475 matches
-
extrapolată social, presupune existența unor instanțe de apel necorupte, inflexibile, care funcționează acum în societatea românească destul de aleatoriu." etc., etc. Mai trebuie menționat faptul că pe adversarii săi de idei Ștefan Borbély nu îi numește (menționându-i doar prin aluzii nebuloase). Drept urmare ei mor de plictiseală neștiuți de nimeni, victime anonime ale vorbăriei fără rost. l Săltăreața revistă Suplimentul de cultur| cultivă cu atâta insistență jocurile de cuvinte, încât această practică, în loc să facă lectura atrăgătoare, a ajuns, dimpotrivă, să agaseze, ca
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10230_a_11555]
-
care am cunoscut-o pe sărite, dar, zic eu, extrem de aplicat în timpul vacanțelor mele de licean petrecute la Slobozia printre redactorii „Tribunei”. Am trecut ultima dată pe acolo spre sfîrșitul verii lui 1973, în ultima vacanță, după bacalaureat, cu intenția nebuloasă de a-mi găsi ceva de lucru, care era în fapt un soi de încercare de acomodare cu gustul de post negru al acelei morți civile resimțite de Mihai Vișoiu mult mai tîrziu, aproape de pragul senectuții. Tata era redactor-șef
Eroi în moarte civilă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/3982_a_5307]
-
este și o carte a înstrăinărilor. Dintre toate formele înstrăinării, mai gravă rămâne cea a despărțirii unei unități, a unui cuplu. Unul devine doi, și astfel înstrăinarea presupune implicit un act de intimizare a distanței, laolaltă cu un proces destul de nebulos al identității. Nerezolvat. Misterul se împărțea în Blocul 29 între faliile unor realități la fel de incerte: adolescența devoratoare, bătrânețea limitelor și perspectivele sufocante. Dacă Irina se salva prin imaginarul livrat de o bunică talentată, Mia trebuie să-și nuanțeze vulnerabilitățile pentru
Copilăria adulterului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4074_a_5399]
-
conveargă. Să sune, împreună, a roman, și nu a colecție de întâmplări misterioase. Cum se pot Comisionarul și Arhivarul pondera reciproc ? Pe cale naturală, vreau să zic, fără a forța interpretarea și fără a împinge speculația în zone dintre cele mai nebuloase. Să pornim de la o constatare de bun simț: nici unul dintre obiectele stranii în căutarea cărora se află Bătrânul nu e, așa-zicând, laic, secularizat. Toate sunt cel puțin susceptibile a avea o încărcătură magică. Declanșarea ei e fie propițiatoare, fie
Outside the box by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4114_a_5439]
-
nu este generată de raportarea exclusivă la religios. La ea concură o serie de factori, de antecedente care rămân în umbră și care răzbat până la noi prin intermediul unor personaje precum mama Elena, tata Nușu sau Diriginta, crâmpeie dintr-un trecut nebulos al unui provizorat existențial. Alina are o impulsivitate care rămâne indecidabil dacă este doar expresia unei durități a caracterului sau a unei patologii. Medicul care o consultă după o primă criză evită să ofere un diagnostic precis, excepție făcând deficiențele
„Un fapt divers atroce“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4173_a_5498]
-
întrebăm - firesc - prin ce se de-ta--șează Tavanul ipotetic? Chiar necunoscând contracandidații, ochiul de microbist sau de virtual arbitru al fiecăruia se deschide atent. La sfârșitul lecturii, interogația se schimbă întrucâtva, se reorientează: de ce ne-am lăsat prinși în povestea aceasta nebuloasă, cu atâtea personaje fără chip și cu atâtea ramificații? O carte care te obligă la onestitatea adnotării și un fir narativ care deziluzionează, exact ca o sfoară aprinsă dinspre ambele capete, pe care se dovedește imposibil să n-o urmărești
Abordările ipotetice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10090_a_11415]
-
dacă ți-e bine Și viața îți poartă noroc. VISE ÎN DEȘERT E atît de neobișnuit să visezi în deșert, Acolo între dunele de nisip Și vînturile uscate, Printre cămilele sleite de puteri Ce vise poți avea acolo? Sărate, cețoase, nebuloase, vântoase? Nu contează, Ba contează Te-ai dus în deșert să te rupi de lume De prieteni, de vecini, De niște străini, Chiar de visele de dinainte Acolo e locul unde visul nu caută bogăția, Nici dragostea, nici răzbunarea E
LIRICE (2) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373745_a_375074]
-
precedată de scorneala despre legătura dintre Magistrat și târfa de Caravella. Mai ales că la Domeniu - mai mult niște ruine, în coasta muntelui, locuite, de un sfert de veac, doar de către Intendent - s-a întors, se pare, Castelanul. O chestie nebuloasă, fiindcă nimeni, de peste șapte ani, nu l-a mai văzut pe Intendent de aproape. Se spune că, în taină, venise un altul în locul său și chiar că se perindaseră mai mulți; la rândul lui, Castelanul era tot un necunoscut: locuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
crescut în „Cine nu e cu noi e împotriva noastră!”. „Din copilărie ai fost ascuns. Noi, ceilalți, nu am știut niciodată ce gândeai cu adevărat!” ți-a zis, de curând, cineva. Ca și atunci, ceva nedefinit îți tulbură mintea. Istorii nebuloase, mereu mai dense, insuportabile: încerci să le așterni pe hârtie, mai scapi: nu faci nimic altceva. Ți-ai pierdut slujba: nu cauți alta. „Un venit sigur, la date fixe, lungește viața!” ți-a zis un arhivar. Un aspirator de praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
teribil, capabil să facă să tremure Întreaga Biserică Catolică și pe Suveranul Pontif de la Vatican. Nu e cazul să-ți mai precizez cam despre ce secret ar fi vorba. Culmea este că În biografia lui Bérenger există un episod destul de nebulos, ce pare a confirma această ipoteză mai mult decât incitantă. Despre ce e vorba? Opulența etalată fără precauții de preotul din Rennes-le-Château sare În ochii superiorilor săi eclaziastici, care Îi cer să justifice proveniența banilor, acuzându-l de trafic cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
un Jean Jacques Bedu, să zicem - au o cu totul altă viziune asupra acestei organizații. În povestea comorii de la Rennes-le-Château, ale cărei reverberații târzii Îl inspiră (ca să nu mă exprim mai drastic) pe scriitorul american, se Întâlnesc ambele fațete ale nebulosului concept de „secret al Templierilor”: și dimensiunea lui materială (tezaur, comoară...), și aceea spirituală (taină subversivă a creștinătății, informație explozivă pentru Sfântul Scaun...). O dovadă - dintre multe altele posibile - a legăturii Codului lui Da Vinci cu episodul Rennes-le-Château: despre incendiara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și să aveți Încredere În mine. În noi... Ușor de spus: Încredere... Răpit, trambalat de colo colo cu mașina, cu avionul, cu trotineta, acuzat de conspirație Împotriva ordinii mondiale sau așa ceva, amenințat cu un glonte În țeastă, azvârlit Într-un nebulos nobodyland, Dumnezeu știe În ce colț al Pământului, de catre niște necunoscuți demenți, În care trebuia să mai am și Încredere... Ei nu, că pe filozoful prevăzut cu calviție, orice, dar nu modestia pretențiilor, Îl dădea afară din casă. Partea proastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de argumente, fiindcă nimeni nu părea dispus să așeze toate cărțile pe masă. Dar la ce te puteai aștepta de la niște personaje care ba mor, ba Înviază, care se suspectează și se urmăresc reciproc, care uneltesc Împotriva omenirii În numele misiunii nebuloase și paranoide de salvare a ei?! Și apoi, toată povestea asta cu Pământul ca scenă de teatru experimental, cu civilizații stelare care derulează programe de monitorizare ca să-și cunoască viitorul și cu un Centru care umple lumea cu organizații și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
vreți să ajungeți cu aceste speculații nici măcar foarte subtile, după părerea mea de cunoscător, recunosc, mediocru al textelor sacre? - Nicăieri, În mod special. Mi se pare Însă de domeniul evidenței faptul că ne aflăm Încă o dată În fața unei transfigurări simbolice nebuloase a adevărului simplisim că originea Pământului și a principalului său locatar, omul, n-are nimic comun cu creaționismul În Înțelesul său religios. Planeta noastră a fost, Într-adevăr, creată, dar nu de Dumnezeu, ci de omologii noștri cosmici, cu scopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
săi, se aprinseseră și fremătau luminile de avertizare. Dacă marii templieri și șefii politici și religioși musulmani depășeau faza consensului de principiu și treceau la fapte, o eră nouă se deschidea În fața omenirii: vârsta de aur rediviva. Sau, poate, aspirația nebuloasă a pământenilor către o vârstă de aur proiectată nostalgic În trecut abia Începea să-și deseneze conturul de realitate posibilă Într-un viitor născut sub ochii lor: putea fi așezată acum Întâia bornă a celor o mie de ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ca și moartea lui să... - Felicitări, nu-i deloc rău pentru un academician. Breasla detectivilor a pierdut prin tine un exemplar promițător. Nu te grăbi totuși să te Împăunezi, Încă nu am terminat. Mai era ceva acolo, În aceeași manieră nebuloasă, voit Încifrată. Se vroia parcă, În același timp, și să se comunice, dar și să se ascundă ceva. Fii atent: „Războiul schimbă ordinea lumii! Cheia este Codul lui Alexandru cel Mare”. Dar nu asta e cel mai important lucru. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Howard, plecându-și parcă vinovat privirea verde În podea. Reacția mea la problematizările mistico-tenebroso-țuguiate ale celor doi fizicieni a fost una de iritare mitocănească. „Păi, dracu’ v-a pus? Intrați cu capul Înainte, ca orbeții, În tot felul de daraveri nebuloase, iar când Începe să se-ngroașe gluma, vă treziți că nu vă mai țin balamalele și o virați către metafizică și abisalități made in Japan. Hai, sictir! Ați luat-o-n barbă, să vă fie de bine, acum purtați-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să-i urez, ca un gentleman ce eram, drum bun și succes. Am făcut-o. Cu jumătate de gură Însă, fără convingere și fără să pășesc imediat către ieșire, cum s-ar fi cuvenit. Ceva indefinit mă reținea - o presimțire nebuloasă, o Îndoială fără obiect, dar densă și sâcâitoare. Eveline stătea În picioare Înaintea mea, așteptând să mă Îndrept spre ușă. Sub apăsarea privirii ei, mai mult decât din convingere și imbold lăuntric, am făcut șovăielnic doi-trei pași, apoi m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
podea, s-a dus de mai multe ori la baie cu vasul plin de sânge. La urmă și-a luat pălăria neagră și trusa și a dispărut. Puterile mă părăsiseră, simțeam cum curgea sângele fără oprire, pendulam între o stare nebuloasă, șoptind: ăsta trebuie să fie sfârșitul. M-am revăzut pe masă, lângă badnaje îmbibate de sânge, aerul era greu. Doream să dorm, măcar puțin, dar nu reușeam. Ceva se petrecuse cu mine, mă trezisem deodată pe un țărm, lângă mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
perseverența sau respectul de sine. Vanitate, temperată de suspiciunea față de sine, dacă nu de cunoașterea de sine, sentimentul că oamenii sunt niște automate supuse voinței sale, dorința de a „depăși“ cât mai mulți băieți și de a ajunge pe culmile nebuloase ale lumii... iată bagajul cu care a intrat Amory, plutind, În adolescență. ANTRENAMENT PENTRU MAREA AVENTURĂ Trenul a Încetinit la Lake Geneva cu o lentoare de miez de vară și Amory a zărit-o pe maică-sa așteptând În automobilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
gașcă. A urmat Îmbibarea cu alcool a mai multor temperamente, În vederea calvarului cinei. Au hotărât să cumpere bilete la teatrul Tyson, la o reprezentație ce includea În program și patru cocteiluri, o piesă pe două voci monotone, cu scene deprimante, nebuloase, cu efecte de lumină imposibil de urmărit din cauza ochilor, ce i se comportau straniu. Mai târziu, și-a spus că trebuie să fi fost Gluma... ...A urmat Cocoanut Grove, unde Amory a dormit din nou pe balconaș. La Shanley’s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Bards and Scotch Reviewers. William Randolph Hearst a fost un celebru magnat de presă american. Finanțist american, investitor În căile ferate. „Și, cum noaptea plutea acum joasă, Și cadranele stelelor lămureau dimineața - Cadranele stelelor arătau spre dimineață - În fundul aleii, o nebuloasă Și delicvescentă lumină căpăta viață ...“ (E. A. Poe, Ulalume, trad. de Emil Gulian) Rupert Brooke a trăit la Grantchester, lângă Cambridge (o cunoscută poezie de-a lui se intitulează The Old Vicarage, Grantchester), și a călătorit În Pacific, ca să-și Îngrijească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
în Caragialiana sa), va semnala la vremea respectivă, revoltătoarea ședere a generalului într-o celulă unde, pentru al doilea an, acesta va sparge ouă roșii de Paști. Lucru paradoxal, oricât de mult ai scotoci prin arborele genealogic și așa destul de nebulos al acestei, cum bine observa Șerban Cioculescu, dinastii actoricești, nu se va găsi până la Caragiale vreun revoluționar. Leterați, așa cum nu prea și-a dorit, da, dar revoluționari?! Dimpotrivă! Acest mesianist de o zi al plebei proletare (întotdeauna vota cu opoziția
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
a atașat de comuniști, a luptat în Spania ca apărător al Republicii, a trăit puțin, s-a stins la vârsta de 50 de ani. Era un comunist moderat, dar principial. De la el am preluat credința în binele omenirii, o noțiune nebuloasă, nerealizată. Ce m-a îndepărtat de idealuri a fost propaganda amețitoare și ilogică, lichelismul aserviților regimului, de aceea m-am făcut inginer și m-am apucat de scris versuri. A fost și este o salvare. În 1989, deși nu credeam
FARMECUL DISCRET AL BURGHEZIEI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364048_a_365377]
-
inserate In simfonii răstignite, necântate Gingășia, candoarea, inima valsului Demascare inocentă a neputinței falsului Negarea socratică, protecția zeilor Dansul păgân, înlănțuirea corifeilor Țipăt de rază în pulberi solare Vuiet vulcanic în ochi de ninsoare Unduiri carpatine în șoapte stelante Străluciri nebuloase, temelii diamante Dialog împărat reflectat în petale Oglinzi aurite a cuvintelor tale Liant invizibil izvorît de sub pleoape Suverană departe, suverană aproape. Referință Bibliografică: Prietenia / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1649, Anul V, 07 iulie 2015. Drepturi de
PRIETENIA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368071_a_369400]