449 matches
-
trăsăturile celtice proprii fuseseră coloanele filosofiei sale personale. Dintr-o dată, i s-a părut că viața Îi mai oferea suficiente surprize, cu condiția ca renașterea vechilor curiozități să nu Însemne că dădea iarăși Înapoi - că dădea Înapoi chiar din fața vieții. NEASTÂMPĂR - Sunt très bătrân și très blazat, Tom, a declarat Amory Într-o zi, Întinzându-și confortabil carcasa În fotoliul de la fereastră. Se simțea Întotdeauna În largul său când se lăsa pe spate. - Erai mult mai amuzant până nu te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de ce n-ai fi plictisit, mă rog? l-a Întrebat Tom, căscând. Nu-i asta predispoziția normală a unui tânăr de vârsta și condiția ta? - Ba da, a răspuns gânditor Amory. Dar sunt mai mult decât plictisit. Sunt plin de neastâmpăr. - De la dragoste și de la război ți se trage. - Păi, a chibzuit Amory, nu sunt sigur că războiul propriu-zis a avut cine știe ce efect asupra vreunuia dintre noi, dar e sigur că a distrus vechea ambianță și, Într-un fel, a ucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o coterie de inși nesăbuiți, care sorbeau cocteiluri În limuzine și aveau față de cei mai vârstnici o condescendență promiscuă și un aer protector complet nelalocul lui. Iar Eleanor, cu un esprit care te trimitea direct la boulevards, Împinsese pe căile neastâmpărului boem mulți inocenți ce miroseau Încă a St. Timothy’s sau a Farmington. Când povestea ajunsese la urechile unchiului ei, un cavaler uitat de lume, dintr-o epocă mult mai ipocrită, urmase o scenă din care Eleanor ieșise Înfrântă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de pe ochi și apoi își transferă nervii asupra pipei - simbolul eșecului parteneriatului nostru. Urăsc toate accesoriile care însoțesc fumatul de pipă: punguța de tutun, filtrul, peria de curățat, cuțitașul de buzunar și bricheta specială. Fumătorii de pipă sunt maeștri ai neastâmpărului fără rost și o tot atât de grozavă mană pentru lumea noastră ca un misionar care debarcă în Tahiti cu o valiză plină cu sutiene. Nu era vina lui Bruno, căci, în ciuda băuturii și a micilor sale metehne enervante, era încă detectivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
totdeauna și de toți iubit, te-mut însă și admirat. 1940 AUTOBIOGRAFIA OMULUI DE ȘTIINȚĂ Înclinarea pentru studiile matematice s-a manifestat destul de timpuriu, pe la sfârșitul clasei a 2-a gimnaziale, dar la început, firește, mai mult sub forma unui neastâmpăr de a cunoaște, unor citiri necoordonate care o puteau foarte bine compromite. Dacă această înclinare s-a fixat totuși, o datoresc profesorului meu din clasele reale Ion Banciu căruia se cuvine să-i mărturisesc aici plinătatea admirației și recunoștinței mele
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
amândoi am fost frustrați. Mâinile cu tremurul încet Se caută-ntre ele Atingându-se discret Ale tale cu ale mele Da, îmi amintesc sărutul Cu ale tale buze dulci Acesta a fost începutul Ți-amintești? Atunci... Îmbrățișarea caldă, fermecată Cu neastâmpăr tineresc Cu fior avid de fată Vreau ca mereu să „TE IUBESC”. Referință Bibliografică: Odihnă / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 354, Anul I, 20 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ODIHNĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361365_a_362694]
-
sete, Săndica a început să vadă din altă perspectivă situația sa, acum cunoscându-l pe Mircea și văzând că tânărul nu a rămas indiferent la farmecele sale, pe care știa să și le scoată în relief. O distra frământarea și neastâmpărul lui Viorel, pe care îl supraveghea cu discreție de la masa sa. Îl tot îl încuraja pe Mircea să depășească momentul primei cunoștințe, să devină mai insistent, mai apropiat. I se părea o variantă mai acceptabilă decât aventura cu Viorel, destul de
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]
-
dintr-o comună lungă de vreo opt kilometri spre Oltenița, numită Ciocănești. Și apoi nu vreau să se creeze impresia că deja ți-am sucit mințile și nu vrei să te mai dezlipești de mijlocelul meu plin de grație și neastâmpăr. - Chiar așa? Doar nu sunt un copil! - Copil sau nu, lumea la țară foarte ușor poate interpreta greșit o relație. - Pe mine nu m-ar deranja chiar dacă ar fi adevărat. - Ce băiat bun ești, tovarășe profesor? Eu sunt fată de la
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]
-
nou apariția ploilor pentru fertilizarea culturilor. [1]a se legăna, a se amesteca - regionalism [2]pricepută la toate, învățată și deșteaptă. (DEX) 5(despre oameni) a se purta ciudat; (în special) a se agita fără motiv, a fi plin de neastîmpăr. Furie subită, acces de nebunie (DEX) [4]păhărel în formă de sticluță cu gâtul lung și îngust, cu capacitatea de 50 ml. din care se bea țuică sau rachiu (DEX) Referință Bibliografică: ANA, FIICA MUNTILOR, roman; cap. III / Stan Virgil
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
al copilăriei, în care autorul este în același timp și povestitorul și eroul -copil. ,,Amintiri din copilărie'' este o carte de căpătâi pentru copiii de orice vârstă, ca și pentru maturi. Ion Creangă înfățișează copilăria veselă și nevinovată, sub semnul neastâmpărului băiețesc și al poznelor: ,,Așa eram eu la vârsta copilăriei, la vârsta cea fericită și așa cred că au fost toți copiii de când lumea și pământul.” 44Autorul povestește istoria unei copilării în mediul țărănesc(Humulești), la vârsta maturității. Își lărgește
ASPECTE ALE COPILĂRIEI ÎN LITERATURA ROMÂNĂ ŞI LITERATURA UNIVERSALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363937_a_365266]
-
Steluțe-ți cobor de pe cer, Le-nșirăm încet cu Moș Ene, Serafimi îți cântă un ler. Bulgarele meu de iubire Ești bulgarele meu de iubire, Esti botul meu mic și isteț, Speranțe ne punem în tine, Copile cu părutul creț. Neastâmpărul e-n clocot în tine, Prostioarele pâlpâie-n tot, N-ai liniște nici o clipire, Hărnicuțul meu ghemotoc. Adriana Tomoni, Deva Referință Bibliografica: Ești primăvară vieții mele. Adriana Tomoni : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1131, Anul IV, 04 februarie 2014
ESTI PRIMAVARA VIETII MELE. de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364061_a_365390]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > CONSĂTEAN CU O ZEIȚĂ (5) Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1067 din 02 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului - Cum era Simona în copilărie ? - Simona moștenește de la mama ei, Fifi, neastâmpărul și gingășia. Frumusețea trăsăturilor și temperamentul jucăuș...Și, cum să nu, pofta de vorbă! - Iar de la tatăl ei, fiul dumneavoastră ? - Ce a moștenit Simona ? - Da. - Cred că a moștenit precizia mișcărilor , precum și caracterul hotărât...Uneori , când nu-i plăcea ceva
CONSĂTEAN CU O ZEIŢĂ (5) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363076_a_364405]
-
diferite culori, având o ancoriță la un capăt) și cât și-a băut Bogdan cafeaua și a fumat o țigară, eu așteptam lângă ușă nerăbdător și plin de adrenalină ca un cățel de vânătoare care-și așteaptă stăpânul. Plin de neastâmpăr și de nerăbdare, îmbrăcat ca pentru munte și cu lanseta în mână pregătită de "atac", eram emoționat precum un chirurg înaintea unei operații importante, așteptând să pornesc spre marea mea aventură norvegiană. Mercedesul lui Bogdan, cam vechi dar funcțional, s-
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363272_a_364601]
-
știa să fie și dur atunci când ei depășeau anumite limite pedepsindu-i cu nuiaua, iar el nu concepea viața de familie decât așa cum el o înțelesese din casa părintească. De asemenea fusese și el ca și alți copii plin de neastâmpăr și pus pe șotii la care uneori lua parte împreună cu frații săi, însă părinții lui deși erau oameni simpli știau cum să-i tempereze și cum să-i educe pentru a nu folosi violența decât numai atunci când întreceau măsura. Apoi
REGĂSIREA FERICIRII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362374_a_363703]
-
de sărbătoare, bine aprovizionați cu pastramă, brânzeturi, cașcavale de tot felul, pirostrii, tuciuleț și mălai pentru mămăligă, o țuică bună de Tudoran, în căruțe trase de „zmei” cu ciucuri roșii la gât, se îndreaptă cu toții spre munții Nucșoarei. Un dulce neastâmpăr îi cuprinde, respiră din răsputeri aerul proaspăt și înviorător al munților, plimbându-și privirile, din căruțe, peste pădurile de conifere ale Slatinei. Vârfurile brazilor parcă le șoptesc tainic, iar ici-colo, mestecenii în haina lor argintie își leagănă crengile, arinii stufoși
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
Lumii,/ Să faci ceva ce n-a văzut Parisul,/ Un muzeu cu meduze vorbitoare,/ Dar a venit un pistolar, i-a scos ochiul,/ E un semn de moarte, a spus baba Crina...” În aceste poeme nu găsim prețiozitate sau pedanterie. Neastâmpărul și urgența frământului lăuntric și ale interogației lirice nu lasă loc nici reveriei romantice, nici contemplării visătoare a naturii. Tonalitatea lirică trece de la familiar, anecdotic, cvazi-comic, la tensionat, asertiv, categoric, declarativ, proclamativ. Poetul nu umblă, calofil, la finețuri estetice dar
BORIS MARIAN MEHR de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368356_a_369685]
-
că era născută pe malul Oltețului, din legătura de dragoste dintre o copilă de rudar și un țigan-spoitor aflat în trecere pe-acolo. Stigmatul patern dobândit din naștere se transferase odată cu firul vieții și în micuță, devenind călătoare neostoită în neastâmpărul vieții. Doar ceva eforturi ale anilor postbelici îi domoliseră fortuit starea, familia-i adăpostindu-se dincolo de Bariera Moșilor, în ograda unui binevoitor românaș burlac, fost hangiu scăpătat și cu trecere la necăjiți ai sorții ori ai legii. Acolo, în curtea
SPOI’TINGIRI, PRETINO! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368049_a_369378]
-
cunoștințe varii care să bucure nu doar ochiul ci să sporească mintea și să îmbuneze inima, să formeze deprinderi estetice, disponiblități de socializare, solidarități, întrajutorare etc. Nici banii n-ar fi de neglijat dacă ar prisosi pentru a-ți întreține neastâmpărul și mâncărimea tălpilor...Și, în definitiv, ia fiecare ce, cât și cum poate, o experiență în mod sigur! De la tumultoasa Niagară la cumile ruginii și domoale ale Munților Appalași și Alegani de pe coasta răsăriteană a Americii, de la lacul Ontario și
ZIUA AMERICII LA LANSAREA REVISTEI PIATRA CRAIULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367078_a_368407]
-
Doamne, am tâmplele arse de fluturi din'spre coarne de bour vine-nserarea plec din mine-n genunchi pe cărarea ce-aruncam cu caiși la-nceputuri ... iată-mă, rug, încopciat între streșini buzele-n tremur însetate-s de-o stea neastâmpăr e pânda-n frunzare și cetini armonii ce se-aprind în fulgii de nea sudălmile maicii în rouri se-aștern litanii uitate-n răspântii, etern mai merg și mai caut căușu-mi de prunc mă învârt în ce sens ? pe unde
ARS POETICA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367111_a_368440]
-
se insinua spre adâncitura acoperită cu mătasea ondulată și fină, mângâind cu insistență ridicătura de la baza petecuțului. Fata își înfipse cu tărie mâna în părul lui, grăbind ritmul soldurilor într-o mișcare frenetică. Buzele lui o ardeau de plăcere, iar neastâmpărul limbii o topea. Simțea că nu mai rezistă. Înainte ca valurile pasiunii s-o inunde, îl prinse pe tânăr de păr, trăgându-l cu putere spre ea. - Nu, nu, te rog, nu... intră din nou, vreau, când termin, să fii
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
de altă poveste, cu tâlcuri nemaiauzite pentru a fi de învățătură la toți, pentru a lua fiecare după putință și pricepere. Eram cu totul „transfigurați” și „translatați” în nemaîntâlnite ipostaze și personaje, malefice ori benefice, după cum conveneau și se potriveau neastâmpărului și imaginației fiecăruia, domestice sau sălbatice, liniștite sau fioroase, încheiate fiecare într-un zâmbet larg și stenic sau, din contră, încremenite într-un rânjet viclean și provocator de noi urâciuni ... „Jungla animalelor” ne prindea câteodată închiși ca-ntr-un obor
CORNELIA ŞANDRU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367140_a_368469]
-
lucrare dispărută la ora actuală, cu desăvârșire. Vă rugăm să ne prezentați pe scurt, această carte. - Monografia aceea am alcătuit-o din disperare, pentru a-mi omorî vremea în biblioteca aceea superbă, a cărei liniște nu se împăca deloc cu neastâmpărul meu și cu durerea de a-mi vedea sfărâmate ultimele iluzii radiofonice. Studiourile de radio teritoriale fuseseră desființate dintr-o toană a cuplului prezidențial. O luasem de la începutul începuturilor, de la primele înscrisuri de pe metope, de la descoperirea pe teritoriul țării a
“NICIO SOCIETATE NU POATE FUNCŢIONA FĂRĂ BUNI PROFESIONIŞTI” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367164_a_368493]
-
pe retină “Alcatraz”-ul, “linșat” de o peliculă albicioasă de ceață amestecată cu vârtejul stropilor multicolori, “stratigrafiați” astfel de cerul coborât până aproape de pilonii magnificei construcții și firește ai țărmului insulei. În stânga, azuriul crud al nemărginirii oceanului pare pătat de neastâmpărul perpetuu al vântoaselor marine și tușează cu o cromatică in degrade întregul peisaj, estompând îngrijorător acuratețea privirii, iar eu lăcrimez și încerc să-mi repotrivesc fixarea elementelor din decor la locul cuvenit, sperând într-o memorizare vizuală de durată a
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
județeană, musceleană și în revista "România Mare". O doamnă puțintică la trup, tăcută și discretă, cu o clamațiune domoală în care strecura cu dibăcie un ton impus de nevoia de a întâlni lungimea de undă a învățăceilor - pe unde honărea neastâmpărul și teama, bruiate deopotrivă de dulcea ispită pentru vrajă și necunoscut și care, pentru bieții de noi, lua forma concretă și de iminentă angoasă a manualelor școlare. „Neînsemnata ființă” le așeza pe bănci mângâindu-le ușor, cu gestul smerit cu
PROFIL DE DASCĂL: LUCREŢIA DULAMĂ (1911-2004) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364707_a_366036]
-
nu avea curaj să respire. Atmosfera era încărcată de sentimente și instincte diverse. Târziu, după miezul nopții, petrecerea se sfârșise dar cei implicați și-au continuat distracția în intimitate. Carol se simțea ostenită, i-se inchideau ochii de somn. Un neastâmpăr sâcâitor i-se agita în piept. Presimțiri. S-a oprit în fața liftului însoțită de Beaulah și trupa. Colega ei râdea în hohote. Scotch-ul era de vină, blondul sau poate șampania. În stradă, imaginea era aceeași. Nu se schimbase nimic
RETRO STORY de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364664_a_365993]