212 matches
-
capul oaselor, trezit din somnul său ușor. — Tsushima! strigă el. Osaki Tsushima dormea În apropiere și, până se deșteptă, Genba ajunsese deja În fața lui, strângând În mână o lance pe care o luase de la un paj. — Tocmai am auzit un nechezat. Du-te și vezi ce e. — Imediat! În timp ce ieșea din cort, Tsushima se ciocni de un om care țipa ca din gură de șarpe. — Avem o urgență! strigă noul sosit, În panică. Ridicând glasul, Genba Îl Întrebă: — Ce ai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Călărise până la Shimizudani, apoi la Hachigamine, după care, Își continuase drumul de la Muntele Chausu la Kannonzaka, pentru a afla toate faptele. Iar faptele erau următoarele: Nu numai că se văd făcliile și focurile, dar, dacă asculți cu atenție, se aude nechezatul cailor și zgomotul copitelor. Nu-i de glumă. Veți avea nevoie să plănuiți o contra-strategie, cât mai repede cu putință. — Ei, și ce-i cu Hideyoshi? — Hideyoshi e În avangardă. Genba fu atât de descumpănit, Încât abia-și mai găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Gifugadake. Trupele lui Nagayoshi năvăliră În calea lor și, odată cu ciocnirea celor două armate, toată depresiunea Karasuhazama se transformă Într-o vâltoare de sânge. Împușcăturile nu conteneau o clipă. Era o luptă disperată, Într-un loc Îngrădit de coline, iar nechezatul cailor și dangătele lăncilor și ale săbiilor lungi răsunau În toate direcțiile. Vocile războinicilor strigându-și numele către adversari zguduiau cerul și pământul. Curând, nu mai rămase nici o poziție neangajată, pe toată Întinderea Îngustă a zonei, nici un comandant sau soldat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Ș-acuma ies bătrâior". Bătrâna îl ia de frâu și scoate afară. Roșu trage în piept vântul călduț al serii, plin de trilul păsărilor; își umple ochii cu priveliștea câmpurilor, munților și pădurilor peste care apune soarele și scoate un nechezat mândru care face să se dărâme casele dimprejur. Apoi așteaptă. Stăpânul lui nu vine la această chemare. Bătrâna, ținându-l de frâu, îl duce spre oraș. Apropiindu-se, calul nechează, palatul cel vechi se cutremură, iar boierii își spun între
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
este de dăruială Cui mi-o sta pe el călare. Vodă, dacă auzea, Boierii, dacă vedea, Pe slujbași că-i trimetea Să-ncalice pe Roșul". Dar fiecare slujbaș care încearcă să-l încalece pe Roșu e azvârlit în aer cu un nechezat mândru și cade cu țeasta zdrobită. Nouă călăreți sunt uciși astfel. Atunci bătrâna spune: "Nu-ți mai fărâma oastea, Că nimeni n-o-ncălica, Afar' numai de Corbea! El singur l-o-ncălica, Să v-arate umbletul Cum n-a mai văzut omul! Ștefan-vodă
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
diseminându-se în coasta unui deal abrupt: "Spuma lighioanelor se tăie în două, în trei și pieri în suciturile văii, iar Stoicea dădu fuga la adăpost într-o ocniță ivită sub deal...". Teribila aventură nu se încheie aici; flăcăul aude "un nechezat de cal, un ropot de copite și un țipăt de femeie", ultima asaltată de o ursoaică. Micul episod cinegetic nu este lipsit nici el de suspans: "namila venea prăpăstioasă, întărâtată și de rană, și de larma crescândă a unui corn
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
mie de ochi și cu un milion de lentile, dar orb aidoma Marelui orb, apare concrescut cu peisajul. Simbolul migrează în natură: „Nu-i albă coama lui, nu-i albă. / E albă- murdar, deși ca prima zăpadă. / Nu-i verde nechezatul lui, / nu-i verde, / deși arbori pletoși cresc din el, / deși frunze flămînde cresc/ din verdele nechezatului, ah, / nechezatului negru de cal verde” (O călărire imperfectă). Făptura poetului e înveșmîntată și ea în vise ca-n blănuri de miel, cu
Valențe etnice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5579_a_6904]
-
peisajul. Simbolul migrează în natură: „Nu-i albă coama lui, nu-i albă. / E albă- murdar, deși ca prima zăpadă. / Nu-i verde nechezatul lui, / nu-i verde, / deși arbori pletoși cresc din el, / deși frunze flămînde cresc/ din verdele nechezatului, ah, / nechezatului negru de cal verde” (O călărire imperfectă). Făptura poetului e înveșmîntată și ea în vise ca-n blănuri de miel, cu sufletul zgribulit peste văi de venin, în timp ce plante de apă cresc din durerile apuse, gîndul se lovește
Valențe etnice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5579_a_6904]
-
migrează în natură: „Nu-i albă coama lui, nu-i albă. / E albă- murdar, deși ca prima zăpadă. / Nu-i verde nechezatul lui, / nu-i verde, / deși arbori pletoși cresc din el, / deși frunze flămînde cresc/ din verdele nechezatului, ah, / nechezatului negru de cal verde” (O călărire imperfectă). Făptura poetului e înveșmîntată și ea în vise ca-n blănuri de miel, cu sufletul zgribulit peste văi de venin, în timp ce plante de apă cresc din durerile apuse, gîndul se lovește de ciocîrlii
Valențe etnice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5579_a_6904]
-
din străfunduri la gîndul că-i era îndatorat lui Kingsley, care jucase pentru el rolul de bête noire încă de cînd intrase la secția film, la începutul semestrului de primăvară. Tînăr, neras, plin de coșuri și capabil să scoată un nechezat vocalic cu totul bizar, era fiul unui om de afaceri american care la ora aceea lucra în Anglia în baza unui contract pe șase luni. Kingsley junior, care se înscrisese la niște cursuri de regie film la un colegiu neînsemnat
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
plătitor în stare să-ți spună cine-a fost Renoir. în plus, n-am venit să vă testez, băieți. Doar nu sînteți la examen. - Unde mai pui că habar n-are de filmele americane, i se plînse Kingsley cu un nechezat posomorît la maximum. Nici măcar n-a stat să vadă Vînătorii de fantome pîn' la capăt. S-a sculat la jumatea filmului și s-a cărat. Terry pufni indignat. - Avalanșa aia de aiureli juvenile și stridente... - Zici că ți-a plăcut
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
Gheorghe Vidican în odihna de sine în odihna de sine trupul tău coboară alene bărbații vin glasuri răzlețe de împotrivire singura tulburare e piatra aruncată în lacrimă cercuri concentrice obsesia trupului îngemânează în tine străzi înguste pline de nechezat o nevoie bolnavă de iubire aruncă zarurile carnea încremenită-n exilul tău sunetul acela de expirare a eșecului în odihna de sine trupul tău amăgește sufletul celui spânzurat de eroarea sărutului o sămânță s-a întors din țărână în lacrimă
Poezie by Gheorghe Vidican () [Corola-journal/Imaginative/3416_a_4741]
-
care mă dor străzile de mers. CEEA CE FLACĂRA NU ȘTIE Minciună-s și laurii pînă la urmă. Minciună. Vine fotograful, vine portretistul. Acesta nu sunt eu și aceasta nu e lumea pe care-o visam! Din nou e dimineață și nechezatul duminical trezește zeii mahmuri. Cei care-așteaptă feericul diluviu pot vedea un paianjen uriaș un fel de rană a timpului trecuta glorie a ochiului deschis înspre lucruri. Vine fotograful, vine portretistul. Acesta nu sunt eu Și acesta nu e lumea pe
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/3736_a_5061]
-
altarul/ priviți-l/ îngenunchiați/ lingeți-l!// Oglinda s-a subțiat/ de tot -/ tînărul Narcis linge la ea" (S-a redeschis altarul). Sau următoarea dublă demitere, mitologică și uraniană, sub acolada unei familiarități de limbaj nuanțînd renunțarea: "Din salcîmi/ se-aude nechezatul/ calului troian/ al mînzului, adică,/ al nepotului/ - de fapt - nu contează/ se-aude un șirag de perle false/ deșirîndu-se/ acum/ cînd alinierea planetelor/ te face s-auzi/ încă o dată/ "Nu mișca în front!";/ și tu care sperai/ că e vorba
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
de aer - numele strigat. VI Fără răspuns rămân. Cu capul descoperit în incinta întunecată a lucrurilor, ca în altare, mă rog zeilor lucrurilor. Și ei nu se văd, nu-mi răspund în cuvinte. Îmi răspund cu lacrimi. Îmi răspund cu nechezat și cu patimi. Cu voaluri eterice m-alintă, cu șerpuiri și arome, cu sete. Cu licori de nalbă vor să mă-mbete. Tristețea mea depune ouă în asteroizi să alerge prin spațiul orb să clocească un sens - insectă cu aripi
Un poem by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/2455_a_3780]
-
priveai din cealaltă, era cal. Dacă-l priveai din față, trebuia să te descurci singur, ceea ce până una alta băieții lui Pârnaie, privindu-l cu ochii holbați și cu gura căscată, nu prea erau în stare să facă. Cum din nechezatul lui Calu nu s-ar fi înțeles diferența, putea veni oricare dintre gemeni, fără să greșească. Dându- le același nume, strigai unu, veneau doi, ceea ce, într-o lume ca asta, dădea un plus de siguranță. Atunci când ochii nici nu le
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
înțelese c-ar fi putut străbate toată această țară în lung și-n lat, fără să folosească claxonul. Aici claxonul devenise un instrument inutil, obsolet. Ajuns în sat, se așteptase să audă cântecul cocoșului, cotcodăcitul găinilor, măcăitul rațelor, mugetul vacilor, nechezatul cailor, lătratul câinilor. Alături de casa lui un vecin își ținea calul, pe numele său Prinz, într-un țarc. Dar Prinz nu necheza. Ceva mai departe, Kurt și Irene aveau doi cai, câteva găini și rațe. Dar caii nu nechezau, găinile
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
de cameră nr. 33 pentru 12 instrumente. Pământul Vestului e-ntocmai ce pare, în vreme ce solul românesc e alchimic, în orice se preface, și nu știi, mereu în altceva, se preschimbă, de pildă, în alb, și-amintirea unei țări străbune, cu nechezat de cai în noapte, mistere-ntrezărite pe jumătate. În alb se transmută memoria solului vechi, se deșartă de sunet, devine lăuntru pur, sfidând auzul. El, omul-muzică, este-acum muzica fără sunet. În viitor, instrumentiști aruncă partitura, la repetiția pentru Oedip, strigând: Asta
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
ci în cușcă. Da’ mai știi? - l-a luat la vale moș Dumitru. Apoi află tu, Dumitre, că Surul era un armăsar de toată frumusețea. Și cum spuneam... M-am dus să-i ascult dorința. M-a primit cu un nechezat murmurat, prietenos: „Bine ai venit, prietene!” - părea să spună armăsarul. Dintr-o privire, mi-am dat seama că îi este foame și am coborât un braț de fân din podul grajdului. Înainte de a începe să ronțăie, m-a privit ca și cum
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
-și adune gândurile. A rămas câteva clipe tăcut și apoi a reluat firul povestirii: După ce l-a cusut, cum spuneam, mama mergea des în grajd, să vadă ce face calul... Și el... el o primea de fiecare dată cu un nechezat abia murmurat. M-am mirat mult de faptul că nu a avut nici o tresărire de frică la revederea mamei, ci de fiecare dată o primea cu același nechezat, mai mult un murmur abia auzit... Vifornița nu s-a potolit nici
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
face calul... Și el... el o primea de fiecare dată cu un nechezat abia murmurat. M-am mirat mult de faptul că nu a avut nici o tresărire de frică la revederea mamei, ci de fiecare dată o primea cu același nechezat, mai mult un murmur abia auzit... Vifornița nu s-a potolit nici când a început să amurgească. Geana roșie de la asfințit, era semn că gerul nu va slăbi peste noapte. Toată noaptea, mama a tot mers să vadă ce face
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
vorba Puicuță. Unde vă sunt caii? - a întrebat Cotman. N-avem... Nu aaa... avem cai - a răspuns tremurând cel pe care îl strunea Puicuță și care se părea a fi șeful. În acel moment - ca un făcut - s-a auzit nechezat de cal. Așa, fraților! Avem și caaai! Păi cum să umble ei fuguța după ce ne-ar fi jefuit, dacă nu călare? - a intervenit din nou Cotman. Puicuță s-a repezit pe dată în direcția din care a venit nechezatul... În
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
auzit nechezat de cal. Așa, fraților! Avem și caaai! Păi cum să umble ei fuguța după ce ne-ar fi jefuit, dacă nu călare? - a intervenit din nou Cotman. Puicuță s-a repezit pe dată în direcția din care a venit nechezatul... În scurtă vreme, s-a întors cu doi cai voinici și frumoși, cu șeile pe ei. Ia uitați-vă, fraților, ce armăsari călăresc dumnealor! Cred și eu că le convine. Jefuiesc la drumul mare și au cu ce cumpăra cai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Doi pioni au încolțit un cal, acesta execută o întoarcere neregulamentară, pe când unul dintre luptătorii pedeștri se aruncă cu toată puterea și-l doboară pe dată la pământ. „Ce minunată execuție!” exclamă măria sa în megafon, fără să ia aminte la „nechezatul” dureros al celui căzut. Pionii albi se aruncă cu grămada asupra celor doi ofițeri negri, cărora nu le rămâne decât să ceară ajutorul turnurilor mobile. Nu se mai respectă niciun regulament. Pumnii curg de ambele părți, cum s-ar spune
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
nici nu le știuse vreodată. Oricum, acolo, ascuns În umbrele porticului, așteptând victimele ambuscadei, cu neplăcerea acelei răni destul de recente care Îl ținea ancorat În orașul de reședință al Curții, Diego Alatriste regretă din nou câmpiile Flandrei, trosnetul archebuzelor și nechezatul cailor, sudoarea bătăliei alături de camarazi, răpăitul tobelor și pasul liniștit al corpurilor de infanterie tercios intrând În luptă sub vechile flamuri. În comparație cu Madridul, cu străduța aia În care se pregătea să omoare doi oameni pe care nu-i văzuse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]