239 matches
-
dizolvarea MCI. Astăzi, PC continuă să întrețină relații bilaterale și se regrupează la nivel regional; în Europa, ele colaborează în cadrul Partidului Stângii Europene. MIȘCAREA DE NEALINIERE Mișcarea de nealiniere (MNA) a luat ființă în Asia* la inițiativa a doi lideri necomuniști: primul ministru indian Jawaharlal Nehru și președintele indonezian Ahmed Sukarno. Nehru a fost primul care a întrebuințat termenul „nealiniere”, în 1953, pentru a califica politica externă indiană și a stigmatiza alinierea Pakistanului la politica SUA. Sukarno oferă o tribună acestei
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Moscova ca să-i garanteze temeiul. Scriitorul german Feuchtwanger descrie astfel procesul din ianuarie 1937: „Impresia era nu atât de proces criminal, ci de senină dezbatere între oameni de lume, grijulii să scoată adevărul la iveală”. O bună parte a presei necomuniste s-a lăsat păcălită de punerea în scenă, iar rețelele propagandei* sovietice îi reduc la tăcere pe scepticii care, ca Andrî Gide sau Andrî Breton, reiau argumentele lui Troțki* ce demontează trucajul. într-o remarcabilă lucrare - Marile Procese în sistemele
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
al doilea de arhaica egalitate comunitară. Catalogând însă opera lui Marx ca „socialistă”, el întărește bruiajul operat de acesta între cele două doctrine și prelungit de intelighenția social-democrată - rusul Gheorghi Plehanov sau germanul Karl Kautsky -, în rolul ei de interpret necomunist al marxismului*. între idealul de revoluție*, anticapitalism*, presiunea democrației* reprezentative și ascensiunea marilor reforme sociale, zorii secolului XX stau mărturie pentru această confuzie. Astfel, Jean Jaurès, nu foarte marxist totuși, desemnează în 1901 socialismul ca pe voința de „a-i
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
armată și propagandă - și își instalează în cadrul lor o ierarhie paralelă. Poliția își infiltrează agenți în toate partidele și îi recrutează pe șefii acestora sau îi spionează. Se instaurează tribunale populare, care obișnuiesc populația cu încălcarea legii. Ierarhii, șefii partidelor necomuniste, elitele tradiționale sunt persecutate. Puțin câte puțin, comuniștii suscită în fiecare partid necomunist o sciziune între o aripă „stângă”, procomunistă și prosovietică, și o aripă „dreaptă”, reunind opozanții față de dictatura comunistă. Această lichidare în tranșe a opoziției este denumită „tehnica
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
infiltrează agenți în toate partidele și îi recrutează pe șefii acestora sau îi spionează. Se instaurează tribunale populare, care obișnuiesc populația cu încălcarea legii. Ierarhii, șefii partidelor necomuniste, elitele tradiționale sunt persecutate. Puțin câte puțin, comuniștii suscită în fiecare partid necomunist o sciziune între o aripă „stângă”, procomunistă și prosovietică, și o aripă „dreaptă”, reunind opozanții față de dictatura comunistă. Această lichidare în tranșe a opoziției este denumită „tehnica salamului”. Se organizează atunci alegeri, într-un climat de teroare*, comuniștii căutând să
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a neînțelegerii, ba chiar a complezenței unora dintre consilierii săi față de URSS. Pentru alții, sunt acorduri bune, dar care, în funcție de versiuni, nu au fost respectate de Stalin sau au fost repuse în cauză de Truman. în sfârșit, pentru numeroși conducători necomuniști din Europa Răsăriteană și, ulterior, pentru disidenți*, Ialta este un „nou München”, o nouă abandonare a țărilor lor de către occidentali. Fiecare dintre aceste interpretări neglijează elementele esențiale. La Ialta, războiul împotriva Germaniei încă nu s-a încheiat, chiar dacă deznodământul nu
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o adevărată prăbușire după 1958 și o parte din aderenții săi l-au părăsit pentru a forma partidul socialist autonom, apoi partidul socialist unificat, în timp ce alții sînt încă indeciși. În fața scadenței prezidențiale, două strategii sînt avute în vedere de către reprezentanții necomuniști ai stîngii: o alianță a socialiștilor și a formațiunilor centriste sau o coaliție socialistă-comunistă. Gaston Defferre reprezentînd prima opțiune, eșuează în tentativele sale de constituire a unei federații muncitorești. François Mitterrand, care nu este membru SFIO, o alege pe a
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
o aură net superioară ponderii lor reale. Partidul comunist irlandez a fost dintotdeauna unul foarte mic. El nu se prezintă la alegeri. De altfel, el se află în concurență cu Worker's Party of Ireland, ce reprezintă stînga marxist democratică necomunistă și care joacă un rol deloc neglijabil în viața politică irlandeză. Comuniștii irlandezi se pronunță pentru crearea unui stat irlandez unificat, ei își exprimă dezacordurile față de mijloacele folosite de către armata republicană irlandeză (IRA), cu care se declară totuși tovarăși de
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
la finele anului 1947), reacția imediată a fost teama că alegerile din Italia, programate pentru primăvara anului următor, ar putea fi câștigate de comuniști. Pentru a sprijini demersurile propagandistice fățișe ale Statelor Unite, CIA a derulat activități în sprijinul partidelor politice necomuniste, cum ar fi asigurarea de sprijin financiar și de alte tipuri (de exemplu, instruire în domeniul tehnicilor folosite în campaniile electorale). De asemenea, Agenția a încercat să influențeze socialiștii să nu coopereze cu comuniștii. După cum explica Ray Cline, fost director
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
tehnicilor folosite în campaniile electorale). De asemenea, Agenția a încercat să influențeze socialiștii să nu coopereze cu comuniștii. După cum explica Ray Cline, fost director adjunct al CIA: Aceste tipuri de asistență financiară și tehnică acordate partidelor creștin-democrate sau altor partide necomuniste, precum și eforturile de a separa socialiștii de fronturile unificate dominate de comuniști trebuiau să se deruleze în secret. Liderii partidelor italiene nu își puteau permite să îi lase pe comuniști să obțină dovezi că sunt susținuți din afara țării, deoarece astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
indignarea opiniei publice față de dependența financiară și politică a Partidului Comunist față de Uniunea Sovietică. Prin urmare, CIA a primit însărcinarea de a furniza fondurile și asistența tehnică necesare obținerii de voturi și câștigării alegerilor 34. În urma victoriei electorale a partidelor necomuniste, CIA „a fost instruită să propună anumite programe de informare și alte acțiuni de natură politică pentru a neutraliza eforturile comuniștilor de a-și extinde influența politică în Europa Occidentală”35. După cum preciza Comisia Church, programul rezultat implica „subvenții pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
anilor ’40. Sprijinul pentru organizațiile „adverse”, în special în activitățile vizând sindicatele, studenții sau cele culturale, urmau să capete o amploare mult mai mare în anii ’50 și ’6036. După cum sublinia Ray Cline, majoritatea fondurilor ajungeau la organizații ale stângii necomuniste, care nu susțineau neapărat anumite poziții ale Statelor Unite în ce privește politica externă. El citează în special Congresul pentru Libertate Culturală și publicații politice precum Encounter din Anglia și Der Monat din Germania de Vest37. Această strategie se pare că a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
partidelor politice vest-germane61; aceste fundații sunt finanțate de către Guvernul german și funcționează prin intermediul unor organizații politice cu viziuni similare din alte țări care au ca scop promovarea democrației. În general, se consideră că acestea au acordat sprijin, spre exemplu, partidelor necomuniste din Portugalia, în perioada tulbure și periculoasă ce a urmat înlăturării dictaturii lui Caetano**, în 1974. Din anumite puncte de vedere, acest tip de sprijin fățiș acordat instituțiilor democratice a substituit parțial ajutorul acordat de Statele Unite în secret forțelor democratice
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
de Vest, ținta ei principală. Folosirea ofițerilor ilegali a fost parțial impusă Germaniei de Est deoarece eșecul din prima parte a Războiului Rece de a dobândi recunoaștere diplomatică însemna că aceasta nu avea ambasade și consulate în multe din țările necomuniste. Utilizarea ofițerilor ilegali a fost facilitată și de faptul că Germania de Vest a încurajat activ imigrarea din Est. Conform declarațiilor unui fost ofițer de informații est-german, între două și trei mii de agenți erau în post până la sfârșitul anilor
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
tratat cu Brejnev, la Moscova, normalizarea situației din Cehoslovacia. Cum în 1945 Cehoslovacia rămăsese în zona occidentală a Europei și, în parte, se află sub ocupație americană, submarinul comunist Eduard Goldstucker trecea în FMTD drept reprezentantul tineretului unui stat democratic, necomunist. După aceeași schemă, doi dintre cei trei secretari generali erau agenți comuniști ai Moscovei. Un tanar deputat francez, tovarăș de lungă durată al Partidului Comunist Francez, Guy de Boysson, era ales - cu o majoritate zdrobitoare - președinte al FMTD. De origine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
comunist (În celelalte țări ex comuniste nimeni n-a avut o asemenea idee). Brusc, comunismul a Încetat să existe, și nimeni nu mai era comunist, fiindcă nu mai avea cum să fie. Un fost demnitar al regimului Ceaușescu devenea la fel de necomunist ca un fost deținut politic. Trecutul nu mai conta. Începea o istorie nouă. În aceste condiții, „ceilalți“ nu prea aveau sorți de izbândă. Erau, oricum, prea puțini și dispersați. Câțiva supraviețuitori ai Închisorilor comuniste, oameni deja trecuți de șaptezeci de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
cu declarațiile de independență ale Sloveniei și Croației. Profitând de acțiunile brutale ale Armatei Federale și de victoria Partidului Socialist în alegerile din Serbia (1991), Slovenia și Croația au mizat pe atașamentul Occidentului față de principiile democratice, ferm afirmate de formațiunile necomuniste ce preiau puterea la Zagreb și Ljubliana. Același procedeu îl va aplica și BosniaHerțegovina mai târziu. Luptele cele mai sângeroase au fost purtate în Croația și Bosnia, regiuni în care populația sârbă, fiind numeroasă, a cerut aplicarea principiului autodeterminării. 11
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
secvența cronologică din titlu, nu a fost totuși detaliat. După toate cele pomenite, fostul regat român se prezenta, la judecata marxistă a istoriei, în postura unui stat dușmănos și profitor, care se mărise pe seama vecinilor 32. Războiul ideologic cu trecutul necomunist ostraciza complet ideea unirii. În anii '50, un titlu semnificativ era încă prezent în manuale "România în Primul Război Mondial" sugerând că țara a fost cumva prinsă, dar nu neapărat din proprie voință, în vârtejul marii conflagrații. "România" era numele
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
val de democratizare s-a sfîrșit printr-o deplasare către regimuri militare în America Latină si Asia. Independența multor state africane a fost urmată de crearea de zeci de regimuri nedemocratice și adeseori instabile. În Europa, Grecia a fost primul stat necomunist care a abandonat democrația, lovitura de stat a unui grup de colonei, în 1967, ducînd la introducerea unui regim militar. Pînă în 1973, doar unul din patru state independente era democrație electorală. Șocul prețului petrolului în 1973 și creșterea rapidă
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
Keith Hitchins, op.cit., p. 568. 77 1944/1945, în România, la fel ca și în alte țări ocupate de sovietici au avut loc modificări sub toate aspectele. Partidul Comunist a dus în primă fază o acțiune de dezmembrare a partidelor necomuniste 63. Totuși, cele două partide istorice au fost intens preocupate în cursul anului 1946 de reorganizarea vieții politice. Lui Alexandru Lapedatu i-a revenit coordonarea demersurilor liberale de refacere a structurilor județene din Transilvania. El a propus unificarea energiilor politice
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
ales în acest recent studiu, aflat, în prezent, în atenția tuturor cunoscătorilor și iubitorilor de istorie. Așadar, prin suprapunere, sunt filtrate reflectări de o gravitate detașată, cu străfulgerări de o verticalitate tranșantă, privind: germanofilii și antantofilii; extrema dreaptăși extrema stângă; necomuniștii și filocomuniștii; “epurația”; naționalismul și antisemitismul, “rinocerizarea” etc. care ar fi putut, firesc, să bulverseze, transformând, precum ne amintește N. Steinhardt, acest studiu în “leac și antidot și otravă” deopotrivă. și-n acest tumult istoric frapează înainte de orice „ofensiva” generației
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
capitaliști / muncitori iar pe de altă parte, pe axa teritorial-culturală, clivajul sector primar / sector secundar. Cît privește revoluția internațională, aceasta nu afectează decît latura muncitorească a clivajului dintre capitaliști și muncitori, pe care o împarte în stînga comunistă și cea necomunistă. Intuiția fundamentală a lui Rokkan este, fără îndoială, prezentarea unui clivaj dintre centru și periferie. Într-adevăr, dacă prezența celorlalte trei clivaje se poate regăsi în întreaga literatură consacrată clivajelor în Europa, acesta din urmă se poate scinda în clivaje
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
a turna gaz pe foc, Ludovic Orban a reluat, în cadrul Conferinței de alegeri a tineretului liberal din București, din 7 mai, teza despărțirii de Traian Băsescu: "În 2009, la următoarele alegeri prezidențiale, sper ca PNL să poată da primul președinte necomunist și ca Traian Băsescu să fie ultimul președinte comunist al țării"179. Prima reacție a venit din partea lui... Theodor Stolojan 180. Din postura de consilier prezidențial, fostul lider PNL a criticat, în cadrul unei emisiuni tv, prestația lui Călin Popescu Tăriceanu
by Radu Alexandru [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
premier democrat al României a amintit de „cei fără neam și fără lege”, iar apoi, personalizându-i pe aceștia: „venetica Ana șsubl. - L.R.ț și ungurul xe "Vasile Luca"Vasile Luca”1. E greu de stabilit ce a gândit ultimul premier necomunist al României, dar e clar că opinia publică a receptat discursul său ca pe un mesaj xenofob. Astfel de declarații publice vor fi bine manipulate de propaganda comunistă, care va Încerca să prezinte partidele istorice ca naționalist-șovine și antisemite. Adevărul
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
opiniei publice occidentale. Forumul se bucura de participarea unor intelectuali de marcă având vederi de stânga, ca fizicianul Frédéric xe "Joliot"Joliot-Curie, filosoful Bertrand xe "Russell"Russell etc. De obicei, țărilecomuniste preferau să folosească În această activitate „tovarăși de drum” necomuniști, oameni de cultură - În România, rolul central În această activitate l-a avut scriitorul Mihail xe "Sadoveanu"Sadoveanu, iar În xe "U.R.S.S."U.R.S.S., scriitorul și ziaristul evreu Ilya xe "Ehrenburg"Ehrenburg -, clerici, universitari. În 1955, rabinul Moses xe
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]