1,175 matches
-
teatru cu gîze, frunze, răsturnări de situație în "celula de criză" autumnală a unei lumi pe care ritmul vieții noastre a alungat-o departe, Rapsodii de toamnă: "Între gîze, fără frică/ Se rencep idilele./ Doar o gărgăriță mică,/ Blestemîndu-și zilele,// Necăjită cere sfatul/ Unei molii tinere,/ Că i-a dispărut bărbatul/ În costum de ginere.// Împrejur îi cîntă-n șagă/ Greierii din flaute,/ ŤUf, ce lume, soro dragă!ť/ Unde să-l mai caute?// L-a găsit sub trei grăunțe/ Mort de
Un poet sub frunze moarte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9792_a_11117]
-
cînd silueta fină a șiretului fanariot se lăsa purtată de subțiori prin lungul coridor așternut cu covoare scumpe, în timp ce glasul clopotelor zbuciumau văzduhul și cele patru turnuri de alături, din ograda Cornescului, trăsneau cu vuiet mare, vestind bucuria sărbătorilor mult necăjiților și răbdătorilor noștri străbunici!..." Grădina Cișmigiu, și ceea ce ochiul lui Carl Friedrich Wilhelm Meyer, arhitect peisagist vienez, a făcut din ea, a stîrnit admirația lui Filimon, a lui Ghica. Destinul a vrut ca talentatul aranjor de echilibre horticole, chemat la
Bucureştii de dimineaţă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9905_a_11230]
-
ea pot naște controverse. Este foarte posibil ca juristul din mine să fi sărit în apărarea dreptului și altor cauze cu prea multă patimă, punând uneori în argumentație un exces de pasiune, piper și năduf. Acelora care se vor simți necăjiți ori, eventual, contrariați de o asemenea abordare, le cer anticipat scuze și îngăduință, asigurându-i, dacă asta consolează pe cineva, că alter egoul meu jurist mă enervează adesea și pe mine.
Gâlceava cu juristul din mine by Florentin Ţuca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1340_a_2745]
-
să se supună agentului de circulație când ridică, grav, o mână în sus, vertical, sau când o întinde, pe cealaltă, orizontal, în direcții variate. ...Publicul Vă recunoscuse, firește: deasemeni sergentul din post, care a salutat respectuos. Franzelarul, om simplu și necăjit, nu a recunoscut, însă, pe Alteța Voastră, pe care, de altfel, n-a văzut-o în carne și oase și cu mașină. Augusta Voastră mașină împingea mereu căruța franzelarului; - și franzelarul înjura mereu pe Alteța Voastră. Câteva persoane din publicul ce s-
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
logica internă a lumii explorate. Ca în Groapa lui Eugen Barbu ori în alte romane realiste de calibru, determinarea materială este esențială. Problema spinoasă a banilor face să se miște, să se agite, să transpire și să dispere această umanitate necăjită, obligată la tot felul de învârteli pentru a supraviețui. Un loc de veci e disputat de mama și mătușile lui Relu Golea, într-o istorie penibilă, sordidă. Ghinioniștii decedați fără să fi pus mâna, în prealabil, pe mult râvnitul act
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
la ai ei, într-un oraș din nordul Moldovei. Viitorii socri sunt de coșmar, iar apartamentul în care trebuie să se înghesuie cu toții stârnește acel apetit al romancierului pentru descrierea detaliată a promiscuității. Ajunși la ai lui, la Pitești, filologii necăjiți trec prin alte peripeții. Cezar ajunge să se bată cu taică-său, montat împotriva Luminiței de un amic perfid. Nebunia își sticlește ochii la tot pasul. Cuscrii îi cad în plasă unul câte unul, cel din urmă fiind cel dintâi
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
cu zece runde înainte de finalul campionatului. Meciul a fost foarte tensionat, dar cu puține ocazii de marca la ambele porți. Marius Stan, directorul general al clubului gălățean, s-a declarat nemulțumit de maniera de arbitraj a lui Ovidiu Hațegan. „Sunt necăjit! Am jucat acasă și îmi doream cele trei puncte. Trebuie sa fiu totuși realist și să spun că a fost un rezultat echitabil. Cred că ne-am respectat prea mult adversarul, nu am avut dezinvoltură în joc. Dacă ar fi
Oţelul Galaţi a remizat cu FC Vaslui, scor 0-0, şi este în continuare pe primul loc () [Corola-journal/Journalistic/77129_a_78454]
-
secretului ei, adjutantul Ghiță spuse pe un ton Împăciuitor, În timp ce tare ar fi vrut să-i dea țăranului clonțos câteva șuturi În fund: Hai, bădie, dă căruța mai Încolo că mi-a murit bateria și nu-s jmecher ci s necăjit! Mihai, om de treabă de felul său Înțelese necazul șoferului și se oferi să-i Împrumute lampionul său vechi zicându-i: Las’ că-l aduci ’neta până poimâne, caii mei știu drumul și pe Întuneric! Șoferul depăși, mai spuse ca
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
și care Învăța bine, era ascultător, așa că nu era pedepsit de pedagogii școlii, ba din contră, tocmai Benone cel sever Îl Îndrăgea și și-l făcuse „prieten”. El, zbirul serios și corect, avea mare Încredere În elevul acela liniștit și necăjit, Îl testase câteva luni, apoi Îi Încredință câteva responsabilități și „funcții” care Îl degrevau pe pedagog, lăsându-i mai mult timp liber. Rică Olaru era În anul II la „Electricieni”, una din cele peste 80 de clase de zidari, faianțari
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
și florile? OMUL: O oaie mănâncă tot ce nimerește. MICUL PRINȚ: Chiar și florile cu spini? OMUL (foarte ocupat): Da, chiar și florile cu spini. MICUL PRINȚ: Atunci, spinii la ce folosesc? (Omul nu răspunde, nu-i iese ceva, e necăjit.) Spinii, atunci, la ce folosesc? OMUL: Spinii nu folosesc la nimic. Sunt o curată răutate din partea florilor. MICUL PRINȚ: Nu, nu pot să te cred! Florile-s plăpânde. Și neștiutoare. Își fac și ele curaj cum pot... cu câțiva spini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
abia apoi plâng cu tine. Iar acest lucru, pe cât de firesc este pentru dânșii, pe atât de dureros și de vătămător este pentru tine, și asta întotdeauna! Am ajuns la limita răbdării, m-am săturat de voracitatea oamenilor pentru sufletele necăjiților! Câtă pervertire! Și când te gândești că mai vezi și mai auzi, pe ici, pe colo, și pe câte unul aiurit, caraghios și condus doar de utopii, care tot face el zarvă mare, răspândind idei nenumărate despre o lume mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nu s-a întâmplat până la moarte. Erau tineri și viața continua. În următorii treisprezece ani, în familia lor se mai născură încă cinci copii, doi băieți și trei fete, dintre care eu eram ultima. Sărmana mama, era mai întotdeauna foarte necăjită și tristă: avea o casă cu copii care trebuiau îngrijiți, și ea, care nu putea să facă mai multă mișcare, decât să se schimbe de pe un scaun pe altul... Era de felul ei aprinsă și foarte muncitoare. Avea o inimă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
să-l invite la joacă. Copila cea mică dormea. Eu nu i-am dat voie, dar el nu m-a ascultat și, cum eram sus pe scară, el a ieșit pe poartă, strigând că se duce. Eu eram atât de necăjită și furioasă pe el, încât i-am strigat să se întoarcă. El nu s-a întors, era un copil. Atunci, eu în mânia mea am strigat în urma lui: - Dacă te duci, acasă înapoi să nu mai vii! S-au dus
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
un loc la coadă, acum s-a dus la serviciu, dar i-a luat locul tata. Cum puteam să înșel inima curată a unui copil, mă duceam și eu și stăteam la coadă, uneori noaptea, și dădeam ceea ce cumpăram oamenilor necăjiți, nu voiam să se afle că mie îmi prisosește. Eram foarte atentă la sărăcie, știam ce rău doare, și îi ajutam pe cei nevoiași ori de câte ori puteam. Mie chiar îmi plăceau cozile. Niciodată n-am simțit mai multă solidaritate ca atunci când
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cuvinte grele despre neamul nostru că suntem așa și pe dincolo, voi să nu-i credeți! Nu e om pe fața pământului mai Om ca țiganul. El își dă și sufletul dacă cineva se află în nevoie. Țiganul oricât de necăjit ar fi nu plânge. El a știut întotdeauna să-și pună toate durerile vieții lui aspre în cântec. Moșii noștri nu au arat pământuri, n-au semănat ogoare, dar așa cum Mai Marele Lumii a avut grijă de păsările și animalele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
priceput. La recomandările călduroase ale mai multor cunoscuți găsești unul. Respectivul vine, se uită, se încruntă, înalță ochii în tavan mijindu-i și face niște calcule misterioase. Pe urmă, își țuguie buzele nemulțumit, oftează și îți spune cu un aer necăjit: "Păi, asta o să vă cam coaste, domnu'!". Imediat începe să turuie despre tot felul de materiale enigmatice care o să-i trebuiască musai. Normal că-i spui să și le cumpere chiar dumnealui, fiindcă altminteri, în mod sigur, o să-i iei
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
în șopronul alăturat, la "vii". "Salut, bre, nea Tăsică!" " Hai, să trăiești, Petrică!", se salutară cei doi. Nea Tăsică era femeie de serviciu la biserică. În virtutea acestei funcții, tocmai aduna resturile de lumânări, precum și ceara topită, pe care o râșcâia necăjit de pe tăblia metalică plină de orificii, cu ajutorul unui soi de șpaclu primitiv, moștenit probabil încă din timpul primei vârste a fierului Hallstatt, pentru cunoscători. Explică sursa amărăciunii sale: "I-am zis dă ieri după-amiaz' lu' Sofica: Ai, fă, dă grijă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
sus-pomenitului, cred că în felul ăsta n-aș fi făcut nimic altceva decât să eliberez locul pentru alții și mai dihai decât actualii. Mi-am făcut datoria de haiduc adevărat plasând bancnotele strânse din biroul lui Ciucurel pe la diverși oameni necăjiți din faimoasa noastră instituție de învățământ. Și nu erau tocmai puțini. Asta m-a bucurat și mi-a mai alungat din starea mea. O stare pe care n-aș ști să o definesc prea precis. În orice caz, o mustrare
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Ca în literatura absurdului. Totul se rezolvă, tovarășe-îl consolă funcționarul cu ticul lui nervos, de a da drumul unui clipit al ochiului, concomitent cu a unei strâmbături a mandibulei - Trăim timpuri generoase, cu tot cutremurul.... Văzându-l din cale afară de necăjit, funcționarul îl sfătui să-și spună necazul tovarășului primar, care-l va primi, chiar dacă nu are zi de audiențe. Deși se vedea plutind într-o atmosferă confuză ca cea proprie Castelului lui Franz Kafka, Gerard primi hapul. Primarul, Coriolan Jina
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
a fost golită. Aista-i semn bun, omule! - a apreciat crâșmarul reușita rănitului, care s-a mai luminat la față. Și acum pregătește-te să mănânci, că uite vine Măriuța cu de-ale gurii. Hliboceanu a oftat ca un copil necăjit. Ieșind din cămăruță, crâșmarul își spunea: „Bietul băiat! Ce a avut de tras! El, căruia nu-i era frică decât de Dumnezeu, să pățească asemenea nenorocire! Da’ nu s-a face el bine? Să vedem atunci cine îi mai stă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
televizor, ca să vadă cum debarcă pușcașii marini americani, sau consumă droguri, sau fac filme sexy la Hollywood, armata care Îi păzește fiind alcătuită din chinezi, polonezi, români, negri, turci, ruși, și doar pe ici pe colo, cîte un american mai necăjit pus să-i comande pe ăștia, fiindcă n-a găsit nimic de lucru la New-York. Firește, astfel de lucruri nu vor putea fi niciodată dovedite, cum nu s-ar putea dovedi, bunăoară, că forma capului salamandrei este trapezoidală - dar fără
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
bronzată ca o indiancă după atâta tenis pe terenurile de la Chevy Chase Club), Pelerinul a făcut o mutră atât de chinuită, de-ai fi zis că literele alea i se înfipseseră în carne. De cum am rămas singuri, m-a întrebat necăjită de ce, de ce trebuie să fiu așa de... „neatrăgător“? Ce plăcere mi-o fi făcând să fiu așa de „nemanierat“. Ce Dumnezeu „am dovedit“ cu asta? De ce-a trebuit să fii atât de moacă? A fost atât de neavenită, poanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pârtie. „De ce o numi lumea așa ceva o vacanță la schi, nu puteam să pricep: aia nu mai era vacanță, era ca și cum ai fi fost tipul care era cât pe-aci să moară din filmul Pe fundul prăpastiei“, mă gândeam eu necăjită, În timp ce Încercam să mă mișc. Doi prichindei trecură În zbor pe lângă mine, cu schiurile lor mini, pe măsura lor, În picioare. Cum făceau asta și de ce zâmbeau? Nu știau că erau la un pas de moarte? „Doamne, să fii măritată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
dedesubt. Am scos obiectul și m-am uitat la el. —Ăăăă... un inel de argint pentru șervetele de masă?! am exclamat eu, Încercând să par extaziată. —M-am gândit că o să-ți placă trandafirii gravați pe el, zise Hunter. Părea necăjit. Poate că reușise să-și dea seama că eram dezamăgită. Nu doream să-l rănesc, așa că, Încercând să par fericită, i-am spus: — Îmi plac la nebunie trandafirii, și am depus un sărut pe nasul lui. Arată atât de... romantic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Lishan, ei l-au găsit pe împărat și favorita sa petrecând pe turnul de veghe cu vinul pe masă, dar nici urmă de dușmani. Au înțeles că au fost înșelați, dar neîndrăznind să-și arate supărarea, s-au întors acasă necăjiți. Văzând cum au fost păcăliți prinții și ducii, Bao Si nu s-a mai putut stăpâni și a zâmbit. Iar Împăratul You din dinastia Zhou n-a mai putut de bucurie că, în sfârșit, și-a văzut favorita veselă. După
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]