7,800 matches
-
Admirația sa e sinceră și vorbește despre un mod viață: „Îl admir pe Sade care merge pînă la capătul proiectului său, socotit încă și astăzi de multă lume drept «smintit», care stă în celula sa din Vicennes ca și printre nebunii din Charenton și care nu așteaptă nimic de la posteritate, bucurîndu-se dimpotrivă că, precum rămășițele sale pămîntești, îngropate anonim, și amintirea lui va dispărea din memoria oamenilor. Îl admir pe Lautréamont care, după Maldoror și Poezii n-a vrut să mai
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
pună în scenă "Mobby Dick", opera lui Mellvile, Vittorio Gassman răspundea: "Este o poveste de nebunie, de sfidare, de depășire a măsurii și asta îmi place". Octavian Paler spune și el undeva că în conflictul dintre cumpătații înțelepți și acei nebuni care uită de poruncile prudenței, de calculul probabilităților și intereselor proprii, care "au îndrăznit, au crezut și iubit fără măsură" ( sublinierea mea), este înclinat să ia partea ultimilor, ca fiind cei care dau "glorie sufletului omenesc". Și îl citează drept
Exagerare, pasiune, fanatism by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/14013_a_15338]
-
a remarcat un cronicar italian: "Săucan nu face filme cum crede că e la modă, le face cum îi trece lui prin cap" "Da, Mircea Săucan e bolnav de imagini, scrie, în carte, Costel Safirman. O boală incurabilă. Dacă e nebun? Cu siguranță. Dacă nebunie se cheamă să fii gata să plătești oricît pentru a rămîne tu însuți"... Iar Mircea Săucan a plătit, cu vîrf și îndesat ( filmări întrerupte, montaje mutilate, filme interzise, un negativ ars, internări și tratamente psihiatrice, exil
Lupta cea mare a lui Mircea Săucan by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13989_a_15314]
-
Chiriac. Cu tot ce i-a unit și cu tot ce i-a făcut să nu se despartă, de fapt, niciodată. Luna. Împăratul Romanilor. Telefonul din 12 iulie. Zîmbetul lui. Teatrul "Radu Stanca", pe care l-a iubit ca un nebun, ca un nebun, ca un nebun frumos și nobil, cu rasă, cu uitătură de prinț rus, alb, pe care nu l-a dat niciodată pentru nimic în lume. Teatrul. Teatrul. Teatrul... "A fi sau a nu fi?", întrebarea celebră și
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
ce i-a unit și cu tot ce i-a făcut să nu se despartă, de fapt, niciodată. Luna. Împăratul Romanilor. Telefonul din 12 iulie. Zîmbetul lui. Teatrul "Radu Stanca", pe care l-a iubit ca un nebun, ca un nebun, ca un nebun frumos și nobil, cu rasă, cu uitătură de prinț rus, alb, pe care nu l-a dat niciodată pentru nimic în lume. Teatrul. Teatrul. Teatrul... "A fi sau a nu fi?", întrebarea celebră și grea a lui
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
unit și cu tot ce i-a făcut să nu se despartă, de fapt, niciodată. Luna. Împăratul Romanilor. Telefonul din 12 iulie. Zîmbetul lui. Teatrul "Radu Stanca", pe care l-a iubit ca un nebun, ca un nebun, ca un nebun frumos și nobil, cu rasă, cu uitătură de prinț rus, alb, pe care nu l-a dat niciodată pentru nimic în lume. Teatrul. Teatrul. Teatrul... "A fi sau a nu fi?", întrebarea celebră și grea a lui Hamlet, rolul cu
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
cu voce tare, de departe, executarea. Atunci cel mai tânăr, fiind nemulțumit că a scăpat de masacru, a zis: Oare Romanos, căci așa se numea el, nu a fost vrednic de a fi numit mucenic al lui Hristos? Însă acel nebun (Iulian) a oprit măcelul pentru că era plin de invidie și nu putea suporta slava acestor atleți ai credinței. Nu a îngăduit totuși ca aceștia să locuiască în orașe, ci i-a trimis în Ținuturile cele mai îndepărtate ale stăpânirii romanilor
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
Ardeal cu școala. Având, de fapt, o stimă veche față de unguri. Vrând să fim ca ei. Cum scrie și Emil Cioran, - dacă vă mai amintiți... Așteptând șnițelul comandat, - precizând, ațos, bitte, vienez!) - mă gândesc la Gide. Știu de ce fac pe nebunul. Eu, care detest mitocănia, incultura...în general, toți agramații și nespălații. Inșii care miros urât, nu numai ai noștri... Știu foarte bine. Știu și de ce pe față am lăsat, dinadins, funinginea de pe figura "fochistului" abea sosit. Mai știu că, față de
Păcatul unui "om al muncii" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10433_a_11758]
-
de manevră": mulțime mutilată continuu în istoria trecută și prezentă a oricărei țări. Și tinerii care intonează psalmi religioși, dansând cazacioc sau French-cancan, în haine lungi și negre de piele, cu cutii de santal în mână. Trebuie să fii un nebun genial, numit Alexandru Tocilescu, ca să creezi așa ceva; Daniil Harms devine (pre) text, pornești de la el, de la absurdul pseudoimaginat (într-o lume violentă, în care victima poate fi oricine, dar mai ales una inventată ad-hoc de un regim, la un moment
De ce mi-a plăcut Elisaveta Bam? by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10460_a_11785]
-
eră a tuturor posibilităților, tranziție numită. Atunci, la fiecare colț de stradă te loveai de câte o supraponderală avere ce te implora cu patetice gesturi să n-o lași acolo, în rigolă, la buna voie a cine știe cărui fost proprietar, arțăgos nebun, edentate babe, trăindu-și ultimele săptămâni prin tribunalele avertizate de către dl. Ion Iliescu să nu se emoționeze. Spre a nu mai vorbi de nechemații reveniți din străinătăți, unde calomniaseră decenii de-a rândul patria socialistă, mândrii ei constructori. Ca să vezi
Cui de trecut îți vorbește... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10485_a_11810]
-
fac să râd singur în hohote". Mai direct, fără menajamente, într-una dintre puținele și scurtele scrisori de răspuns, Negoițescu pune rapid diagnosticul pe umorul lui Gary: "Mi-am ridicat scrisorile, eram singur citindu-le și râdeam zgomotos ca un nebun, fiindcă tu ai un humor disperat" (s.n .). Nici râsul nebun al lui Nego nu era altfel decât disperat. Plină de înțeles și pentru cei care și-au pierdut capul aplecându-se în fața noii ideologii, cât și pentru cei decapitați la
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
spun e că aventurile lui Don Quijote nu m-au amuzat! Nu m-au fermecat asalturile eroice ale cavalerului. Nici poveștile lui. M-a impresionat calmul cu care ridicolul era dus la sublim. Calmul care nu putea fi nici al unui "nebun", nici al cuiva care "făcea pe nebunul". Poate ar fi util să vă reamintesc că vin dintr-o lume în care iluzile n-au jucat nici un rol. Prea apăsați de grijile practice, "realiste", oamenii între care am copilărit n-aveau
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
m-au amuzat! Nu m-au fermecat asalturile eroice ale cavalerului. Nici poveștile lui. M-a impresionat calmul cu care ridicolul era dus la sublim. Calmul care nu putea fi nici al unui "nebun", nici al cuiva care "făcea pe nebunul". Poate ar fi util să vă reamintesc că vin dintr-o lume în care iluzile n-au jucat nici un rol. Prea apăsați de grijile practice, "realiste", oamenii între care am copilărit n-aveau timp de "aiureli". Apărut pe ulițele din
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
găsit la Quijote, în schimb, o detașare, o indiferență sau o forță de a ignora ridicolul care mă intriga. Am văzut în "seriozitatea" lui misterioasă, pe care nimeni n-a explicat-o (e "eroică", așa cum susține Unamuno? e a unui "nebun patentat", cum susține Ortega y Gasset?) un fel de model. Dar nu e cam puțin asta pentru "o pasiune"? mă veți întreba. Da, e cam "puțin". Numai că nu vă pot da o explicație mai bună pentru ceea ce a urmat
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
să dea iluziilor o mai mare importanță decât realității. Și mai e ceva. Îmi citați, pe drept cuvânt, afirmația că văd în Don Quijote "un om profund serios". Pe mine nu mă interesează dacă eroul lui Cervantes era sau nu "un nebun patentat", cum zice Ortega y Gasset. Și nu mă interesează din două pricini. 1). Dacă accept că Don Quijote era "un nebun patentat", cavalerul care se bate cu morile de vânt devine o problemă de psihiatrie. Trebuie s-o lămurească medicii
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
în Don Quijote "un om profund serios". Pe mine nu mă interesează dacă eroul lui Cervantes era sau nu "un nebun patentat", cum zice Ortega y Gasset. Și nu mă interesează din două pricini. 1). Dacă accept că Don Quijote era "un nebun patentat", cavalerul care se bate cu morile de vânt devine o problemă de psihiatrie. Trebuie s-o lămurească medicii. Eu, care-i urmăresc isprăvile, mă pot socoti un om sănătos, cu mintea normală. Deci, pot să mă amuz liniștit. Personajul
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
om sănătos, cu mintea normală. Deci, pot să mă amuz liniștit. Personajul nu mă implică în nici un fel. Îl consider bizar, simpatic, ușor scrântit și atât. În orice caz, nu mă pune pe gânduri. 2). Dacă nu accept că e "nebun patentat", lucrurile se complică. Devine greu de explicat "punctul de cotitură" la care vă referiți dumneavoastră. Don Quijote "făcea pe nebunul" și, la un moment dat, a obosit, nu și-a mai putut juca rolul? Eu prefer să fiu de partea
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
bizar, simpatic, ușor scrântit și atât. În orice caz, nu mă pune pe gânduri. 2). Dacă nu accept că e "nebun patentat", lucrurile se complică. Devine greu de explicat "punctul de cotitură" la care vă referiți dumneavoastră. Don Quijote "făcea pe nebunul" și, la un moment dat, a obosit, nu și-a mai putut juca rolul? Eu prefer să fiu de partea celor care văd în Don Quijote un "Christos spaniol". În felul lui, Don Quijote propune și el un fel de religie, chiar dacă
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
să țin prelegeri la facultăți despre Legea nr. 544/2001 având în vedere zecile de procese pe care le-am câștigat până acum. În România sunt tratat în cel mai bun caz cu reticență. Musai că sunt nebun. Doar un nebun ar face ceva pentru țara și semenii lui așa, fără să fie plătit de cineva. Dacă îmi puneam toată energia mea în slujba revizionismului maghiar până acum eram finanțat din bugetul primăriilor din Covasna și Harghita și eram decorat de
Interviu cu premiantul – Dan Tanasă [Corola-blog/BlogPost/94267_a_95559]
-
șefii de CJ sau de primari, fondurile publice sunt deturnate de șefii acestor instituții, și nu de către funcționari. „Cel delegat va ști că este răspunzător. Acum să luăm în calcul că primarul are un om de paie care semnează ca nebunul și intră la închisoare pentru primar. Asta e singura variantă pe care o văd. Nu știu dacă oamenii sunt așa de inconștienți. Eu am văzut partea bună a legii și nici partea asta în care ei ar scăpa. Răspunderea le
SUPERIMUNITATE PENTRU BARONI. Primarii şi şefii de CJ, puşi la adăpost de ANI şi DNA. Senator PSD: „N-am făcut legea să-i scăpăm, ci să-i ajute să nu mai semneze mii de acte pe care nu le citesc” [Corola-blog/BlogPost/94343_a_95635]
-
o familie, că vor avea copii, că vor regenera omenirea, din postura de Adam și Eva - îl părăsește vijelios, fascinată de faptul că rinocerii cântă. Nu cântă, rag - îi replică Berenger. Dar Daisy nu poate ieși din psihoza ei - Ești nebun, cântă... Dansează în felul lor. Sunt frumoși. Sunt niște zei“. Artistul vizual Robert Wilson nu diminuează mesajul extrem de puternic pe care il rostește Berenger în finalul piesei, destinul salvator pe care și-l asumă, împotriva tuturor năruirilor din jurul său: “Am
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
a spune TE IUBESC! Să iubesc, să te iubesc și iarăși să iubesc ființă ce îmi este alături zi de zi, clipă de clipă... asta este ceea ce-mi doresc ! Fie că mereu să trăim în aceeași aură plină de nebunii făcute din iubire, fie că timpul și bătrânețile să nu ne desparte ci dimpotrivă să ne aproprie și mai mult! Să aveți cu toții parte de un Valentine’s Day în care iubirea să vă înconjoare și să vă coopteze în
Mesaje de Valentine’s Day [Corola-blog/BlogPost/94705_a_95997]
-
Peter Sragher fără cauză înaintând total nebun poetic plasat unde doar cuvintele înghi culoarea unde doar cuvintele iubesc culoarea unde doar cuvintele sunt culoare numai acolo are parfum culoarea spune davidd și fâlfâie vesel drapelul său mândru de culoarea albastră care numai pentru el miroase a căpșuni
Huuullulund Hullunud lui Juhan Liiv by Peter Sragher () [Corola-journal/Imaginative/3635_a_4960]
-
spre rodirea luminii o-auzi cum oftează trupul tău în alte trupuri nepotrivire de caracter totul încape într-o pălărie a mutului om ce-și rupe linia vieții din palmă vreascuri putrezite doar carnea luminii e trează lacrima ta adormiți nebunii în regele lear scapătă grija frumoasă a tresăririi apa părăsită din ciuturi somnul vulnerabil al fecioarelor în așteptarea învingătorilor lasă răsplată învinșilor vicleșug moștenit după trădare bătaie clopotului în liniștea copilăriei mai tânăr cuibului de vulturi împletește-n gard de
Poezie by Gheorghe Vidican () [Corola-journal/Imaginative/3416_a_4741]
-
Mircea Stâncel o zi obișnuită sângele curs în vara asta pe șoseaua dintre aiud și teiuș ajunge și în curtea mea de la țară, aici, însă, nimeni nu mai face dragoste, inima s-a oprit, aici nebunii, puțini și ei, scot morții din case pe bandă rulantă; îmi fac o cafea și simt cum mi se deschide cerul, în timp ce cauciucul ars al roții înfrânate îmi vopsește poarta; mirosul de benzină întră în lada de zestre a mamei
Poezii by Mircea Stâncel () [Corola-journal/Imaginative/3944_a_5269]