1,116 matches
-
a ajutat să suport și să învăț mai ușor din suferințele vieții sau din lecții de viață. Nebunia de care vorbesc eu aici nu trebuie înțeleasă ca ceva ieșit din comun, nebunia mea se asociază mai mult cu un curaj nebunesc, pasiunea și asumarea responsabilității. Nebunia mea este ca sarea în bucate și se pune câte-un pic peste tot. Eu am ales să fiu nebună de fericire, nu proastă să cred că fericirea nu există. Despre nebunie am multe să
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
venea către noi, ci parcă ne momea, așteptând să ridicăm covoarele, să spargem parchetul și tencuiala zidurilor, promițând astfel că, atunci când nu va mai rămâne nimic de spart și de Înlăturat, ni se va dezvălui nud, În toată măreția lui nebunească. Ceea ce aveam În fața ochilor nici măcar nu era șocant În sine, așa cum, de pildă, ar fi fost să vezi un om fără cap mergând pe stradă, cu tărtăcuța la subsoară. Niște aparate făceau ceea ce era normal să facă, Însă În mijlocul altor
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
traficului, ceea ce pentru el avea conotația, ba nu, scuzați!, Însemnătatea unui stop cardiac În inima Cetății Eterne. Mai mult ca orice, gândul blocajului definitiv, calvarul oricărui agent de circulație pasionat de meseria sa, l-a cutremurat, dându-i un curaj nebunesc. Cu ce era, mă rog, situația diferită față de oricare altă seară de trafic sufocant, mai ales la ora când toți se Îndreptau spre case venind de la serviciile lor bine plătite - slujbe care nu necesitau totuși atâta efort fizic, consum nervos
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nevoie de negocieri îndelungate ca să se ajungă la un compromis.. — Numai că eu nu sînt actor, i-o întoarce Comandantul, mă confunzi, se indignează, eu am altceva mai bun de făcut, nu-mi risc pîinea și cariera pentru o ambiție nebunească. — Asta vreau să te fac să înțelegi, se însuflețește Regizorașul, citind parcă dintr-un scenariu siropos, viața e scurtă, filozofează, să știi că pasivitatea asta e mult mai riscantă decît acțiunea în sine pe care ți-o propun. Contemplarea nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
o să-ți punem numele pe unele străzi, instituții, mai vedem noi pe unde, ideea e ca amintirea ta și a faptei tale mărețe să nu se șteargă niciodată din memoria colectivă a cetățenilor, și asta doar în schimbul unui mic gest nebunesc, tovarășe General, te a ispitit cu darul lui de orator ratat. Cred că e destul de echitabil, în ideea că vremurile se vor schimba, că valorile vor fi răsturnate, că albul va fi considerat negru, că binele se va transforma în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cu nesaț. Pe parcursul acestui ritual, în timpul căruia ne priveam unii pe alții, se lăsă o tăcere stranie. M-am uitat la Alexander. Pe fața lui, care acum părea mai severă și absurd de tânără, se așternuse acea expresie rătăcită și nebunească pe care doar fericirea sau un gest necugetat o poate aduce. Când se întoarse spre Antonia, am observat din nou aceeași crispare a trăsăturilor concentrate asupra unui punct, care avea în ea ceva provocator. Georgie, care nu se uita la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
palme În aer, adăugă că nu, chiar nu conta ce mai răspundeam. Cuvântul dumitale nu mai valorează nici cât un reichspfennig, domnule Knisch. Ivan va trebui să aștepte până vineri. Plin de recunoștință, mi-am dat seama că matematica ei nebunească Îmi dădea un răgaz de o noapte În plus. Am coborât panta care ducea la Bursă și la râul care străbătea orașul. Fundația pentru Cercetări Sexologice este pe malul celălalt al râului, Într-un colț ferit al unui parc bogat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
atunci când l-a prins că Își falsificase diploma de doctorat. Dar ce avea de gând Röser? Ce era cu „exaltarea“? și cine era tipul cu părul blond-pai? M-am Întors acasă agitat. Aveam Întrebări multe, care mai de care mai nebunești și mai incontrolabile. Nereușind să descopăr o legătură logică Între ele, mi-am dat seama că avem nevoie de ajutor. De multe ori, când mă simt blocat, simpla prezență a cuiva dornic să mă asculte mă face să-mi limpezesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
zburase deja pe scări, dispărând În noaptea de iarnă, puteam așadar să nu mă mai obosesc. „Viața e bobină care nu poate fi rulată Înapoi. Mai ales tu ar trebui să știi asta. “ Cuvintele ei păreau atât de concise și nebunești și definitive. Odată Întors la etaj, cu fața Încinsă și picioarele Înghețate, am zăcut treaz până târziu, numărând orele, meditând la perspectiva sumbră de a deveni, din nou, persoana care am fost mare parte din viața mea. Mi-era cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Aveam impresia că s-a Întâmplat acum o sută de ani; și chiar s-a Întâmplat acum o sută de ani. Dacă n-aș fi acceptat invitația Dorei și n-aș fi străbătut orașul cu bicicleta, plin de elanul ăla nebunesc, s-ar mai fi Întâmplat oare ceva din ceea ce se petrecuse de atunci? Poate că acum ar trăi o viață „ordonată“, ca să folosesc expresia celor de la Tageblatt. Și nici pe mine nu m-ar bate la cap poliția sau borfașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
odinioară să dau o explicație rațională iraționalului. Ba chiar țin să recunosc fără ocolișuri: concluzia mea era cumplit de eronată și întreaga mea carieră s-a întemeiat pe o premisă lipsită de temei. Pe o premisă idioată. Pe o premisă nebunească. Să ne închipuim că găseam o altă coală de hârtie scrisă, sau că găseam o altă coală albă, sau că nu găseam nici o coală atunci, pe locul meu; să ne-nchipuim că debarasorul mi-o lua înainte, o făcea ghemotoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cum Hunter a continuat să converseze cu posesoarea pomeților frumoși. Chipul fetei era Încadrat de o perucă strălucitoare din păr drept, În stil japonez. Era Îmbrăcată cu o cămașă albă, cravată neagră și un kilt mini. Picioarele ei aveau lungimea nebunească specifică acelor creaturi Înalte și zvelte din Însorita Sardinie. În picioare avea pantofi ortopedici foarte Înalți și șosete albe până la genunchi. De fapt, arăta șic Într-un fel ciudat, mai ales În decorul camerei complet albe a lui Lauren. —Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
la petrecerea de ziua ei, dar fusesem de fiecare dată Întâmpinată de cuvintele „Această căsuță vocală este plină“. Nu puteai nici măcar să lași un mesaj. Apoi, din senin, venise cu petrecerea asta de divorț despre care toată lumea credea că este nebunească. Deși nimeni nu era sigur ce Însemna exact, asta nici nu conta cu adevărat, căci, până la urmă, nimeni nu e sigur pe nimic din ceea ce are legătură cu Lauren Blount. De fapt, singurul lucru de care toată lumea este absolut sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
actualul sanctuar, împrumutase ceva din sobrietatea unui ritual sacru, în care melcii (și nu era vorba de unu sau doi, ci de nouă sau zece) se lăsau cotropiți de furnici (care erau, cu siguranță, mii) într-un fel de sacrificiu nebunesc încheiat cu o metamorfoză aiuritoare și anume: odată ce furnicile se înfruptau din carnea băloasă și mai mult ca sigur magică a melcilor, se grăbeau să urce spre o scorbură minusculă aflată pe trunchiul copacului cu cruce, intrau cu băgare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
zic „ăsta sînt eu” și să izbucnesc În lacrimi, ziceam „ăsta e el” și o luam la fugă. În acele zile de Început, și mai ales după ce norocul mi-a croit drum spre etajul principal, mi-am făcut un program nebunesc și, cu excepția momentelor cînd foamea Îmi dădea ghes să ies În lume ca să scormonesc după mîncare, mi-am folosit cea mai mare parte a orelor nopții citind și plimbîndu-mă prin librărie și mi-am petrecut cea mai mare parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și această primă moarte părea timidă în comparație cu celelalte la care luase parte Vaughan, dar și cu acelea imaginare care-i umpleau mintea. Încercând să se întreacă pe sine, Vaughan gândise un almanah îngrozitor al dezastrelor automobilistice imaginare și al rănilor nebunești - plămânii oamenilor în vârstă înțepați de mânere, piepturile femeilor tinere străpunse de coloane de direcție, obrajii tinerilor chipeși găuriți de încuietoarele cromate ale trapelor. Pentru el, aceste răni erau cheia unei noi sexualități născute dintr-o tehnologie perversă. Imaginile acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
în camera personalului, încercând să port discuții profesionale cu doctorii plictisiți. Conștiința unui sex viu răzbătea prin euforia mea nefericită, prin vinovăția mea confuză pentru omul pe care-l ucisesem. Săptămâna de după accident fusese un labirint de durere și fantezii nebunești. După platitudinile vieții de zi cu zi, cu dramele lor înăbușite, întreaga mea pricepere organică de-a face față rănile fizice fusese demult trunchiată sau uitată. Accidentul era singura experiență adevărată prin care trecusem de ani întregi. Pentru întâia oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
neprotejată de sub scaunele lor. Următoarea fotografie o arăta cum e ridicată din mașină, cu fusta albă îmbibată de sânge. Fața i se sprijinea inertă de brațul unui pompier care o ridica din scobitura însângerată a scaunului șoferului precum adeptul unui nebunesc cult sud-american care ridică un proaspăt botezat dintr-o cristelniță cu sânge de miel. Un șofer de poliție fără pălărie ținea de-un capăt al tărgii, cu maxilarul pătrățos împins aproape de coapsa ei stângă. Între cele două coapse se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
un fel de teamă - vorbesc despre mine, dar sunt sigur că Valeriano împărtășea starea mea de spirit, chiar dacă nu ne-am făcut niciodată confidențe în legătură cu asta - pentru că simțeam că ea, atunci, punea stăpânire cu adevărat pe noi doi. Oricât de nebunești ar fi fost lucrurile pe care ne-ar fi determinat să le facem la un moment dat, așa încât cercul ei magic s-ar fi închis făcându-ne prizonierii ei, n-ar fi fost nimic în comparație cu ceea ce construia în fantezia ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mult, izbucni În plîns, se azvîrli În șa și se Îndepărtă pentru totdeauna de acea casă. Rodrigo de San Antonio bîntui prin Quito vreme de doi ani Încheiați, ca o umbră amețită, se Îmbarcă apoi pe Amazon, Într-o aventură nebunească, pornind În căutarea fabuloasei comori a generalului Rumiñahui, și dădu ortul popii, mușcat de țînțari, pe malul rîului Aguaruna, fără să poată Înțelege, nici măcar În ultima clipă, unde anume greșise. CÎt despre Carmen Ibarra, aceasta - cu toate că rămăsese În continuare Niña
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se simți liberă o recompensau pentru cît avea să sufere În continuare și cît avea să-i facă pe alții să sufere, dar niciodată nu găsi răspuns la asemenea Întrebare. Nici măcar ea Însăși nu pricepea motivele răzvrătirii sale și a nebunescului impuls care o scotea din minți, acoperindu-i creierul cu un fel de văl Întunecat și opac la orice rază de lumină sau la orice raționament logic. De cîte ori cunoștea fericirea, o respingea, și cu toate că mai tîrziu avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și cu toate că mai tîrziu avea să se urască pentru asta, nu-și putea stăpîni goana dezlănțuită spre autodistrugere, cînd acea voce răgușită și profundă striga Înlăuntrul ei, poruncindu-i să o rupă cu toate și să pornească Într-o fugă nebunească spre libertate. Singură În grădina părăsită - sora ei se recăsătorise și locuia acum În Latacunga -, trecea Încă o dată În revistă amintirile, evocînd chipurile bărbaților pe care-i iubise și Întorcîndu-se la zilele fericite din hacienda de lîngă Cotopaxi sau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și lumină difuză. Îi trebui multă vreme ca să-și dea seama de realitate și memoria ei fu asaltată de scenele pe care, ca Într-un vis, avea senzația că le trăise cu o noapte În urmă. Era ca o confuzie nebunească de imagini În care se amestecau expresia de angoasă și chipul cenușiu al lui Diego Ojeda În clipa cînd fusese străpuns de macetă cu expresia bestială, inumană și terifiantă a unei creaturi ciudate, un fel de diavol ivit din negurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu precădere duplicitară. În orice clipă tinerii ăia îți puteau trezi simpatia, te puteau face să fraternizezi cu ei, să le ții partea. Asta s-ar fi întîmplat cu oricare altul din Serviciu, aveau ofițerașii ăștia o doză de curaj nebunesc, de disperare, un dram de sfîntă naivitate și pasiune care te putea răpi, care te putea face să crezi că ei, Vulturul Alb, nu sînt altceva decît niște martiri ai bunei-credințe, ai iubirii de țară, de adevăr, de dreptate. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
iar femeile la aruncat apă, astfel că timp de cinci săptămâni tăiară oceanul că o săgeată uriașă pornită din arcul puternic al zeului Oró, iar Tapú Tetuanúi și prietenii lui trăiră că într-un vis, prinși de amețeala acestui vârtej nebunesc, care părea să-i conducă de-a dreptul spre hotarele universului. Nici ploile, nici curenții, nici macar perioadele de calm apăsător ale după-amiezilor zăpușitoare nu reușeau să oprească goana nebună a catamaranului, care uneori naviga ore întregi plutind pe o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]