476 matches
-
Avem sarcini urgente. Regret, dar ai să mergi singură la matineu.“ Ea se roșea ușor pe gît și pe decolteu, nu spunea nimic. Doar zgomotul veselei trîntite de-a valma În chiuvetă Îi trăda furia. Domnul D. se retrăgea aproape neauzit În sufragerie, Își deschidea cartea și Începea să fluiere. Lovise În plin. Ajuns În stradă, aerul răcoros i se furișa pe sub gulerul răsfrînt al cămășii, Înfiorîndu-i plăcut pielea spatelui și brațele Încă tinere, iuțea pasul, ba chiar alerga să prindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
îmi apăsă umerii). Și, gârbovit și îmbătrânit parcă deodată, oarecum indecis, adăugă cu glas tot mai stins: pe elă să-l judece Dumnezeu că a jignit un bătrân; am și eu un fiuă (încet, tăinuit parcă) la războiă (și deja neauzit, mișcând din buze)Ă a fost ucisă Când părintele începuse sa vorbească, apropierea de fața lui bărboasă, la care mă forțau mâinile pe cale mi le pusese pe umeri, mi-era neplăcută și de aceea mi se părea că aceste mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
torței pe care o lăsase în urmă așteptându-se ca Strugurel să se întoarcă tot pe același drum. Zâmbi în sinea lui imaginându-și fața lui Burcilă când va apare el din întuneric și îl va bate pe umăr. Pășea neauzit printre copaci, ca o umbră în întunericul din jur. Era priceput să se strecoare pe nesimțite prin pădure. Știa să pună lațuri și capcane și tot el era cel ce prindea iepurii și veverițele pe care le puneau țigăncile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ei are de‑a face cu golful sau cu călăria la hipodromul din Krieau. Abia se aud acordurile slabe ale unui foxtrott, în ritmul căruia petele de culoare pastelată - care sunt, de fapt, femeile - alunecă încoace și‑ncolo. Câteodată țâșnesc neauzite, alteori mătură totul în jur, ca un excavator, încât servitorii cu tăvile în mână trebuie să se ferească din calea lor; dacă sunt harnici și cinstiți, au în această casă un post asigurat, pe care nu li‑l poate lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
acum le examinează din nou, fiindcă Anni tocmai s‑a aplecat să‑și lege șireturile, ceea ce este un semn stabilit dinainte. Chiar așa este, pentru că imediat se și desprind câteva siluete dintr‑o poartă de intrare și se apropie călcând neauzit, încălțați cu pantofi ușori de sport, de următorul gang, pavat cu pietre neregulate printre care cresc iarba și buruienile, într‑o dezordine totală care demonstrează cât de neîngrijit e acest oraș. O fărădelege se apropie tiptil, așa cum se apropie întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Dar acum sentimentul e mai puternic și nu mai poate fi reprimat. Rainer consideră că Sophie n‑are decât să știe. Următoarea treaptă ar fi porțiunile de pământ însorit din adâncul unei păduri, ploaia care începe să cadă încet, pe neauzite, mirosul de rășină, Sophie într‑o pelerină veche de ploaie, cu răsuflarea tăiată, mângâindu‑l tandru pe cap. Odată și odată trebuie să dea și intelectualul atenția cuvenită bunăstării trupului. O mâncare ca la țară servită pe o față de masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
identificăm totuși o tendință, o înclinație, un ușor tropism... Judecați, vă rog: o serie de mărturii prezintă felul lui de a preda. în primul rând, reținem vocea lui gravă, surdă, zbârnâitoare, debitul său specific, toate acestea făcându-i spusele aproape de neauzit - greu de făcut, în aceste condiții, o carieră de retor abil, de sofist înzestrat sau de vorbitor emerit! Apoi, o imagine: într-o chichineață servind ca debara, pusă la dispoziție de Hipponicos, Prodicos dă lecții lui Pausanias și Agathon - scuzați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
pierd pe urme de rătăcitori sihaștri, prin codrii, printre silabe de rugăciune ca ochii tăi, ca ochii lor - albaștri. O, cât de stele miroase acest trup că-mi vine să sărut asfințitul pe frunte și-mi mai vine să zbor neauzit, neștiut și să-i las numai lui zboru-mi s-asculte. Când tainele se întâlnesc, seara, la fântână, aș vrea să devin fără să știu curcubeu, și când mamele ne trimit la culcare, să plâng iar, în genunchi, Îngerașul meu. Referință
SERENADĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364305_a_365634]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > MASA TĂCERII Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 340 din 06 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Masa tăcerii În valea amintirii când te duci Cu pas neauzit, șovăitor, Te-ntâmpină puzderie de cruci Impunătoare-n nemișcarea lor. E somnul întru moarte-al răstignirii, E vălul moale al căderii serii. Narcisele, cicoarea, trandafiri Închipuie o masă a tăcerii. Potirul cu otravă și venin, Cât de fierbinte ne-am
MASA TĂCERII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364495_a_365824]
-
caligrafiat cu melancolie topită în vopsele de vin neîmbisericit și duh al vinei, de către Nichita Stănescu, Nicu Alifantis, Paula Seling. Iubirea, ca și vinul dezvelește tainele de sub cămăși aruncate, ale gândului. „Ploaie în luna lui Marte”! E cântecul auzit în neauzita inimă ce grăiește în ochi, e cântecul ce destupă cupe ceramice cu ceruite capace de iubiri neiubite de când iubirea iubire, pe care glasul de cântec al Paulei le-a izbucnit furtunoase în notele lirice pe care se leagănă poemul mirific
PAULA SELING. CÂNTECUL NU E PENTRU CEI CARE NU SE IUBESC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362995_a_364324]
-
fi putut să fiu absolutul”... „te-aș fi făcut orice / înțelegi / orice/ nu înainte de a te face femeie.”( Nu înainte) Descoperim în versuri un cântec de adorație totală, de contopire până la identificare cu propriul sine, dar și o plângere silențioasă, neauzită. Și spune poetul: „de-aș fi fost mai mult decât sunt / te-aș fi făcut roză a cerului / să te regăsesc în fiecare lucru / atins de privire” / ... ( De-aș fi fost eu) La ceas de înserare, în gând se cuibărește
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
știe nimeni venirea sau plecarea ta. Nimeni nu-ți aude pașii, deoarece toți dorm, așa după cum este datul oamenilor ca noaptea să se odihnească. Numai cei ce veghează în toiul nopții pot sta la povești cu tine. Prin trecerea ta neauzită, ne dai o lecție importantă vieților noastre. Ca atunci când va veni Mirele Isus să-și răpească Mireasa Sa la cer, totul va fi inundat în liniște, toți vor dormi. Nu se va auzi nicio mișcare, dar departe, departe, se va
O NOAPTE DE VARĂ ÎN UCRAINA de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363147_a_364476]
-
-ntreb cum s-ar fi desfășurat o întâlnire între noi, aici, dacă... Dar Pictorul lipsește. E doar aerul lui, lumina lui diferită și specială, sunt în aer liniile lui drepte, rotunde, ori contorsionat împletite, sunt idei și șoapte, ori strigăte neauzite... Ele sunt pe aici, prin cameră, unde ... Citește mai mult Convorbire cu doamna avocat LIDIA ELRON, soția marelui pictor BARUCH ELRON.Prin fereastra din salon se vede un măslin. În jur păsări ciudate. Și niște scoici. Niște case de melci
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
-ntreb cum s-ar fi desfășurat o întâlnire între noi, aici, dacă... Dar Pictorul lipsește. E doar aerul lui, lumina lui diferită și specială, sunt în aer liniile lui drepte, rotunde, ori contorsionat împletite, sunt idei și șoapte, ori strigăte neauzite... Ele sunt pe aici, prin cameră, unde ... XXIII. RONI CĂCIULARU - UMORISTUL DOREL SCHOR ȘI VIRTUȚILE PĂCATULUI SĂU, de Roni Căciularu, publicat în Ediția nr. 1152 din 25 februarie 2014. „Și virtutea are păcatele ei, precum și păcatul are virtuțile sale!”. Așa
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
aici. Și mai este ceva: omul câteodată cântă înlăuntrul lui. Nu se aude. În Maramureș există o denumire la hore. Îi zice “adâncată”. Se cântă dinlăuntrul, din adâncul sufletului. - Un poet englez zice că “melodiile auzite sunt dulci, dar cele neauzite sunt și mai dulci”. De aceea cântați atât de rar? - Sigur. Și chiar mă feresc. Ei vor să mă tot cheme în spectacole. Este greu să trăiesc în lumea asta. Eu dacă nu m-aș apăra cu muzica mea nu știu ce
INTERVIU CU ARTISTUL GRIGORE LEŞE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367313_a_368642]
-
-ntreb cum s-ar fi desfășurat o întâlnire între noi, aici, dacă... Dar Pictorul lipsește. E doar aerul lui, lumina lui diferită și specială, sunt în aer liniile lui drepte, rotunde, ori contorsionat împletite, sunt idei și șoapte, ori strigăte neauzite... Ele sunt pe aici, prin cameră, unde la masa din mijloc stau eu, la o cafea cu o femeie pe măsura locului, amabilă, primitoare, rațională, dar în special atât de adevărată și de vie! E doamna Lidia Elron, soția pictorului
PRIN ABURUL CAFELEI DE ELRON de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367640_a_368969]
-
de țară - pașii marunți ai bătrânilor chemați de toaca 62 doar lacrimi în palmele bătucite - bătrân în umbră 63 Doar atât din pescărușul prins de furtună- ecoul unui țipăt 64 arbori sfârtecați- sub frunzele uscate nevăzuții lăstari 65 concert Vivaldi - neauziți fulgi de nea cucerind burgul 66 pajiștea în zori copile cu flori în sân - Sânzâienele... 67 și-n acest an lângă părul pârguit uluca ruptă 68 scâncet de prunc - două mânuțe albe cuprind soarele 69 soarele topit - o barză aurie
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367163_a_368492]
-
parfum amar o câtă nebunie lungă refuz un iz de gri murdar brutal aleg alerg către iubire carmin lumină din lumina ta iar eu real doar dor suspin învingător sunt cel final lovește tu durere tânjesc în tot cuvântul meu neauzit un eu și al meu gând mai plâng așa cu marea și-mi doresc să strig cât pot mai tare să m-asculte numai cât vor și muritori și demoni si tu Destin ce știți voi ce nu îmi vedeți
SE AŞAZĂ UN PARFUM AMAR de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349493_a_350822]
-
Adjud. Apoi, a coborât chemată de destin, spre țărmul mării, la care se cuvine a fi spus că s-a împlinit în tot, după cum a fost înzestrată din casieria etern tainică a harurilor. A studiat muzică, medicină, actorie, împăcând spusele neauzite ale îndemnului interior, cu sârguința neștiută decât de ea și munca neîncetată care ar fi corvoadă pentru alții. Munca nu e din vistieria genetică a nimănui, iar în ceea ce o privește pe Anamaria Ferentz a fost pragul de jos și
ANAMARIA FERENTZ. PORTRET DIN MEDITAŢII AFECTIVE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349554_a_350883]
-
și cu ce rezultate? - Am participat, cred că prin 2005 la concursul de poezie “Una favola per la pace” de la Lugo, Italia, organizat sub egida universității din Bologna și acolo am primit un Atestat de merit. „Din atașament pentru nespus, neauzit, nevăzut” - Cum v-ați defini propriul stil? - Cred ca este bine că la această întrebare să citez ceea ce scria în urmă cu câțiva ani în revistă Luceafărul, Dan Stâncă: “Din fericire, la ora actuală în poezia română contemporană mai există
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA ARMENESCU CIUHRI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349615_a_350944]
-
ceea ce altfel ar fi iremediabil pierdut în vârtejurile stilistice. Din acest strat- foarte interesant! - fac în general, parte femei (Monica Pillat, Donca Teodorescu, Nazaria Buga, Silvia Chțtimia și iată, Elenă Armenescu) toate fiind unite, contopite în același atașament pentru nespus, neauzit, nevăzut, toate slujind în același altar al inefabilului, cu mai mult sau mai putin talent, dar crezând în capacitatea de transcendere, de depaășire a limitelor în perimetrul cărora au fost sortite să trăiască”. - Am remarcat pe Internet că scrieți frumoase
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA ARMENESCU CIUHRI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349615_a_350944]
-
rămâneau deschise până-n zori. De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Vis fluid și fragil de nouri melancolică mireasmă din tei aliniați, să împiedece trecutul să existe Privirile li s-au atins în himere și-au zâmbet neștiut, neauzit de ceilalți prezenți în antice săli când ploaia lovea florile reci când lumina se îneca în întuneric, Tineri țanțoși ieșeau la vedere de-a lungul zidului de promenadă Neștiutor, el aluneca prin coridoare să dispară în volume cu praf bizantin
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
sunt un oarecare! Nu știu ce presupune funcția, în expresia dată, dar nu are importanță acest aspect. Le-am răspuns celor în cauză: „Scriu, dar nu așa de bine să pot pătrunde în paginile acestor reviste”. Acum, la mintea mea, îmi șoptesc neauzit în barbă: „Dacă nu scriu prea bine, de ce alții zic că da? Domnul Director este pretențios, nu publică orice și pe oricine, dar nici nu am trimis materiale pentru publicat. De ce? Nu știu...”. Drept urmare, votați în contul meu încă o
FELICITĂRI CU REPROŞURI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349092_a_350421]
-
ori să cumpere altceva...”. Încercând să-și imagineze cam ce vârstă are copilul și ce preocupări l-au ademenit să iasă din casă, întinse bastonul și făcu primii pași. Două turisme opriră aproape de trecerea de pietoni. După turația motoarelor, aproape de neauzit, își dădu seama că șoferii făceau parte din categoria celor pentru care regulile de circulație sunt făcute spre a fi respectate. Un al treilea însă, a frânat brusc și cu forță. Frecarea anvelopelor aproape blocate pe asfalt nu-l putea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348661_a_349990]
-
puternic și grav îi chema pe răzeși la oaste atunci când dușmanul trecea hotarele. De mai bine de cinci sute de ani clopotele bat în aceleași ritm, venerându-l pe marele dispărut: Ștefan-Vodă, Ștefan-Vodă! Ceva din mine se contopește cu respirația neauzită a acestui pământ miraculos, pe care au răsărit, din plămada de suflet, minte, trudă și îndemânare artistică a oamenilor săi, adevărate capodopere ale culturii religioase românești, consfințind măsura genialității neamului, ca ofrandă, a scânteii dumnezeiești primite, întoarsă către Dumnezeu. De
CĂLĂTOR PRIN BUCOVINA DE ELIZA ROHA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349434_a_350763]