178 matches
-
subliniate.14 * Ediția lui Robert Garapon, Garnier, Paris, 1962: Vezi anumite animale sălbatice, masculi și femele[, ] răspîndite pe cîmpuri, negre, învinețite și tare pîrlite de soare, legate de pămîntul pe care îl răscolesc[ ] și-l răvășesc cu o dîrzenie de nebiruit; au ca un fel de glas articulat, și cînd se ridică în picioare, arată un chip omenesc, și într-adevăr sînt oameni[. N]oaptea se retrag în niște vizuini [, ] în care trăiesc cu pîine neagră, cu apă, și cu rădăcină
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Ediția lui Julien Benda, La Pléiade, Gallimard, Paris, 1951: Vezi anumite animale sălbatice, masculi și femele[, ] răspîndite pe cîmpuri, negre, învinețite și tare pîrlite de soare, legate de pămîntul pe care îl răscolesc [ ] și-l răvășesc cu o dîrzenie de nebiruit; au ca un fel de glas articulat, și cînd se ridică în picioare, arată un chip omenesc, și într-adevăr sînt oameni [; ] noaptea se retrag în niște vizuini în care trăiesc cu pîine neagră, cu apă, și cu rădăcină [;] ei
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Ediția lui Patrice Soler, Laffont, coll. Bouquins, Paris, 1992: Vezi anumite animale sălbatice, masculi și femele [, ] răspîndite pe cîmpuri, negre, învinețite și tare pîrlite de soare, legate de pămîntul pe care îl răscolesc [ ] și-l răvășesc cu o dîrzenie de nebiruit; au ca un fel de glas articulat, și cînd se ridică în picioare, arată un chip omenesc, și într-adevăr sînt oameni [; ] noaptea se retrag în niște vizuini[, ] în care trăiesc cu pîine neagră, cu apă, și cu rădăcină [i
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Delft, Édition de l'Imprimerie nationale, Paris, 1998: Vezi anumite animale sălbatice, masculi și femele răspîndite pe cîmpuri, negre, învinețite și tare pîrlite de [S]oare, legate de pămîntul pe care îl răscolesc, și-l răvășesc cu o dîrzenie de nebiruit; au ca un fel de glas articulat, și cînd se ridică în picioare, arată un chip omenesc, și într-adevăr sînt oameni; noaptea se retrag în niște vizuini în care trăiesc cu pîine neagră, cu apă, și cu rădăcină: ei
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Fragmentul 128 din Caracterele de La Bruyère <2> [A] Vezi anumite animale sălbatice, masculi și femele răspîndite pe cîmpuri, negre, învinețite și tare pîrlite de soare, legate de pămîntul pe care [Ø] îl răscolesc, și-l răvășesc cu o dîrzenie de nebiruit; [B] [Ø] au ca un fel de glas articulat, și cînd [Ø] se ridică în picioare, [Ø] arată un chip omenesc, și într-adevăr [Ø] sînt oameni; [C] [Ø] noaptea se retrag în niște vizuini în care [Ø] trăiesc cu
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
3. Fragmentul 128 din Caracterele de La Bruyère <3> [A]Vezi anumite animale sălbatice, masculi și femele răspîndite pe cîmpuri, negre, învinețite și tare pîrlite de Soare, legate de pămîntul pe care îl răscolesc, și-l răvășesc cu o dîrzenie de nebiruit; B] au ca un fel de glas articulat, și cînd se ridică în picioare, arată un chip omenesc, și într-adevăr sînt oameni; [C] noaptea se retrag în niște vizuini în care trăiesc cu pîine neagră, cu apă, și cu
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
neliniștitoare, accentuată de numărul lor (răspîndite). Lexemele generice masculi și femele confirmă izotopia animală pe care o sprijină verbele de acțiune. A răscoli se poate spune la fel de bine despre un animal care sapă în pămînt ca să găsească ceva. Dîrzenia de nebiruit de la sfîrșitul primului segment merge de asemeni în sensul unei munci mașinale, a unei insistențe încăpățînate, de la care agenții cu pricina nu pot fi opriți. Desigur, legătura cu pămîntul pare să introducă un sentiment. Dar această legătură nu implică neapărat
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
fi opriți. Desigur, legătura cu pămîntul pare să introducă un sentiment. Dar această legătură nu implică neapărat, în sistemul izotopic A, un sentiment uman, cu atît mai mult cu cît dîrzenia face din ea un atașament orb. Lexemul final de nebiruit merge în sensul ciudățeniei îngrijorătoare a acestor animale, semnificînd ceva ce nu poți stăpîni, și pe care nu-l poți birui. Nu încape îndoială că legătura cu pămîntul trimite de asemeni la o izotopie a iobăgiei (pămîntul fiind lucrat pentru
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
5. Fragmentul 128 din Caracterele de La Bruyère <4> [A] Vezi anumite animale sălbatice, masculi și femele răspîndite pe cîmpuri, negre, învinețite și tare pîrlite de Soare, legate de pămîntul pe care îl răscolesc, și-l răvășesc cu o dîrzenie de nebiruit; B] au ca un fel de glas articulat, și cînd se ridică în picioare, arată un chip omenesc, și ÎNTR-ADEVĂR sînt oameni; [C] noaptea se retrag în niște vizuini în care trăiesc cu pîine neagră, cu apă, și cu
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
2. Fragmentul 128 din Caracterele de La Bruyère <5> [A] Vezi anumite animale sălbatice, masculi și femele răspîndite pe cîmpuri, negre, învinețite și tare pîrlite de Soare, legate de pămîntul pe care îl răscolesc, și-l răvășesc cu o dîrzenie de nebiruit; B] au ca un fel de glas articulat, și cînd se ridică în picioare, arată un chip omenesc, și într-adevăr sînt oameni; [C] noaptea se retrag în niște vizuini în care trăiesc cu pîine neagră, cu apă, și cu
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
A1.2. ȘI femele A2. răspîndite pe cîmpuri, A2.1. negre, A2.2. învinețite A2.3. ȘI tare pîrlite de soare, A3. legate de pămîntul. A3.1. pe care-l răscolesc A3.2 ȘI-l răvășesc cu o dîrzenie de nebiruit; Organizatorul enumerativ ȘI joacă de trei ori rolul de marcă de final de serie enumerativă binară sau ternară. Seria ternară A2.1-2.2.-2.3. este atașabilă sintagmatic la animale (la același nivel cu A1, A2 și A3). Totuși, izotopia
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
un argument [D1] (îi scutesc pe ceilalți oameni de osteneala de a semăna, de a ara și recolta ca să trăiască). Segmentul periodic D formează o secvență argumentativă cuprinzătoare care îi încredințează segmentului [A] (vezi niște animale sălbatice [...] cu o dîrzenie nebiruită) rolul de enunț al unei teze anterioare (care afirmă animalitatea țăranilor), iar celorlalte două perioade un rol de consolidare a trecerii de la argumentul [D1] la concluzia [D2]. Putem rezuma astfel ansamblul lui § 128 sub forma unei secvențe argumentative canonice: Teză
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de autor. Subliniem aici aceste diferențe prin paranteze drepte: Vezi anumite animale sălbatice, masculi și femele, răspîndite pe cîmpuri, negre, învinețite și tare pîrlite de soare, legate de pămîntul pe care îl răscolesc[,] și-l răvășesc cu o dîrzenie de nebiruit; au ca un fel de glas articulat, și cînd se ridică în picioare, arată un chip omenesc[. Ș]i, într-adevăr, sînt oameni[. N]oaptea se retrag în niște vizuini[,] în care trăiesc cu pîine neagră, cu apă, și cu
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
sufletești, precum și complexitatea grijilor care îl frământau, ar trebui să recitim corespondența sa. Scrisorile sale trebuie recitite mai ales pentru a cunoaște în întregime sufletul îndurerat și neliniștit al Sfântului Vasile, tristețile sale, dezamăgirile sale, dar și devotamentul său de nebiruit pe care îl consideră o datorie a sa. Astăzi considerăm mult mai meritorie opera de asistență socială pe care a organizat-o și a susținut-o cu propria-i avere și dăruire Sfântul Vasile cel Mare, episcopul Cezareei Capadociei, dacă
Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
înaintași ai noului monarh, creându-se în felul acesta o linie descendentă pentru un prinț venit din alt spațiu istoric, dar care urma să aibă o misiune deloc ușoară: "Fă din această frumoasă țară sentinela înaintată a libertăților moderne, bulevardul nebiruit al civilizației occidentale"407. Autoritățile stabiliseră un adevărat program de primire a lui Carol în capitală, nimic nefiind lăsat la voia întâmplării, iar când spunem aceasta ne gândim la posibilitatea pe care o aveau cititorii ziarului Românul de a afla
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
din Mișcarea Legionară, pentru ca prin cunoașterea vieții lor de luptă și sacrificiu, în slujba concepției naționale, noroiul pe care l-au aruncat și-l mai arunc, neobosit, dușmanii neamului românesc și ai Legiunii, să se transforme în lumină, prin forța nebiruită a Adevărului. El este și cel care semnează cuvântul înainte, ca unul care l-cunoscut, l a apreciat luptând alături de Nicolae Petrașcu atunci când acest act era de multe ori similar călcării în picioare a propriei vieți, iar acum, pe această
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
recunoașteți și spuneți că, de fapt, ne aflăm în fața unei a doua creații. De două ori a creat Domnul: prima dată când din nimic ne-a dăruit universul; a doua oară când, din nimicul celor Unsprezece, a înfăptuit Biserica Sa nebiruită. Această operă a atotputerniciei divine, dar și a credinței puternice a celor Unsprezece bărbați care, dacă au fost transformați de Duhul Sfânt - și nimeni nu se îndoiește -, au corespuns harului într-o manieră impresionantă. Oare nu ne vorbește Sfântul Ap.
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
caietele din Arhiva Provinciei) Sfântului Francisc Te-am văzut în închisoare Cu genunchii la pământ; Străluceai cu ochi de soare... Erai viu într-un mormânt. Tatăl vru să-ți stăvilească Zborul către infinit... Tu, în drumul către astre, Ai rămas nebiruit. Rupt-ai gratiile negre, Lacătul cel greu căzu... În această luptă surdă Biruit-ai numai tu. Și cu ce avânt serafic Ai vâslit spre cer, spre zări! Cum s-a-ntins a ta iubire Peste țărmuri, peste mări! Cu ce
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
un gând, îngână cu teamă: Turcii?... Ha!! Ha!! Ha!! izbucnește Ștefan într-un hohot de râs sarcastic. Turcii?!?! Praful și pulberea! zice și se agită de colo-colo șchiopătând, gesticulând, strigând: A fost fantastic! Puțin a lipsit ca Vodă aista Ștefan! "Nebiruitul! Sabia lui Hristos!" să elibereze Constantinopolul! Să salveze Creștinătatea! Elanul i se frânge brusc, se îneacă, tușește... Tace... Daniil, cu tunica ghemotocită la piept, oftează, bolborosește: Doamne, Dumnezeule... Ștefan, istovit, cu ochii pironiți în gol, îngână răgușit: La Valea-Albă... începe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mai mult împreună, cu toții, uniți... Ne-am aflat noi mai firoscoși și-am ridicat steagul. Am știrbit iataganul turcesc. Am dovedit că "se poate"! O salvă bubuie pe metereze... Șendrea se dezlănțuie: Vestea strălucitei izbânzi va zgudui Europa! Numele tău, Nebiruitul, va străbate mări și țări! Vor... vor... Hooo! Șendreo! Te-ai întrecut din "împărtășanie"! râde Ștefan. Dar Șendrea-i pornit, puțintel afumat, strigă: Lumea... lumea va afla, că la Porțile Răsăritului, s-a ridicat un Mare Apărător al Creștinătății! Mihail, "vesel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu m-am străduit din răsputeri ca să-l Împung cu furca. Păcat că n-ai venit și tu! — O, frate, știi că nu prea mă pricep la vânătoare. — știu, știu, ești un om ciudat. Un cavaler strălucit ca tine, luptător nebiruit, căruia nu-i face plăcere să tragă spada... S-ar zice că la tine numai mintea mânuiește armele, nu și mâna... În sfârșit, cred că ai fi mai bun decât mine pentru scaunul domnesc. Conrad schiță un gest de Împotrivire
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
magzar, cad la pragul prea înălțatului scaun al prea puternicei împărății, pe unde se revarsă izvoarele tuturor milelor..." "vechi obiceiu și pronomion al pământului nostru" "nesăvârșita cătră noi milostivire a strămoșilor împărăției tale, ocrotindu-ne subt umbra prea puternicului și nebiruitului acoperământ și purtării de grijă, ne-au miluit să ne adăpăm în toată îndestularea cu bunătățile sale..." "să avem dela împărăție musa-adea și merhamet" (1788) "ataxii (neorânduieli) și greșeli" "actimon" = capabil. "mare sevas (respect) pentru osârdia, râvna și credința..." Gherasim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
meșteri tipografi la Târgoviște (1635) și la Iași (1642), prin scrierea „Mărturisirii Ortodoxe”, adevărat program dogmatic al spațiului comun ortodox, dar mai cu seamă prin organizarea și supravegherea Colegiului de Teologie, pe care l-a dorit a fi un gardian nebiruit al adevărurilor de credință ale Bisericii de Răsărit. Până la intrarea micului Petru Velicikovski pe poarta acestui lăcaș de învățământ, Colegiul traversase epoca lui Petru cel Mare, cu tendințele sale atât de pronunțat occidentalizante, devenind din Colegiu, Academie și dintr-un
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
tămâie spre cer, iar înaltul a răspuns cu cerniri imaculate de omăt. În lumina picurată a dimineții, predica de după Sfânta Slujbă și citirea din Sinaxar ne-au amintit rând pe rând de ispitirile Sfântului Antonie și de credința sa de nebiruit. Credință, îmblânzitoare de suflete și fiare, dacă ne gândim la episodul în care Sfântul Antonie având nevoie să traverseze Nilul degrabă și negăsind nici o barcă prin apropiere, s-a suit în spinarea unui crocodil, căruia i-a poruncit să-l
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
avutul, liniștea individuală și colectivă, fără de care nu poate fi organizare temeinică, căci forța națiunilor, a spus Auguste Comte, constă nu a reprima, dar a convinge și a disciplina libera cugetare a tuturor categoriilor de cetățeni care împreună constituie cetatea nebiruită pe care se reazămă Conducătorii. Alte probleme frământă întreaga omenire în ceasul de transformare geografică, etnică, istorică pe care o trăim. Războiul a bătut la ușă. Mamele de pe tot pământul și cu ele omenirea întreagă s-a cutremurat; catastrofa a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]