738 matches
-
cum spuneam, interpretarea nu lipsește din aceste versuri metropolitane - deducem că buba (rana) e în altă parte. și într-adevăr, în ultima secțiune a plachetei, Duh, accentul moral devine explicit: "Biserici mari, cu scumpe policandre,/ În voi se-ascund atâtea necredinți,/ Doar pruncii vin, cu gesturi tandre/ și îngenunche-n rugăciuni fierbinți.// Puhavul domn, cucoana colorată,/ Se-opresc aici grăbiți, mirați;/ Biserici ai destule, urbe desfrânată,/ Dar sfinții tăi cu toții-s cocoșați.// Căci piatra sutelor de-altare,/ Pe temelii găunoase stă
Versuri metropolitane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10197_a_11522]
-
Deliberatio, acolo unde teologul ține să comenteze nu doar științific eclipsele de soare și de lună, cu preluări din Etymologiarum libri viginti (III, 59, 1) ale Sf. Isidor, dar și în sens pastoral, atenționându-și coreligionarii că adâncirea în întunericul necredinței și al poftelor lumești atrage după sine ca o consecință imediată eclipsarea lui Christos și ascunderea lui de oameni. ...și periculoasa vară 1046 După moartea Sf. Rege Ștefan I, în anul 1038, care acordase în 997 Ordinului benedictin nenumărate privilegii
Unde și când a fost scris cel mai vechi tratat din România? by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3092_a_4417]
-
pun în valoare nu selecții, ci fertilitatea cultural-spirituală a întregului. 2)În Anul Caragiale trebuie să ne amintim că volumul despre Caragiale a lui Dan C. Mihăilescu apare lângă alte cărți a lui Dan C. Mihăilescu, privitoare la credința sau necredința cărturarului, alături de volumele ce ar putea aduna comentariile lui Dan C. din fiecare dimineață la Pro Tv. Dintre semnificativele studii despre Caragiale să le numim pe cele semnate de seniorii cercetării, Ștefan Cazimir, Mircea Tomuș, Gelu Negrea, Mircea A. Diaconu
Ce rămâne? by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4029_a_5354]
-
Beyonce și alții eiusdem farinae, citindu-i interviurile a trebuit să recunosc că e totuși diferit: se exprimă fără divagații, demonstrează constanță, întrebându- se și azi ce înseamnă să fii artist, sau muritor, să scrii despre frică, nesiguranță, schimbare, prietenie, necredință, haos... Mărturisește că a fost transfigurat de creștinism, scriind pentru că „transfigurarea e ceea ce îți îngăduie să ieși de sub haos și să te ridici în zbor deasupra lui”, că a fost impresionat de cărțile sfinte (și, în general, de cele înțelepte
Mircea Cărtărescu și Bob Dylan by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4059_a_5384]
-
capră și varză, d-l refuză încă să se pronunțe în această chestiune. Noroc că există și “fundamentaliștii laici” care împart dreptatea la Strasbourg. Am credință că îl vor ajuta pe d-l ministru să iasă din dilemă. Ajuta, Doamne, necredinței mele! :: text: EvZ :: foto: Genre magazine Chiar am apreciat articolul de azi. Foarte bine punctat! se leaga forțe frumos articolul tău de confesiunea de neculai constantin munteanu.sunt de acord cu tine în cea mai mare parte.ai spus că
Pictura quasi scriptura by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83009_a_84334]
-
ajung să uite discursul intolerant.or eu nu cred asta pentru că dacă discursul s-ar uita,poate că gradul de intoleranță ar fi mai mic.mi-a plăcut articolul,foarte bine scris și foarte bine argumentat..a-ți ajute dumnezeu necredinței tale!:D hehe...m-am pus pe citit comentarii pe evezeu..trebuia să mă amuz în seara asta un picuț..cred că jumate din ele șunt homofobe...and we live în such a wonderful country... Nu șunt de acord cu
Pictura quasi scriptura by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83009_a_84334]
-
religioasă a Elenei Armenescu este o confesiune întrețesută cu o spovedanie și o rugăciune.” George Roca, scriitor și actor, citește din poezia „Invocarea îngerilor”: „Să vină îngerul!/Să vină îngerul!/Cu sabia lui de fulgere și foc/ Să taie nodul necredinței și/îndoielii! [...]” Floarea Necșoiu - „Autoarea tânjește după sacralitate, întoarcerea la Dumnezeu fiind singura cale a mântuirii noastre. Creația Elenei Armenescu este un act al voinței urmate de talent și acumulări din varii domenii.” Geo Călugăru - „Elena Armenescu se numără printre
SEARĂ DE POEZIE LA CENTRUL “JEAN LOUIS CALDERON”, BUCUREŞTI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384682_a_386011]
-
care îi îndemna meru spre ceva bun, spre ceva folositor. Uneori, sau de prea multe ori, răul a persistat chiar sub o anume emblemă a credinței, sau mai rău, cei ajunși în fruntea credinței au făcut mai mult rău, decât necredința însăși. Rămâne să aștepte! Omul încă așteaptă și crede că mai are încă timp să găsească răspunsuri. Ce va decide universul, e cu totul altceva, supunerea înțelegerii lui, va fi cheia ce va deschide răspunsurile inițiale. Indiferent unde se va
INVENȚII LINGVISTICE, RELIGIA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382445_a_383774]
-
Ne-ascundem rănile în ploi Cerșind luminii vindecarea. Ce-i pasă clipei de-amintiri, Ce leac mai are, azi, uitarea? Ne-ascundem rănile-n priviri Și ne-nvelim cu resemnarea. Ce-i pasă omului de cer, Ce leac mai are necredința? Ne-ascundem dorul efemer Plângând în taină neputința. Ce-i pasă omului de timp, Ce leac mai are neștiința? Doar al iubirii anotimp Mai poate vindeca ființa. Ce-i pasă timpului de noi, Ce-i pasă clipei de-amăgire, Ce
CE-I PASĂ TIMPULUI DE NOI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383849_a_385178]
-
cu fața, privindu-le cu sentimentul celor ce se vor întâmpla în timpul patimilor când, așa cum s-a amintit mai sus, din rândul mulțimilor vor striga: "Răstignește-L!" Șederea pe mânz însemnă, potrivit comentariului liturgic al praznicului, întoarcerea neamurilor neînfrânați, de la necredință la credință" (Idiomelar, glas 8, de la Doamne strigat-am, Vecernia de Duminică seara din săptămâna Patimilor) sau Răscumpărătorul nostru cel drept a șezut pe mânz ca să piardă cutezanța cea dobitocească a vrăjmașilor, care nu strigă: Toate lucrurile lăudați-L pe
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383441_a_384770]
-
Sfânt tot prezent este, dar nu este simțit, perceput, adorat. Este precum lumina ținută sub obroc. Trebuie să dai la o parte obloanele de la ferestre dacă vrei să vezi și să te bucuri de razele soarelui. Altfel umbra muntelui de necredință din fața ferestrei nu se mai mută din loc. • În eonul spiritual post-creștin se manifesta tot mai activ un „paraclete” străin, un duh de sorginte gnostică, faustică, îngropat prin secolul al patrulea al erei creștine sub sancturul de la Delphi. A înviat
DESPRE DUHUL SFÂNT de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382899_a_384228]
-
Ne-ascundem rănile în ploi Cerșind luminii vindecarea. Ce-i pasă clipei de-amintiri, Ce leac mai are, azi, uitarea? Ne-ascundem rănile-n priviri Și ne-nvelim cu resemnarea. Ce-i pasă omului de cer, Ce leac mai are necredința? Ne-ascundem dorul efemer Plângând în taină neputința. Ce-i pasă omului de timp, Ce leac mai are neștiința? Doar al iubirii anotimp Mai poate vindeca ființa. Ce-i pasă timpului de noi, Ce-i pasă clipei de-amăgire, Ce
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
are nepăsarea? Ne-ascundem rănile în ploiCerșind luminii vindecarea.Ce-i pasă clipei de-amintiri,Ce leac mai are, azi, uitarea? Ne-ascundem rănile-n priviriși ne-nvelim cu resemnarea.Ce-i pasă omului de cer,Ce leac mai are necredința? Ne-ascundem dorul efemerPlângând în taină neputința.Ce-i pasă omului de timp,Ce leac mai are neștiința? Doar al iubirii anotimpMai poate vindeca ființa.Ce-i pasă timpului de noi,Ce-i pasă clipei de-amăgire,Ce-i pasă
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
ceea ce nu se poate spune și despre mine. Eu nu am simțit niciodată că aș fi fost alături de El. Iar a doua oară, omului îi vine greu să dea vina pe întâmplare. Acum vorbesc de lucruri păcătoase. Mai păcătoase decât necredința. Despre faptul că atunci aș fi desenat niște cuie în forme ciudate, multe de tot. Revoluția s-a terminat de o zi, dar nu a venit nimic în locul ei. Timpul ăla era ca arătura dintre două țări. Iar eu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
justețea acestor taine să nu mă salveze, oare?! Nu se poate... deși cred cu toată puterea pe care-o am și știu că tocmai aici este taina cu care se lucrează în căutarea desăvârșirii, simt cum încep să ating granița necredinței... Unde-au fugit toți îngerii mei, aceia, atât de mulți? Nu are cum să fie-o recompensă faptul că am plutit până spre cele mai întunecate locuri numai pentru a susține dreptatea? Nu cred... nu mai pot crede... Nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
aceea pentru poezie. Opera poeților ruși, prin mijlocirea anticariatelor, se rotea asemeni cărților de joc de pe masă.) Arkadie Ipolitovici Belogorcev se va consola În cazul de față cu butada: la maturitate iei din cărți doar ce te-apasă: mistificarea și necredința. Fiindcă nu poți căra o bibliotecă În spate. Biblioteca personală este doar ceea ce rămîne În cuget - chintesența, zațul. (Chiar numele lui Dalj Îi răsuna În minte precum titlul unei poezii.) Dar ce era chintesența, zațul? Pe Oneghin Îl știa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
convinsă că, dacă ar fi fost vorba de o Liebesbrief, nu m-aș fi simțit umilită sau pierită, aș fi fost În stare să-i iert „patosul coribantic“ În numele iubirii noastre unice și singulare, i-aș fi iertat, cred, orice necredință - poeților și zeilor li se iartă orice. Dar faptul că discuta În scrisoare cu tînăra făptură despre poezia sa, despre sufletul său, despre sursele tainice ale inspirației sale - pe un ton voit ambiguu - Împărțind cu ea ceea ce credeam eu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
dominantă în totalitate, toți credincioșii aparținând unei alte religii monoteiste vor trebui convertiți sau izgoniți: evreii, pentru că nu au acceptat Coranul, la Medina; creștinii, pentru că-l consideră pe Iisus mai presus de Mahomed. Toți „necredincioșii” vor fi declarați dușmani, pentru că „necredința constituie o singură națiune”. Anumite grupuri care vor adopta această strategie, cum ar fi Al-Qaida, creată în 1996, vor cere mai întâi plecarea trupelor creștine din vecinătatea Meccăi, unde staționează încă din 1991, chiar dacă, pentru aceasta, vor trebui să lupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
știa că, În inima sa, omul acesta Își căutase reazem, la un preot al unei alte religii. Chiar Monsignor, care avea să devină cardinal, trecuse prin momente de stranie și oribilă nesiguranță, inexplicabile la o religie care explica până și necredința În termenii credinței proprii: dacă te Îndoiai de Satanei, o făceai fiindcă existența Satana voia să te Îndoiești de ea. Amory Îl văzuse pe Monsignor mergând În vizită acasă la filistini nesimțiți, citind cu nesaț romane populare și cufundându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Rătăciri Elenă Marin Alexe Călător pe ruta vieții Și atins de neputința Gârbovit de greul vieții Sugrumat de necredința Peregrin pe cai străine Tânjind după adevăr Amăgit am fost adesea Și mușcând mereu din măr Tot amarul vieții mele L-am simțit mereu pe buze Doar că El privind la mine Nu mi-a aruncat acuze Ci în bratele
R?t?ciri by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83349_a_84674]
-
noi, El le pierde", a fost de părere Richard Wurmbrand în una dintre cărțile sale „Drumul spre culmi". Aici ar fi explicația de ce oamenii nu se întorc la Dumnezeu și nu vin la Domnul Isus Hristos. „Din cauza încăpățânării de neiertat. Din cauza necredinței. Din cauză că sunt preocupați de alte lucruri. Din cauza că nu cred cu adevărat că au nevoie de El". (A.W.Tozer) Desigur, că, în afaceri sau pe piața economică este nevoie de competiție, dar se zice că dacă vrei să fii
DESPRE COMPARAŢIE ŞI COMPETIŢIE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364318_a_365647]
-
ea aduce sufletului întristare multă, o anumită smerenie și desnădejde măsurată. Ea produce în inimă frica de Dumnezeu și lacrimi de mărturisire, îsoțite de dorința de tăcere. Părăsirea în sens de lepădare lasă sufletul să se umple de desnădejde, de necredință, de fumul mândriei și al mâniei. Când suntem cuprinși de părăsirea cea povățuitoare sau mântuitoare, trebuie să-i aducem lui Dumnezeu mulțumire însoțită de rugăciuni de iertare. În cazul celei de-a doua, trebuie să-i aducem mărturisirea pentru păcatele
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
Acasa > Manuscris > Lucrari > “CRED, DOAMNE, AJUTĂ NECREDINȚEI MELE!” Autor: Ștefan Popa Publicat în: Ediția nr. 1145 din 18 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Necredința în atotputernicia lui Dumnezeu și încrederea orgolioasă și inconștientă în supremația omului erau deziderate ale vremurilor comuniste, impuse voinței omenești. Unul dintre cei
“CRED, DOAMNE, AJUTĂ NECREDINŢEI MELE!” de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364055_a_365384]
-
Acasa > Manuscris > Lucrari > “CRED, DOAMNE, AJUTĂ NECREDINȚEI MELE!” Autor: Ștefan Popa Publicat în: Ediția nr. 1145 din 18 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Necredința în atotputernicia lui Dumnezeu și încrederea orgolioasă și inconștientă în supremația omului erau deziderate ale vremurilor comuniste, impuse voinței omenești. Unul dintre cei mai mari teologi ruși, Pavel Evdochimov, a surprins, la vremea respectivă, în câteva cuvinte, esența necredinței: “Structura
“CRED, DOAMNE, AJUTĂ NECREDINŢEI MELE!” de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364055_a_365384]
-
Autorului Necredința în atotputernicia lui Dumnezeu și încrederea orgolioasă și inconștientă în supremația omului erau deziderate ale vremurilor comuniste, impuse voinței omenești. Unul dintre cei mai mari teologi ruși, Pavel Evdochimov, a surprins, la vremea respectivă, în câteva cuvinte, esența necredinței: “Structura mental și afectivă a vremii noastre este specific atee...” Astăzi, din păcate asistăm la creșterea indiferenței oamenilor față de religie, față de Dumnezeu, dar și la o campanie de denigrare a creștinismului, în special, a ortodoxiei. Biserica Ortodoxă, în mod deosebit
“CRED, DOAMNE, AJUTĂ NECREDINŢEI MELE!” de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364055_a_365384]