146 matches
-
deasupra / În depărtare, farul pitic/ Luminând parcă peste puterile sale./ O lumină care vine dinăuntru./ Dinlăuntrul cui? Mă simt/ Ca un Buddha aruncat/ În altă lume. În lume?/ În altă lume!". Și un altul, despre aproape și departe, instabilitate și neclintire, diferență și unitate: "Aici, totul e după alte ritmuri,/ Iar soarele umblă după calculele/ Sale secrete / Oricum ai privi lucrurile, aici/ Este și altcum, nu doar altunde.// Doar ceea ce e închis în timpul meu/ Rămâne la fel, oriunde m-aș preumbla
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de comunități (faptul se și sugerează, la un moment dat, în roman printr-un joc subtil al confuziilor) și nu un waiter at the table/servitor la masă, cum se autoidentifică, plin de modestie. Caracterul lui e inflexibil, amintind de neclintirea stejarilor gigantici. El duce pe umeri un întreg univers, acoperind erorile și inadvertențele diletanților și amatorilor. Nu întîmplător i-am amintit pe aceștia din urmă. La cel mai important eveniment istoric trăit de erou la Darlington Hall, Conferința de pace
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Negoiță, în "România literară", nr. 44, 2009, p. 20. De fapt, întrebarea completă, care îi e adresată, este în felul următor: "Puternica ta personalitate a făcut casă bună cu originalitatea ta artistică. Antigona, au spus criticii, ar fi tiparul în neclintirea căruia se vede clar Poezia... Cum te înțelegi cu poeta care te locuiește și te pune la atâtea încercări ale cuvîntului?" 167 Ibidem, p. 20. 168 Alex Ștefănescu Istoria literaturii române contemporane, București, Editura Mașina de Scris, 2005, p. 506
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
mereu schimbătoare, fortăreața apare și dispare la orizont, într-o liniște apăsătoare, în care orice zgomot este amplificat și devine înspăimântător: „Încercă să strige, dar ecoul îi întoarse glasul cu un timbru ostil.” (p. 11) Totul este static, într-o neclintire care tronează acolo parcă de veacuri. Orice mișcare pare amenințătoare, orice apariție vie pare a perturba neclintirea peisajului. Imaginile dinamice prind contur treptat, inducând cititorului senzația de ireal. Fantasticul este vag conturat, și se insinuează treptat, tocmai prin imaginile acestea
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
amplificat și devine înspăimântător: „Încercă să strige, dar ecoul îi întoarse glasul cu un timbru ostil.” (p. 11) Totul este static, într-o neclintire care tronează acolo parcă de veacuri. Orice mișcare pare amenințătoare, orice apariție vie pare a perturba neclintirea peisajului. Imaginile dinamice prind contur treptat, inducând cititorului senzația de ireal. Fantasticul este vag conturat, și se insinuează treptat, tocmai prin imaginile acestea vaporoase, fără contur, care vor domina obsesiile ulterioare ale eroului. Silueta căpitanului Ortiz, conturată pe celălalt versant
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
zidul dincolo de care nu putem trece” (Căutarea intermitentă), că în această „împărăție”, „zorii și amurgul se întâlnesc”, că acesta este tărâmul care „se întinde de dincolo de cuprinsul oceanelor, de dincolo de oceanele care înghit oceanele...” (Regele moare), precum o „respirație a neclintirii” (după cum afirmă Georg Trakl). Unele dintre desenele lui Ionesco reprezintă abstratizări ale ființei umane, care se doresc „spirituale”, pentru că trimit la protagoniștii dramaturgiei sale, firește, dar reflectate într-o altă formă elegiacă. Cu penelul, el dăruiește fiecarei creații plastice unduiri
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
toți în fața mormântului unde în curînd se va odihni pentru vecie Ion Creangă, acest fruntaș al literaturii române. Nemîngîiatul fiu, prietenii și tinerimea entuziastă admiratoare a lui Creangă își simt acum inima zdrobită și cugetarea înnourată în fața muțeniei și a neclintirii în care el zace, muțenie și neclintire care ne face să ne îngrozim și să ne podidească lacrămile pentru că nu mut și nu neclintit a fost Creangă în viața lui". Chiar dacă vorbitorul s-a dorit patetic, el putea genera, la
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
va odihni pentru vecie Ion Creangă, acest fruntaș al literaturii române. Nemîngîiatul fiu, prietenii și tinerimea entuziastă admiratoare a lui Creangă își simt acum inima zdrobită și cugetarea înnourată în fața muțeniei și a neclintirii în care el zace, muțenie și neclintire care ne face să ne îngrozim și să ne podidească lacrămile pentru că nu mut și nu neclintit a fost Creangă în viața lui". Chiar dacă vorbitorul s-a dorit patetic, el putea genera, la începutul discursului său funerar, un efect tragi-comic
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
razele lunii, proiectat pe cer, apare înspăimântător de clar. Cu gâtul întins, parcă nepăsător, animalul cercetează, adulmecă dincotro bate vântul, își rânjește colții mari, cu ochii arzători și cu limba setoasă. Privirea aceea sălbatică străbate dincolo de codri, spre zare. În neclintirea lui, animalul cu statura-i vânjoasă și viguroasă, este măreț... nu poți sa nu-l admiri. Sfiala față de oameni, înrădăcinată milenar în specia lui, teama nedefinită de inexplicabila superioritate a omului, de firea acestuia cu totul streină animalului, îl oprește
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Cu coada stufoasă între picioare, calm privind în părți cu ochii de jar, rânjind colții în răstimpuri... Se așează liniștit pe picioarele dinapoi, și așteaptă neclintit, cu urechile drepte, gura mare, o limbă lungă și roșie... care te înfricoșează. În neclintirea lui, Suru numai cu ochii de un albastru-cenușiu cu luciri stranii, îți urmărește mișcările și îți cântărește intențiile. Te urmărește, fără să clipească, parcă ți-ar desluși vorbele de pe buze... Văzându-l de-aproape, te trec toți fiorii... îngheți... - Cu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pagube pe la stânile din jur, dar și în gospodăriile din sat. Numai numele lui... „Dungatu“, îi îngrozea pe săteni. O pasăre de noapte piui sus pe o creangă, rupându-i gândul. Lupul stătea liniștit și aștepta... Doar, cu ochii, în neclintirea lui, le urmărea mișcările, le cântărea intențiile. Privirea și-o fixă în ochii fetei, fără să ia în seamă mârâielile câinelui, ori sforăitul lui Sultan. În ochii lui fosforescenți se vedea o liniște desăvârșită. „Ce mare și frumos e !“, gândi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nu te aude nimeni, tot astfel strigătele mele de spaimă nu erau auzite de cel ce vorbea în numele meu, Primește-mă pe mine ca ucenic al tău! Atât cât mai e timp, Și meșterul vine spre mine neîncrezător, dar văzând neclintirea din ochii celui care a vorbit folosindu-se de gura mea mă aduce cu multă emoție la pieptul său, Să fie într-un ceas bun, Theo! Buzele mele ar trebui să rostească Aminul de cuviință, dar sunt pecetluite de, 29
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
față de divin. Ei nu fac sclavi și sclavi fiind, nu sînt robii nimănui decît, în ei, ai Divinității. Îi invidiez. Căci eu, V. tînăr, sînt alungat de toți, mai izolat decît Robinson care pe o insulă își pierde ochii în neclintirea mării, sperînd să descopere o corabie. Mare blestem. Cînd începi să gîndești, tovarășii de joacă dispar, prieteniile îngheață, iubitele îmbătrînesc subit și se comportă ca văduvele și fiecare gest cu care te gratulează e numai o pomană de sufletul celui
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
că există o mare familie căreia îi aparții și care suferă la fel și freamătă și fierbe și iubește și urăște și se arată indiferentă când socotește ea necesar, și mai știi că drumul acela până la orizont trebuie urmat cu neclintire, sub un cer care ar trebui să fie cristalin - cum se spunea odată - dar nu este, chiar dacă nu vei ajunge la capătul lui, chiar dacă nu vei avea timpul necesar să ajungi până acolo, dar nimic nu te mai poate împiedica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
căpătâie de morminte și învelite în alb în cimitirul fără de nici un răsunet, dormind tot mai încovrigat de ger și tot mai indiferent la statutul lui straniu de pribeag, pe Vladimir îl învălui absența oricărui imbold de foială. Păienjenișul fix al neclintirii îl înțepeni, apoi, încătușându-l, ca într-o carapace de oțel, căreia i se supuse, înfrânt și dăruit cu totul. În tot timpul celor nouă nopți de priveghi care se succedară sub viscol, minții lui Vladimir îi fu imposibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mă văzu... "Vă rog, zisei, modest, cu un glas de străin, aici stă..." Dar ea nici măcar nu tresări și nimic nu mai recunoscui în privirea ei din ceea ce știam că exista nu mai departe decât cu câteva zile în urmă: neclintirea surprizei, strania bucurie a revederii (căci era stranie, îmi sugera sentimentul neliniștitor că o vedeam pentru întîia oară). Acum expresia și privirea ei nu mai arătau nimic, deși erau aceleași. Din acest nimic îi țâșniră scântei reci din ochi și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și toți suntem așezați la aceeași distanță față de rezultatul liberei noastre depuneri. Forța acestui depozit de libertate delegată provine tocmai din situarea lui în mijloc, în singurul loc în care, aparținând tuturor, el nu este al nimănui. Doar această constrângătoare neclintire a lui devine o garanție pentru libertatea fiecăruia dintre noi. Legea este constrângerea ca libertate a tuturor în vederea libertății fiecăruia. Formă supremă de a hotărî în privința multora și a tuturor, ea reprezintă mecanismul prin care libertatea își creează condiția gravitațională
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
unde nici măcar nu ai nevoie de imaginație să reînvii trecutul pentru că pur și simplu el n-a plecat de acolo, mă apuc să pozez în alb și negru. Las culoarea deoparte, ca un omagiu pentru zilele apuse, rămase încă în neclintirea zidurilor și a după amiezii de vară. Au ieșit niște fotografii reușite, așa cred, iar ele mi-au prilejuit, mai apoi, întâlnirea cu Stefano. Pe internet, după ce m-am apucat să le postez pe un site dedicat orașului Palermo, le-
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
cu disciplina și practicile clandestinității și organizării* unor revoluționari profesioniști, inedite pentru majoritatea celorlalți rezistenți. Această eficacitate se bazează pe curajul și abnegația unor cadre experimentate, formate în asceza militantă, fanatismul stalinist, convinse că lupta le depășește destinul personal. Dacă neclintirea în confruntarea cu tortura le-a fost din plin mistificată de literatura hagiografică de după război, curajul lor în închisori, în lagăre și în fața stâlpului de execuție nu suscită mai puțin admirația. Mai mult chiar, comuniștii se bucură de o mare
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
dar și pe părinții ori pe strămoșii lor de tristă amintire, inspiră respect. Dincolo de argumentarea strânsă, transdisciplinară, fără nici un fel de fisuri sofistice sau stridențe demagogice, în demersul său se impune un crez nestrămutat, o convingere. Rostul scrisului, crede cu neclintire Theodor Codreanu, nu ține de orgoliul narcisiac, nici de interesul de grup, meschin și părtinitor, și nici de vreo ideologie agresivă planetară. Un spor de adevăr" iată miza majoră a angajării sale literare. De la Dialectica stilului (1984) până la Polemici "incorecte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
măsură ca pe toți ceilalți. Nu vedeți? Bineînțeles că văd. În Încăpere mai sunt cinci birouri În afară de cel al doamnei Bruescu, ocupate de patru femei și un bărbat. Acești salariați ai Editurii Calende sunt aplecați peste paginile lucrărilor Într-o neclintire deplină, care mă fac să mă văd pe mine și pe văru’ Laur și pe părințelul Andrei țopăind Îndrăciți În jurul formelor de tuburi și izbind din toți rărunchii, dar ce fac ei aici nu se compară cu tuburile de puț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Seminarul „Veniamin Costache”. Prima oră.. era ora de istorie. Profesorul Corlățeanu a intrat în clasă pământiu la față. S-a oprit în fața hărții care atârna pe perete. Era Harta României interbelice cu regiunile istorice. România Reîntregită. A stat așa în neclintire, fără să spună o vorbă.. minute în șir. După o vreme.. într-o tăcere deasă că-ți auzeai bătăile inimii, se auzi profesorul murmurând înăbușit, neputându-se stăpâni: „ - Ah, Ciano..! Să-l văd spânzurat de-o cracă !”. Stătea cu spatele la clasă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
să revină asupra unora din ideile sale estetice expuse în O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867. Vladimir Streinu observă cu multă justețe: „ Gustul maiorescian se dovedește astfel mai ferm decât puteau fi dogmele estetice din tinerețe, a căror neclintire, în parte, trebuie să-i fi apărut lui însuși ca înșelătoare de la raportul academic în chestiune.” 3 (raportul de premiere a poeziei lui Octavian Gogaă. Din perspectiva unei recunoașteri obiective, Vladimir Streinu ne reamintește (în Criticul literară că Maiorescu este
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
și, lunecând grăbite, se mistuiau pe rând În ușa luminată și larg deschisă a templului. Șuvoaiele apelor, nepotolite Încă, Își mai trimeteau de prin văi, până-n depărtare, vuietul lor nedeslușit și surd... Fiori iuți de vânturi ușoare Însuflețeau, În răstimpuri, neclintirea frunzișului negru, și picături grele de apă mari cădeau pe pământ... Seara de adio are un caracter fastuos, cu lumânări aprinse pe măsuțe de pai de bambus, cu fructe de mare, varietăți de pește și fripturi aburinde, sosuri rafinate, salate
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
lume. Când, dintr-odată, la capătul unei săli prelungi, în fața unei pânze m-am oprit fulgerat de uimire. Era tabloul unui pictor obscur, purtând un titlu ciudat: „Oglindire“. Vedeai în el o sală de muzeu, cu pânzele dormind în veche neclintire, iar la capătul sălii, în picioare, chiar eu, privind tabloul numit „Oglindire“. În el, încă o dată, o sală de muzeu, cu pânzele-nvelite de-o pulbere subțire, iar în adâncul sălii, redus la scară, eu, privind tabloul numit „Oglindire“. Minusculă, în
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]