451 matches
-
cele mai apreciate fragmente din literatura română. Manea observă că, prin intermediul aceastei secțiuni de proză, Creangă va fi reușit să transmită „perfect” atât „situarea temporală și spațială” a povestirii sale, cât și „toate detaliile unei lumi ingenue și pline de neastâmpăr”. El pune în contrast această perspectivă cu un alt fragment la persoana întâi: începutul romanului "Întâmplari în irealitatea imediată" a romancierului interbelic Max Blecher, care cufundă imediat cititorul într-un univers de incertitudine modernistă, suferință și subiectivitate. Diverse comentarii asupra
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
Zâmbetul tău fericit, Privirea ta cu irizații aurii, Culcușul cald din perna brodată de mama... Aștept cu sufletul strâns în chinga nerăbdării întoarcerea zeiței mele. Ai luat cu tine o parte din mine; Cea mai bună ... Mi-au rămas gândurile, Neastâmpărul Și dorul infinit de ființa ta ! De ce te-am lăsat să pleci ? O clipă îmi este prea mult fără tine; Tentaculele dorului îmi taie rațiunea; îmi afund capul în căușul pernei, Adulmec ca un câine pierdeau atinsă de mâna ta
Editura Destine Literare by Melania Rusu Caragioiu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_204]
-
considerându-le niște bazaconii. În cele din urmă sultanul devine prea neîncrezător și, înțelegând că toate femeile sunt niște mincinoase, hotărăște ca Șeherezada să fie executată. În timp ce i se strângea ștreangul de gât, ea se consolează totuși cu faptul că neastâmpărul și brutalitatea soțului ei îl vor lipsi de cunoașterea unor nenumărate aventuri nemaipomenite. "" a fost publicată în ediția din februarie 1845 a revistei "Godey's Lady's Book" Prima traducere în limba română a fost realizată de Ion Vinea și
A o mie și doua poveste a Șeherezadei () [Corola-website/Science/334364_a_335693]
-
1932, luna noiembrie, a ocupat înalta demnitate de consilier la Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția III-a. George Alexianu l-a descris astfel pe magistratul : „Mi-a reținut atenția prin tinerețea lui vie, prin ochii lui scânteietori, prin neastâmpărul ce-i ghiceai în suflet și pe care și-l stăpânea cu greu parcă sub roba neagră. El îmi apare în acea aureolă de înaltă atmosferă morală, de inteligență vie, de viață din plin trăită, pe care natura a împrăștiat
Eugen Petit () [Corola-website/Science/310633_a_311962]
-
ceea ce dă desenului o notă de interes în plus, dezvăluind modul de construire printr-un proces de invenție prin derivație, a imaginii. Evident, între tipul de om blajin aparent și dârz în fond, dar nemărturisit, disimulat care e Pintea, si neastâmpărul ahasveric călător în bărăganurile lumii morale care era Istrati, argonaut al cunoașterii omului că și al faptei sociale, sunt similitudini mai greu de observat la prima vedere. Dar, subiacent, unitatea dintre imaginea literară și cea plastică se vădește a fi
Vasile Pintea () [Corola-website/Science/306784_a_308113]
-
ajuns-am și eu * * * În ziua următoare, am mers la Bușteni. Am urcat la Babele. Câteva ceasuri, a fost senin. Peste tot, în jur, agitație, chicoteli. Unii schiau, alții beau vin fiert și admirau spectacolul naturii. După masă, am coborât. Neastâmpărul, intrat parcă și în oase, ne-a dus în Poiana Brașov. Acolo, puzderie de oameni. Pârtia era plină, iar pe alei, nici că puteai merge fără a te împiedica de vreun rătăcit ca și noi. 18 D Lestine iterare Doar
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_47]
-
o trecere în revistă a influențelor asupra stilului lui Pancu-Iași, așezându-le în perechi: „"verva marelui humuleștean cu senina bărbăție a lui Gaidar, romantismul întrebărilor Selmei Lagerlöf cu flegmatismul răspunsurilor unui Jerome K. Jerome, pura melancolie a lui Exupéry cu neastîmpărul unui Gianni Rodari, ghidușiile lui Ciucovski și blînda visare din lanurile lui Salinger"”. Scriitorul s-a născut cu numele Octav Pancu. El va adăugă numelui său pe acela al orașului în care a copilărit. A avut doi băieți, Alexandru și
Octav Pancu-Iași () [Corola-website/Science/299633_a_300962]
-
lua calea, pe lângă bătrâna din colț ce da în bobi unei vădane, fie spre parcul Romaneștilor, fie spre lunca Jiului. Întâlnește, și se amestecă între ei, copii și copilițe, bucurându-se în jocuri de cuvinte, cu tâlcuri pierdute, și în neastâmpăr de picioare, ca și cei de la Teiu, unde rareori mergea. Cine dintre noi - va scrie, spre zenit, în textul Constantin Brâncuși și Ezra Pound - nu a practicat, în întâia tinerețe, impropriu numite "jocuri", care nu sunt decât arhaicele exhultări ale
Vasile Georgescu Paleolog () [Corola-website/Science/304134_a_305463]
-
pe cine vrei să convingă? În curând cea care fuge acum de tine te va urmării, și, dacă nu te iubește, te va iubii"." Oda se încheie cu o nouă invocație către zeiță, poeta cerându-i să fie dezlegată de neastâmpărul care o roade, să i se îndeplinească dorințele inimii. Într-o altă odă - adaptată într-o limbă latină desăvârșită de Catul, marele admirator al poetei - revărsarea de pasiune descrisă sub aspectul fizic, cu elemente puternic contrastante, impresionează și astăzi, așa cum
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
Spre sfârșitul vieții publică două volume "Amintiri" (1973) și "Portrete și siluete din lumea operei" (1983). Cariera artistică a lui Emil Marinescu, în posesia unui registru vocal întins de la tonalitățile dramatice la acelea ale unui tenor liric, reflectă un permanent neastâmpăr, o dorință, parcă tot timpul nesatisfăcută, de a peregrina de la un loc la altul în căutarea unui public nou, asemenea unui Minnesänger din evul mediu. Alături de Dimitrie Onofrei și Traian Grozăvescu, a fost unul din cei mai mari tenori români
Emil Marinescu () [Corola-website/Science/297651_a_298980]
-
socoteală Că-s mulți chemați, puțini aleși. Și-n alt loc: Pe osebitele cărări Toți ne-ndreptăm către un țel, Unii pe jos, alții călări. În poezia d-sale Ție3, d-ra Virginie Damian se arată dintre cei chemați (de către pârdalnicul neastâmpăr poetic), dar nu dintre cei aleși. D-ei se îndreaptă către țel, către nemurire, dar pe jos, nu călare. Ca să nu ne socotească cineva bârfitori de rând și dușmani ai muncei și industriei naționale, ne vom nevoi a dovedi prin
Debutul lui G. Ibrăileanu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/4011_a_5336]
-
haos adormit, vine oul, organizat, dar nu încă hotărât pentru moarte sau pentru viață. Așa încât poate fi, la fel de bine, un imbold al Facerii sau un memento mori. O poezie fără pretenț ii din Prisaca lui Arghezi mustră, în altă cheie, neastâmpărul unui copil pe potriva „răsadului mai rău” din După melci, care prăduiește nenumărate ouă ca să le ia bănuțul („galben icusar”, cu un alt farmec al limbii, la Barbu). Alternativa e mai cu scaun la cap, dar la fel de terre-à-terre: „măcar nu le-
Despre astâmpăr by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5618_a_6943]
-
tinerețe prietenei sale Florica Rosetti, iar de-a lungul maturității, soției sale Mărie, si, de asemenea, prietenilor, formează jurnalul vieții lui prodigioase, dezvăluindu-ne că în ciuda sănătății sale precare avea o puternică pofta de a trăi, un temperament trepidant, un neastâmpăr continuu pentru călătorii, dominate de nedomolita plăcere pentru lectură poeziei și pentru artă în genere." Încât la sfarsitul lecturii scrisorilor se înțelege pentru ce Ion Pillat a trait doar 54 de ani, arzând repede și total că o lumânare." Fiu
Ion Pillat în corespondentă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18168_a_19493]
-
dincolo de canonul obișnuit al Operei, precum Izvoare și Rădăcini, a coregrafului Ioan Tugearu sau în cele care ilustrau politempia muzical coregrafică concepută de Mihai Brediceanu - cu un astfel de spectacol ajungând și la Paris în 1978, la Centrul Pompidou. Dar neastâmpărul și aspirațiile interpretei către alte orizonturi coregrafice au făcut-o să se atașeze, în paralel cu activitatea ei artistică de la Operă, și grupurilor de dans contemporan conduse în acei ani de Miriam Răducanu, Adina Cezar și Sergiu Anghel, participând la
Cioburi de portret Natașa – Natalia by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/3674_a_4999]
-
Înainte de a ne sui în trăsura sprintenă și ele-gantă care ne așteaptă și al cărei conducător, în haină lungă lipovenească de catifea neagră, cu șapca de același stil, abia stăpânește surul (sau roibul sau negrul) plin de foc și de neastâmpăr, să ne aruncăm un moment privirea asupra palatului gării. În linii generale fațada e tot cea pe care o cunoaștem, adică cea de azi; fără construcțiunile mai nouă care o complectează acum, deoparte și de alta (nu ca frumusețe, firește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ca epoca cea mai senină a existenței. E fără trecut, căci copilăria e prea aproape de ea pentru a exercita vreo influență asupra-i, fără trecut, deci fără regrete. Durata sa e mai mult așteptare decât activitate, mai mult contemplațiune decât neastâmpăr; privirea sa urmărește mai mult viitorul decât prezentul și ambianța. De aceea, fără a avea încă elanul în îndrăzneala tinereței nici puterea ei de sacrificiu nici tendințele ei imperialiste nici nerăbdarea, intoleranța și uneori scepticizmul acesteia, ferită deci de toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
plăcute despre Iași și despre ieșeni. Câteodată aprecierile aceste le surprind dincolo de cuvinte, în privire de pildă sau în alte semne care trădează gândul oamenilor. Înțelege oricine că ele nu mă lasă indiferent. Una din marile învinuiri aduse ieșenilor e neastâmpărul și nestatornicia lor. "De ce fugiți de orașul vostru?" îmi spunea nu de mult unul din cei mai buni și mai apreciați dintre scriitorii noștri. "De ce fugiți de el, dacă-l iubiți atât? Căci se pare că-l iubiți cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mai putem replica, nici nu ne vom mira de nimic pe fața pământului. Dar "Bacăul" nostru mai adineaori se plânse că n-are loc spre a fi mai explicit și cu toate acestea pe a doua pagină începe, cu un neastâmpăr nesuferit, să se întindă pe întregi cinci coloane, și ce face? Pișcă și mușcă parcă s-ar fi născut cu colți în gură ca oștirea lui Cadmus. Pe cine mușcă? Pe o biată foiță - cum o numește el - care a
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
liniștită, iar dânsa, soția, cu vreo două decenii mai tânără, era o femeiușcă înaltă, blondă, subțire ca o viespe, elegantă, apetisantă; avea niște sprâncene foarte subțiri, iscusit desenate, rimelate, de sub care ochii negri și focoși fugeau în toate părțile cu neastâmpăr și cutezanță, încât, de cum o vedeai prima oară, te rușinai și lăsai ochii în jos, apoi te întrebai în ce măsură poate el, omul acesta, Grigore Moscovici, stăpâni și îmblânzi un asemenea "mânz nărăvaș"? ... I-am văzut de mai multe ori împreună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
acordă o atenție specială, decât doar aceasta sintagmă. Impulsul polemic nu lipsește nici din a doua secțiune, Eminescologie, care începe chiar cu Polemica unei exegeze și continuă cu alte luări de poziție, cu reacții pro și contra într-un permanent neastâmpăr ideatic. "Pagini literare" (Câmpina), nr. 11, ianuarie 2002 Gheorghe LUPU "Controverse eminesciene" Consecvent credinței sale întru Eminescu, criticul și eseistul Theodor Codreanu selectează, în recenta sa carte [Controverse eminesciene, 2000, n.ed., L.C.] apărută la Editura " Viitorul românesc", studii și articole
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
albă cu număr străin trecând prin fața primăriei. A micșorat viteza și a claxonat încet. Claxonatul în localități era interzis. Venise neamțul Werner, iar claxonatul era o invitație de a le face cât mai repede o vizită. M-a cuprins un neastâmpăr și o dorința de a merge la Boiereasca, pe care nu am putut să mi-o astâmpăr până când nu m-am văzut în șaretă. Odată cu lăsarea serii, am ajuns la tanti Maria. Sofia mi-a deschis poarta mare și mi-
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
tot curge și iarba de ce crește, De ce iar pe noi cerul suspendă nencetat, De ce iar piere ziua și iarăși se ivește Și omul de ce trece, de ce oftând trăiește, Iar tu, insectă slabă, ce știi, sau ce-ai aflat? Cu cugete, neastâmpăr de ce folos ți-e ție O viață efemeră să, vrei a-nvenina? Ziua de azi e scumpă mai mult decât o mie Din secolul ce încă cutezi a aștepta. Gustați cu tinereță, din fructul frumuseței; Iubiți, iubiți plăcerea pîn' la
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
dubiță, străduindu-mă să nu-mi rod unghiile, apoi am văzut intrând un grup de oameni care păreau a veni din Sloane Square, dar am refuzat să-i urmez. Am mai stat zece minute În mașină și, În final, un neastâmpăr cauzat de drog m-a determinat să cobor. Grădina din față fusese pavată aproape În Întregime, cu excepția unui petic mic de pământ În centru, din care creșteau doi copaci Înalți până la brâu și tunși astfel Încât să semene cu niște acadele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
sună mai elegant.) Era o femeie scundă, mlădioasă, cu un păr negru foarte drept, tuns scurt și arcuit într-o curbă terminată într-un șpiț de fiecare parte a obrajilor. Ochii căprui închis nu erau mari, dar ardeau, plini de neastâmpăr, oarecum ca ochii lui Zet, cățelul lui Adam McCaffrey. Îi plăcea să facă aluzii la sângele ei țigănesc. Nimeni nu dădea crezare acestor romantice aluzii, dar de fapt era un adevăr; Diane era verișoară sau poate că soră vitregă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
el trebuia să se menajeze. Se va duce pur și simplu și va bate la ușa lui. John Robert. Hotărârea îl umplea de o ciudată emoție ațâțătoare; se sculase din așternutul șifonat de pe canapea și începuse să rătăcească, plin de neastâmpăr și de energie, din sufragerie în camera de zi, apoi în bucătărie și îndărăt. Simțise nevoia să facă ceva, ca și cum ar fi fost ceva de făcut în casă, o treabă pe care o lăsase neîmplinită. Se pomenise din nou în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]