, care caută a reda prin sunetul articulat întreaga abondanță a impresiunei, își îndreaptă sub presiunea acestui stimul atențiunea sa asupra acelor obiecte cari, prin sunete auzibile, nearticulate îl silesc de-a forma după el pe cele corespunzătoare articulate. În această activitatea primitivă omul nu e formător de limbă decât într-o măsură minimă, căci el imita numai tonul auzit în elementul tonului articulat și nu redă în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
joacă un rol cu deosebire creatoriu, pentru că aicea vorba ca atare zugrăvește deja impresiunea ei (subiectivă), și vorbitorul nu are decât a o reproduce clar și cu înțeles. Ba încă din contra: omul în vorbirea acestor espresiuni cari imitează sunetele nearticulate nu are de-a adăogi de la sine decât foarte puțin, căci în cazul de față limba a luat asupră-și întreaga acțiune a zugrăvirei. Va să zică nici aicea nu poate fi încă vorba despre o activitate artistică în sensul propriu al
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cazul de față limba a luat asupră-și întreaga acțiune a zugrăvirei. Va să zică nici aicea nu poate fi încă vorba despre o activitate artistică în sensul propriu al cuvântului. Pentru că limba pe această infimă treaptă n-a imitat decât sunete nearticulate, de-aceea nu-i permis nici vorbitorului ca să prea eleveze acest element simbolic; sau mai bine zugrăvitor, din ton, căci ne-ar transpune pe un stadiu din care noi, prin întreaga noastră dezvoltare, am ieșit deja demult. Cine pune o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nici problema actorului, care are într-adevăr de-a face sensibil și intuitiv pentru auditor semnul, în sine indiferent, al vorbei, nu are însă de-a ridica elementul neorganic al zgomotului asupra elementului organic al tonului articulat. Întru reproducerea sunetelor nearticulate prin cele articulate rămâne totdeuna o contradicțiune, pentru că cele dintâi nu pot niciodată să se consume cu desăvârșire în cele din urmă; și de-aceea, pe acest stadiu primitiv, accentul simbolic întru esprimarea unor asemenea cuvinte are de-a eleva
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se-nțelege de sine când o intențiune deosebită a poetului n-ar conditiționa contrariile. Așadar pe treapta aceasta accentul simbolic trebuie să se întrebuințeze cu precauțiune și moderațiune mare, pentru că greutatea pusă pe el ar eleva prea mult elementul sunetului nearticulat. De-aceea nu e rar de-a găsi la actori ordinari cumcă, necapabili de-o speție mai naltă a accentului simbolic, ei se mărginesc la speția asta de colorit al tonului, în care toată arta nu consistă în fond decât
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
până la urmă în ebraică, pentru că este limba sacră, dată la început omului prin natură. Zerakhya, în schimb, i-a replicat că nu există o limbă „dată omului prin natură” și că un copil lipsit de educație lingvistică ar emite sunete nearticulate, asemănătoare cu lătratul câinilor (9 ; 4, p. 45). La aproape trei secole după domnia împăratului german Frederic al II-lea, suveranul Scoției Iacob al IV-lea (1488-1513) a izolat, de asemenea, doi prunci pe insula Inchkeith. I-a lăsat acolo
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
1.8.4. (al-)Habr: SOI „cel știutor”; ASM „Bine știutorul”; GG „Cunoscător”; Marr „peritus” (4, 35/34); „commonitus” (4, 94/93), „cognitor” (17, 17), (precedat de ‘) „plene instructus” (31, 34); RB „l’Informé”, „clairvoyant” (când e predicat nominal nearticulat); DM „bien/parfaitement informé”; YA „Acquainted with all things”; Arb „the All-aware”. Și acest nume este bine atestat (apare de 45 de ori). Apare în asociere cu al-′akm (de 4 ori), cu al-‘Alm (66, 3), cu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
fie misterios de tăcuți; părul lor lung era singurul și adevăratul lor limbaj, nemaiavând nevoie să adauge ceva. Vorbirea coincidea cu însăși prezența lor. Inefabilul era ars retorica protestului lor. Ce anume spuneau pletoșii în anii 1966-1967, prin limbajul lor nearticulat, ce consta în semnul monolitic al propriilor plete? Spuneau următoarele: „Ni s-a făcut greață de civilizația consumistă. Protestăm radical. Prin refuzul nostru, creăm un anticorp împotriva acestei civilizații. Totul părea să meargă spre bine, nu-i așa? Generația noastră
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
mod fatal - regresul. De fapt, ei au ajuns în urma părinților lor, făcând să le reînvie în suflete conformisme și terori, iar în aspectul fizic, convenționalisme și mizerii ce păreau depășite pentru totdeauna. Acum, aceste plete spun, în limbajul lor non-verbal, nearticulat și obsesiv, prin iconografia lor de huligani, „chestiuni” tipice televiziunii sau reclamelor la produse, în care este deja de neconceput să-ți imaginezi un tânăr fără plete: fapt ce, astăzi, ar fi scandalos pentru putere. O spun cu un imens
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
raportare la situația dată. Uneori, autiștii repetă doar alocuțiunile de interdicție ale adultului. Se poate Întâmpla ca ecolalia să fie Întârziată (repetă anunțurile de la radio). Alteori apar niște fixații pe planul motor al gurii (scrâșnitul dinților, suflatul, sărutul, mușcatul, țipete nearticulate, țipete de animale etc). Aceștia nu au un limbaj veritabil. La unii poate apărea și un limbaj veritabil În condițiile unui eveniment afectiv intens (frustrare, schimbare de familie) sau În manifestări de angoasă. Apar cuvinte formate din 1-2 silabe, de
AUTISMUL INFANTIL PRECOCE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Iuliana Luminița GUZU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2173]
-
simți că-l părăsesc puterile și se prăbuși, doborît de caznele trupești îndurate prea îndelung; rămase o vreme așa în fundul ambarcațiunii lui Stubb, ca un om călcat în picioare de o turmă de elefanți. Din străfundurile sufletului său urcau gemete nearticulate aidoma suspinelor deznădăjduite care urcă dintr-o prăpastie. Dar tocmai din pricina intensității ei, această stare de leșin fu de scurtă durată. La oamenii cu suflet mare o singură clipă de durere adîncă poate fi expresia concentrată a tuturor durerilor superficiale
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nu tendințele), deși o lucrare foarte cunoscută a lui Al. Graur se intitulează Tendințele actuale ale limbii române (1966). Dar poate aceasta este o excepție care Întărește regula, dată fiind personalitatea lui Al. Graur! Sunt alte titluri care folosesc substantivul nearticulat (Iorgu Iordan, Dicționar al numelor de familie românești) sau articulat cu articol nehotărât (Victor Vișinescu, O istorie a presei românești, 2000; Ion Rotaru, O istorie a literaturii române etc.). Totuși, În cazul folosirii unor titluri metaforice, criptice, subtitlul va oferi
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
sfântă (termen de origine latină), precum și chiot pentru chicot; În fine, ar fi trebuit folosită linia de pauză pentru a marca elipsa predicatului făcui Între chicot și simfonie. Un al caz de transcriere greșită este atunci când se face confuzia articulat/nearticulat, care poate să producă structuri sintactice diferite, cu alte direcții de interpretare. Versul „Vreme trece, vreme vine” din Revedere și din Glossă este adesea transcris „Vremea trece, vremea vine”. I. Funeriu arată că tot astfel se găsește textul În interpretarea
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Herlea și David Ohanesian, respectiv În lectura, de altfel inimitabilă, a lui Mihail Sadoveanu. În general, opțiunea lui Eminescu este pentru nearticulare. I. Funeriu (1995) afirma: Hotărât lucru, opțiunea eminesciană are resorturi estetice serioase, motivația fundamentală fiind aceea că substantivele nearticulate sunt mai vagi, mai puțin precizate, mai tainice, mai misterioase și mai „ne-lămurite”, prin urmare mai proprii limbajului poetic, câtă vreme acesta manifestă o repugnanță vizibilă față de orice tendință către explicit; „articulatele” sunt mai apropiate de știință decât de
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
a-și însuși și folosi vorbirea ca mijloc de comunicare; afectează pe lângă limbajul impresiv și pe cel expresiv. În alalia motoare subiectul înțelege sensul cuvintelor, dar nu le poate pronunța; el poate executa cerințele verbale și chiar emite unele sunete nearticulate. În alalia senzorială subiectul nu înțelege sensul cuvintelor, dar le poate repeta (ecolalie). ALERGIE (< fr. allergie, cf. gr. allos - altul, ergon - lucru) - Mod special de a reacționa al unui organism față de un agent microbian, chimic sau o acțiune mecanică. Hipersensibilitate
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
pas înapoi. Cine i-a spus? Tre buia să rămână secret... — Credeai că nu știu? ricanează bătrânul. Se înfioară de o bucurie perversă. Se pare că pe Livia a luat-o gura pe dinainte. Fulcinius scoate din gâtlej doar sunete nearticulate. — Halal acuzator! exclamă amenințător Augustus. Se preface că-și stăpânește cu greu mânia. Un om care a fost el însuși acuzat că s-a urcat pe scenă! Plesnește indignat din palme. Dovedit pe deasupra și ca mincinos patent! Îl apucă încruntat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o ocolească. Se uită însă în altă parte, ca să nu fie nevoită să pedepsească. Dar, când ajunge în dreptul ei, perdeaua este brusc dată în lături. Mișcarea neașteptată o face pe Vipsania să întoarcă capul fără să vrea. Scoate un strigăt nearticulat. Dezgustul și oroarea i se opresc în gât. Doi băieți identici - sau poate e doar unul singur și mintea ei a luat-o razna? - stau înăuntru. Cel de la fereastră rân jește sfidător către ea, în timp ce celălalt, cu ochii bulbucați, își
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
du te! Călărețul refuză cu îndărătnicie. — Ah! Înțeleg, zâmbește atunci răutăcios, ție-ți plac specta colele deprimante, fără vlagă, care moleșesc și slăbesc vigoarea băr bătească. O dresură, de exemplu... Încruntat, germanul nu dă semne că pricepe gluma. Mârâie însă nearticulat în semn de protest. — Cum e cu putință, îl mustră în derâdere instructorul, să nu apreciezi loviturile frumoase și disprețul pentru moarte... Râde de-a binelea. — Eroismul din sufletul sclavilor? — Ba din contră, replică iute Pusio, apreciez la justa valoare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tăiș dublu și coadă scurtă. Privea uimit acest joc ciudat: țăranii se ordonau în cercuri concentrice care urcau dealul în vârful căruia se afla el. Nu încăpea nici o îndoială; el era motivul mâniei lor și lui îi erau destinate sunetele nearticulate și mișcările smucite ale topoarelor. Trebuia să se apere în vreun fel, dar instinctul de autoconservare acționează cu întârziere în astfel de situații neașteptate. începu să deslușească fețele crispate ale sătenilor și ochii lor injectați de o inexplicabilă ură. Singura
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în Scandinavia. Acesta din urmă paște iarba de-a-ndărătelea, căci buza de sus îi e atât de lungă, încât dacă ar paște înaintând i-ar acoperi iarba. Aleargă cu o iuțeală de necrezut, cu toate că mădularele îi sunt dintr-o singură bucată, nearticulate. De aceea, când vrea să doarmă nu se culcă, ci se sprijină de un copac. Jordan, după metoda ilustrului Leonardo, știind dinainte după îndelungată pândă, locul pe care și-l alege dihania, tăia trunchiul arborelui aproape cu totul și când
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]